Scînteia, iunie 1985 (Anul 54, nr. 13304-13328)

1985-06-01 / nr. 13304

PAGINA 2 CUVINTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE la plenara lărgită a Consiliului Naţional al Agriculturii Industriei Alimentare, Silviculturii şi Gospodăririi Apelor (Urmare din pag. I) - puterea noastră şi trebuie să fa­­­­cem acest lucru ! Chiar dacă ob­ţinem numai culturi furajere acolo unde însămînţăm după 20 iulie*— mă refer la porumb — , aceasta este o cultură foarte bună pentru a asigura baza fura­jeră a animalelor. Deci rog să se treacă la pregătirea temeinică şi la efectuarea în cele mai bune condiţii a lucrărilor pentru cultu­­r­ra a Il-a. în al treilea rînd, mă refer la problema întreţinerii culturilor de toamnă, a porumbului şi a celorlalte culturi. Am început­­ cu porumbul pentru că aici, în mod deosebit, se pune pro­blema realizării praşilelor, care asigură, de fapt, recolta. în fiecare an ne-au rămas supra­feţe mari care n-au fost prăşite şi, din această cauză, recoltele s-au redus la jumătate sau chiar­­ mai mult. Cred că pentru nimeni din cei prezenţi în sală nu tre­buie să mai repet ce importanţă are praşila , dar m-am referit la­­ ea pentru că — deşi toţi cunosc­­ acest lucru — nu o realizează. Unii preferă să stea în birouri, alţii chiar prin bufete — ca să discu­tăm deschis — sau pe marginea şanţului, în loc să meargă şi să­­ pună mina pe sapă şi să facă pra­­­­şila, aşa cum s-a făcut întotdeau­na. Trebuie să înţelegem că nu se poate realiza o agricultură inten­sivă fără a executa în bune con­diţii toate lucrările agricole. S-au luat aici angajamente şi .. s-au obţinut anul trecut 20 de tone de porumb la hectar. Cred că anul acesta vom obţine asemenea re­colte pe suprafeţe mult mai mari. Dar aceste recolte s-au obţinut nu stînd pe marginea şanţului, în bufet sau în birou la cooperati­vă ; ele s-au obţinut în cîmp, exe­­cutînd la timp lucrările care sunt necesare. Şi acest lucru este va­labil pentru toate celelalte culturi, inclusiv pentru culturile duble ! Trebuie să se înţeleagă că, dacă punem porumb pentru boabe, el trebuie lucrat la fel ca şi porumbul din cultura I, adică, de­ fapt, e tot porumb pentru boabe. Nu contează în ce lună a fost pus. El trebuie lucrat în aceleaşi condiţii. Poate singurul lucru ce se cere este ca să-l lucrăm chiar mai bine, avînd o perioadă mai mică de vegetaţie, să-i creăm condiţii ca să se poată­­ dezvolta într-un timp mai scurt şi să obţinem o recoltă cît mai bună. Am început cu aceste probleme pentru că ele sînt hotărîtoare acum, în acest an, pentru a reali­za planul pe 1985 şi pentru a ob­ţine o recoltă bună în toate do­meniile. (Aplauze puternice).­­ Aşa cum am discutat la Con­gresul al XIII-lea, la consfătuirea­­ din decembrie și cu alte prilejuri, problema cerealelor continuă să se situeze — şi se va situa întot­deauna — pe plan central în acti­vitatea din agricultura noastră. Va trebui să luăm măsuri pentru : pregătirea temeinică a recoltei 1985—1986, căreia va trebui să-i punem bazele din toamna acestui an, de fapt peste 3 luni. Avem o serie de rezultate bune. Anul tre­cut, un număr de unităţi agricole, de preşedinţi ai acestora au primit titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ pentru recolte de cel puţin 8 000 kg grîu şi orz la hectar. Anul acesta sunt un număr mare de unităţi , deci şi un număr mare de candi­daţi la acest titlu. Noi, la Consiliul de Stat, am luat măsuri şi pregă­tim cele necesare pentru a putea acorda un număr mai mare de titluri de „Erou al Muncii Socia­liste“, pe baza însă a obţinerii unor recolte de grîu şi de orz de peste 8 000 kg la hectar, aşa cum am discutat şi în toamnă. Cred că numărul celor cărora li se va acor­da acest înalt titlu va fi anul aces­ta cu mult mai mare decât acum un an. Sper că mulţi dintre candi­daţi se găsesc şi în această sală ! (Aplauze puternice). Am ajuns la concluzia că tre­buie să se