Scînteia, iunie 1982 (Anul 51, nr. 12370-12395)

1982-06-01 / nr. 12370

I­I I­I­I­ L­I­ Pe sprinceană în calitate de preşedinte al cooperativei de credit din Baia Mare, Peter-Paul Marosan a introdus, cu de la sine putere, un sistem propriu de acordare a împrumuturilor. Adică nu le­gat, in ordinea depunerii cere­rilor, ci la „mica înţelegere“ cu un solicitant sau altul. Fireşte, nu în mod gratuit, ci contra is­isei anumite sume de bani, pen­tru a aproba prioritatea“. Tot cu... prioritate preşedinte!« care conducea o instituţie de credit fără a avea el însuşi credit mo­ral a fost judecat, şi condamnat la cinci ani închisoare. Şoferi la... seceriş N-am bănuit niciodată că in trusa de scule a unor autoca­mioane ar fi nevoie şi de seceră. Ce să secere cu ea ? Cauciucu­rile maşinii ? Cu atît mai nedu­meriţi am fost cind am intilnit trei şoferi pe autocamioane care şi-au scot „cu delicateţe“ sece­­rile dintre chei şi şurubelniţe. Apoi «a năvălit in tarlaua de lucarnă de lingă satul Fotinu, judeţul Buzău. Cind i-am între­bat de sănătate, ne-au răspuns agresivi : „Ce, mă, nu ţi-e bine ? Vezi-ţi de drum, că dacă nu...“ Că dacă nu, ce­­ , ne-am în­trebat noi, dar, văzindu-i pe cei trei vlăjgani apropiindu-se a­­meninţător cu secerile sclipind in soare, ne-am „văzut de drum“. Nu înainte de a le nota I nu­merele maşinilor: 31-BZ-3101;­­ 31-BZ-312 ; 31-BZ-3103. Deci I toate trei înmatriculate una după alta si nu e greu ti li se I ia urma. I Pe la patru dimineaţa Încă nu se luminase bine de s ziuă, când buciureşteanul C.B. (Bulevardul Muncii 22) a fost trezit din somn de nişte zgomo- * te suspecte venind dinspre bu­cătărie. In bucătărie — un mu- I safir nepoftit, beat turtă. Gaz­da a anunţat miliţia c a prins I un hoţ în casă. Intre oamenii legii si cel din bucătăria omu- I lui a avut loc următorul dialog: 1 — Ce cauţi ăici ? * — Habar n-am unde tint. , — Dar cine eşti ? — Daniel Popa din Văleni de 1 Munte. — Şi cu ce ocazie prin Bucu- I reşti? I — Păi, aici lucrez. La l.T.B. — Şi de ce nu te-ai dus aca- I să? — Dar aici unde tint ? ■— In altă casă. Pe unde ai I intrat aici, la etaj ? — Pe uşi. — Cu ce ai descuiat ! ■ — Era deschisă. Intr-adevăr, gazda uitase sea- I la ușa deschisă, iar musafirul nepoftit nu era hot. Era atît de f beat, incit... Rubrică realizată de Petre POPA * P corespondenţii „Scinteii” ! PAGINA 2 !FAPTUL! ! divers! ! De două ori * la înălţime 30 de muncitori forestieri lu­­­crează de ani de zile împreună , la punctul Hurduaaţ din judeţ­ul Harghita. Pe cit de buni mun­citori,­­pe­ştit de gospodari. Mai intii, cei 30 au pus mină de Ut mină şi au cumpărat o vacă pentru lapte. Apoi, o scroafă care le-a şi „furnizat" cite­­va „şarje" de purcei. Iar acum au urcat in munte... grădi­na de legume. Mai exact, mi-au meş­terit citeva solarii în care cul­tivă aproape tot ceea ce­­te este necesar traiului. Şi asta încă nu e totul ! Sea­ră de seară se aprind becurile in dormitoare, la cantină, la club. Lumină pe care mi-o „pro­duc" ei înşişi, prin amenajarea unei microhidrocentrale. Veţi fi de acord cu noi că cei 30 de forestieri sunt de două ori la intltime : intii că mun­cesc in munţi, al doilea prin ceea ce fac — şi fac bine. Frumoasă • • f • * • •» iniţiativa Pe străzi, în parcuri, pe aleea de sub Timpa d­in Poiană şi în alte locuri aglomerate ale Bra­şovului şi-au făcut apariţia grupuri formate din câte 3—3 cetăţeni cu banderolă te mina stingă şi cu un ecuson pe piept pe care scrie : „Agent constatat ,­­ ordine şi gospodărie“. Nu ştim dacă respectivul în­scris este cel mai inspirat, dar nu forma contează. Cetăţenii fac parte din activul obştesc al con­siliului popular municipal si veghează, in timpul liber, in mod voluntar, la respectarea de către semenii lor a normelor civice, si în primul rind la păs­trarea ordinii şi curăţeniei oraşului. Iniţiativă , lăudabilă şi plină de promisiuni intruc­it or­dinea si curăţenia au început să se simtă şi mai mult ca la... Braşov acasă. „Curse speciale" După mai multe curse specia­le de suta de kilometri, cu start din peste 20 de judeţe. Intre care Alba, Argeş, Braşov, Co­ves­na, Gorj, Mureş, Teleorman şi altele, petru milioane de