Scînteia, februarie 1970 (Anul 39, nr. 8324-8351)
1970-02-25 / nr. 8348
V PROFITARI DIN TOATE ȚĂRILE. UNIȚI-VA! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XXXIX Nr. 8348 Miercuri 25 februarie 1970 8 PAGINI — 40 BANI TRAFICUL FLUVIAL B Pondere derizorie în structura transporturilor ■ O tradiţie, o perspectivă, o bază materială care îşi aşteaptă deplina valorificare Deşi ţara noastră dispune de cel mai lung ţărm la Dunăre şi este brăzdată-n lung şi-n lat de ape interioare cu debite demne de luat în seamă, „cărăuşia pe apă“, care are la noi o tradiţie veche, deţine la ora actuală o pondere extrem de modestă în ansamblul sistemului naţional de transporturi. Ca tonaj, transporturile pe „drumurile fără pulbere" ale ţării acoperă doar 1 la sută din cerinţele economiei naţionale, iar ca parcurs — 1,5 la sută. Cel rflat reprezentativ Indice care defineşte amploarea transportului de mărfuri, tone-km parcurşi, este un subramura fluvială de peste 30 de ori mai mic decit în cea feroviară. Să fi devenit, oare, acest gen de transporturi anacronic sau inutil ? Nici vorbă ! Privirile specialiştilor preocupaţi de continua rentabilizare şi descongestionare a transporturilor feroviare şi auto se îndreaptă de la o vreme, tot mai insistent, spre sectorul fluvial. Rezultatele analizelor şi calculelor lor converg fără echivoc spre o concluzie limpede : interesele economiei naţionale cer ca structura transporturilor să fie substanţial îmbunătăţită în sensul unei mai echitabile distribuiri a sarcinilor pe sectoare, al unei accentuate dezvoltări a transporturilor pe Dunăre şi pe alte cursuri de apă. Concluzie ne deplin confirmată, de astfel, de faptul că în alte zone ale Europei traficul fluvial este deosebit de intens tocmai pentru că se dovedește a fi foarte avantajos. Tocmai în vederea descongestionării transporturilor pe calea ferată și rutiere, Congresul al X-lea al P.C.R. a subliniat necesitatea intensificării traficului fluvial, în special a transporturilor de mărfuri pe Dunăre. In scopul traducerii cît mai rapide în viaţă a acestei sarcini, la plenara C.C. al P.C.R. din decembrie 1969 şi, recent, cu prilejul vizitei în oraşul Olteniţa, tovarăşul Nicolae Ceauşescu a indicat o serie de măsuri pentru creşterea capacităţii de transport fluvial şi utilizarea lui cit mai eficientă. S-ar putea spune că principalul motiv al dezvoltării mai lente a traficului nostru fluvial este lipsa evidentă de interes a beneficiarilor interni faţă de această categorie de transporturi. Predilecţia pentru drumul de fier şi cvasi-ignorarea „apei" au fost favorizate de anacronismele şi viciile de fond ale actualului sistem tarifar din transporturi. Despre ce este vorba ? In esenţă, despre faptul că tarifele interne în vigoare pentru diferitele feluri de transport, genuri de mărfuri şi distanţe prezintă ,— în mod inexplicabil — abateri atât de mari (în plus sau în minus) de la valoarea reală a respectivelor cheltuieli de transport, incit determină un mod artificial (şi păgubitor pentru economia naţională) o orientare aproape unilaterală a beneficiarilor, o repartizare cu totul disproporţionată a sarcinilor pe diferitele sectoare ale transporturilor, o folosire neraţională a diferitelor mijloace de taaiasporti lităi ui, sibțiiliuFrecvent : taxa de transport pe apă, pe distanţa de 210 km, a produselor ele carieră şi balastieră este cu 36 la sută mai mare decit cea percepută pe calea ferată, deşi în prima variantă costul efectiv este cu 30 la sută mai mic decît într-a doua. Inechităţile de acest gen fiind numeroase, nici nu e de mirare că, în timp ce vagoanele sunt suprasolicitate şi nu fac faţă cerinţelor, în transportul fluvial există aproape întotdeauna capacităţi