aducă unele îmbunătă­ţiri în tehnologia griului, mai cu seamă în ce priveşte densitatea şi executarea celorlalte lucrări. Cu­nosc că s-a vorbit aici despre aces­te probleme, dar doresc numai să atrag atenţia că trebuie luate toate măsurile pentru a pregăti temeinic semănătorile, pentru a realiza în bune condiţii arăturile şi toată pre­gătirea terenului, încît, şi în aceas­tă toamnă, să punem o bază temei­nică pentru creşterea producţiei de grîu şi orz. Sînt necesare măsuri hotărîte şi în ce priveşte îmbunătăţirea teh­nologiilor la porumb, începînd, de asemenea, cu densitatea şi execu­tarea celorlalte lucrări. Trebuie să înţelegem că recoltele mari nu se mai pot obţine în vechile condiţii de lucru ! Agricultura intensivă presupune un mod nou de gîndire şi de acţiune ! Vorbim de spiritul revoluţionar în muncă ; or, a fi re­voluţionar în agricultură înseamnă să renunţi la vechile tehnologii, la vechea mentalitate, la teoriile vechi — care se transformaseră în dogmă chiar şi în facultăţi — po­trivit cărora „rarul umple carul“. Cu „rarul“, tovarăşi, nu se poate umple în nici un fel carul, nici la cereale, nici la plante tehnice, la nici o cultură ! Trebuie să ne aşe­zăm serios, să ne însuşim spiritul revoluţionar şi să-l realizăm în practică, în munca noastră ! Să fa­cem o agricultură nouă, cu tehno­logii noi ! Avem, în general, seminţe bune. Unităţile care au obţinut 8 000 kg de grîu la hectar au realizat aces­te recolte cu sămînţa din ţară. Ele­­ au demonstrat că această sămînţă — deşi mai este loc pentru a o îm­bunătăţi — poate să ne asigure recolte de 8 000 şi 9 000 kg la hec­tar. Cred că folosind această să­mînţă, cu densitatea corespunză­toare, putem să ne propunem anul viitor să ridicăm ştacheta la 10 mii de kg grîu la hectar, în culturi in­tensive bine organizate. La porumb am obţinut deja 20 de tone la hec­tar. Sunt unităţi care au obţinut şi 25 de tone, iar, pe anumite supra­feţe, chiar 30 de tone la hectar. Deci sămînţa ne permite să obţi­nem recolte bune, la care, cu pu­ţini ani în urmă, unii nici nu gîn­­deau. Chiar cei din cercetare nici nu îndrăzneau să pronunţe 20 de tone la hectar ! Acum s-au obţinut şi se pare că înţeleg că aceste re­colte sunt chiar sub posibilităţile hibrizilor pe care-i avem, ale pă­mântului, ale oamenilor muncii din agricultură, sub posibili­tăţile cooperatorilor noştri. Dar şi aici trebuie ca, pe lîngă sămînţă şi toate celelalte, să reali­zăm tehnologii noi, începînd cu densitatea, precum şi toate cele­lalte lucrări pe care trebuie să le facem. Este adevărat că este o di­ferenţă mare între cei care obţin 20 de tone de porumb la hectar şi cei care obţin 2 tone, iar unii chiar şi sub 2 tone. Dar stă în puterea fiecăruia să realizeze 20 de tone porumb la hectar ! Dacă le e greu să înţeleagă bine acest lucru într-o consfătuire , ei pot, foarte bine, să se suie în tren, să meargă la unităţile care au realizat asemenea recolte şi — cu ajutorul comitetelor judeţene de partid sau al direcţiilor agricole — să vadă cum au lucrat şi cum lucrează acolo cooperatorii sau întreprinderile de stat. Şi, întor­­cîndu-se în unităţile lor, să facă acelaşi lucru ! Trebuie să înţelegem că avem obligaţia să facem totul pentru a obţine o producţie de cereale de 28 pînâ la 33 de milioane de tone — ca o condiţie pentru asi­gurarea deplină a necesarului ţă­rii noastre, a dezvoltării zooteh­niei, a creşterii contribuţiei agri­culturii la progresul general al ţării. Trebuie să facem în aşa fel încît, în cîţiva­ ani, să înfăptuim acest obiectiv pus de Congresul al XIII-lea al partidului şi care e pe deplin realizabil ! (Aplauze şi urate puternice, prelungite ; se scandează îndelung „Ceauşescu — P.C.R. !