Scînteia, septembrie 1970 (Anul 39, nr. 8533-8562)

1970-09-16 / nr. 8548

PROLETARI DIN TOATE UNIȚI-VĂ! ORGAN AL COMITETULUI CENTRAL AL PARTIDULUI COMUNIST ROMÂN Anul XL Nr. 8548 Miercuri 16 septembrie 1970 8 PAGINI — 40 BANI ---------------------------------------------------------------------------------—----------------------------­­ ANCHETĂ INTERNAŢIONALĂ A „SCÎNTEII" | COMBATEREA POLUĂRII-PREOCUPARE MONDIALĂ ! P­ROTECŢIA NATURII - PROTECŢIA OMULUI Un om bea un pahar cu apă şi... cade ră­pus ; un altul, înalţă fericit deasupra capu­lui o conservă cu... aer curat — iată ima­gini pe care fantezia unor contemporani caută să le acrediteze minţii noastre ca re­prezentând viitorul — pentru a ne „trezi" în faţa pericolului pe care-l reprezintă po­luarea naturii. „Exagerare !" — spun cei care, pe bună dreptate, au în vedere nese­catele posibilităţi ale omenirii de a-şi re­zolva problemele. Din păcate, progresul, civilizaţia se definesc prin fenomene şi procese contradictorii, cu imensele avan­taje şi servicii aduse omului de tehnică, de economia industrializată, cu uimitoar­­ea valorificare a celor mai neaşteptate resurse ale naturii — dar şi cu inevitabilul revers — încadrat în ceea ce numim „e­­fecte secundare ale civilizaţiei", care, dacă nu sunt tratate sau preîntîmpinate, prezintă pericole de degradare a naturii, de diminuare a forțelor de reechilibrare ale acesteia. (Publicăm cuprinsul anchetei în pa­gina a VI-a). FRUCTELE LA IERNAT CUM ESTE PREGĂTITĂ ACŢIUNEA DE RECOLTARE ŞI CONSERVARE A FRUCTELOR IN JUDEŢE CU SPECIFIC POMICOL Merele, perele, prunele şi nucile — ca să numim doar reprezentan­tele „aromelor" tîrzii — încovoaie în aceste zile, sub greutatea lor, crengile pomilor. Culegătorii de fructe se află in livezi pentru a a­­duna aceste preţioase daruri ale toamnei. După cum se ştie, ultimii ani — bogaţi în recolte de fructe — i-au surprins pe unii pomicultori puţin pregătiţi „pentru campanie“ ; tributul l-au plătit consumatorii, ca şi fructele depreciate in cîmp ori în spaţiile de depozitare neamenajate din timp şi corespunzător. Cum a fost pregătită anul acesta campania de preluare a fructelor? Sunt mo­bilizate oare toate forţele disponi­bile, atît la recoltare, cit şi la pre­­■ gătirea condiţiilor pentru însiloza­­re, pentru ca orice risipă să fie evi­tată ? însemnările de faţă — rezul­tate dintr-un raid-anchetă in cîte­va judeţe deţinătoare de mari ba­zine pomicole — vor încerca să răs­pundă acestor întrebări. In judeţul Argeş, specialiştii a­­preciază că există condiţii ca re­coltarea să se desfăşoare astfel in­cit „nici un măr să nu se piardă“, iar întreaga cantitate să ia drumul silozurilor. Au fost construite, pe lingă cooperativele agricole de pro­ducţie, 16 silozuri moderne de con­servare a fructelor, cu o capacitate totală de circa 1 000 de vagoane. In multe plantaţii şi-au făcut apariţia culegătorii. O dată cu ei şi întreba­rea : care este stadiul pregătirii de­pozitelor pentru insilozare ? Atît la C.A.P. cît şi la C.L.F. pot fi înre­gistrate unele preocupări demne de toată lauda : cooperativele agricole de producţie din Domneşti şi Băli­­leşti, de pildă, care încasează anual sume importante din valorificarea merelor insilozate, nu s-au limitat numai la a-şi construi câte un siloz de 60 vagoane fiecare ; aceste spa­ţii sunt la ora actuală curăţate şi dezinfectate, bune să primească fruc­tele. Cu forţe şi posibilităţi proprii, cele două cooperative agricole de producţie şi-au confecţionat, de a­­semenea, mii de lăzi şi lădiţe, atit de necesare pentru urgentarea trans­portului şi depozitării merelor. C.L.F. Curtea de Argeş are de în­­silozat în acest an 1 500 tone mere. Pentru depozitarea lor, conducerea C.L.F. a închiriat silozurile coopera­tivelor