neutilizate. Evident, lucrurile nu mai pot continua aşa. De aceea, organele de resort ale Ministerului Transporturilor, Ministerului Finanţelor, Comitetului pentru Preţuri şi Comitetului de Stat al Planificării lucrează intens la reaşezarea judicioasă a tarifelor de transport. Sîntem informaţi că pornind de la principiul acoperirii întocmai a cheltuielilor efective de transport şi ţinînd seama de perspectivele de dezvoltare ale fiecărui sector, se are in vedere corelarea în aşa fel a diferitelor categorii de taxe de transport, incit actuala optică a beneficiarilor să se schimbe radical şi să ducă atît la încărcarea uniformă şi exploatarea raţională a diverselor mijloace de transport, cît şi la dezvoltarea traficului combinat (feroviar, fluvial şi auto). Ceea ce, desigur, este cît se poate de bine, mai ales că termenul de soluţionare a problemei este foarte mo- - bilizator : 30 iunie a.c. Există, aşadar, probabilitatea ce incepînd chiar din acest an transporturile fluviale să fie mai mult solicitate decît pînă acum. De altfel, volumul planificat al transporturilor fluviale este în acest an cu 22 la sută mai mare decît cel realizat in 1989. Se va puteai înregistra, oare, fără investiţii suplimentare, o asemenea intensificare a traficului fluvial ? Este de presupus că da. Afirmaţia se bazează pe constatarea că actuala dotare a sectorului la care Ing. Adrian PRODAN (Continuare in pag. a IlI-a) UNDE CITII SE ITILNESTE CU NATURA Aşezată la o întretăiere de riuri care curg în Olt, comuna Băbeni din judeţul Vilcea a fost, cu aproape două veacuri in urmă, locul ales de un grup de ciobani emigraţi din părţile Sibiului, să-şi facă sălaş stabil, intre păşunile munţilor apropiaţi şi cimpia ce se deschide spre miazăzi, ducînd către marile întinderi dunărene. Aceşti oameni, plini de o energie canalizată indestructibil in îndeletnicirea străveche cu turmele, sint astăzi o populaţie care s-a dovedit surprinzător de aptă progresului, dar cu atit mai legată de tradiţiile unui folclor propriu, , constituind o matcă spirituală care a parcurs furtunile şi luminişurile vremurilor. Ciobanii din Băbeni sunt „o frintură de lună“ ajunsă pină la noi, ruptă din planeta istoriei şi sufletului vechi, însemnări de Dragoş VRÂNCEANU cu veşmintele lor In negru şi alb (rămase de sărbătoare), cu ceremoniile lor casnice şi familiare sacrosancte şi cu cîntecele lor din fluier, intilnite in judeţ numai la Vaideeni şi Novaci. O manifestaţie cultural-artistică recentă (pentru mine cu deosebire emoţionantă) m-a adus in faţa unei formaţiuni de fluiere a acestor ciobani din comuna Băbeni, acum împrăştiaţi adesea ca „tehnicieni" zootehnici la cooperativele agricole din vecinătate ; parte dintre ei îi cunoşteam mai demult, parte erau figuri noi — toţi de o prestanţă şi de o ţinută indicibilă, gravă şi naturală, imobilizind în admiraţie şi solemnitate pe cei ce se pregăteau să-i asculte. Au urmat, ca pornirea lentă a unei furtuni care încă se joacă cu vremea şi cu virfurile, ritmica şi sunetele lor, intre vital şi melancolic, între frenetic şi duios, între dezlănţuit şi contemplativ, între oftat şi strigăt, între incantaţia învăluitoare a chemărilor lungi de la Gura Latoriţei şi pornirea repede a cadenţelor de nuntă, cind sunetul înfundat şi dulce al lemnului lingurilor, lovite de masa ospăţului pină se rup, acompaniază fluierele. Puterea varietăţii de ritm pe care o atingeau cintăreţii din fluier depăşea, fără îndoială, simpla desfăşu(Continuare în pag. a Vil-a) Telegramă COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMAN BUCUREŞTI Dragi tovarăşi, In numele Partidului celor ce Muncesc din Vietnam, vă adresăm cele mai sincere mulţumiri pentru felicitările şi urările