Scînteia, noiembrie 1984 (Anul 53, nr. 13122-13148)

1984-11-01 / nr. 13122

PAGINA 2 Zile decisive, de activitate intensă pentru ÎNCHEIEREA GRABNICĂ A RECOLTĂRII BUZĂU Cu forţe sporite pentru a pune repede la adăpost toate roadele toamnei ". Profitînd din plin de aceste fru­moase zile de toamnă, oamenii mun­cii de pe ogoarele judeţului Buzău acţionează cu forţe sporite pentru strîngerea grabnică a întregii recolte şi pentru punerea unor baze solide celei din anul viitor. Ca urmare a bunei organizări a activităţii, a parti­cipării la cules a tuturor locuitorilor de la sate şi a sprijinului acordat de oameni ai muncii din industrie, de elevi şi studenţi, pînă marţi seara porumbul, strugurii şi fructele au fost recoltate de pe cite 94 la sută din suprafeţele aflate în cultură, iar sfecla de zahăr de pe 73 la sută. Un număr de 45 de cooperative agri­cole din consiliile agroindustriale Cislău, Balta Albă, Măgura, Ruşeţu, Ziduri, Mihăileşti şi Săgeata au în­cheiat recoltarea porumbului şi acţio­nează cu toate forţele pentru strân­gerea­ furajelor şi efectuarea arătu­rilor adinei de toamnă. Am pornit spre „polul“ secetei din judeţ, adică în zona unităţilor agri­cole din consiliul agroindustrial Bal­ta Albă, unde din cauza lipsei înde­lungate a precipitaţiilor se poate ara numai cu tractoare A—1­800. I-am găsit pe oamenii de aici luptînd cu aceeaşi îndîrjire şi ambiţie pentru a smulge pămîntului roadele pe care şi le-au planificat. Preşedintele coo­perativei agricole, Puieşti, inginerul Iordache Granate, aflat în fruntea a 180 de cooperatori, grăbea ritmul la strîngerea porumbului. „De aproape 6 luni n-a picat nici măcar o bură de ploaie — remarca cu năduf pre­şedintele cooperativei agricole. Reali­zăm insă peste 7 000 kg de porumb ştiuleţi la hectar şi aceasta datorită respectării densităţii şi aplicării la timp a lucrărilor de întreţinere. Con­comitent cu strîngerea manuală, ac­ţionăm şi cu o formaţie de combine, iar atelajele noastre asigură trans­portul la baza de recepţie şi în pa­­tulele proprii a întregii cantităţi de porumb recoltate din zori şi pînă seara tîrziu“. Cu aceeaşi „sudoare“ a hărniciei a fost „irigată“ şi sfecla furajeră, a cărei recoltare a intrat în această unitate în faza finală, ob­­ţinindu-se o producţie medie de peste 60 tone la hectar. Şi în lanu­rile cu porumb ale vecinilor de la C.A.P. Nicoleşti lucrează zilnic 250 de cooperatori şi o formaţie de patru combine. Tot aici consemnăm şi o bună colaborare a legumicultorilor cu întreprinderea de producere şi industrializare a legumelor şi fructe­lor din Rîmnicu Sărat, care a făcut ca întreaga producţie de tomate să fie recoltată şi livrată pentru consum şi industrializare înainte de­ căderea brumelor. Seara tîrziu, cînd am ajuns la cooperativa agricolă Florica, din con­siliul agroindustrial Mihăileşti, am discutat cu preşedintele unităţii, Du­mitru Andronescu. Era liniştit pentru că ultimele cantităţi de porumb de pe cele 423 hectare cultivate fuseseră expediate la baza de recepţie. După câteva socoteli, dînsul ne-a spus : „Am fost primit pe judeţ la grîu, cu 5 171 kg la hectar, şi cred că şi la porumb vom fi printre fruntaşi cu cele 5 749 kg boabe la hectar. Avem şi satisfacţia unui randament foarte bun, a unei producţii de calitate pe care am reuşit să o punem la adă­post înainte de termenul stabilit“. Cu aceeaşi satisfacţie a muncii îm­plinite, dar şi cu nemulţumirea fi­rească a aspiraţiei spre mai mult, ne-au vorbit şi preşedinţii cooperati­velor agricole din Padina, Robeşti, Glodeanu Siliştea, Smeeni, Săhăteni — unităţi care au obţinut şi în acest an producţii superioare de porumb. In această săptămină, ca urmare a măsurilor stabilite de comitetul