melci au ajuns in mare... viteză la Sibiu. Mai precis, la unitatea care, pe Ungă diferite produse, valorifi­că şi melci, din achiziţii ale cooperaţiei. Desigur, melcii n-au sosit cu căsuţele iar din spinare, ci cu autocamioanele. Și tot „motorizați“ au­nt luat calea ex­portului. ACTIVISTUL DE PARTID­­ PERMANENT IN MIJLOCUL OAMENILOR Ctteva zile la lină, de-a lungul şi de-a latul Bărăganului ialomiţean, pe itinerare prestabilite sau alese la intimplare, am însoţit activişti ai comitetului judeţean de partid sau i-am intilnit in secţiile întreprinderilor industriale, pe tarlalele nesfirşitei cimpii, in sectoarele zootehnice, la pri­mele ore ale dimineţii sau seara tirziu. Am consemnat întimplări, discuţii, fapte, intervenţii energice la faţa locului, satisfacţii pentru reuşite şi mihniri pentru neîmpliniţi, cuvinte de încurajare şi altele rostite pe to­nuri categorice. Ne-am format astfel o imagine asupra muncii activis­tului de partid pe teren, pentru ca apoi să abordăm această temă cu to­varăşul Eugen MALU­­, secretar al Comitetului judeţean de partid Ialomiţa, convorbire care a avat foc şi ea pe parcursul unei deplasări de la Slobozia spre ogoarele cuprinse intre apele Borcei şi Dunării. Prima întrebare s-a referit la ceea ce reprezintă terenul pentru munca activis­tului de partid. — V-aş răspunde cu citeva exem­ple pe care chiar dumneavoastră ni le-aţi relatat. în zilele petrecute in judeţ aţi fost in consiliul unic agro­industrial Movila şi aţi observat o bună participare la muncă.­ Aici se înrădăcinase părerea că n-ar exista suficientă forţă de muncă. Activiştii noştri, printr-o analiză la faţa locu­lui, au constatat că, dimpotrivă, există suficientă forţă de muncă, însă ea nu era folosită cum trebuie. Prin măsuri organizatorice­­situaţia a fost remediată. La Ţăndărei aţi intilnit un secretar al comitetului judeţean de partid care se convin­gea personal­­cum este respectat pro­gramul de lucru in Zootehnie înain­te de a participa la o adunare de partid consacrata acestui aspect. La Grăsani aţi văzut cum un alt activist al comitetului judeţean a intervenit energic în înlăturarea unor deficien­te în constituirea echipelor de lucru la construirea unor grajduri, cum a luat măsuri pentru impulsionarea re­parării unui pod şi a trezit din som­nul său birocratic un şef de depozit care întirzia livrarea unor materiale. Eu o să mă opresc la Feteşti pentru a constata in ce măsură membrii­­ comitetului orăşenesc de partid par­ticipă la adunările din organizaţiile de bază, iar la una din ele vei lua şi eu parte. Contactele nemijlocite cu realitatea, cu stările de lucruri de pe teren, din unităţile industri­ale, din agricultură, invăţămint etc. ne permit să cunoaştem „pe viu“ in ce stadiu se află înfăptuirea hotări­­rilor de partid şi de stat, propriile noastre hotărîri. Aş spune că tere­nul semnifică pentru un activist de partid locul de verificare a pregă­tirii sale, de valorificare a experi­enţei sale, de afirmare deplină şi concludentă a spiritului său revolu­ţionar. Dealtfel, secretarul gene­ral al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, a atras in repetate rin­­duri atenţia cadrelor de partid şi da stat să-şi desfăşoare munca nu in birou, ci acolo unde se hotărăşte soarta producţiei, acordînd sprijin, îndrumarea necesară îfi soluţionarea problemelor pe care le ridică pro­ducţia şi viaţa. — La o analiză mai atentă a as­pectelor intilnite se desprind cu cla­ritate citeva coordonate in interven­ţiile activiştilor. Presupune aceasta acţiuni organizatorice adecvate ? . — Evident că da. In ciuda marii diversităţi a problemelor pe care viaţa le ridică zilnic unui activist, munca lui se desfăşoară in cadrul unei programări riguroase a obiecti­velor de urmărit, a direcţiilor de acţiune. Tocmai de aceea biroul co­mitetului judeţean de partid acordă o deosebită importanţă calităţii in­struirilor. Ele asigură însuşirea de către activişti a conţinutului docu­mentelor şi hotărîrilor de partid, a legilor ţării, oferă largi posibilităţi de a dobindi cunoştinţe politice, e­­conomice, juridice. In strinsă legă­tură cu necesităţile muncii pe care o desfăşoară, activiştii sînt