Scînteia, septembrie 1970 (Anul 39, nr. 8533-8562)
1970-09-16 / nr. 8548
PROLETARI DIN TOATE UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8548 Miercuri 16 septembrie 1970 8 PAGINI — 40 BANI ---------------------------------------------------------------------------------—---------------------------- ANCHETĂ INTERNAŢIONALĂ A „SCÎNTEII" | COMBATEREA POLUĂRII-PREOCUPARE MONDIALĂ ! PROTECŢIA NATURII - PROTECŢIA OMULUI Un om bea un pahar cu apă şi... cade răpus ; un altul, înalţă fericit deasupra capului o conservă cu... aer curat — iată imagini pe care fantezia unor contemporani caută să le acrediteze minţii noastre ca reprezentând viitorul — pentru a ne „trezi" în faţa pericolului pe care-l reprezintă poluarea naturii. „Exagerare !" — spun cei care, pe bună dreptate, au în vedere nesecatele posibilităţi ale omenirii de a-şi rezolva problemele. Din păcate, progresul, civilizaţia se definesc prin fenomene şi procese contradictorii, cu imensele avantaje şi servicii aduse omului de tehnică, de economia industrializată, cu uimitoarea valorificare a celor mai neaşteptate resurse ale naturii — dar şi cu inevitabilul revers — încadrat în ceea ce numim „efecte secundare ale civilizaţiei", care, dacă nu sunt tratate sau preîntîmpinate, prezintă pericole de degradare a naturii, de diminuare a forțelor de reechilibrare ale acesteia. (Publicăm cuprinsul anchetei în pagina a VI-a). FRUCTELE LA IERNAT CUM ESTE PREGĂTITĂ ACŢIUNEA DE RECOLTARE ŞI CONSERVARE A FRUCTELOR IN JUDEŢE CU SPECIFIC POMICOL Merele, perele, prunele şi nucile — ca să numim doar reprezentantele „aromelor" tîrzii — încovoaie în aceste zile, sub greutatea lor, crengile pomilor. Culegătorii de fructe se află in livezi pentru a aduna aceste preţioase daruri ale toamnei. După cum se ştie, ultimii ani — bogaţi în recolte de fructe — i-au surprins pe unii pomicultori puţin pregătiţi „pentru campanie“ ; tributul l-au plătit consumatorii, ca şi fructele depreciate in cîmp ori în spaţiile de depozitare neamenajate din timp şi corespunzător. Cum a fost pregătită anul acesta campania de preluare a fructelor? Sunt mobilizate oare toate forţele disponibile, atît la recoltare, cit şi la pre■ gătirea condiţiilor pentru însilozare, pentru ca orice risipă să fie evitată ? însemnările de faţă — rezultate dintr-un raid-anchetă in cîteva judeţe deţinătoare de mari bazine pomicole — vor încerca să răspundă acestor întrebări. In judeţul Argeş, specialiştii apreciază că există condiţii ca recoltarea să se desfăşoare astfel incit „nici un măr să nu se piardă“, iar întreaga cantitate să ia drumul silozurilor. Au fost construite, pe lingă cooperativele agricole de producţie, 16 silozuri moderne de conservare a fructelor, cu o capacitate totală de circa 1 000 de vagoane. In multe plantaţii şi-au făcut apariţia culegătorii. O dată cu ei şi întrebarea : care este stadiul pregătirii depozitelor pentru insilozare ? Atît la C.A.P. cît şi la C.L.F. pot fi înregistrate unele preocupări demne de toată lauda : cooperativele agricole de producţie din Domneşti şi Bălileşti, de pildă, care încasează anual sume importante din valorificarea merelor insilozate, nu s-au limitat numai la a-şi construi câte un siloz de 60 vagoane fiecare ; aceste spaţii sunt la ora actuală curăţate şi dezinfectate, bune să primească fructele. Cu forţe şi posibilităţi proprii, cele două cooperative agricole de producţie şi-au confecţionat, de asemenea, mii de lăzi şi lădiţe, atit de necesare pentru urgentarea transportului şi depozitării merelor. C.L.F. Curtea de Argeş are de însilozat în acest an 1 500 tone mere. Pentru depozitarea lor, conducerea C.L.F. a închiriat silozurile cooperativelor