ju­deţean de partid, campania de strân­gere a roadelor acestei toamne se va încheia. Este însă necesară in conti­nuare o mai mare mobilizare de forte la strîngerea si însilozarea fu­rajelor si la efectuarea arăturilor adinei de toamnă. Stelian CHIPER corespondentul „Scinteii* cîmp în glugi sau arioaie si livra­rea de îndată a cantităţilor stabilite pentru fondul de stat şi pentru fondul de nutreţuri combinate. „In­­sistăm­ în acest fel — ne-a spus in­ginerul Dumitru Popa, director ad­junct la direcţia agricolă judeţea­nă — ca recoltarea, depănuşarea şi transportul porumbului să se­ facă cît mai repede, pentru a pune cit mai repede la adăpost întreaga pro­ducţie de porumb. Au fost luate măsuri ca la transportul recoltei, pe lingă mijloacele mecanizate pro­prii ale unităţilor agricole şi cele re­partizate de I.T.A., să fie utilizate şi toate atelajele din cooperative şi cele ale gospodăriilor populaţiei. În mai multe unităţi agricole ne-am convins că măsurile stabilite sînt aplicate cu fermitate. Astfel, un număr mare de unităţi agricole au şi încheiat lucrările de recoltare şi de transport al porumbului cu tot cu ştiuleţi. Alte unităţi se apropie de sfîrşit cu depănuşarea ştiuleţilor, grăbind transportul lor la bazele de recepţie. Rezultatele cele mai bune la aceste lucrări le-au înregistrat unităţile agricole din consiliul agro­industrial Belceşti, care au termi­nat primele de tăiat porumbul de pe toate cele 3 494 hectare cultivate, din care depănuşarea s-a făcut pe mai bine de 3 000 hectare. In acest fel, din consiliul Belceşti au putut fi livrate la fondul de stat si la cel de nutreţuri combinate, 60 la sută din cantităţile planificate. In acelaşi ritm se desfăşoară recoltarea si de­pănuşarea porumbului, precum si transportul lui la bazele de recepţie şi in unităţile agricole din consiliile agroindustriale Hîrlău, Tîrgu Frumos, Movileni, Podu Iloaiei, Vlădeni şi altele. O altă măsură care se aplică cu bune rezultate, îndeosebi in unităţile agricole din jurul oraşelor, este mobilizarea unui mare număr de oameni ai muncii din unităţile industriale şi instituţiile de la oraşe pentru a sprijini unităţile agricole la efectuarea lucrărilor de depănu­­şare şi transport al producţiei. La Ciorteşti şi Dolheşti, zilnic se găsesc la tăiatul porumbului de pe ultimele suprafeţe cite 300—400 de coopera­tori, iar la depănuşat este utilizată întreaga suflare a satelor. Din situaţia operativă centralizată la Direcţia agricolă judeţeană reiese însă că mai sunt destule unităţi unde lucrările nu se desfăşoară în flux, pentru punerea cit mai repede la a­­dăpost a porumbului. Sunt încă mari decalaje între suprafeţele recoltate şi cele depănuşate, îndeosebi în unită­ţile agricole din consiliile agroindus­triale Scinteia, Holboca, Ţibăneşti, Popricani şi altele. Este o situaţie care impune ca organele judeţene de partid şi agricole să întreprindă mă­suri hotărite pentru a asigura şi în aceste unităţi agricole mobilizarea tuturor forţelor umane şi a mijloace­lor de transport. Manole CORCACI corespondentul „Scînteii" STADIUL RECOLTĂRII SFECLEI DE ZAHAR. Cifrele înscrise pe hartă re­prezintă, în procente, pe judeţe, suprafeţele de pe care a fost strînsă producţia pînă în seara zilei de 30 octombrie. In judeţele marcate cu o liniuţă nu se cultivă sfeclă de zahăr. (Date comunicate de Ministerul Agriculturii) IAŞI Exemplul fruntaşilor — cel mai bun îndemn pentru toţi In judeţul Iaşi recoltarea celor a­­proape 68 000 hectare cu porumb pentru boabe a intrat în fază finală. Este vorba de tăiatul porumbului cu ştiuleţi cu tot şi de scoaterea acestu­ia la marginea lanurilor sau de adu­narea lor în aripaie special amena­jate, cum este obiceiul prin partea