Scînteia, februarie 1970 (Anul 39, nr. 8324-8351)

1970-02-25 / nr. 8348

V P­ROFITARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8348 Miercuri 25 februarie 1970 8 PAGINI — 40 BANI TRAFICUL FLUVIAL B Pondere derizorie în structura transporturilor ■ O tradiţie, o perspectivă, o bază materială care îşi aşteaptă deplina valorificare Deşi ţara noastră dispune de cel mai lung ţărm la Dunăre şi este brăzdată-n lung şi-n lat de ape in­terioare cu debite demne de luat în seamă, „cărăuşia pe apă“, care are la noi o tradiţie veche, deţine la ora actuală o pondere extrem de mo­destă în ansamblul sistemului naţi­onal de transporturi. Ca tonaj, trans­porturile pe „drumurile fără pulbere" ale ţării acoperă doar 1 la sută din cerinţele economiei naţionale, iar ca parcurs — 1,5 la sută. Cel rflat repre­zentativ Indice care defineşte am­ploarea transportului de mărfuri, tone-km parcurşi, este un subramura fluvială de peste 30 de ori mai mic decit în cea feroviară. Să fi devenit, oare, acest gen de transporturi anacronic sau inutil ? Nici vorbă ! Privirile specialiştilor preocupaţi de continua rentabilizare şi descongestionare a transporturilor feroviare şi auto se îndreaptă de la o vreme, tot mai insistent, spre sec­torul fluvial. Rezultatele analizelor şi calculelor lor converg fără echi­voc spre o concluzie limpede : inte­resele economiei naţionale cer ca structura transporturilor să fie sub­stanţial îmbunătăţită în sensul unei mai echitabile distribuiri a sarcini­lor pe sectoare, al unei accentuate dezvoltări a transporturilor pe Du­năre şi pe alte cursuri de apă. Con­cluzie ne deplin confirmată, de ast­­fel, de faptul că în alte zone ale Eu­ropei traficul fluvial este deosebit de intens tocmai pentru că se dove­dește a fi foarte avantajos. Tocmai în vederea descongestio­nării transporturilor pe calea ferată și rutiere, Congresul al X-lea al P.C.R. a subliniat necesitatea inten­sificării traficului fluvial, în special a transporturilor de mărfuri pe Du­năre. In scopul traducerii cît mai rapide în viaţă a acestei sarcini, la plenara C.C. al P.C.R. din decembrie 1969 şi, recent, cu prilejul vizitei în oraşul Olteniţa, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a indicat o serie de mă­suri pentru creşterea capacităţii de transport fluvial şi utilizarea lui cit mai eficientă. S-ar putea spune că principalul motiv al dezvoltării mai lente a tra­ficului nostru fluvial este lipsa evi­dentă de interes a beneficiarilor in­terni faţă de această categorie de transporturi. Predilecţia pentru dru­mul de fier şi cvasi-ignorarea „apei" au fost favorizate de anacronismele şi viciile de fond ale actualului sis­tem tarifar din transporturi. Despre ce este vorba ? In esenţă, despre faptul că tarifele interne în vi­goare pentru diferitele feluri de transport, genuri de mărfuri şi distanţe prezintă ,— în mod inex­plicabil — abateri atât de mari (în plus sau în minus) de la valoarea reală a respectivelor chel­tuieli de transport, incit deter­mină un mod artificial (şi păgubitor pentru economia naţională) o orien­tare aproape unilaterală a benefici­­arilor, o repartizare cu totul dispro­porţionată a sarcinilor pe diferitele sectoare ale transporturilor, o folo­sire neraţională a diferitelor mijloace de­ taaiasporti­ lităi ui, sibțiiliu­Frec­­vent : taxa de transport pe apă,­ pe distanţa de 210 km, a produselor ele carieră şi balastieră este cu 36 la sută mai mare decit cea percepută pe calea ferată, deşi în prima vari­antă costul efectiv este cu 30 la sută mai mic decît într-a doua. Inechită­ţile de acest gen fiind numeroase, nici nu e de mirare că, în­ timp ce vagoanele sunt suprasolicitate şi nu fac faţă cerinţelor, în transportul flu­vial există aproape întotdeauna capa­cităţi neutilizate. Evident, lucrurile