“). Consider necesar ca în toate unităţile, în toate judeţele, în toate consiliile agroindustriale să să întocmească programe de mă­suri generale pentru realizarea acestor producţii stabilite de Con­gresul al XIII-lea al partidului. Trebuie să facem în aşa fel încît să nu mai avem judeţe şi unităţi cu producţii mai mici, la grîu şi la orz, de 4 000 kg la hectar. Este încă o producţie mică, dar cel puţin în prima etapă toate judeţele şi toate unităţile trebuie să-şi propună de a depăşi producţia de 4 000 kg la hectar, paralel cu programele de culturi intensive, de obţinere a unor pro­ducţii de 10 000 kg grîu şi de 20 de tone porumb la hectar. Nu este posibil să ne mai mulţumim cu recolte record doar pe anumite suprafeţe. Avem condiţii — şi tre­buie să facem ca pe întreaga su­prafaţă să obţinem recolte bune ! Aceasta este calea pentru a creş­te — subliniez încă o dată — veniturile cooperatorilor, ale ță­rănimii cu gospodării particula­re, veniturile oamenilor muncii din agricultură ! Aceasta este ca­lea pentru a face din agricultura noastră o agricultură modernă, înaintată. (Aplauze puternice, pre­lungite). In mod corespunzător este ne­cesar să acordăm mai multă aten­ţie plantelor tehnice — mă refer la tot grupul de plante tehnice. Aţi auzit şi aici de densităţi noi, de faptul că la soia, în loc de dis­tanţa de 70 de cm, se merge la 12 cm. Aceasta înseamnă o densi­tate de cinci ori şi jumătate, de aproape şase ori mai mare. Este evident că şi recolta ce se va ob­ţine va fi de cîteva ori mai mare decît cea care se realizează acum. Dar acest lucru este valabil la toate plantele tehnice ! Este deci necesar ca şi la plan­tele tehnice să trecem la noi teh­nologii, să acţionăm cu toată ho­­tărîrea pentru a obţine recolte bo­gate. Trebuie să se înţeleagă bine că necesarul pe care îl avem de produse din plantele tehnice, in­clusiv de soia, trebuie să-l reali­zăm la noi în ţară. Noi nu putem — şi nu va trebui — să mai mer­gem să facem zootehnie pe im­port de soia ! De altfel, aceasta este un nonsens ! Niciodată în zootehnia din România nu am mers pe importuri pentru a com­pleta proteinele. Trebuie să ne aşezăm foarte serios şi să asigu­răm ca, şi în cultura de plante tehnice, să obţinem recolte bune, la nivelul prevederilor din plan, şi, de asemenea, la nivelul unită­ţilor care, încă anul trecut, au realizat producţii record. Avem bune condiţii pentru aceasta ! în horticultură sunt posibilităţi să dublăm uşor producţia la hec­tar în ce priveşte legumele, pre­cum şi să realizăm o creştere co­respunzătoare a densităţii la plan­taţii noi, viticole şi pomicole, care să ducă la dublarea producţiilor pe care le obţinem acum. Nu pu­­ten,în nici un fel, să fim mulţu­miţi cu producţiile pe care le rea­lizăm în legumicultura, deşi ele au crescut faţă de situaţia de acum 4—5 ani ; posibilităţile noas­tre sunt mult mai mari ! Folosim încă prea puţin culturile interca­late, care ne pot ajuta să obţinem recolte mari, fără a aloca noi suprafeţe pentru legumicultură, avînd în vedere că nu avem de unde face acest lucru. Noi trebuie să folosim la maximum suprafe­ţele pe care le avem­­ şi cultu­rile intercalate sunt o necesitate pentru ţara noastră. Cei care au pămînt mult nu îşi mai bat capul cu aceasta ; chiar hotărăsc să restrîngă suprafeţele însămînţate. Noi însă nu avem posibilitatea să facem asta şi deci trebuie ca, pe pămîntul pe care îl avem, să scoa­tem mai multe recolte concomi­tent, în afară de culturile duble. Şi horticultura — mă refer mai cu seamă la legumicultură — ne oferă posibilitatea să realizăm a­­cest lucru, să asigurăm un belşug de produse şi, în felul acesta, să facem să crească şi veniturile coo­peratorilor, şi ale întreprinderilor agricole de stat. Avem condiţii — şi trebuie să facem în aşa fel ca, anul acesta, horticultura noastră să poată satisface în cele mai bune condiţii necesităţile de con­sum şi să dea şi o cantitate mai mare la export. în ce priveşte zootehnia, în ca­drul plenarei au fost prezentate o serie de rezultate bune. într-ade­­văr, se poate spune că, pe ansam­blu, s-au făcut progrese, deşi nu la