locului. Aceste lucrări — tăiatul şi scoaterea din cîmp a porumbului cu tot cu ştiuleţi — se apropie de 95 la sută din totalul suprafeţelor culti­vate. La indicaţia comandamentului judeţean pentru agricultură, în ulti­mele zile forte importante au fost concentrate la depănuşarea ştiuleti­­lor astfel încît să se urgenteze trans­portul porumbului aflat încă pe IN ÎNTIMPINAREA CONGRESULUI AL XIII-LEA AL PARTIDULUI MUNCĂ SPORNICĂ, REZULTATE SUPERIOARE Prin aplicarea (infl a pripi«i­aartid global REMARCABILE REALIZĂRI IN ORGANIZAREA PRODUCŢIEI SI A MUNCII După cum se cunoaşte, cu un an în urmă, conducerea partidului şi statului a hotărit generalizarea aplicării acordului global in toate uni­tăţile economice. Aşa cum sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secre­tarul general al partidului, această formă superioară de organizare şi retribuire a muncii este menită să asigure stimularea spiritului de răs­pundere şi de bună gospodărire al intregului personal muncitor pentru uti­lizarea cu eficienţă superioară a mijloacelor tehnice şi resurselor materiale, creşterea productivităţii muncii şi­­îndeplinirea in cele mai bune condiţii a sarcinilor de plan. In această perioadă, intr-o serie de unităţi s-au în­treprins acţiuni de organizare a activităţii productive în scopul aplicării în cit mai bune condiţii a acordului global. Ne propunem să prezentăm experienţa acumulată în acest domeniu la întreprinderea mecanică nr. 2­0 din Braşov, care a obţinut rezultate bune în organizarea şi retribuirea muncii, potrivit principiilor acordului global. DE ACORD GLOBAL _____________LA SECŢIA CARBURATOARE ________ în nouă luni din acest an, comparativ cu sarcinile de plan (în procente) Producţia fizică 104,1 Număr de personal 95,3 Productivitatea muncii 109,2 Retribuţia medie 105,9 Acordul global stimulează răspunderea, spiritul de co­laborare şi intransigenţă faţă de lipsuri. "Suntem co­lectiv muncitoresc puternic, înche­gat, care an de an s-a străduit să-şi îndeplinească în cele mai bune con­diţii sarcinile de producţie — ne-a spus inginerul Radu Vijoli, director adjunct al întreprinderii. De cind am trecut la generalizarea acordului global, rezultatele noastre sunt net superioare. Regula de fier care a fost instituită, şi anume că nu se plăteşte manopera decit pentru re­perele, piesele şi produsele a căror fabricaţie a fost finalizată şi s-au livrat la magazie, a făcut să dis­pară spiritul individualist în activi­tatea de producţie. Mai exact, fie­care participant la procesul de pro­ducţie este nemijlocit interesat ca piesele şi reperele la care el a exe­cutat numai o anumită operaţie teh­nologică să fie rapid terminate şi, de aceea, nu o dată dă ajutor tova­răşilor de muncă de pe fluxul teh­nologic, netolerînd abateri de la dis­ciplina muncii şi calitatea produc­ţiei“. — Se poate afirma, deci, că a sporit spiritul de echipă, de Întrajutorare în muncă ? — Intr-adevăr, acesta este sensul exact al afirmaţiilor mele: ne răs­punde interlocutorul. Pe de o parte, muncitorii cu calificare superioară LA ÎNTREPRINDEREA MECANICĂ NUMĂRUL 2 DIN BRAŞOV au tot interesul să contribuie la ri­dicarea nivelului pregătirii profesio­nale a unor muncitori mai tineri şi să-i ajute să lucreze in ritmul şi la nivelul pretenţiilor calitative impuse de specificul fabricaţiei. Pe de altă parte, leneşii şi indisciplinaţii se autoelimină din colectiv. Nu o dată se intimplă ca muncitorii dintr-o formaţie de lucru să ceară maistru­lui sau şefului de secţie scoaterea din rindul lor a celui care, lipsind de la lucru sau muncind fără tra­gere de inimă, mai mult ii încurcă decit ii ajută în realizarea sarcinilor de plan. — Cum a influenţat aplicarea acordului global