edificaţi asupra metodologiei specifice sarci­nilor pe care le au de îndeplinit, asupra cerinţelor conducerii ştiinţi­fice... — Nu-i vorba aici de mai puţin teren ? — Nu, nu-i vorba de mai puţin teren. In programele de instruire ponderea este deţinută de activită­ţile cu caracter practic. Astfel, au fost organizate schimburi de expe­rienţă la unităţile care au obţinut rezultate deosebite, cum sunt coope­rativele agricole de producţie Grin­­du, Gheorghe Doja, Smirna, I.A.S. Ograda, S.M.A. Ţăndărei, comuna­­ Griviţa, întreprinderea pentru pro­ducerea şi industrializarea legume­lor şi fructelor Feteşti şi altele, ac­ţiuni conduse de secretarii comitetu­lui judeţean de partid, insistindu-se pe necesitatea ca fiecare activist să militeze în munca sa pentru genera­lizarea lor. , — Aţi putea defini formele de in­tervenţie ale activiştilor ? — Le-aş clasifica in intervenţii in­dividuale şi colective. La unele in­tervenţii individuale aţi fost mar­tori şi ele constituie conţinutul de fiecare zi al muncii activistului pe teren. Cele colective se referă la si­tuaţii complexe care solicită o des­făşurare mai mare de forţe. — De pildă... — De pildă, Combinatul de îngră­șăminte chimice Slobozia înregistra frecvent neindeplinirea principalilor indicatori de plan, invocindu-se o serie de cauze obiective (lipsa de materii prime, utilaje necorespunzâ­­toare). Comitetul judeţean de partid a alcătuit un colectiv de Studiu Care a analizat toate fazele procesului de producţie. Principala concluzie a Co­lectivului a arătat că in spatele „cauzelor obiective“ se ascundeau nerespectarea disciplinei de produc­ţie şi o slabă organizare a muncii. Apoi, biroul comitetului judeţean de partid, împreună cu conducerea com­binatului a analizat aceste stări de lucruri la faţa locului. S-au stabilit măsurile corespunzătoare şi respon­sabilităţi nominale. După care acti­vişti de partid au primit sarcina de a fi prezenţi permanent pentru o perioadă mai lungă pe platforma combinatului pentru a interveni efi­cient şi rapid, a ajuta colectivul de muncă, a sesiza şi cere sprijin co­mitetului judeţean de partid in si­tuaţii mai dificile în aplicarea măsu­rilor elaborate. Rezultatele — pen­tru prima oară în existenţa sa, com­binatul şi-a îndeplinit şi depăşit in­dicatorii planului de producţie. — Dispuneţi de asemenea exem­ple şi din agricultură ? — Cele mai multe. Constatîndu-se că suprafaţa irigată, aşa cum era ea in statistici nu era aceeaşi cu cea din realitate, biroul comitetului ju­deţean de partid a iniţiat o largă acţiune pentru a­­se stabili adevărul şi ce trebuie întreprins in vederea folosirii eficiente a sistemului de irigaţii. Aş putea spune că şedinţa biroului s-a desfăşurat în mişcare, pe traseele sistemului de irigare. Au fost depistate cu acest prilej cazuri de inadmisibilă risipă de teren şi, fără alte deliberări, s-a trecut ime­diat la reintegrarea lor în circuitul producţiei. Sau un alt exemplu: în­treprinderea agricolă de stat Bără­­ganu s-a situat în ultimii ani CU constanţă pe ultimele locuri in ju­deţ. După ce biroul comitetului ju­deţean de partid a analizat în pro­funzime cauzele acestei „performan­ţe“ ce nu făcea cinste colectivului de aici, a deplasat în această unitate ciţiva­­din cei mai buni activişti de partid şi de stat, atit ca pregătire profesională, cit şi ca experienţă. Prin mobilizarea capacităţii comuniştilor, prin unirea eforturilor întregului colectiv, situaţia se ameliorase vizi­bil. Numai in sectorul zootehnic,, de la începutul anului pină acum, pro­ducţia medie de lapte pe cap de vaca aproape că s-a dublat. De ase­menea, în campania agricolă din a­­ceastă primăvară şi apoi la întreţi­nerea culturilor s-a înregistrat un adevărat salt calitativ in muncă. — Dar cum controlează şi îndrumă comitetul judeţean de partid munca activiştilor săi pe teren­! — îndrumarea şi controlul sunt asi­gurate în permanenţă prin repartiza­rea membrilor biroului comitetului judeţean pe unităţi economice, con­silii unice agroindustriale şi comu­ne. Aceştia verifică programele săp­­tăminale proprii de muncă ale acti­viştilor, rapoartele curente trimise din teren, îndrumă şi sprijină la faţa