nivelul prevederilor planului. Do­resc, mai cu seamă, să atrag aten­ţia asupra producţiilor încă mici de lapte, de lînă pe care le obţi­nem, asupra randamentului mic în ce priveşte greutatea animalelor la tăiere şi altele. Este necesar să acţionăm cu toa­tă hotărîrea pentru realizarea în cele mai bune condiţii a prevede­rilor planului de dezvoltare a zootehniei, pentru a asigura dez­voltarea mai puternică a produc­ţiei în acest sector şi pentru creş­terea greutăţii medii, la tăiere, a animalelor. Noi pierdem anual o cantitate importantă de carne sau tăiem un număr mai mare de ani­male, datorită faptului că nu reali­zăm greutatea animalelor prevăzu­tă în plan — şi care se realizează, în general, în întreaga lume. Con­sider necesar ca toate unităţile, toate judeţele să treacă cu hotărîre la aplicarea măsurilor stabilite în direcţia aceasta. Să facem în aşa fel încît şi în zootehnie să realizăm prevederile planului şi să încheiem anul acesta cu efectivele, la toate speciile de animale, la nivelul co­respunzător stabilit în plan. Con­sider că sînt condiţii pentru aceas­ta — şi trebuie să luăm toate mă­surile care se impun. în primul rînd trebuie să asigu­răm mai bine baza furajeră, să fo­losim din plin cele peste 4 mili­oane hectare de păşuni şi fineţe. Să facem în aşa fel încît în toate unităţile să existe asigurate furaje­le necesare pentru iarnă. De ase­menea, aş atrage din nou atenţia că trebuie să scoatem bovinele şi ovinele din grajduri. Trebuie să le punem în condiţii de viaţă — ca să spun aşa — nor­­ale. Să asigu­răm furajarea pe toată perioada de vară şi toamnă pe păşuni. Nu este normal şi nu mai trebuie să admitem continuarea practicilor — cu,totul şi cu totul greşite — de a închide animalele pe timpul verii. De altfel, şi iarna trebuie să le creăm condiţii ca cea mai mare parte a timpului să stea afară. Nu doresc să mai mă refer şi la alte probleme, pe care le-am mai discutat nu o dată. Trebuie să luăm toate măsurile pentru a pune ordine în zootehnie, pentru a asigura dezvoltarea corespunză­toare a efectivelor şi creşterea pu­ternică a producţiei animaliere. Avem tot ce este necesar pentru aceasta. Realizările din unităţile care aplică ferm cuceririle ştiinţei şi normele de creştere a animale­lor sunt destul de edificatoare. Nu trebuie făcut nimic deosebit ! Nici aceste unităţi nu fac minuni ! Pur şi simplu ele fac ceea ce trebuie să facă fiecare unitate. Trebuie să trecem cu hotărîre şi să în­cheiem, anul acesta, modernizarea grajdurilor ! Să scoatem de peste tot cimentul din grajduri, să asi­gurăm apa şi celelalte măsuri de care am vorbit, să acţionăm cu toată fermitatea pentru a pune ordine şi a realiza în bune con­diţii programele pe care le avem în zootehnie. Dragi tovarăşi, O altă problemă este aceea a folosirii judicioase a fondului funciar şi — legat de aceasta — a realizării tuturor măsurilor de combatere a eroziunii solului, de desecări, de creştere a fertilităţii sale. Nu reducerea suprafeţei, nu trecerea la împădurirea unor su­prafeţe, ci măsuri hotărîte pentru realizarea lucrărilor de combatere a eroziunii, de redare în folosinţă agricolă a terenurilor ! Trebuie să păstrăm şi pădurile, nu trebuie să admitem nici despădurirea şi să reducem suprafaţa cu păduri — aceasta ar fi o mare greşeală , dar nici să reducem suprafaţa agrico­lă sau arabilă şi s-o trecem la îm­pădurire ! Trebuie să păstrăm a­­cest echilibru pe care-l avem în momentul de faţă şi care va asi­gura o dezvoltare armonioasă şi menţinerea corespunzătoare a me­diului înconjurător. Noi încă mai avem cîteva sute de mii de hectare care sunt nefo­losite şi pe care ne-am propus, în parte, să le redăm agriculturii prin lucrări de combatere a ero­ziunii. Desigur, o parte vor merge la împădurire, dar din suprafeţele dare sunt nefolosite în momentul de faţă şi care se ridică la aproape 600 000 de hectare, însă pentru agricultură