sporirea răspunderii conducerii Întreprinderii pentru so­luţionarea problemelor producţiei ? — Intrucît nivelul retribuţiei per­sonalului­ de conducere şi al celui din compartimentele funcţionale este nemijlocit legat de realizarea pro­ducţiei fizice pe ansamblul întreprin­derii, specialiştii, cadrele de condu­cere s-au implicat mai direct, ne­mijlocit în soluţionarea problemelor de aprovizionare tehnico-materială şi cooperare interuzinală, de corelare a unor indicatori de plan s.a. Bună­­oara,_ întîmpinam o serie de dificul­tăţi în relaţiile de cooperare inter­uzinală cu întreprinderea „23 Au­gust“ din Capitală, care ne livra piese forjate cu impurităţi si alte defecte calitative, care erau identifi­cate in timpul prelucrărilor prin as­­chiere. Or, acordul global nu permite Plata manoperei pentru piesa rebu­­tată, independent de cauze. Deci am fost obligaţi să căutăm­i un alt furni­zor, care să fie in măsură să ne li­vreze piese de bună calitate. După mai multe investigaţii am găsit acest furnizor : Combinatul de oţeluri spe­ciale din Tîrgovişte, care a dovedit că poate satisface pretenţiile noas­tre. „Un plan de producţie bine pregătit este pe jumă­tate îndeplinit". Sunt cuvintele cu care a început discuţia noastră cu inginerul Costel Cazacu, şeful servi­ciului producţie. „In ultimul trimes­tru al anului trecut, de fapt primul trimestru in care am aplicat acordul global — ne spune interlocutorul — am intimpinat greutăţi in realizarea sarcinilor de plan si, in consecinţă, nu am realizat retribuţiile planifi­cate, deoarece, potrivit unei practici mai vechi, lăsasem greul producţiei pe această perioadă de sfîrşit de an. Pentru a nu se repeta o asemenea situaţie nedorită, am luat măsuri din timp pentru pregătirea judicioasă a producţiei acestui an, din toate punctele de vedere. Astfel, am re­partizat de la bun început în mod proporţional sarcinile de plan pe fiecare trimestru. Am avut, de ase­menea, in vedere asigurarea porto­foliului de comenzi atît pentru piaţa internă, cît şi pentru export, în strînsă corelare cu posibilităţile de producţie si cu sarcinile de plan. Ne-am interesat în secţiile de pro­­ducţie de modul în care se ac­ţionează pentru organizarea produc­ţiei şi a muncii în funcţie de sar­­cinile prevăzute in contractul de acord global. S-a desprins ca o idee principală cerinţa organizării judi­cioase a fiecărui loc de muncă, a re­partizării raţionale a forţei de mun­că pe întreg fluxul tehnologic. „Acordul global ne-a învăţat că tre­buie să asigurăm o structură elastică a personalului muncitor, astfel incit toţi să aibă de lucru şi să poată realiza retribuţii cît mai mari — ne-a­­spus Ion Sava, maistru prin­cipal specialist la secţia carburatoa­re. In această privinţă se cuvine precizat că, in anumite perioade, aveam deficit de forţă de muncă la unele meserii şi surplus la altele. De aceea, am acţionat cu fermitate pentru policalificarea oamenilor. De exemplu, suntem in măsură să aco­perim necesităţile de muncitori la atelierul de turnare sub­ presiune prin redistribuirea, pe perioade li­mitate, a unor muncitori de la alte locuri de muncă“. In strinsă legătură cu cerinţa fo­losirii raţionale a forţei de muncă, în secţie au fost luate o serie de măsuri tehnice si organizatorice, care vizează in primul rind creşterea productivităţii muncii. Cea mai im­portantă acţiune iniţiată în acest do­meniu o constituie introducerea in fluxul tehnologic a maşinilor­ agre­­gat, realizate prin autoutilare, ac­ţiune care s-a intensificat în mod deosebit după generalizarea acordu­lui global. Aceste agregate, pe lingă faptul că realizează un randament superior, utilizează spaţii reduse şi sunt deservite de muncitori cu cate­gorii de