agricole din Domneşti, Vil­­săneşti şi Curtea de Argeş. Această măsură a fost completată cu asigu­rarea unui număr de lăzi pentru transport şi depozitare de circa 3—4 ori mai mare decit anul trecut, cinci cantităţi mari de fructe au rămas multă vreme pe cimp şi s-au depreciat. Un alt centru care are de preluat o producţie mare de fructe este cel din Cîmpulung. Aici situaţia spaţiilor de depozitare este incertă. Din discu­ţiile pe care le purtăm cu Ion Barbu, directorul centrului, reţinem că, in a­­ceastă privinţă, deocamdată , şi cu­lesul merelor a început masiv — nu se ştie nimic precis. Atît Centrala de valorificare a legumelor şi fructelor Bucureşti, cît şi I.L.F. Argeş nu s-au decis încă asupra necesarului de fructe ce vor fi insilozate aici. Da-Raîd-anchetă realizat de C. PPJESCU, Gh. CÎRSTEA, M. BTZU, P. DOBRESCU si Gh. BALTA (Continuare in pag. a Il-a) PAGINA A V-A Omul fată in fată lu el insusi... 1 1 * ® NIMENI NU TRĂIESTE SINGUR (ancheta sociala despre opinia publica). O ELIXIRUL TINERETII. © RINDURI PENTRU UN PRIETEN. IN PAGINA A IV-A • CONCURSUL ŞI FES­TIVALUL INTERNAŢIO­NAL „GEORGE ENESCU". • FAPTUL SEMNIFICA­TIV DA VIAŢA FILMULUI DOCUMENTAR CREDITUL AGRICOL un mare sprijin acordat de stat cooperativelor, dar care nu întotdeauna este dirijat, gospodărit și fructificat cum se cuvine An de an, cooperativele agricole alocă importante fonduri bănești pentru realizarea unor noi obiective destinate dezvoltării bazei tehnico­­materiale, creşterii producţiei agri­cole vegetale şi animale. Folosind a­­tît fonduri proprii cit şi credite a­­cordate de stat, numeroase coopera­tive au reuşit să sporească avuţia obştească, să înalţe construcţii care servesc nemijlocit procesului de producţie, să extindă lucrările de îmbunătăţiri funciare etc. In unele cazuri însă sumele mari cheltuite nu fructifică, nu aduc sporuri de pro­ducţie corespunzătoare. Cauzele a­­cestei situaţii se datoresc, In pri­mul rînd, deficienţelor referitoare la studierea oportunităţii investiţiilor, amplasarea, execuţia şi exploatarea necorespunzătoare a unor obiective agricole. Ne propunem să relevăm o serie de aspecte privind acordarea creditelor pentru cooperativele agri­cole, necesitatea fundamentării do­cumentaţiilor prin prisma criteriilor de eficienţă economică. Aşa cum a reieşit din sondajele făcute de re­dacţie în numeroase cooperative, din discuţiile avute la Banca Agricolă şi sucursalele acesteia, precum şi la organele agricole judeţene, in multe cazuri, se acordă credite fără să existe certitudinea utilizării lor efi­ciente. In decursul anilor, Banca Agricolă a onorat cu credite majoritatea ce­rerilor justificate ale cooperativelor agricole. Se materializează in acea­sta o parte însemnată a sprijinului acordat de stat cooperativelor agri­cole pentru dezvoltarea și consolida­rea lor economică. Este una din pîr­­ghiile care au contribuit şi contri­buie la progresul cooperativelor pe calea intensificării producţiei agri­cole. In acest sens pot fi relevate nume­roase rezultate pozitive. In zeci de cooperative agricole din judeţele Constanţa, Ilfov, Dolj, Arad, Vran­­cea, Sibiu şi altele, creditele au servit în mod direct şi eficient la dezvoltarea unităţilor respective, a bazei lor tehnico-materiale. Coo­perativele agricole din Pecineaga, Cobadin sau Chirnogeni, judeţul Constanţa, din Biled, Nerău sau Tomnatec, judeţul Timiş, oferă ima­ginea unor unităţi puternic conso­lidate ca „o avere ”ojişteagcji de ,20­. 