agricole din Domneşti, Vilsăneşti şi Curtea de Argeş. Această măsură a fost completată cu asigurarea unui număr de lăzi pentru transport şi depozitare de circa 3—4 ori mai mare decit anul trecut, cinci cantităţi mari de fructe au rămas multă vreme pe cimp şi s-au depreciat. Un alt centru care are de preluat o producţie mare de fructe este cel din Cîmpulung. Aici situaţia spaţiilor de depozitare este incertă. Din discuţiile pe care le purtăm cu Ion Barbu, directorul centrului, reţinem că, in această privinţă, deocamdată , şi culesul merelor a început masiv — nu se ştie nimic precis. Atît Centrala de valorificare a legumelor şi fructelor Bucureşti, cît şi I.L.F. Argeş nu s-au decis încă asupra necesarului de fructe ce vor fi insilozate aici. Da-Raîd-anchetă realizat de C. PPJESCU, Gh. CÎRSTEA, M. BTZU, P. DOBRESCU si Gh. BALTA (Continuare in pag. a Il-a) PAGINA A V-A Omul fată in fată lu el insusi... 1 1 * ® NIMENI NU TRĂIESTE SINGUR (ancheta sociala despre opinia publica). O ELIXIRUL TINERETII. © RINDURI PENTRU UN PRIETEN. IN PAGINA A IV-A • CONCURSUL ŞI FESTIVALUL INTERNAŢIONAL „GEORGE ENESCU". • FAPTUL SEMNIFICATIV DA VIAŢA FILMULUI DOCUMENTAR CREDITUL AGRICOL un mare sprijin acordat de stat cooperativelor, dar care nu întotdeauna este dirijat, gospodărit și fructificat cum se cuvine An de an, cooperativele agricole alocă importante fonduri bănești pentru realizarea unor noi obiective destinate dezvoltării bazei tehnicomateriale, creşterii producţiei agricole vegetale şi animale. Folosind atît fonduri proprii cit şi credite acordate de stat, numeroase cooperative au reuşit să sporească avuţia obştească, să înalţe construcţii care servesc nemijlocit procesului de producţie, să extindă lucrările de îmbunătăţiri funciare etc. In unele cazuri însă sumele mari cheltuite nu fructifică, nu aduc sporuri de producţie corespunzătoare. Cauzele acestei situaţii se datoresc, In primul rînd, deficienţelor referitoare la studierea oportunităţii investiţiilor, amplasarea, execuţia şi exploatarea necorespunzătoare a unor obiective agricole. Ne propunem să relevăm o serie de aspecte privind acordarea creditelor pentru cooperativele agricole, necesitatea fundamentării documentaţiilor prin prisma criteriilor de eficienţă economică. Aşa cum a reieşit din sondajele făcute de redacţie în numeroase cooperative, din discuţiile avute la Banca Agricolă şi sucursalele acesteia, precum şi la organele agricole judeţene, in multe cazuri, se acordă credite fără să existe certitudinea utilizării lor eficiente. In decursul anilor, Banca Agricolă a onorat cu credite majoritatea cererilor justificate ale cooperativelor agricole. Se materializează in aceasta o parte însemnată a sprijinului acordat de stat cooperativelor agricole pentru dezvoltarea și consolidarea lor economică. Este una din pîrghiile care au contribuit şi contribuie la progresul cooperativelor pe calea intensificării producţiei agricole. In acest sens pot fi relevate numeroase rezultate pozitive. In zeci de cooperative agricole din judeţele Constanţa, Ilfov, Dolj, Arad, Vrancea, Sibiu şi altele, creditele au servit în mod direct şi eficient la dezvoltarea unităţilor respective, a bazei lor tehnico-materiale. Cooperativele agricole din Pecineaga, Cobadin sau Chirnogeni, judeţul Constanţa, din Biled, Nerău sau Tomnatec, judeţul Timiş, oferă imaginea unor unităţi puternic consolidate ca „o avere ”ojişteagcji de ,20. 