nu mai pot con­tinua aşa. De aceea, organele de re­sort ale Ministerului Transporturi­lor, Ministerului Finanţelor, Comite­tului pentru Preţuri şi Comitetului de Stat al Planificării lucrează in­tens la reaşezarea judicioasă a ta­rifelor de transport. Sîntem infor­maţi că pornind de la principiul a­­coperirii întocmai a cheltuielilor e­­fective de transport şi ţinînd seama de perspectivele de dezvoltare ale fie­cărui sector, se are in vedere core­larea în aşa fel a diferitelor catego­rii de taxe de transport, incit actu­ala optică a beneficiarilor să se schimbe radical şi să ducă atît la în­cărcarea uniformă şi exploatarea ra­ţională a diverselor mijloace de tran­sport, cît şi la dezvoltarea traficului combinat (feroviar, fluvial şi auto). Ceea ce, desigur, este cît se poate de bine, mai ales că termenul de solu­ţionare a problemei este foarte mo- - bilizator : 30 iunie a.c. Există, aşadar, probabilitatea ce incepînd chiar din acest an transpor­turile fluviale să fie mai mult so­licitate decît pînă acum. De altfel, volumul planificat al transporturi­lor fluviale este în acest an cu 22 la sută mai mare decît cel realizat in 1989. Se va puteai înregistra, oare, fără investiţii suplimentare, o ase­menea intensificare a traficului flu­vial ? Este de presupus că da. A­­firmaţia se bazează pe constatarea că actuala dotare a sectorului la care Ing. Adrian PRODAN (Continuare in pag. a IlI-a) UNDE CITII SE I­TILNESTE CU NATURA Aşezată la o între­tăiere de riuri care curg în Olt, comuna Băbeni din judeţul Vilcea a fost, cu a­­proape două veacuri in urmă, locul ales de un grup de ciobani emigraţi din părţile Sibiului, să-şi facă să­laş stabil, intre păşu­nile munţilor apropiaţi şi cimpia ce se des­chide spre miazăzi, ducînd către marile în­tinderi dunărene. A­­ceşti oameni, plini de o energie canalizată indestructibil in înde­letnicirea străveche cu turmele, sint astăzi o populaţie care s-a do­vedit surprinzător de aptă progresului, dar cu atit mai legată de tradiţiile unui folclor propriu, , constituind o matcă spirituală care a parcurs furtunile şi lu­minişurile vremurilor. Ciobanii din Băbeni sunt „o frintură de lu­nă“ ajunsă pină la noi, ruptă din planeta isto­riei şi sufletului­ vechi, însemnări de Dragoş VRÂNCEANU cu veşmintele lor In negru şi alb (rămase de sărbătoare), cu ce­remoniile lor casnice şi familiare sacrosancte şi cu cîntecele lor din flu­ier, intilnite in judeţ numai la Vaideeni şi Novaci. O manifestaţie cultural-artistică re­centă (pentru mine cu deosebire emoţionantă) m-a adus in faţa unei formaţiuni de fluiere a acestor ciobani din co­muna Băbeni, acum împrăştiaţi adesea ca „tehnicieni" zootehnici la cooperativele agri­cole din vecinătate ; parte dintre ei îi cu­noşteam mai demult, parte erau figuri noi — toţi de o prestanţă şi de o ţinută indici­bilă, gravă şi naturală, imobilizind în admira­ţie şi solemnitate pe cei ce se pregăteau să-i asculte. Au urmat, ca pornirea lentă a unei furtuni care încă se joacă cu vremea şi cu virfurile, ritmica şi su­netele lor, intre vital şi melancolic, între frenetic şi duios, între dezlănţuit şi contem­plativ, între oftat şi strigăt, între incantaţia învăluitoare a chemă­rilor lungi de la Gura Latoriţei şi pornirea repede a cadenţelor de nuntă, cind sunetul în­fundat şi dulce al lem­nului lingurilor, lovite de masa ospăţului pină se rup, acompaniază fluierele. Puterea va­rietăţii de ritm pe care o atingeau cin­­tăreţii din fluier de­păşea, fără îndoia­lă, simpla desfăşu­(Continuare în pag. a Vil-a) Telegramă COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN BUCUREŞTI Dragi tovarăşi, In numele Partidului celor ce Muncesc din Vietnam, vă adresăm cele mai sincere mulţumiri pentru felicitările şi urările transmise cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a