locului munca activiştilor, apre­ciază eficienţa şi oportunitatea ac­ţiunilor întreprinse O altă modali­tate o constituie analizarea periodi­că, în cadrul biroului şi secretaria­tului comitetului judeţean, a activi­tăţii desfăşurate de organele şi or­ganizaţiile de partid, incluzînd şi munca activiştilor care răspund de aceste organizaţii. — In unităţile şi in comunele in care am fost, am intilnit arareori ac­tivişti ai organelor judeţene de stat. După cum am aflat, I.A.S. Bărăganu, care se mai confruntă cu greutăţi, este ocolită de specialiştii direcţiei agricole judeţene. Este întemeiată această constatare ? — Pe deplin întemeiată. O bună bucată de vreme am scăpat din ve­dere acest aspect deosebit de impor­tant Destui activişti de stat fac rar cunoştinţă cu terenul, iar cind se de­plasează in unităţi economice, pre­zenţa lor este de multe ori formală şi nu angajantă. E drept, in ultimul timp, unora dintre ei li s-a atras serios atenţia asupra acestui stil de­fectuos de muncă. Este necesar insă ca biroul comitetului judeţean de partid să manifeste o exigenţă spo­rită şi o preocupare mai sistematică în atragerea activiştilor de stat la munca vie, concretă pentru a o des­povăra de practici birocratice. Nu intimplător rezultatele cele mai bune se obţin in acele localităţi şi în a­­cele întreprinderi unde drumurile ac­tiviştilor de partid şi de stat se in­terferează mai des şi mai îndelung cu preocupările, cu munca oameni­lor, fie ei muncitori, ţărani, intelec­tuali. Constantin VARVARA Mihai VISOIU mnMm­zmmmixmmmiMmemmmmmmmmmmmsmfjmMwmsmmmm Via­TA DE PARTID Radioreceptoarele „Pacific“ şi „Bucium“ întreprinderile comerţului de stat oferă spre vinzare radiore­ceptoarele staţionare „Pacific“ şi „Bucium 3“. CompHrjf trare historizate, aceste aparate de radio dispun de 5 şi, respectiv, 6 game de undă, au sensibili­tate si selectivitate in redare, sunt dotate cu picup, la care pot fi audiate discurile fonografice. Radioreceptoarele „Pacific“ și „Bucium 3“ au un consum re­dus de energie electrică. LOCURI DE POPAS IN JUDEJUL SUCEAVA Celor ce doresc să petreacă o vacanţă plăcută şi să viziteze me­leagurile din Nordul Moldovei cu interesantele sale monumente is­­torice şi de ar­tă d in Judeţul Su­ceava le stau la depoziţie citeva incintătoare locuri die popas : Hanul Suceviţa — situat în locali­tatea cu acelaşi nume, pe drumul naţional 2, la 17 km de oraşul Ră­dăuţi. Într-un pitoresc decor natu­ral, în apropierea munţilor acope­riţi cu păduri , dispune de ca­mere cu încălzire centrală, precum şi de căsuţe confortabile. Hanul Ilişeşti este, de aseme­nea, un popas atrăgător pentru o­­dihnă, la circa 23 km de Suceava, pe drumul naţional spre Vatra Dornei, într-o pădure de stejari. Şi această unitate oferă găzduire în camere cu confort modern sau în căsuţe. La restaurantul hanului se servesc gustoase preparate tra­diţionale moldoveneşti. Hanul Drăguşeni, situat pe şo­seaua E 20, in localitatea Drăgu­şeni, la 52 km de Suceava, a fost amenajat intr-un vechi han de poştă din secolul trecut. Cazarea se face fie in camerele din han, fie în căsuţe. Unitatea dispune şi de un restaurant spaţios. Un popas plăcut oferă şi Cabana Vama, situată in comuna cu a­celasi nume pe soseaua națională Suceava — Vatra Dornei, in a­­propiere de Cimpulung Moldove­nesc. SANTEIA — marți 1 iunie 1982 Din materiale recuperabile — produse variate, utile, valoroase O preocupare de tot mai mare interes a unităţilor din cadrul Uniunii cooperativelor meşteşugă­reşti Bucureşti (U.C.M.B.), secto­­­­rul metal, chimie, lemn, construc­ţii, o constituie identificarea şi in­troducerea în circuitul productiv a unor cantităţi sporite de mate­riale recuperabile şi refolosibile, precum şi a iţelor din resurse lo­cale. în acest s­od, la nivelul uniu­nii a fost desemnat un coordona­tor care răspunde de activitatea de identificare, predare-preluare şi valorificare a materialelor refolo­sibile ; in fiecare secţie din coope­rative au fost constituite comisii care se ocupă­­de colectarea, şi sor­tarea materialelor rezultate din procesele de producţie, pentru re­introducerea lor in circuitul pro­ductiv sau predarea la unităţile