transmise cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a creării partidului nostru. Partidul celor ce Muncesc din Vietnam consideră felicitările şi urările dumneavoastră ca o frumoasă manifestare a solidarităţii combatante trainice dintre partidele noastre. Cu acest prilej ţinem să exprimăm profunda noastră recunoştinţă pentru sprijinul călduros acordat de Partidul Comunist Român şi poporul român poporului vietnamez în rezistenţa sa împotriva agresiunii americane, pentru salvarea naţională şi în construcţia socialismului. Fie ca solidaritatea şi prietenia dintre partidele şi popoarele noastre să se întărească şi să se dezvolte pe zi ce trece tot mai mult. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI CELOR CE MUNCESC DIN VIETNAM IA FABRICA DE POLIETILENĂ DIN PITEŞTI I A treia linie tehnologică produce PITEŞTI (corespondentul „Scînteii“). — Marele Combinat petrochimic din Piteşti şi-a îmbogăţit „zestrea“ productivă cu un nou obiectiv industrial. La fabrica de polietilenă — din cadrul combinatului — a început să producă cea de-a treia linie tehnologică. Iată cîteva date despre această modernă instalaţie : capacitatea anuală este de 15 000 tone polietilenă ; are în componenţa ei trei compresoare care polimerizează etilena, transformînd-o în produsul atît de solicitat — polietilena. Se preconizează că, în curînd, va intra în funcțiune şi cea de-a 4-a şi ultima linie tehnologică a fabricii de polietilenă. Ca urmare, capacitatea totală a fabricii se va ridica la 60 000 tone polietilenă anual. SPORT LA BUCUREŞTI A ÎNCEPUT IERI CAMPIONATUL MONDIAL DE HOCHEI PE GHEAŢA (grupa B) — Primele rezultate, primele surprize FOTBAL. Marginalii la încheierea turneului sud-american al echipei noastre naţionale (In pag. a Vil-a) Tovarăşul Nicolae Ceauşescu a primit pe ambasadorul Republicii Populare Polone la Bucureşti Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, a primit marţi 24 februarie pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Populare Polone la Bucureşti, Jaromir Ocheduszko, la cererea acestuia. Cu acest prilej a avut loc o convorbire care s-a desfăşurat într-o atmosferă cordială, tovărăşească. PAGINA A VI-A MECANICA FINĂ „bijuteria" necesară a industriei moderne DIPLOMA UNIVERSITARA miraj, întâmplare sau vocaţie? — Vi supunem, pentru începutul discuţiei, o întrebare, la prima impresie, cu un iz puţin ciudat: acceptaţi opinia potrivit căreia concursul de admitere este cel mai greu examen căruia trebuie să-i facă faţă oricare student ? — Nu sunt dintre cei ce promovează o clasificare a examenelor în grele şi uşoare, deci nici, comparativ, în mai grele şi mai uşoare. Pentru că în sine orice examen devine mai greu sau mai uşor după cum se realizează faţă de seria de elemente care-l condiţionează : temeinicia cunoştinţelor asimilate şi maturitatea de a le argumenta şi prezenta intr-o expunere logică, convingătoare, conştiinciozitatea şi severitatea examinatorului şi acelea ale examinatului (căci şi acesta are un anumit grad de severitate faţă de sine), aptitudinile de afinitate faţă de disciplina examinată şi chiar faţă de examinator, pînă la urmă şi starea psihofizică din momentul desfăşurării examenului. Acestea sunt condiţionări teoretice, studiate de docimologie şi se aplică în total şi momentului admiterii. ‘Peste altă parte, ."Fiecare examinare are şi specific propriu. In ce priveşte admiterea, specificul il acordă în primul rînd faptul că, spre deosebire de probele ulterioare, pe parcursul studiilor, examinarea se desfăşoară intre două părţi care nu se cunosc intre ele : comisia universitară, pe de o parte, candidaţii proveniţi din licee, pe de alta. Această situaţie amplifică tensiunea şi poate da loc