30 milioane lei. Utilizînd cu pricepere creditele primite şi fondurile proprii, cooperativa agricolă din Ciorăşti, situată în zona de cîmpie a judeţului Vrancea, a reuşit să obţină la suta de hectare cite 434 000 lei venituri băneşti. Cooperativa agricolă „Unirea“, din acelaşi judeţ, care a investit sume însemnate pentru extinderea plantaţiilor de viţă de vie a realizat o producţie globală de 1,4 milioane lei la suta de hectare. Rezultate asemănătoare au obţinut şi cooperativele agricole din Tătăranu, Martineşti, Timboieşti, Păuneşti şi multe altele care au manifestat o grijă deosebită pentru investirea fondurilor proprii şi a creditelor in obiective care să asigure sporuri de producţie cît mai mari, concomitent cu scăderea cheltuielilor materiale. Şi în acest an, cooperativele agricole beneficiază din plin de creditele acordate de stat în mod direct sau pentru construcţia complexelor zootehnice şi a altor obiective moderne în cadrul asociaţiilor intercooperatiste. Pe această cale, în majoritatea judeţelor ţării se construiesc mari complexe pentru creşterea porcilor şi păsărilor, ingrăşarea taurinelor şi a mieilor, unităţi cu un grad ridicat de mecanizare. Insă nu în toate cazurile decizia de a acorda credite este rezultatul unei analize serioase, temeinice, făcute pe bază de criterii economice, bine precizate. Cauza acestei situaţii constă în uşurinţa cu care, uneori, Banca Agricolă şi sucursalele sale au aprobat documentaţiile tehnice care, deşi poartă viza organelor agricole C. BORDEIANU, N. BRUJAN, I. NISTOR, FI. ANIŢEI (Continuare în pag. a III-a) în aceste zile, construcţia podului rutier de peste Dunăre, de la Giurgeni — Vadul Oii, a intrat în etapa sa finală. Prin lansarea pe apă şi aşezarea, cu succes, pe pilonii săi de susţinere a celui de-al treilea tronson metalic al arcului transdanubian, s-a creat posibilitatea certă ca marea punte de oţel dintre ţărmurile muntene şi dobrogene să fie dată în circulaţie pînă la sfîrşitul anului PRIMIRI LA TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Ambasadorul Austriei Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit marţi, 15 septembrie, pe ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Austriei la Bucureşti, Eduard Tschöp, la cererea acestuia. A fost de față Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe. Cu acest prilej a avut loc o convorbire în legătură cu apropiata vizită în Austria a preşedintelui Consiliului de Stat al României. Convorbirea s-a desfășurat într-o atmosferă cordială. G1ND PENTRU CEI PATRU MILIOANE îmi place dulcea şi plina lună de septembrie pentru că e apogeul de fruct, e culesul ; îmi place luna aceasta pentru echilibrul care se realizează în poziţia astrelor, etalînd potrivirea de sensuri, simetrii şi simboluri, care atit de omeneşte se concentrează în solstiţiul de toamnă, limpede armonie. Dar peste toate acestea, îmi place dulcea şi plina lună de septembrie pentru ciclica reînnoire spirituală pe care o oficiază, solemn şi cu neînsemnări de POP SIMION nerot travaliu, ŞCOALA. Cred că nu există vîrstă biologică (şi cu atit mai mult una de spirit) care să nu fie sincer ataşată faptului social, denumit variabil, insă cu unul şi acelaşi înţeles, prin cuvintele : învăţătură, dascăl, clasă, profesor, elev. Înţelesurile converg, suntem in faţa unei mereu reluate bătălii a omenescului cu stihiile neştiinţei, o neistovită escavare a necunoscutului, spre a cunoaşte, a şti; sunt rare activităţile publice in care se recunoaşte atit de deplin, de încărcată de sensuri, ideea de perpetuă tinereţe a spiritului in mişcare, cum se intimplă in cazul şcolii. Permită-mi-se ca pe aceste temeiuri (şi pe altele sentimental-subiective) să consider şcoala instituţie primă a unei naţiuni, celula sa de perpetuă regenerescenţă şi autodevenire, nucleul cu iradiaţii in care se iscă spirala, gîndirea de progres, climatul de civilizaţie. Aceste virtuţi organice ale instituţiei