întreprinderii de valorificare a ma­terialelor recuperabile şi refolosi­bile. Pentru reducerea consumurilor şi utilizarea într-o măsură tot mai mare a materialelor refolosibile, cooperativele din cadrul uniunii acordă o deosebită atenţie repro­­iectării produselor, îndeosebi a ce­lor cu consum mare de metal, din materiale deficitare sau energo­­intensive. Astfel, pe trimestrul I din acest an au fost reproiectate sute de tipuri de produse, reali­­zindu-se economii de materiale (metal, polistiren, polietilenă, ara­cet, parafină, răchită, material lemnos etc.) in valoare de 435 000 lei. De asemenea, din materiile prime şi materialele recuperate din procesele proprii de producţie, precum şi din cele recuperate şi achiziţionate de la diferite între­prinderi industriale (deşeuri de lemn, de blană, textile, cioburi de sticlă, ştraifuri de tablă etc.) s-au executat, în primul trimestru al anului, 58 de grupe de produse şi repere, realizindu-se o producţie­­marfă de circa 180 milioane lei. Rezultate bune s-au înregistrat şi in domeniul folosirii unor resurse locale sau resturi — argilă, oase, coceni de porumb, agregate mine­rale de balastieră etc. In încheiere trebuie menţionat că aceste realizări au fost obţinute in condiţiile reducerii consumului de energie electrică şi combusti­bili. La energie electrică, de pildă, s-a obţinut în trimestrul I o eco­nomie de 475 MWh, prin înlocui­rea motoarelor electrice supradi­mensionate, adecvarea programului unităţilor de prestări servicii şi producţie in aşa fel incit să se fo­losească la maximum lumina na­turală, oprirea utilajelor mari con­sumatoare de energie în perioadele de vîrf de sarcină etc. Antonel STOICA şef serviciu producţie, Uniunea cooperativelor meşteşugăreşti Bucureşti Pentru o simplă spirală de metal... Am colindat prin mai multe ma­gazine de specialitate din Piteşti, Craiova si Rm. Vilcea in căutarea unei rezistenţe (o simplă spirală din metal oţelit) pentru o maşină de călcat, fabricată de întreprinderea „Electromureş“ din Tg. Mureş. N-am găsit. Am aflat cu această ocazie că în situaţia mea se află foarte mulţi cetăţeni. Ce poţi face, in aceste condiţii, cu un fier nou de călcat (in greutate de circa 2 kg), căruia i s-a ars rezistenţa ? Devine un obiect Complet inutilizabil, deci inutil. Mă întreb : „ Oare normal, mai ales­­acum cind se pune atit accent pe economisirea materiilor prime, să arunci la fier vechi un aparat, numai pentru că producă­torii n-au avut chibzuinţă să fabrice şi rezistenţe, de fapt sîrme răsucite in greutate de citeva grame bucata? In legătură cu acest aspect de mare importantă pentru cetăţean, dar, de fapt, şi pentru economia na­ţională, am trimis două scrisori în­treprinderii „Electromureş“ din Tg. Mureş. La prima scrisoare nu mi s-a răspuns deloc, iar la a doua, răspunsul a fost că... nu­­fabrica, ci comerţul se ocupă de desfacerea mărfurilor. Ştiu şi eu acest lucru, dar ce să desfacă unităţile comer­ciale dacă fabrica nu livrează res­pectivele piese de schimb ? Chiar nu poate fi evitată această risipă ? Călin NĂVODARU­ strada Luceafărul nr. 6, Rm. Vilcea Cetăţenii amenajează, iar I. U. T. ...degradează ? Locatarii blocurilor U 1 şi U 2 — in total 330 de familii — de pe stra­da Avrig — Bucureşti au amenajat pe un fost maidan din spatele clă­dirii administrative a întreprinderii de utilaj transport (I.U.T.)-Avrig, prin muncă voluntară şi cu spriji­nul întreprinderii de mecanică fină, un loc de joacă pentru copiii lor. Terenul respectiv este ferit de cir­culaţia maşinilor, este dosnic. Acolo am amplasat aparate de joacă spe­cifice copiilor. Am săpat, a­m cărat nisip, pietriş etc. incit cei mici să aibă unde să se joace. Dar, din păcate, astăzi, terenul amintit, pe care l-ar fi­ amenajat cu aprobarea consiliului popular, a fost desfiinţat treptat, treptat, de­ către I.U.T.­Avrig. In faţa acestei Situaţii incalifica­bile, asociaţia noastră de locatari a cerut sprijinul Consiliului popular al sectorului 2, care, in final, a dispus ca serviciul de sistematizare să emită o „somaţie“ obligind I.U.T.-Avrig să elibereze neintirziat terenul. Că acest mod de „rezol­vare“ s-a dovedit Ineficient o dove­deşte faptul că I.U.T.