problema care se pune este de a lua toate măsurile pentru a folosi judicios fiecare metru, fie­care palmă de pămînt — cum se spunea pe timpuri — şi să obţinem maximum de recoltă. Să înfăptuim lucrările de irigaţii şi să le folosim în mod corespun­zător ! Avem programul cunoscut de irigaţii. Există o anumită rămî­­nere în urmă în ce priveşte reali­zarea acestui program, ca şi la alte lucrări de îmbunătăţiri fun­ciare. Trebuie să luăm toate mă­surile pentru ca, în următoarele 7 luni, să lichidăm această rămî­­nere în urmă, să realizăm prevede­rile planului în acest domeniu. Nu trebuie să mai repet faptul că, pentru noi, irigaţiile reprezintă un factor hotărîtor pentru înfăptuirea unei agriculturi intensive, a noii revoluţii agrare, pentru realizarea producţiilor pe care le-am stabilit în planul cincinal 1986—1990. Avem, de asemenea, o serie de programe speciale în diferite do­menii de activitate ; numărul lor este destul de mare, vă este cu­noscut. Dar, din păcate, unele din aceste programe nu se bucură de atenţia corespunzătoare. M-aş re­feri numai la unul singur, la situa­ţia din sericicultură. An de an, pre­vederile acestui program nu se re­alizează, deşi nu se cer eforturi deosebite. Trebuie să realizăm neapărat ceea ce am prevăzut pri­vind sericicultura, asigurarea fibrei de mătase. Consider că toate unităţile, toate comitetele judeţene de partid, consiliile populare trebuie să ia măsuri şi să revadă programele — atît din sericicultură, cît şi din celelalte sectoare — şi să stabilească măsurile ne­cesare pentru realizarea lor. Dacă cele 3 milioane de gospodă­rii — mă refer numai la gospo­dăriile cooperatorilor şi ale ţăra­nilor din zonele necooperativizate, dar mai sunt în comună şi alte gospodării care pot practica şi ele sericicultura — ar produce fie­care­ cîte 5 kg de gogoşi pe an — ceea ce este uşor de realizat — am obţine 15 mii tone de gogoşi de mătase. Nu mai vorbesc de ceea ce trebuie să facem în coope­rative, în şcoli, în I.A.S.-uri în ce priveşte dezvoltarea sericiculturii. Este necesar să facem totul pen­tru realizarea programului pe care îl avem în ce priveşte seri­cicultura, pentru îndeplinirea tu­turor programelor speciale de dezvoltare a diferitelor sectoare ale producţiei agricole. Pentru realizarea lor, toţi locuitorii sa­telor trebuie să pună mîna să muncească. Şi nu e deloc ruşine să munceşti ; dimpotrivă, e o cinste, o mîndrie să fii producător, să realizezi ceva pentru societate şi pentru tine însuţi. Nu e suficient să vorbim numai la adunări că munca e o cinste şi o onoare ; trebuie ca, în practică, să trans­formăm în cinste şi onoare aceas­tă muncă ! Munca este baza dez­voltării noastre socialiste, a dez­voltării societăţii în general ! (Aplauze puternice). Noi mai avem, din păcate, unii oameni care cred că e o ruşine să pună mîna să muncească ; mai cu sea­mă unii consideră că e ruşine să se ducă să îngrijească ani­malele. La noi, înainte, creşterea animalelor era o cinste pentru ţă­rani. Acum, în multe unităţi, parcă e ruşine ca cineva să se ducă să îngrijească animalele. Trebuie să facem să dispară pur şi simplu mentalitatea aceasta — nu spinn veche, ci nouă — care s-a creat. A îngriji animalele este, într-adevăr, un lucru foarte important — și trebuie să facem ca întregul nostru tineret să reca­pete dragostea pentru îngrijirea animalelor! (Aplauze puternice, îndelungate). Deci pentru a realiza toate pro­gramele trebuie să pornim de la necesitatea ca fiecare unitate, fie­care cooperativă, fiecare I.A.S., or­ganele noastre agricole, de partid şi de stat, să urmărească temeinic şi să asigure măsurile pentru reali­zarea lor. Numai aşa vom înfăptui prevederile planului cincinal vii­tor, vom realiza noua agricultură, care să asigure producţii superi­oare, să creeze condiţii pentru ri­dicarea continuă a bunăstării ge­nerale a poporului, pentru întă­rirea bazei materiale a socialis­mului şi comunismului în Româ­nia ! (Aplauze şi urale puternice ; se scandează „Ceauşescu şi po­porul !