calificare mai mici. Interesul sectorului de proiectare Si al secţiei de autoutilări din în­treprindere pentru realizarea unui număr cît mai mare de asemenea maşini-agregat a fost, la rindul său, stimulat de aplicarea acordului glo­bal in compartimentele respective. Citeva exemple sint edificatoare in această privinţă , agregatul de fre­zat axe pentru clapeta de aer a car­buratoarelor asigură creşterea de trei ori a productivităţii muncii la această operaţie , sau un alt agre­gat, cel de frezat, găurit şi filetat­­ axe pentru carburatoare. Sporeşte productivitatea muncii de patru ori. Sarcini şi răspunderi bine precizate pentru fiecare muncitor din secţie. Cu ajuto­­rul calculatorului, la începutul fie­cărui trimestru se stabilesc progra­me de lucru privind realizarea pro­ducţiei fizice pe sortimente, pe fie­care­­ secţie şi formaţie de muncă. In mod concret, un asemenea pro­gram de lucru cuprinde : denumirea produsului care urmează a se exe­cuta, cantitatea ce trebuie fabricată, eşalonarea pe luni a executării Vo­lumului de producţie, cu precizarea termenelor limită de livrare in ca­drul fiecărei luni, manopera aferen­tă, în unităti de timp de muncă, tariful unitar pe produs şi operaţie tehnologică, valoarea totală a mano­perei. Fiecare maistru primeşte acest program cu cel puţin o săptămină înainte de începerea trimestrului, pentru ca, dezbătindu-l cu muncito­rii din formaţia sa de lucru, să sta­bilească concret cum se va desfă­şura producţia în perioada urmă­toare, ce sarcini revin fiecăruia şi ce retribuţii se pot obţine în situaţia îndeplinirii integrale a planului la producţia fizică. La sfîrşitul fiecărei luni, după ce se cunoaşte situaţia , îndeplinirii planului şi se stabileşte fondul de retribuire cuvenit forma­ţiei de lucru, se analizează în şedin­ţa grupei sindicale modul în care a muncit fiecare lucrător. Deci, în afa­ră de timpul de muncă efectiv lucrat, intervine şi criteriul aportului ne­mijlocit al fiecăruia la bunul mers al producţiei. Cu alte cuvinte, se apli­că acea prevedere a reglementărilor legale de majorare sau diminuare cu 20 la sută a retribuţiei individuale stabilite in raport cu retribuţia ta­rifară şi timpul lucrat, in limita sumei cuvenite întregii formaţii. Citeva concluzii ce se desprind din activitatea de pînă acum. Pentru ca toate mar­şurile organizatorice stabilite să-şi dovedească din plin eficienta şi ca avantajele acordului global să fie pe deplin valorificate este necesar ca, in continuare, conducerea între­prinderii să acţioneze ferm pentru crearea celor mai bune condiţii de producţie. Din discuţiile purtate cu muncitori, maiştri şi specialişti din secţiile de producţie s-au desprins ca fiind deosebit de importante ur­mătoarele probleme : • In prezent, se întîmpină greu­tăţi In calculul tarifelor pe produse Si repere şi a realizărilor la produc­ţia fizică, din cauza volumului mare de lucru pe care îl implică aceste operaţii ; se impune deci generali­zarea efectuării de calculator a aces­tor calcule. • Nu în toate secţiile acordul glo­bal se aplică pină la nivelul forma­ţiilor de muncă ; extinderea aplicării acordului global la toate nivelurile organizatorice este absolut necesară, în mod deosebit la liniile pe care se execută repere cu flux de fabricație mai îndelungat, măsură de natură să creeze decalaje mai mari între uzinaj și montaj. . • Asigurarea din timp a bazei materiale necesare în fiecare secţie de producţie. • Organizarea mai bună a muncii in schimburile II si III, în sensul asigurării asistenţei tehnice cores­punzătoare din partea maiştrilor şi cadrelor tehnice. • Aplicarea neîntîrziată a măsu­rilor stabilite în urma studiului cri­tic al fluxurilor tehnologice în ve­derea