creării partidului nostru. Partidul celor ce Muncesc din Vietnam consideră felicitările şi urările dumneavoastră ca o frumoasă manifestare a solidarităţii combatante trainice dintre partidele noastre. Cu acest prilej ţinem să exprimăm profunda noastră recunoştinţă pentru sprijinul călduros acordat de Parti­dul Comunist Român şi poporul român poporului vietnamez în rezistenţa sa împotriva agresiunii americane, pentru salvarea naţională şi în con­strucţia socialismului. Fie ca solidaritatea şi prietenia dintre partidele şi popoarele noastre să se întărească şi să se dezvolte pe zi ce trece tot mai mult. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI CELOR CE MUNCESC DIN VIETNAM IA FABRICA DE POLIETILENĂ DIN PITEŞTI I A treia linie tehnologică produce PITEŞTI (corespondentul „Scîn­­teii“). — Marele Combinat petro­chimic din Piteşti şi-a îmbogă­ţit „zestrea“ productivă cu un nou obiectiv industrial. La fa­brica de polietilenă — din cadrul combinatului — a început să producă cea de-a treia linie teh­nologică. Iată cîteva date despre această modernă instalaţie : capa­citatea anuală este de 15 000 tone polietilenă ; are în componenţa ei trei compresoare care polimeri­­zează etilena, transformînd-o în produsul atît de solicitat — poli­etilena. Se preconizează că, în cu­­rînd, va intra în funcțiune şi cea de-a 4-a şi ultima linie tehnolo­gică a fabricii de polietilenă. Ca urmare, capacitatea totală a fa­bricii se va ridica la 60 000 tone polietilenă anual. SPORT LA BUCUREŞTI A ÎN­CEPUT IERI CAMPIONA­TUL MONDIAL DE HO­CHEI PE GHEAŢA (grupa B) — Primele rezultate, primele surprize FOTBAL. Marginalii la încheierea turneului sud-american al echipei noastre naţionale (In pag. a Vil-a) Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe ambasadorul Republicii Populare Polone la Bucureşti Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Partidului Co­munist Român, preşedintele Con­siliului de Stat al Republicii So­cialiste România, a primit marţi 24 februarie pe ambasadorul ex­traordinar şi plenipotenţiar al Re­publicii Populare Polone la Bucu­reşti, Jaromir Ocheduszko, la ce­rerea acestuia. Cu acest prilej a avut loc o con­vorbire care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială, tovărăşească. PAGINA A VI-A MECANICA FINĂ „bijuteria" necesară a industriei moderne DIPLOMA UNIVERSITARA miraj, întâmplare sau vocaţie? — Vi supunem, pentru începutul discuţiei, o în­trebare, la prima impresie, cu­ un iz puţin ciudat: ac­ceptaţi opinia potrivit că­reia concursul de admitere este cel mai greu examen căruia trebuie să-i facă faţă oricare student ? — Nu sunt dintre cei ce promovează o clasificare a examenelor în grele şi u­­şoare, deci nici, compara­tiv, în mai grele şi mai u­­şoare. Pentru că în sine ori­ce examen devine mai greu sau mai uşor după cum se realizează faţă de seria de elemente care-l condiţio­nează : temeinicia cunoş­tinţelor asimilate şi matu­ritatea de a le argumenta şi prezenta intr-o expunere logică, convingătoare, con­ştiinciozitatea şi severita­tea examinatorului şi ace­lea ale examinatului (căci şi acesta are un anumit grad de severitate faţă de sine), aptitudinile de afinitate faţă de disciplina exami­nată şi chiar faţă de exa­minator, pînă la urmă şi starea psihofizică din mo­mentul desfăşurării exa­menului. Acestea sunt con­diţionări teoretice, studiate de docimologie şi se aplică în total şi momentului ad­miterii. ‘Pe­ste altă parte, ."Fiecare examinare are şi specific propriu. In ce priveşte ad­miterea, specificul il acor­dă în primul rînd faptul că, spre deosebire de probele ulterioare, pe parcursul studiilor, examinarea se desfăşoară intre două părţi care nu se cunosc intre ele : comisia universitară, pe de o parte, candidaţii proveniţi din licee, pe de alta. Această situaţie am­plifică tensiunea şi poate da loc uneori la inhibări pentru persoanele caracteri­zate prin emotivitate exce­sivă. Exemplul d­e calm, principialitate şi seriozitate trebuie să plece de la co­misiile examinatoare, care au, prin funcţia lor, sar­cina să creeze examenului atmosfera normală de des­făşurare şi să dea candi­daţilor încrederea în forţele lor şi în justeţea aprecieri­lor.