“). Dragi tovarăşi şi prieteni, Problemele agriculturii sunt mul­te şi foarte importante. Dar şi oamenii care lucrează în agricul­tură sunt foarte mulţi şi au ajuns la un nivel de cultură, de cunoş­tinţe care permite să ne propu­nem realizarea în bune condiţii a noii revoluţii agrare. Este necesar ca cercetarea ştiin­ţifică din agricultură să-şi inten­sifice eforturile pentru a realiza noi seminţe, de o mai înaltă pro­ductivitate, pentru toate sectoare­le. Aceasta este valabil şi la grîu, şi la orz, şi la porumb, unde tre­buie să realizăm un hibrid mai bun, mai timpuriu. Pentru că s-a vorbit aici de o talie mică a griului, cred că nu trebuie să fugim după o talie înaltă, ci, dimpotrivă, să creăm soiuri cu o talie mai mică, însă care să asigure spicul şi bobul co­respunzătoare. Un grîu cu o talie prea mare ne diminuează din re­coltă — ştiţi foarte bine acest lu­cru. In general, cercetarea noastră, care are multe rezultate bune — şi am vorbit despre­ aceasta — tre­buie să-şi propună să lucreze în­tr-un spirit mai intensiv, mai re­voluţionar. Trebuie, şi aici, ataca­te cu mai mult curaj problemele, făcute tot felul de încercări cu mai multă îndrăzneală, dar şi mai in­tensiv, pentru a scurta durata, atît a cercetării, cît şi a introducerii în producţie a rezultatelor obţinute. Avem mijloace moderne pentru aceasta ; dispunem de tot ce tre­buie pentru a asigura ca multe lu­cruri, care înainte se făceau în ani de zile, să se poată realiza în­tr-un an, în cel mult doi ani , şi să se treacă la aplicarea lor în producţie. Trebuie să devină şi mai strînsă colaborarea cercetării cu producţia, cu puternicele unităţi de stat şi cooperatiste, cu inginerii, cu coope­ratorii şi muncitorii agricoli din aceste unităţi. Vreau să elogiez aici pe cei care au dat un exemplu cercetării prin producţiile mari pe care le-au obţinut­­ şi să subli­niez că aceştia au fost inginerii din producţie, cooperatorii, mecaniza­torii, muncitorii agricoli. Ei au fost primii care au obţinut 20 şi 25 de (Continuare în pag. a 31-a) (Urmare din pag. I) * 1 Pe baza orientărilor şi indicaţiilor date de secretarul general al parti­dului, preşedintele Republicii, to­varăşul Nicolae Ceauşescu, celor ce-şi desfăşoară activitatea în aceas­tă ramură de bază a economiei na­ţionale, plenara a dezbătut probleme de deosebită importantă şi actualitate ale agriculturii noastre socialiste. Pe ordinea de zi a lucrărilor plenarei au figurat : 1. Raportul privind realizarea pla­nului de producţie, exportului, inves­tiţiilor şi aplicarea noului mecanism economico-financiar. Măsuri pentru îndeplinirea integrală a planului pe întregul an şi creşterea eficienţei economice. 2. Raportul cu privire la proiectul Planului de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare, silviculturii şi gospodăririi apelor pe anul 1986. 3. Programul privind organizarea şi desfăşurarea în bune condiţii a cam­paniei agricole de vară. 4. Programul privind realizarea in­tegrală a sarcinilor de plan pe anul 1985 în domeniul contractării, achi­ziţionării şi preluării produselor agri­cole de la gospodăriile populaţiei, unităţile agricole cooperatiste şi uni­tăţile agricole de stat. In prima zi a lucrărilor au avut loc, de asemenea, plenara Consiliului Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, plenara Con­siliului Silviculturii şi şedinţa Comi­siei centrale a producătorilor agricoli din localităţile necooperativizate, în timpul celor trei zile, lucrările s-au desfăşurat in plen şi pe sec­toare de activitate. Au luat cuvîn­­tul 427 de participanţi. La dezbaterile generale din ple­nara lărgită a Consiliului Naţional al Agriculturii, Industriei Alimen­tare, Silviculturii şi Gospodăririi A­­pelor au participat tovarăşii : Ion Pavel, secretar al Comitetului jude­ţean Timiş al P.C.R., Vasile