eliminării tuturor locurilor înguste, cale pe care se va asigura creşterea productivităţii muncii şi a producţiei fizice. Corneliu CÂRLAN Gheorghe IONIŢA REALIZAREA INDICATORILOR SOLUȚII DE MARE EFICIENŢĂ PENTRU ECONOMISIREA METALULUI « Arătam în articolul anterior („Scînteia“ nr. 13116, din 25 octombrie) că un sfert din cantitatea de metal produsă anual în lume se pierde din cauza coroziunii. Cu alte cuvinte, un furnal din patru lucrează exclusiv pentru a compensa pierderile provocate de acest fenomen fizic neiertător. Tocmai de aceea, ţinîndu-se seama de importanţa economică a proble­mei, multe institute de cercetări din ţara noastră şi-au creat laboratoare speciale, în care se desfăşoară o activitate susţinută pentru combaterea efectelor coroziunii, pentru a determina dacă nu stagnarea completă, atunci cel puţin diminuarea in timp a acţiunii ei. In acest context, ziarul „Scinteia"­ şi-a propus să reflecte intr-un ciclu mai amplu de articole felul cum s-a implicat cercetarea ştiinţifică din ţara noastră în activitatea de căutare şi adoptare a celor mai eficiente metode şi tehnologii care să confere rezistenţă metalului împotriva coroziunii. In prima parte a acestui ciclu ne-am referit la rezultatele cercetării din domeniul metalur­giei. Printre altele, am menţionat că s-au creat noi mărci de oţeluri ino­xidabile, tehnologii neconvenţionale de producere şi tratare a metalului, inhibitori de coroziune adecvaţi şi altele. Acestea sunt însă doar citeva din „armele" moderne ale ştiinţei in lupta împotriva coroziunii. O unitate de cercetare cu mare ex­perienţă în acest domeniu — atît sub aspect practic, cît şi teoretic — este Centrul de chimie fizică. Aici au fost elaborate o serie de soluţii şi tehnologii de protecţie şi combatere a coroziunii pentru industria chimi­că, construcţia de maşini, industria extractivă, transporturi etc. — Nici nu vă imaginaţi, ne mărtu­riseşte dr. chimist Eugen Roman, cît de perfidă şi subtilă este acţiunea coroziunii asupra metalului, fie chiar a celui inoxidabil. Voi da un exemplu. Producătorii de rulmenţi au mari ne­cazuri cu conservarea rulmenţilor. Efectele coroziunii se făceau simţite chiar şi în pungile de polietilenă in care aceştia erau ambalaţi si trans­portaţi. Fireşte, am găsit si soluţia : un inhibitor volatil de coroziune, care se incorporează în aerul din pungile de polietilenă. In felul a­­cesta, reuşim să anihilăm efectele coroziunii în proporţii de 95 la sută. Un efect similar il reali­zează şi inhibitorul introdus în­­tr-o reţetă nouă de lichid de frînă pentru autocamioane si auto­turisme, precum si alti inhibitori testati in industria extractivă pentru protejarea materialului tubular din instalaţiile de foraj.­­ Cu precădere în ultimii ani, completează dr. chimist Mihai Popa, în laboratoarele noastre au fost re­zolvate, în colaborare cu Institutul Naţional de Chimie şi Institutul „Proiect“-Bucureşti, teme de cerce­tare privind protecţia anticorozivă a instalaţiilor si conductelor metalice folosite la construcţia metroului. Aici apar — ca dealtfel în toate mediile care favorizează propagarea curen­tului electric — efecte corozive foar­te puternice. Metalele se disociază, practic se dizolvă, intr-un timp foar­te scurt. In aceste situaţii, de la caz la caz, se aplică protecţii catodice sau anodice, domenii în care am putea spune că ne-am specializat. Aseme­nea soluţii au fost adoptate şi pentru protecţia conductelor îngropate ale magistralelor de gaze naturale sau petrol, a conductelor de termoficare, a rezervoarelor pentru produsele pe­trolifere sau de apă sărată şi de acid sulfuric, a structurilor platformelor de foraj marin şi chiar a navelor maritime. Rezultatele sunt