şcolare cresc nelimitat cind sunt puse de acord cu sensul evoluţiei sociale şi se intercondiţionează cu activităţile economice ale ţării, aşa cum se intimplă în statul (Continuare in pag. a VH-a) La şcoala generală nr. 122 din Bucureşti, promoţiei de „boboci" — şcolarii de 6 ani — i s-a făcut o primire sărbătorească Foto : Gh. Vinţili Zece zile în adiaturile satului Bitaz In ziua de 14 august, în preajma amiezei, s-a dat semnalul. De pe pontonul de suprafaţă, remorcat la vasul „Emil Racoviţă“ — vas ce aparţine Staţiunii de cercetări biologice, geologice şi geografice „Stejarul“-Pingăraţi — o echipă a lansat spre adîncurile lacului Bicaz, în dreptul golfului Potoci, o construcţie ciudată, perfect etanşă, cu aparenţă de cisternă petrolieră. Mai ciudat chiar decit înfăţişarea acestei construcţii era faptul că în partea inferioară avea o gură, un soi de puţ deschis. De ce apa n-a pătruns nici, o clipă în bizara cisternă vom afla ceva mai tîrziu... Deocamdată ne aflăm Încă pe pontonul de comandă. E ora 13. „Cerul era senin, soarele ardea cu putere, doar un norişor plutea undeva, parcă rătăcit in azur, îmi amintesc bine acest amănunt“ — ne destăinuie unul dintre participanţii aventurii ce urma să înceapă. La momentul fixat, după ce s-a constatat că „cisterna“ se găseşte la adîncimea dinainte stabilită — zece metri sub suprafaţa apei — s-a dat încă un semnal şi doi oameni, in costume uşoare de scafandri autonomi, au pornit spre aceleaşi adîncuri afundîndu-se rapid în fosforescenţa lichidă. Erau cei doi investigatori subacvali care se pregătiseră luni şi ani de zile în cadrul unui program special de antrenament şi care trebuiau să intre în „cisternă“ — hidrobiologul Ionel Miron şi tehnicianul electromecanic Mihai Constantin. Nu s-au rostit discursuri, n-au răsunat aplauze, deşi în acea clipă se dădea startul unei experienţe pînă azi unice în ţara noastră, o autentică premieră ştiinţifică cu ample semnificaţii şi perspective : doi oameni urmau să trăiască şi să muncească timp de zece zile, fără a se ridica nici o secundă la suprafaţă, in adîncurile lacului, în acea „cisternă“ etanşă, (de fapt un minibatiscaf botezat misterios L.S.-l (în „traducere“: laboratorul submersibil nr. 1). Din jurnalul de bord al unui batiscaf E momentul să intrerupem relatarea noastră spre a parcurge succint retrospectiva acestei premiere. Totul a început în urmă cu patru ani, mai precis in toamna lui 1968. La Bucureşti avea loc atunci un congres internaţional cu privire la explorarea ştiinţifică a Mării Mediterane. Printre participanţi se numărau şi cinci tineri, de profesii diferite, unii biologi, alţii ingineri, pe care le unea aceeaşi pasiune pentru un domeniu dintre cele mai fascinante ale aventurii omului modern : şederea prelungită sub apă în vederea adaptării organismului uman la condiţiile vieţii şi muncii subacvale. Numele celor cinci : Ionel Miron (pe care l-am amintit mai sus, cercetător principal la staţiunea „Stejarul“, care avea de-acum o oarecare experienţă pe acest tărîm, deoarece făcuse unele încercări de Investigaţie submarină la staţiunea de cercetări de la Agigea) ; Constantin Ignătescu, Iuliu Morariu şi Mihai Sica (toţi trei ingineri lucrând in cadrul unor instituţii bucureştene) , Teodor Nalbant (biolog la Institutul de cercetări piscicole). O fericită coincidenţă a făcut ca tinerii cercetători români să se întîlnească la sus-amintitul congres cu Jean Alinat, unul dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Cousteau, director adjunct al muzeului oceanografic din Monaco, care — asculţindu-le cu atenţie ideile şi planurile cutezătoare — le-a dat cîteva sfaturi preţioase, îndemnîndu-i ca, împreună