Drano­­veţeanu, director general al Direc­ţiei generale pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Tulcea, Marcel Niţu, preşedintele C.A.P. Amărăştii de Sus, judeţul Dolj, Petre Eremia, directorul Trus­tului horticulturii al judeţului Buzău, Teodor Şerb, inspector-şef al In­spectoratului silvic Argeş, Constan­tin Alexe, director general al Direc­ţiei generale pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Că­lăraşi. Floarea Crişan, ţărancă cu gospodărie individuală, comuna Za­­gra, judeţul Bistriţa-Năsăud, Nico­­lae Manolache, director al Asocia­ţiei economice intercooperatiste pen­tru creşterea vacilor cu lapte Bra­niştea, judeţul Dîmboviţa, Victor Popovici, director al întreprinderii de execuţie şi exploatare a lu­crărilor de îmbunătăţiri funciare Vaslui, Ianoş Romfeld, directorul întreprinderii de in Joseni, judeţul Harghita, Pavel Bălan, director cu producţia animală la Direcţia gene­rală pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Caraş-Seve­­rin, Dumitru Restanţia, directorul întreprinderii pentru îmbunătăţirea şi exploatarea pajiştilor Bihor, Vir­gil Popa, secretar al Comitetului de partid, primar al comunei Poplaca, judeţul Sibiu, Tudor Leca, directo­rul S.M.A. Cobadin, judeţul Con­stanţa, Gheorghieş Stoica, director al întreprinderii de industrializare a sfeclei de zahăr Roman, judeţul Neamţ, Ioan Opriş, inspector-şef al Inspectoratului sanitar veterinar al judeţului Sălaj, Grigore Iorgovan, preşedinte al Asociaţiei crescători­lor de albine a judeţului Mehedinţi, Ion Davidoiu, preşedintele C.A.P. Tîmboieşti, judeţul Vrancea, Ilie Neacşu, organizator de partid, pre­şedintele Consiliului unic agroin­dustrial de stat şi cooperatist Dră­­găşani, judeţul Vîlcea, Aurel Far­­furică, directorul Trustului I.A.S. Prahova, Petre Dumitrescu, director economic la Direcţia generală pen­tru agricultură şi industrie ali­mentară a judeţului Giurgiu, Ioan Brinzan, directorul întreprinderii a­­vicole de stat Tîrgu Jiu, judeţul Gorj, Ştefan Crăciun, directorul în­treprinderii pentru îmbunătăţirea şi exploatarea pajiştilor Hunedoara, Ion Creţu, secretar al Comitetului judeţean Constanţa al P.C.R., Aurel Lăzureanu, director general al Di-­­­recţiei generale pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Timiş, Iuliana Drăgulinescu, preşe­dintele C.A.P. Liţa, judeţul Teleor­man, Gheorghe Csaba, director cu producţia animală la Direcţia gene­rală pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Covasna, Si­­mion Cotoi, secretar al Comitetului judeţean Mureş al P.C.R., Natalia Cetăţeanu, directorul Staţiunii de producţie şi cercetare pentru serici­cultură Băneasa, general-maior Teo­dor Paraschiv, din partea Minis­terului Apărării Naţionale, Cornel Bernat, directorul Trustului horti­culturii al judeţului Giurgiu, Con­stantin Stoica, secretar al Comitetu­lui judeţean Mehedinţi al P.C.R., Nelu Gecala, comandantul Şantieru­lui naţional al tineretului Cîmpia Caracal, judeţul Dolj, Nicolae Mi­­halache, director general al Direc­ţiei generale pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Arad, Elisabeta Stătescu, secretar al Comitetului judeţean Teleorman al P.C.R., Gheorghe Mandu, direc­torul Asociaţiei economice intercoo­peratiste de creştere a taurinelor Scînteia, judeţul Ialomiţa, Damian Munteanu, director general al Di­recţiei generale pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Olt, Victor Aldea, directorul Trustului I.A.S. Iaşi, Cristian Hera, directorul Institutului de cercetări pentru ce­reale şi plante tehnice Fundulea, Constantin Ivan, preşedintele C.A.P. Ştefan Vodă, judeţul Călăraşi, Mihai Petrescu, directorul Trustului S.M.A. Buzău. Participanţii la dezbateri au re­levat că, în ultimele două decenii, de cînd în fruntea partidului şi sta­tului se află tovarăşul Nicolae Ceauşescu, agricultura noastră a cu­noscut o puternică dezvoltare şi mo­dernizare, datorate