30 milioane lei. Utilizînd cu pricepere creditele pri­mite şi fondurile proprii, cooperati­va agricolă din Ciorăşti, situată în zona de cîmpie a judeţului Vrancea, a reuşit să obţină la suta de hec­tare cite 434 000 lei venituri băneşti. Cooperativa agricolă „Unirea“, din acelaşi judeţ, care a investit sume însemnate pentru extinderea plan­taţiilor de viţă de vie a realizat o producţie globală de 1,4 milioane lei la suta de hectare. Rezultate asemă­nătoare au obţinut şi cooperativele agricole din Tătăranu, Martineşti, Timboieşti, Păuneşti şi multe altele care au manifestat o grijă deosebită pentru investirea fondurilor proprii şi a creditelor in obiective care să asigure sporuri de producţie cît mai mari, concomitent cu scăderea chel­tuielilor materiale. Şi în acest an, cooperativele agri­cole beneficiază din plin de credi­tele acordate de stat în mod direct sau pentru construcţia complexelor zootehnice şi a altor obiective mo­derne în cadrul asociaţiilor intercoo­­peratiste. Pe această cale, în majori­tatea judeţelor ţării se construiesc mari complexe pentru creşterea por­cilor şi păsărilor, ingrăşarea taurine­lor şi a mieilor, unităţi cu un grad ridicat de mecanizare. Insă nu în toate cazurile decizia de a acorda credite este rezultatul unei analize serioase, temeinice, fă­cute pe bază de criterii economice, bine precizate. Cauza acestei situaţii constă în uşurinţa cu care, uneori, Banca Agricolă şi sucursalele sale au aprobat documentaţiile tehnice care, deşi poartă viza organelor agricole C. BORDEIANU, N. BRUJAN, I. NISTOR, FI. ANIŢEI (Continuare în pag. a III-a) în aceste zile, construcţia podului rutier de peste Dunăre, de la Giur­­geni — Vadul Oii, a intrat în etapa sa finală. Prin lansarea pe apă şi aşe­zarea, cu succes, pe pilonii săi de susţinere a celui de-al treilea tronson metalic al arcului transdanubian, s-a creat posibilitatea certă ca marea punte de oţel dintre ţărmurile muntene şi dobrogene să fie dată în circulaţie pînă la sfîrşitul anului PRIMIRI LA TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU Ambasadorul Austriei Preşedintele Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu, a primit marţi, 15 septembrie, pe ambasadorul ex­traordinar şi plenipotenţiar al Austriei la Bucureşti, Eduard Tschöp, la cererea acestuia. A fost de față Corneliu Mă­­nescu, ministrul afacerilor externe. Cu acest prilej a avut loc o con­vorbire în legătură cu apropiata vizită în Austria a preşedintelui Consiliului de Stat al României. Convorbirea s-a desfășurat în­­tr-o atmosferă cordială. G1ND PENTRU CEI PATRU MILIOANE îmi place dulcea şi plina lună de septem­brie pentru că e apo­geul de fruct, e cu­lesul ; îmi place luna aceasta pentru echili­brul care se realizează în poziţia astrelor, e­­talînd potrivirea de sensuri, simetrii şi simboluri, care atit de omeneşte se concen­trează în solstiţiul de toamnă, limpede ar­monie. Dar peste toate acestea, îmi place dul­cea şi plina lună de septembrie pentru ci­clica reînnoire spiri­tuală pe care o oficia­ză, solemn şi cu ne­însemnări de POP SIMION nerot travaliu, ŞCOA­LA. Cred că nu există vîrstă biologică (şi cu atit mai mult una de spirit) care să nu fie sincer ataşată faptului social, denumit varia­bil, insă cu unul şi a­­celaşi înţeles, prin cu­vintele : învăţătură, dascăl, clasă, profesor, elev. Înţelesurile con­verg, suntem­ in faţa unei mereu reluate bă­tălii a omenescului cu stihiile neştiinţei, o neistovită escavare a necunoscutului, spre a cunoaşte, a şti; sunt rare activităţile publi­ce in care se recu­noaşte atit de deplin, de încărcată de sen­suri, ideea de perpe­tuă tinereţe a spiritu­lui in mişcare, cum se intimplă in cazul şcolii. Permită-mi-se ca pe aceste temeiuri (şi pe altele sentimental-su­­biective) să consider şcoala instituţie primă a unei naţiuni, celula sa de perpetuă rege­­nerescenţă şi auto­­devenire, nucleul cu iradiaţii in care se iscă spirala, gîndirea de progres, climatul de civilizaţie. Aceste vir­tuţi organice ale insti­tuţiei şcolare cresc