extraordi­nar de eficiente : durata de funcţio­nare a acestor materiale se triplează, ba chiar, în unele cazuri, ajunge de zece ori mai mare. . Un sector economic în care protec­ţia anticorozivă se impune cu nece­sitate este cel al construcţiilor meta­lice. Literatura de specialitate arată că peste 80 la sută din pierderile de metal din acest domeniu se datoresc coroziunii. Pagubele sunt însă mult mai mari, ele fiind amplificate de perturb­area desfăşurării normale a procesului de producţie, ca urmare a operaţiunilor de întreţinere, de supradimensionarea — pe conside­rente de protecţie anticorozivă — a unor elemente de rezistenţă etc. — In ţara noastră, ne spune ing. Dinu Teodorescu, şeful secţiei pro­tecţia contra coroziunii din cadrul Institutului de cercetări în construcţii (ÎNCERC) sunt utilizate anual, in do­meniul construcţiilor circa 5 milioa­ne metri pătraţi de tablă. Principala formă de protecţie in acest caz este acoperirea la suprafaţă, realizată prin zincare sau­ cu diverse vopse­­luri. Materialele folosite sunt însă scumpe, deficitare. Una din preocu­pările colectivului nostru constă toc­mai in înlocuirea acestor materiale cu altele mai ieftine şi mult mai uşor de realizat. Putem afirma că sintem­ pe drumul cel bun. Sub­stanța anticorozivă elaborată de noi este calitativ superioară mate­rialelor folosite pînă acum. Noi am denumit-o smoală plastifiată, in reteta sa predominind un material secundar rezultat în procesul de fabricare a cocsului — gudronul de cocserie. La Combinatul chimic din Craiova au fost protejate cu smoală plastifiată toate construcţiile meta­lice, a căror suprafaţă insu­mează citeva zeci de mii de metri pătraţi. Au trecut deja mai bine de doi ani şi metalul nu prezintă urme de coroziune. Dacă aceleaşi suprafeţe ar fi fost acope­rite cu clor cauciuc, de exemplu, după circa 3—6 luni, protecţia ar fi trebuit refăcută. — In ce măsură se acţionează pentru generalizarea acestei soluţii ? — Fireşte, metoda ar trebui gene­ralizată. Dar pînă în prezent nu s-a găsit nici o unitate industrială care să preia fabricarea noului produs. O altă problemă nerezolvată cores­punzător este aceea a protecţiei ta­blelor zincate sau a tablei negre, produse de Combinatul siderurgic din Galaţi. Consider că este mult mai economic ca întreaga cantitate de aceste materiale să fie protejată prin acoperire intr-o întreprindere spe­cializată si nu pe şantiere, cum se procedează in momentul de fată. Avantajele sunt categorice : consum mai mic de materiale, energie şi manoperă, concomitent cu realizarea unei productivităţi mai mari. Din investigaţiile făcute rezultă, aşadar, că în ţara noastră s-au luat măsuri la toate eşaloanele, începînd cu cercetarea ştiinţifică şi proiectarea şi continuînd cu activităţile de producţie şi ex­ploatare pentru promovarea unor soluţii moderne de protecţie a me­talelor. Un singur exemplu este con­cludent. Dacă pină acum ciţiva ani la întreprinderea de utilaj chimic „Griviţa roşie“ nu se făceau decit 1—2 teste de coroziune, astăzi nu­mărul acestora a ajuns la 9. La fel, în multe întreprinderi constructoare de utilaj energetic, echipament de foraj, in industria navală etc., tes­tele de coroziune au devenit obliga­torii, ele înscriindu-se in nomencla­torul de sarcini privind controlul calităţii produselor, de creştere a fiabilităţii lor în exploatare. Din discuţiile cu specialiştii s-a ridicat insă o problemă foarte seri­oasă : cine stabileşte soluţia antico­rozivă pentru un utilaj, pentru con­strucţii, echipamente etc. ? După cum ne spunea ing. Cornel Moţiu, de la Institutul de cercetări şi mo­dernizări energetice, de regulă, această decizie o iau proiectanţii şi, in cele mai multe cazuri, cu su­ficientă