-Avrig conti­nuă să menţină terenul ocupat. So­licităm şi pe această cale sprijin pentru eliberarea spaţiului respec­tiv şi reamenajarea lui aşa cum a fost, pentru teren de joacă al co­piilor. Asociaţia locatarilor din str. Avrig nr. 9—31, Bucureşti PE SCURT, DIN SCRISORI . Pentru fondul de stat. Gospodărire populaţiei din satele comunei Hotarele, judeţul Giurgiu, vor preda in acest an la fondul de stat 575 tone fructe, 146 tone struguri, 980 tone legume, 4 tone fasole, 83,7 tone carne, 1 080 hectolitri lapte, peste 240 000 ouă, 175 kg gogoşi de mătase, precum şi alte cantităţi de plante tehnice. (Ion Arion, profesor)­­ Spor de frumuseţe. An de an, înfăţişarea oraşului Haţeg se schimbă, datorită hărniciei locuitorilor săi, căpâtind noi trăsături ale bunei gospodăriri. In această primăvară au fost plantaţi în oraş peste 2 000 arbori şi arbuşti, s-au replantat citeva mii de trandafiri şi peste 20 mii flori, s-au re­făcut spaţiile verzi pe o suprafaţă de 40 mii metri pătraţi. De asemenea, noile blocuri de locuinţe, clădirile noii policlinici şi a spitalului, alte con­strucţii social-culturale, extinderea platformei industriale etc. întregesc zestrea edilitară a oraşului. (Nicu Sbuchea, corespondent voluntar) • In aşteptare... Pensionarii din organizaţia de partid de car­tier nr. 68 din sectorul 3 al Capitalei au colectat peste 10 tone fier vechi, 23 frigidere, chiuvete, căzi de baie sparte, maşini de spălat şi alte obiecte de uz gospodăresc uzate. Pină cind vor veni să le ridice repre­zentanţii întreprinderii de resort, inimoşii pensionari au depozitat cu grijă toate aceste obiecte în curtea Liceului de matematică-fizica nr. 3. (Constantin Dochiţa, Bucureşti) AUTO APROVIZIONARE A — în întrebări şi răspunsuri... faptice PISCICULTURA Cum sunt valorificate tradiţiile, experienţa şi baza materiala existente în judeţul Galaţi In judeţul Galaţi, piscicultura ar trebui să se afle „la ea acasă“, fiind o zonă cu vechi deprinderi si tradiţii in acest domeniu. Din păcate, re­sursele existente nu au fost puse in valoare pe măsura posibilităţilor, ceea ce a dus, pe alocuri, la atrofie­rea si chiar la dispariţia lor. Si a­­ceasta intr-o perioadă cind, nu de ieri, de azi, ci de o bună bucată de vreme, se accentuează atit de insis­tent sarcinile autoaprovizionării. A­­precierea este întărită de constatările de pe teren, unde se vede că ceva- Ceva „pilpite“, în unele locuri, dar incă nu se poate spune că se face simtită acea acţiune largă, energică, hotărî­tă de care este nevoie pentru a ridica piscicultura gălăţeană la nivelul tradiţiilor si posibilităţilor reale de care dispune — model Si exemplu stimulator pentru alte ju­deţe. E drept, in Dunăre, în zona ora­şului, nu se pescuieşte, dar există bălţile si iazurile din interior — cele înşirate in lunca Siretului si a Pru­tului, în total aproape 3 800 de hec­tare luciu de apă ! „Şi unde este apă trebuie să fie şi peşte“ — ca să repetăm cuvintele unui pescar cu 42 de ani de experienţă. Ciprian Ni­­chiforov, şef de echipă la ferma pis-­­ cicolă Brateş. Or, de pe această su­prafaţă este prevăzut să se scoată, in acest an, 2 920 tone de peşte. Luată în sine, cantitatea poate apărea ca apreciabilă $1. desigur, ea se va reflecta pozitiv in sfera comerţului. Raportată insă la suprafaţa apelor de care dispune judetul, rezultă că de pe un hectar se obţine o medie de circa 700 kg peşte, ceea ce, chiar după opinia specialiştilor bălăţeni in piscicultura, este puţin... De ce nu se pescuieşte mai mult din apele judeţului ? Răspunsurile, ca şi explicaţiile, sunt numeroase : • lipsa de interes a unor cooperative agricole posesoare de bălţi şi ia­zuri pentru piscicultură, obstaco­lele de natură birocratică in calea folosirii, în acest scop, a unor tere­nuri, lipsa furajelor concentrate pen­tru peştii din crescătorii, poluarea, braconajul etc. Fără îndoială, aceste cauze există. Am dorit, totuşi, să vedem la faţa locului cum stau lu­crurile. La ferma piscicolă Brates nu se pescuieşte. Năvoadele sunt întinse la soare in aşteptarea ridicării inter­dicţiei legale. Dar se lucrează din plin la pepinieră. Aici se produce puiet pentru