uneori la inhibări pentru persoanele caracterizate prin emotivitate excesivă. Exemplul de calm, principialitate şi seriozitate trebuie să plece de la comisiile examinatoare, care au, prin funcţia lor, sarcina să creeze examenului atmosfera normală de desfăşurare şi să dea candidaţilor încrederea în forţele lor şi în justeţea aprecierilor. * In al doilea rînd, la admitere e vorba de un concurs, deci de o selectare a celor mai merituoşi candidaţi în limitele unei cifre de control date, stabilite după perspectiva utilităţii sociale a specialităţii şi după capacitatea de cuprindere a facultăţii (existenţa personalului didactic, a spaţiului, laboratoarelor etc.). Caracterul de concurs al admiterii implică şi grija de a asigura o deplină obiectivitate, in afara oricăror intervenții individuale, cum, din păcate, mai există. Acesta e motivul pentru care se acordă o pondere determinantă probelor scrise : fiind secrete, acestea permit o apreciere obiectivă. „ In ultimii ani asistăm la o mare „aglomeraţie“ la concursurile de admitere. Fenomenul pare nefondat chiar dacă subscriem un principiu la dorinţa fiecărui absolvent de liceu de a-şi continua studiile. — Este adevărat. Dar această problemă a aglomeraţiei, cum aţi denumit-o, este mult mai complexă. Referindu-mă la un singur aspect al ei, relev că ea este generată în mare măsură de lipsurile serioase care persistă încă in orientarea profesională a tineretului şcolar, respectiv In formarea unei conştiinţa a aptitudinilor personala pentru studiul ştiinţific in general, în motivarea opţiunii pentru o specialitate sau alta. Cred că aceste neajunsuri s-au concretizat şi in faptul că faţă de o medie de trei candidaţi pe un loc în întregul învăţămînt superior, la Universitatea din Bucureşti numărul candidaţilor a fost în iulie 1969 în medie de peste cinci, repartizat insă şi act inegal intre facultăţi , mai puţini la specialităţile de ştiinţele naturii, unde examinarea are ca probă fundamentală matematicile, mai mulţi la toate facultăţile cu profil de ştiinţe sociale şi umaniste, la care această probă lipseşte din programul concursului de admitere. Pe lingă tinerii serioşi care şi-au stabilit limpede ce vor să facă în viaţă, există mulţi, chiar foarte mulţi absolvenţi care se îndreaptă spre „facultate“ şi nu spre o facultate anume la a cărei chemare se simt capabili să răspundă. Aceştia cutreieră secretaria Al. POPESCU (Continuare in pag. a IV-a) Convorbire cu prof. univ. Jean LIVESCU membru corespondent al Academiei, rectorul Universităţii din Bucureşti puncte de vedere CUM SE SLEFUIESC „CARATELE UMANE" • PAGINI DIN JURNALUL DE ZI" AL UNEI NOI ORGANIZAŢII DE PARTID • IZVORUL ELECTRIC A ŢÎŞNIT PRIN CURAJ • „OAMENII, CA SA-I PUTEM CONSTRUI, TREBUIE SA-I CUNOASTEM" Şi acest univers alcătuit din piese de mare varietate — o clădire conturată doar din nervurile fierului-beton, un turn gigantic înăuntrul căruia se află alt turn gigantic (poate cea mai înaltă construcţie din ţară), generatoarei argintii dezghiocate proaspăt din ambalaje, focuri care ard undeva, dedesubtul unor cuptoare, oameni umblînd pe pasarele prin văzduh, drumuri de şantier, acele căi pe care maşinile opintesc din greu în lupta cu noroaiele unui indecis sfîrşit de iarnă — toate acestea, o nesfîrşită gamă de dimensiuni şi volume, aparent eterogene, vezi că se compun. Se compun riguros, matematic, fiindcă aceasta este imaginea pe care ţi-o dezvăluie investigaţia ce o faci in viaţa de partid, care ea insăşi aici se construieşte, se constituie în elementul în stare să tragă linia şi să adune calităţile umane aflate in unul din momentele debutului lor într-o nouă existenţă. Căci pentru mulţi oameni, marea termocentrală electrică de la