­­ * In al doilea rînd, la ad­mitere e vorba de un con­curs, deci de o selectare a celor mai merituoşi candi­daţi în limitele unei cifre de control date, stabilite după perspectiva utilităţii sociale a specialităţii şi după capacitatea de cu­prindere a facultăţii (exis­tenţa personalului didac­tic, a spaţiului, laboratoa­relor etc.). Caracterul de concurs al admiterii impli­că şi grija de a asigura o deplină obiectivitate, in afara oricăror intervenții individuale, cum, din păca­te, mai există. Acesta e mo­tivul pentru care se acordă o pondere determinantă probelor scrise : fiind se­crete, acestea permit o a­­preciere obiectivă. „ In ultimii ani asistăm la o mare „aglomeraţie“ la concursurile de admitere. Fenomenul pare nefondat­ chiar dacă subscriem un principiu la dorinţa fiecărui absolvent de liceu de a-şi continua studiile. — Este adevărat. Dar a­­ceastă problemă a aglome­raţiei, cum aţi denumit-o, este mult mai complexă. Referindu-mă la un sin­gur aspect al ei, relev că ea este generată în mare măsură de lipsurile seri­oase care persistă încă in orientarea profesională a tineretului şcolar, respectiv In formarea unei­ conştiinţa a aptitudinilor personala pentru studiul ştiinţific in general, în motivarea op­ţiunii pentru o specialitate sau alta. Cred că aceste neajunsuri s-au concretizat şi in faptul că faţă de o medie de trei candidaţi pe un loc în întregul învăţă­­mînt superior, la Universi­tatea din Bucureşti numă­rul candidaţilor a fost în iulie 1969 în medie de peste cinci, repartizat insă şi act inegal intre facul­tăţi , mai puţini la specia­lităţile de ştiinţele naturii, unde examinarea are ca probă fundamentală mate­­maticile, mai mulţi la toate facultăţile cu profil de ştiinţe sociale şi umaniste, la care această probă lip­seşte din programul con­cursului de admitere. Pe lingă tinerii serioşi care şi-au stabilit limpede ce vor să facă în viaţă, exi­stă mulţi, chiar foarte mulţi absolvenţi care se în­dreaptă spre „facultate“ şi nu spre o facultate anume la a cărei chemare se simt capabili să răspundă. A­­ceştia cutreieră secretaria­ Al. POPESCU (Continuare in pag. a IV-a) Convorbire cu prof. univ. Jean LIVESCU membru corespondent al Academiei, rectorul Universităţii din Bucureşti puncte de vedere CUM SE SLEFUIESC „CARATELE UMANE" • PAGINI DIN JURNALUL DE ZI" AL UNEI NOI ORGANIZAŢII DE PARTID • IZVO­RUL ELECTRIC A ŢÎŞNIT PRIN CURAJ • „OAMENII, CA SA-I PUTEM CONSTRUI, TREBUIE SA-I CUNOASTEM" Şi acest univers alcătuit din piese de mare varietate — o clădire contu­rată doar din nervurile fierului-beton, un turn gigantic înăuntrul căruia se află alt turn gigantic (poate cea mai înaltă construcţie din ţară), genera­toarei argintii dezghiocate proaspăt din ambalaje, focuri care ard unde­va, dedesubtul unor cuptoare, oameni umblînd pe pasarele prin văzduh, drumuri de şantier, acele căi pe care maşinile opintesc din greu în lupta cu noroaiele unui indecis sfîrşit de iarnă — toate acestea, o nesfîrşită gamă de dimensiuni şi volume, apa­rent eterogene, vezi că se compun. Se compun riguros, matematic, fiind­că aceasta este imaginea pe care ţi-o dezvăluie investigaţia ce o faci in viaţa de partid, care ea in­­săşi aici se construieşte, se constituie în elementul în stare să tragă linia şi să adune calităţile umane aflate in unul din momentele debutului lor într-o nouă existenţă. Căci