cu folosirea experienţei dobîndite pe alte meleaguri, să se străduie a găsi metode şi modalităţi noi, adaptate necesităţilor noastre. A fost un contract de colaborare fără nici o semnătură, un adevărat contract al conştiinţei, în care pasiunea era unicul (şi, cum s-a dovedit, nesubstituibilul !) gir al totalei dăruiri. După eforturi asidue, desfăşurate în timpul lor liber, fără nici o retribuţie, de către cei cinci pasionaţi, în aprilie 1967 aveau proiectul gata elaborat. Se poate spune că abia In clipa cinci a-Victor BARLADEANU (Continuare In par. a IV-a) , Tovarăşii Satomi Hakamada si Tomio Nishizawa Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român, a primit, marţi 15 septembrie, pe tovarăşii Satomi Hakamada, vicepreşedinte al Prezidiului Partidului Comunist din Japonia, şi Tomio Nishizawa, membru al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., care îşi petrec concediul de odihnă în ţara noastră. La primire au participat tovarăşii Paul Niculescu-Mizil şi Virgil Trofin, membri ai Comitetului Executiv, ai Prezidiului Permanent, secretari ai C.C. al P.C.R., Ştefan Andrei, prim adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. In cadrul convorbirii s-au efectuat informări reciproce asupra activităţii desfăşurate de P.C.R. şi P.C.J. şi au fost discutate unele probleme actuale ale situaţiei internaţionale şi ale mişcării comuniste şi muncitoreşti. Cu acest prilej s-a exprimat satisfacţia pentru relaţiile de prietenie, colaborare şi solidaritate internaţionalistă statornicite intre Partidul Comunist Român şi Partidul Comunist din Japonia, s-a subliniat hotărîrea comună a celor două partide de a dezvolta aceste legături şi de a milita pentru întărirea unităţii mişcării comuniste internaţionale, a tuturor forţelor antiimperialiste, întrevederea s-a desfăşurat într-o atmosferă caldă, tovărăşească. Sistemul monetar occidental REEVALUĂRI Şl EXPERIENŢE IN CĂUTAREA UNEI SOLUŢII... Septembrie este o lună foarte agitată pentru mult disputata problematică a sistemului monetar al lumii occidentale. In afara reuniunii Fondului Monetar Internaţional, se prevăd numeroase întîlniri, la niveluri diferite şi în organisme şi instituţii financiare diverse. Agendele acestor întîlniri nu cuprind decit una şi aceeaşi problemă: situaţia monetară internaţională. Interesul care animă toate aceste reuniuni are un şir de motive ce pot fi rezumate într-o singură cauză majoră — soluţiile de reamenajare „pe parcurs" a sistemului monetar occidental nu au dat rezultate aşteptate. Mai mult, neliniştea reîncepe să cuprindă lumea financiară din Occident. Experţii monetari şi oamenii de stat din Europa occidentală, ca şi cei din Statele Unite se întreabă, din nou, dacă nu e cazul să se treacă, în sfîrşit, la o reformă radicală a sistemului valutar actual, astfel încit febrele aurului şi ale diverselor monede, însoţite de valurile speculaţiilor, să nu se mai repete şi să nu mai capete diferitele zguduiri prin care a trecut întregul sistem monetar, începînd din 1965 încoace. Se reamintesc poziţiile teoretice anterioare, se enunţă sub formă nouă idei noi, dar pînă in momentul de faţă nu a fost preconizată nici o soluţie realmente necunoscută şi care să nu fi fost aplicată vreodată in cursul agitatei istorii a acestui sistem monetar. Pentru că, actualul sistem monetar al lumii capitaliste, deși poartă în continuare numele de sistem al Gold- Exchange Standard-ului (bazat adică pe etalonul aur-devize), așa cum fusese el definit în 1944 la Bretton Woods, a suferit, în fapt, profunde modificări. Examinate îndeaproape, modificările efectuate în special la N. S. STANESCU doctor în economie (Continuare in pag, a Vil-a)