popularea crescatorilor din judeţ. Lacul Brateş, care este cea mai întinsă­ suprafaţă piscicolă a judeţului — 2 lil ha — produce anual circa 180 de vagoane de peşte. Ion Mitea, inginerul-şef al între­prinderii piscicole — Galaţi, de care aparţine ferma, ne spune că pro­ducţia pe un hectar a fost, in 1981, de 800 kg, iar anul acesta este pla­nificată o cantitate sporită : 1 000 kg. „Totuşi, ne spune el, este puţin in comparaţie cu ceea ce se obţine In crescătoriile din alte părţi ale ţării — culmea, fără tradiţie în pescuit, unde se pescuiesc si 2 000 kg la hectar. Năvoadele ar fi mult mai pline şi ar trage mai greu la cîntar dacă am avea furaje în can­tităţile necesare. Altminteri, in con­diţiile in care cranul este lăsat să-şi caute singur hrana, creşterea in greutate este mică“. Pentru a nu mai depinde intr-o asemenea măsură de furaje (care nu totdeauna se găsesc in cantităţi suficiente) se preconi­zează popularea cu soiuri de puieţi aclimatizaţi in ţara noastră (fitofast, planctonofagi), care oferă avantajul că se hrănesc cu ceea ce se găseşte în bălţi şi lacuri, adică plante şi animale mici. In prezent, aceştia re­prezintă 30 la sută din populaţia subacvatică a crescătoriei, dar va trebui să se ajungă la 60 la sută. Pornim spre interiorul judeţului. Însoţiţi de un reputat specialist — prof. dr. Dumitru Bogatu, directorul Centrului de cercetări pentru pisci­cultura. Ne purim in comuna Băieni, lingă iazul cooperativei agricole de producţie. Terenul este îngrădit, iar din inscripţia de deasupra porţii aflăm că am păşit in „Baza sporti­vă nautică -Pescarul»“. Vrem să ştim dacă cele 20 de hectare de iaz sunt rezervate numai... sportului sau rea­lizează şi producţie. „ Sîmbăta şi duminica se orga­nizează partide de pescuit pentru locuitorii comunei, ne lămureşte preşedintele cooperativei. Taxa este de 15 lei. — Dar in afară de­­ sumele pe care le încasaţi de la pescarii spor­tivi, ce alte venituri mai obţineţi din această suprafaţă ? — Nu prea mari. Din peştele prins de pescari aduşi din alte părţi şi vîndut membrilor cooperatori, ca şi din aceste taxe realizăm vreo 60 000 de lei anual. — Cind aţi amenajat iazul hu V-aţi gindit să-l populaţi cu peşte ? — Ba da. Acesta, a fost chiar scopul initial. Pescuiam 5 000-6 000 kg de peşte. Acum insă folosim iazul mai mult pentru irigatul cul­turilor... La Băieni, pescuitul a rămas doar un „sport*, o „distracţie în timpul liber“. Iazul nu a mai fost populat cu crap. Doar carasul — un peşte mic, neproductiv — se mai găseşte in această apă. Dar nu se ştie cit este, pentru că iazul nu este curăţat şi întreţinut cum trebuie. Sugestia tovarăşului prof. dr. D. Bogatu de a-l readuce la destinaţia lui iniţială, menţinînd-o fireşte şi pe aceea de „rezervor“ de apă pentru udatul plantelor, stirneşte interesul preşedintelui. „Ar fi minunat, ex­clamă el, să putem avea producţii de peşte..." Minunat — dar o ase­menea „minune“ nu se poate rea­liza cu forţele cooperativei pe care 0 conduce, plus ajutorul organelor locale ? In comuna Cudalbi ştim că există un iaz. îl găsim înainte de a ajunge in comună, indicator fiindu-ne oră­căitul broaştelor. Suprafaţa apei este in mare parte acoperită de stuf şi alte plante, multe din ele, uscate. O paragină. Singuratic la această baltă, care aparţine cooperativei agricole de producţie, un puşti îşi încerca norocul cu undiţa. De la preşedintele CAP, aflăm că iazul a fost amenajat prin 1968 şi in două rinduri s-a pus puiet. „Sco­team crapi de cite 2-3 kg unul, îşi aminteşte el cu nostalgie. Intr-o iarnă, cind suprafaţa a îngheţat .