nelimitat cind sunt puse de acord cu sen­sul evoluţiei sociale şi se intercondiţionează cu activităţile econo­mice ale ţării, aşa cum se intimplă în statul (Continuare in pag. a VH-a) La şcoala generală nr. 122 din Bucureşti, promoţiei de „boboci" — şcolarii de 6 ani — i s-a făcut o primire sărbătorească Foto : Gh. Vinţili Z­ece zile în adiaturile satului Bitaz In ziua de 14 au­gust, în preajma amiezei, s-a dat semnalul. De pe pontonul de suprafaţă, re­morcat la vasul „Emil Ra­­coviţă“ — vas ce aparţi­ne Staţiunii de cercetări biologice, geologice şi geo­grafice „Stejarul“-Pingă­­raţi — o echipă a lan­sat spre adîncurile lacului Bicaz, în dreptul golfului Potoci, o construcţie ciuda­tă, perfect etanşă, cu apa­renţă de cisternă petrolieră. Mai ciudat chiar decit înfă­ţişarea acestei construcţii era faptul că în partea infe­rioară avea o gură, un soi de puţ deschis. De ce apa n-a pătruns nici, o clipă în bizara cisternă vom afla ceva mai tîrziu... Deocamdată ne aflăm Încă pe pontonul de comandă. E ora 13. „Cerul era senin, soarele ardea cu putere, doar un norişor plutea un­deva, parcă rătăcit in azur, îmi amintesc bine acest a­­mănunt“ — ne destăinuie unul dintre participanţii aventurii ce urma să în­ceapă. La momentul fixat, după ce s-a constatat că „cister­na“ se găseşte la adîncimea dinainte stabilită — zece metri sub suprafaţa apei — s-a dat încă un semnal şi doi oameni, in costume u­­şoare de scafandri auto­nomi, au pornit spre ace­leaşi ad­încuri afundîndu-se rapid în fosforescenţa lichi­dă. Erau cei doi investiga­tori subacvali care se pre­gătiseră luni şi ani de zile în cadrul unui program spe­cial de antrenament şi care trebuiau să intre în „cister­nă“ — hidrobiologul Ionel Miron şi tehnicianul elec­tromecanic Mihai Con­stantin. Nu s-au rostit discursuri, n-au răsunat aplauze, deşi în acea clipă se dădea star­tul unei experienţe pînă azi unice în ţara noastră, o au­tentică premieră ştiinţifică cu ample semnificaţii şi perspective : doi oameni urmau să trăiască şi să muncească timp de zece zile, fără a se ridica nici o secundă la suprafaţă, in adîncurile lacului, în acea „cisternă“ etanşă, (de fapt un minibatiscaf botezat mis­terios L.S.-l (în „tradu­cere“: laboratorul submersi­bil nr. 1). Din jurnalul de bord al unui batiscaf E momentul să intreru­­pem relatarea noastră spre a parcurge succint retro­spectiva acestei premiere. T­otul a început în urmă cu patru ani, mai precis in toamna lui 1968. La Bucureşti avea loc a­­tunci un congres internaţio­nal cu privire la explorarea ştiinţifică a Mării Meditera­­ne. Printre participanţi se numărau şi cinci tineri, de profesii diferite, unii bio­logi, alţii ingineri, pe care le unea aceeaşi pasiune pentru un domeniu dintre cele mai fascinante ale a­­venturii omului modern : şederea prelungită sub apă în vederea adaptării orga­nismului uman la condiţiile vieţii şi muncii subacvale. Numele celor cinci : Ionel Miron (pe care l-am amin­tit mai sus, cercetător prin­cipal la staţiunea „Steja­rul“, care avea de-acum o oarecare experienţă pe a­­cest tărîm, deoarece făcuse unele încercări de Investi­gaţie submarină la staţiu­nea de cercetări de la Agi­­gea) ; Constantin Ignătes­­cu, Iuliu Morariu şi Mihai Sica (toţi trei ingineri lu­crând in cadrul unor insti­tuţii bucureştene) , Teodor Nalbant (biolog la Institutul de cercetări piscicole). O fericită coincidenţă a făcut ca tinerii cercetători români să se întîlnească la sus-amintitul congres cu Jean Alinat, unul dintre co­laboratorii apropiaţi ai lui Cousteau, director adjunct al muzeului oceanografic din Monaco, care — ascul­ţindu-le cu atenţie ideile şi planurile cutezătoare — le-a dat cîteva sfaturi pre­ţioase, îndemnîndu-i ca, îm­preună cu folosirea expe­rienţei dobîndite