Deva este un capitol de nouă experienţă umană care se scrie acum. Acum, cînd, simultan cu amplificarea, cu întregirea sa, centrala a început să-şi reverse energiile în marele fluviu electric al ţării. Astfel că la Deva, în noua organizaţie de partid, aceea de la Grupul I — „izvorul“ electric ce a ţîşnit la 30 noiembrie 1969 — cei 150 de membri de partid constituiţi intr-un comitet de partid, cu şase organizaţii de bază, trăiesc înconjuraţi de şantier. Este contextul vieţii lor. Şi al vieţii de partid. Iar ce reprezintă acest context, ceaduce el particular şi, poate inedit, aflăm peste cîteva minute, căutindu-l pe tovarăşul Ioan Rad, secretarul comitetului de partid recent înfiinţat. Străbatem, pentru aceasta diagonala întregului şantier şi, abia cind îi dăm de urmă, aflăm că e inabordabil. Fiindcă, împreună cu alţi doi oameni, „abordează“ o problemă care se numeşte rezervorul de 80 de tone ulei. Ei bine, la acest rezervor s-a spart un ventil. Şi la presiunea generată de 80 de tone, uleiul e jet care doboară, iar intervenţia pentru reparare se numeşte curaj. Dar în colectivul despre care scriem aceste rînduri, curajul se găseşte, într-o proporţie deloc neglijabilă. Aşa că peste cîteva minute avem prilejul să luăm un interviu unor oameni ale căror costume de protecţie muiate în ulei îi fac să semene a inşi sosiţi... dintr-o expediţie ex-Terra Interviul e scurt şi constă dintr-o întrebare şi un răspuns : — Nu v-a fost teamă ? — Nu, au răspuns Viorel Iancu şi loan Gros. Şi altceva nimic n-au mai avut vreme să zică, fiindcă Ioan Rad, cel de-al treilea participant la intervenţie, i-a şi trimis la dispensarul întreprinderii pentru un imediat şi preventiv control medical. In Platon PARDAU (Continuare in pag. a II-a) In incinta „Palatului de gheaţă* din Capitală, la deschiderea festivă a „mondialelor* de hochei (grupa B) Foto ! Gh. Vintilă PAGINA A V-A OMUL FAȚĂ ÎN FAȚĂ CU EL ÎNSUȘI... Plecarea tovarăşului Paul Niculescu-Mizil la Sofia Marţi dimineaţa a plecat la Sofia tovarăşul Paul Niculescu-Mizil, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., împreună cu tovarăşii Ilie Rădulescu, membru al C.C. al P.C.R., şef de secţie la C.C. al P.C.R., şi Gheorghe Zaharia, director adjunct al Institutului de studii istorice şi social-politice de pe lingă C.C. al P.C.R., pentru a participa la o întîlnire a secretarilor pentru problemele muncii de propagandă ai comitetelor centrale ale partidelor comuniste şi muncitoreşti din ţări socialiste. La plecare, pe aeroportul Băneasa, delegaţia a fost condusă de tovarăşul Gheorghe Pană, membru al Comitetului Executiv, al Prezidiului Permanent, secretar al C.C. al P.C.R., Bujor Sion şi Vasile Vlad, şefi de secţie la C.C. al P.C.R., Gheorghe Badrus, adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. de activişti de partid. A fost prezent Spas Gospodar, ambasadorul R. P. Bulgaria la Bucureşti. (Agerpres) ' ! ' Telegrame Alteţei Sale SEIC SABAH AL SALEM AL SABAH Emirul Kuweitului KUWEIT Cu prilejul zilei naţionale a Kuweitului, am plăcerea de a adresa, în numele Consiliului,de Stat al Republicii Socialiste România, al poporului român şi al meu personal, calde felicitări şi cele mai bune urări de fericire Alteţei Voastre, de progres pentru poporul kuweitian, NICOLAE CEAUŞESCU Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România Alteţei Sale ŞEIC JABER AL AHMED AL JABER Prinţ moştenitor şi prim-ministru al statului Kuweit KUWEIT Adresez Alteţei Voastre, în numele guvernului român şi al meu personal, cu ocazia zilei naţionale a Kuweitului, felicitări cordiale, şi poporului kuweitian urări de prosperitate. ION GHEORGHE MAURER Preşedintele Consiliului de Miniştri al Republicii Socialiste România