­ Peştele, ca să nu se sufoce, a spart gheaţa într-una din extremităţi, cred că am adunat de pe jos un vogod de peşte“. Dar toate acestea au ră­mas simple amintiri. Iazul este acum plin de mii, pentru readucerea lui in circuitul piscicol ar fi nevoie, in starea de degradare in care se află, să se investească sume mari. Si nu mai merită, pentru că de aici va trece magistrala sistemului de irigaţii... Şi în timp ce la Băieni, ca şi la Cudalbi, iazurile sunt folosite cum am arătat mai sus, cetăţenii aş­teaptă să li se aducă, la magazin, peste prins în... alte zone ale tării, ba chiar în oceanele lumii. Cele două comune, alese la intimplare, nu sunt singurele în care această importantă sursă de autoaprovizio­­nare este nefructificată. De aceea, in lumina orientărilor conducerii partidului privind necesitatea unei puternice dezvoltări a pisciculturii in toate zonele ţării cu condiţii prielnice, ar fi deosebit de utilă o „inventariere“ a tuturor suprafeţe­lor de apă din judeţ. Nu atit pen­tru a le număra, cit pentru a se vedea in ce stare sint şi ce trebuie făcut pentru ca ele să producă. — Ce ar trebui întreprins — l-am întrebat pe prof. dr. D. Bogatu, în încheierea discuţiei purtate cu fac­torii de răspundere locali, chiar lingă iazurile cu pricina — pentru ca po­tenţialul piscicol al judeţului să fie pe deplin pus in valoare ? — In primul rind, o folosire inten­să a tuturor suprafeţelor existente. Cooperativele din judeţ dispun de 20 de iazuri care nu produc mai ni­mic, deşi unele dintre ele au fost populate defl cinci în cind. In pre­zent, majoritatea sunt colmatate. Există părerea, desigur greşită, că „iazul produce“, de vreme ce fur­nizează apă pentru irigaţii şi 2—3 peştişori acolo, pentru a încropi o gustare oferită vreunor oaspeţi. Or, de pe fiecare hectar de iaz s-ar putea scoate 2 906 kg peşte ! Cum ? Prin popularea cu soiuri productive. Hrana pentru peşti nu constituie o problemă pentru o cooperativă agri­colă care are sector zootehnic. Dar există şi specii de peşti care „se descurcă“ singuri, valorificînd baza trofică din bazine. Puietul necesar poate fi asigurat de întreprinderea piscicolă, iar asistenţa de speciali­tate o putem acorda şi noi, cei de la centrul de cercetări. Producţia de peşte ar putea fi sporită si prin extinderea suprafeţe­lor destinate pisciculturii. In judeţ sunt unele terenuri mlăştinoase, inundate chiar, care nu produc ni­mic. In lunca Prutului, la Cotul Chiului este o baltă de vreo 130 de hectare aflată in circuitul silvic. Bineînţeles că ea nu produce puieţi de pomi sau alte produse specifice silviculturii. Dar nici peş­te, pentru că fără dispoziţiile cu­venite pentru schimbarea destinaţi­ei nu se poate face nimic. Aseme­nea terenuri mai sunt in judeţ, incit ar trebui luate măsurile de rigoare pentru ca aceste suprafeţe să fie valorificate în direcţia pisciculturii. Altele, cum sunt cele din lunca Si­retului, nu pot fi folosite din cauza apei poluate cu substanţe deversa­te in riu de către unităţile de in­dustrie chimică de pe valea Trotu­­şului, care omoară peştii şi re dis­trug hrana... — Cum sprijină cercetarea spori­rea producţiei de peşte ? — Mai intii, prin crearea de so­iuri productive $i tehnologii de creştere intensivă. Specia de crap „Frăsinet“, aflată la al doilea an de reproducere, creşte intr-un an cît cei obişnuiţi în doi. Secretul constă în aceea că-i creştem în apă caldă, pe care ne-o furnizează Combinatul siderurgic Galaţi. Dar orice unitate industrială poate avea de­ preajmă nişte bazine, foarte simple, in care să pună puiet de crap din această specie. In felul acesta dispare iar­na ca anotimp mort pentru pisci­cultura. Am depistat noi surse de hrană pentru peşti — bunăoară, chiar deşeurile din industria peştelui, fo­losite ca atare, fără prelucrare. Ne preocupă, de asemenea, amenaja­rea de riviere flotabile, adică ■ un fel de cuşti in care peştii sunt hră­niţi mai uşor şi pentru care nu e nevoie de suprafeţe întinse. Anul acesta, întreprinderea piscicolă va produce in viviere circa 300 tone peşte. Piscicultura face parte integrantă din programul judeţean de autoa­­provizionare. Pină în 1985 este pre­văzut ca producţia de peşte să a­­jungă­ la 7 500 tone. Pentru a reali­za mai mult decit dublul producţiei actuale, consiliul popular judeţean a întocmit un program special, in care sunt cuprinse lucrările necesa­re, pe etape, cu termene precise. Esenţială este, desigur, urmărirea traducerii sale in viaţă. Rodica ŞERBAN • De ce producţia de peşte este mai mică decit în alte părţi ale ţârii ? • De la „pescuitul sportiv" şi de divertis­­ment la obiectivele concrete ale autoaprovizionării • Ac­ţiuni încă sporadice intr-un domeniu de mare însemnătate pentru sporirea cantităţii de bunuri alimentare

Next