pe alte meleaguri, să se străduie a găsi metode şi modalităţi noi, adaptate necesităţilor noastre. A fost un contract de co­laborare fără nici o semnă­tură, un adevărat contract al conştiinţei, în care pa­siunea era unicul (şi, cum s-a dovedit, nesubstituibi­lul !) gir al totalei dăruiri. După eforturi asidue, des­făşurate în timpul lor liber, fără nici o retribuţie, de că­tre cei cinci pasionaţi, în a­­prilie 1967 aveau proiectul gata elaborat. Se poate spu­ne că abia In clipa cinci a-Victor BARLADEANU (Continuare In par. a IV-a) ­ ,­­ Tovarăşii Satomi Hakamada si Tomio Nishizawa Tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se­cretar general al Partidului Comu­nist Român, a primit, marţi 15 septembrie, pe tovarăşii Satomi Hakamada, vicepreşedinte al Pre­zidiului Partidului Comunist din Japonia, şi Tomio Nishizawa, mem­bru al Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R., care îşi petrec con­cediul de odihnă în ţara noastră. La primire au participat tovară­şii Paul Niculescu-Mizil şi Virgil Trofin, membri ai Comitetului Executiv, ai Prezidiului Permanent, secretari ai C.C. al P.C.R., Ştefan Andrei, prim adjunct de şef de secţie la C.C. al P.C.R. In cadrul convorbirii s-au efec­tuat informări reciproce asupra activităţii desfăşurate de P.C.R. şi P.C.J. şi au­ fost discutate unele probleme actuale ale situaţiei in­ternaţionale şi ale mişcării comu­niste şi muncitoreşti. Cu acest prilej s-a exprimat sa­tisfacţia pentru relaţiile de priete­nie, colaborare şi solidaritate in­­ternaţionalistă statornicite intre Partidul Comunist Român şi Parti­dul Comunist din Japonia, s-a sub­liniat hotărîrea comună a celor două partide de a dezvolta aceste legături şi de a milita pentru în­tărirea unităţii mişcării comuniste internaţionale, a tuturor forţelor antiimperialiste, întrevederea s-a desfăşurat în­tr-o atmosferă caldă, tovărăşească. Sistemul monetar occidental REEVALUĂRI Şl EXPERIENŢE IN CĂUTAREA UNEI SOLUŢII... Septembrie este o lună foarte agitată pentru mult disputata problematică a sistemului monetar al lu­mii occidentale. In afara reuniunii Fondului Mo­netar Internaţional, se prevăd numeroase întîl­­niri, la niveluri diferite şi în organisme şi insti­tuţii financiare diverse. Agendele acestor întîl­­niri nu cuprind decit u­­na şi aceeaşi problemă: situaţia monetară inter­naţională. Interesul care animă toate aceste reuniuni are un şir de motive ce pot fi rezumate într-o sin­gură cauză majoră — so­luţiile de reamenajare „pe parcurs" a sistemu­lui monetar occidental nu au dat rezultate aştepta­te. Mai mult, neliniştea reîncepe să cuprindă lu­mea financiară din Occi­dent. Experţii monetari şi oamenii de stat din Eu­ropa occidentală, ca şi cei din Statele Unite se în­treabă, din nou, dacă nu e cazul să se treacă, în sfîrşit, la o reformă ra­dicală a sistemului valu­tar actual, astfel încit fe­­brele aurului şi ale di­verselor monede, însoţite de valurile speculaţii­lor, să nu se mai repete şi să nu mai capete di­feritele zguduiri prin care a trecut întregul sistem monetar, începînd din 1965 încoace. Se reamintesc poziţiile teoretice ante­rioare, se enunţă sub for­mă nouă idei noi, dar pînă in momentul de fa­ţă nu a fost preconizată nici o soluţie realmente necunoscută şi care să nu fi fost aplicată vreo­dată in cursul agitatei istorii a acestui sistem monetar. Pentru că, ac­tualul sistem monetar al lumii capitaliste, deși poartă în continuare nu­mele de sistem al Gold- Exchange Standard-ului (bazat adică pe etalonul aur-devize), așa cum fu­sese el definit în 1944 la Bretton Woods, a suferit, în fapt, profunde modifi­cări. Examinate îndea­proape, modificările e­­fectuate în special la N. S. STANESCU doctor în economie (Continuare in pag, a Vil-a)

Next