pentru mulţi oameni, marea termocentrală electrică de la Deva este un capitol de nouă experienţă umană care se scrie acum. Acu­m, cînd, simultan cu amplificarea, cu întregirea sa, cen­trala a început să-şi reverse energiile în marele fluviu electric al ţării. Ast­fel că la Deva, în noua organizaţie de partid, aceea de la Grupul I — „izvorul“ electric ce a ţîşnit la 30 no­iembrie 1969 — cei 150 de membri de partid constituiţi intr-un comitet de partid, cu şase organizaţii de bază, trăiesc înconjuraţi de şantier. Este contextul vieţii lor. Şi al vieţii de partid. Iar ce reprezintă acest con­text, ce­­aduce el particular şi, poate inedit, aflăm peste cîteva minute, căutindu-l pe tovarăşul­­ Ioan Rad, secretarul comitetului de partid re­cent înfiinţat. Străbatem, pentru a­­ceasta diagonala întregului şantier şi, abia cind îi dăm de urmă, aflăm că e inabordabil.­ Fiindcă, împreună cu alţi doi oameni, „abordează“ o problemă care se numeşte rezervorul de 80 de tone ulei. Ei bine, la acest rezervor s-a spart un ventil. Şi la presiunea generată de 80 de tone, u­­leiul e jet care doboară, iar inter­venţia pentru reparare se numeşte curaj. Dar în colectivul despre care scriem aceste rînduri, curajul se gă­seşte, într-o proporţie deloc neglija­bilă. Aşa că peste cîteva minute a­­vem prilejul să luăm un interviu u­­nor oameni ale căror costume de protecţie muiate în ulei îi fac să se­mene a inşi sosiţi... dintr-o expediţie ex-Terra Interviul e scurt şi constă dintr-o întrebare şi un răspuns : — Nu v-a fost teamă ? — Nu, au răspuns Viorel Iancu şi loan Gros. Şi altceva nimic n-au mai avut vreme să zică, fiindcă Ioan Rad, cel de-al treilea participant la intervenţie, i-a şi trimis la dispen­sarul întreprinderii pentru un ime­diat şi preventiv control medical. In­ Platon PARDAU (Continuare in pag. a II-a) In incinta „Palatului de gheaţă* din Capitală, la deschiderea festivă a „mondialelor* de hochei (grupa B) Foto ! Gh. Vintilă PAGINA A V-A OMUL FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU EL ÎNSUȘI... Plecarea tovarăşului Paul Niculescu-Mizil la Sofia Marţi dimineaţa a plecat la Sofia tovarăşul Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., împreună cu tova­răşii Ilie Rădulescu, membru al C.C. al P.C.R., şef de secţie la C.C. al P.C.R., şi Gheorghe Zaharia, direc­tor adjunct al Institutului de studii istorice şi social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R., pentru a participa la o întîlnire a secretarilor pentru problemele muncii de propagandă ai comitetelor centrale ale parti­delor comuniste şi muncitoreşti din ţări socialiste. La plecare, pe aeroportul Bă­­neasa, delegaţia a fost condusă de tovarăşul Gheorghe Pană, mem­bru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Bujor Sion şi Va­sile Vlad, şefi de secţie la C.C. al P.C.R., Gheorghe Badrus, adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. de activişti de partid. A fost prezent Spas Gospodar, ambasadorul R. P. Bulgaria la Bucureşti. (Agerpres) ' ! ' Telegrame Alteţei Sale SEIC SABAH AL SALEM AL SABAH Emirul Kuweitului KUWEIT Cu prilejul zilei naţionale a Kuweitului, am plăcerea de a adresa, în numele Consiliului,de Stat al Republicii Socialiste România, al poporu­lui român şi al meu personal, calde felicitări şi cele mai bune urări de fericire Alteţei Voastre, de progres pentru poporul kuweitian, NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Alteţei Sale ŞEIC JABER AL AHMED AL JABER Prinţ moştenitor şi prim-ministru al statului Kuweit KUWEIT Adresez Alteţei Voastre, în numele guvernului român şi al meu per­sonal, cu ocazia zilei naţionale a Kuweitului, felicitări cordiale, şi popor­u­­­lui kuweitian urări de prosperitate. ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România

Next