competenţă. Din nefericire, se intîlnesc insă destule situaţii cind chiar din proiectare nu se adoptă cele mai bune soluţii de protecţie anticorozivă a metalelor. Aceasta , din necunoaştere sau, pur şi simplu, pentru a face unele economii nejus­tificate. Este foarte adevărat că pro­tecţia anticorozivă costă. Dar pier­derea este mult mai mare atunci cind un utilaj, care ar trebui să re­ziste 4—5 ani, este scos din funcţiu­ne după un an sau doi. — Cu o asemenea situaţie ne con­fruntăm şi noi, ţine să precizeze cer­cetătoarea ştiinţifică Petra Dordea de la acelaşi institut de cercetări. Practica a arătat că, dacă înainte de punerea în funcţiune a cazanelor energetice, acestea sunt curăţate chimic, durata lor în funcţionare creşte foarte mult. Din cercetările noastre a reieşit că, utilizind în acest scop o soluţie pe bază de acid citric, efectele sunt net superioare metodei care utilizează acidul sul­furic diluat. Tratate cu acid citric, două din cazanele de la C.E.T. Go­vora au funcţionat între 25 000 şi 29 000 de ore fără a se semnala spar­geri de ţevi, faţă de alte cazane si­milare de la C.E.T. Grozăveşti şi Borzeşti, unde avariile în sistemul fierbător, tratat cu acid sulfuric, au apărut după circa 10 000 ore de func­ţionare. Recunoaştem, acidul citric este mai scump, el se prepară din melasa sfeclei de zahăr, motiv pen­tru care ni s-a interzis de către Mi­nisterul Aprovizionării Tehnico-Materiale si Controlului Gospodă­ririi Fondurilor Fixe să-l mai uti­lizăm. Precizăm insă că produsul se fabrică in tară, iar pentru ne­cesităţile noastre nu solicităm canti­tăti prea mari. Nu mai puţin importantă este şi problema pregătirii cadrelor din uni­tăţile industriale, care trebuie să adopte cele mai bune soluţii pentru prevenirea coroziunii. Iată ce ne spune în acest sens prof. univ. dr. ing. Doru Constantinescu, de la Fa­cultatea de utilaje şi ingineria pro­ceselor chimice : „In prezent un număr de 15—20 de studenţi din Institutul Naţional de Chimie apro­fundează domeniul, prin cursuri de specialitate şi elaborează proiecte de diplomă legate de coroziune şi pro­tecţia anticorozivă. Din păcate, după repartizarea în producţie, prea pu­ţini dintre aceştia se mai ocupă, in cadrul întreprinderilor în care lu­crează, de probleme de coroziune. Or, exigenţele actuale cerute de competitivitatea şi calitatea produ­selor impun cu obligativitate exis­tenta in fiecare întreprindere a unui cadru specializat în coroziune, care să fie la curent cu toate cercetările în acest domeniu, să tină o legătură permanentă cu cercetătorii şi să fie în măsură să aplice soluţiile şi teh­nologiile cele mai eficiente de pre­venire a coroziunii. Totodată, cursu­rile postuniversitare pe această temă nu-şi ating pe de-a-ntre­­gul scopul din cauza pregătirii eterogene (absolvenţi de la diferite facultăţi) a cursanţilor. Eficienţa acestor cursuri ar putea creşte însă printr-o dirijare atentă a cursanţi­lor, care să fie pregătiţi pentru do­meniul lor de activitate : chimie, construcţii de maşini, industria ex­tractivă etc. Totodată, consider că schimbul de informaţii şi de expe­rienţă în domeniul coroziunii trebuie mai bine dirijat“. Acestei mari probleme, care este lupta împotriva coroziunii, trebuie să i se dea o mai mare atenţie din partea forurilor coor­donatoare, atît departamentale, cît şi centrale. Numai in acest fel, rezultatele valoroase ale zecilor de colective de specialişti din unităţile de cercetare sau din producţie îşi vor găsi mai repede drumul spre valorificare, contribuind astfel la prelungirea vieţii maşinilor, agre­gatelor şi instalaţiilor din industrie, la gospodărirea judicioasă a meta­lului Vlaicu RADU SâNTEIA - joi - noiembrie 1984

Next