importantelor in­vestiţii alocate acestei ramuri, dotă­rii cu tractoare şi maşini agricole din ce în ce mai perfecţionate, in­troducerii şi generalizării în practica agricolă a unor tehnologii de mare randament, chimizării, perfecţionării continue a structurilor organizatori­ce ale unităţilor agricole de stat şi cooperatiste, măsurilor iniţiate în scopul sporirii an de an a produc­ţiei agricole, accentuării laturilor ca­litative ale întregii activităţi din agri­cultură. în cuvîntul lor, vorbitorii au subliniat rolul hotărîtor al secreta­rului general al partidului în defini­rea principiilor şi obiectivelor noii revoluţii agrare, în conducerea acti­vităţii pentru transpunerea în viaţă a acestora, care vizează, în esenţă, punerea integrală în valoare a mari­lor rezerve de creştere a producţiei agroalimentare, a productivităţii muncii şi eficienţei economice în toate sectoarele şi unităţile, în scopul obţinerii unor producţii agricole si­gure şi stabile, la un nivel cantitativ şi calitativ cit mai i­ult, sporirii substanţiale a aportului agriculturii şi industriei alimentare la asigurarea aprovizionării corespunzătoare a populaţiei, a industriei cu materii prime. Pe baza sarcinilor şi indicaţiilor date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu * privind folosirea intensivă a pămin­­tului, utilizarea cît mai bună a bazei tehnico-materiale şi forţei de muncă, generalizarea experienţei unităţilor fruntaşe, a rezultatelor obţinute de cercetarea ştiinţifică, participanţii la dezbateri au analizat, cu înalt simţ de răspundere, în spirit critic şi au­tocritic, activitatea din campania de primăvară şi au stabilit măsurile ne­cesare pentru buna pregătire şi des­făşurare a tuturor lucrărilor agricole din acest an, pentru îndeplinirea planului la producţia agricolă, vegetală şi animalieră, la cea industrială, la export şi investi­ţii, pentru asigurarea realizării pre­vederilor actualului cincinal. Referitor la proiectul Planului de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare, silviculturii şi gospodări­rii apelor în anul 1986, elaborat în lumina hotărîrilor Congresului al XIII-lea al partidului, a orientărilor date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, dezbaterile au evidenţiat că preve­derile pe care le cuprinde, ritmurile de dezvoltare superioare faţă de cele din anii precedenţi creează tuturor sectoarelor agriculturii posibilitatea realizării unor producţii sporite, în­făptuirii programului de autocondu­­cere şi autoaprovizionare teritorială, asigurării livrărilor la fondul de stat şi acoperirii celorlalte cerinţe ale economiei naţionale. Prezentînd metodele şi măsurile care au condus la obţinerea unor re­zultate valoroase, vorbitorii au făcut numeroase propuneri vizînd perfec­ţionarea organizării producţiei şi a muncii, folosirea cu spirit gospodă­resc a întregului fond funciar, a tu­turor mijloacelor mecanice şi a for­ţei de muncă, aplicarea cu fermitate a noului mecanism economico-finan­ciar, punîndu-se un accent deosebit pe obţinerea unor producţii agricole cît mai mari, cu cheltuieli din ce în ce mai mici, pe întărirea la fiecare loc de muncă a ordinii şi disciplinei, a înaltei responsabilităţi faţă de în­deplinirea sarcinilor de plan, astfel incit să se asigure înfăptuirea exemplară a, hotărîrilor Congresului al XIII-lea al partidului şi creşterea contribuţiei agriculturii la dezvolta­rea generală a ţării. In cadrul lucrărilor ultimei şedin­ţe, participanţii au aprobat docu­mentele supuse dezbaterii, precum si Hotărirea-apel a plenarei lărgite a Consiliului Naţional al Agri­culturii, Industriei Alimentare,­ Sil­viculturii si Gospodăririi Apelor. Primit cu puternice şi îndelungi aplauze, cu ovaţii, care au dat ex­presie sentimentelor de dragoste şi preţuire ale tuturor celor prezenţi, a luat cuvintul tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, preşedintele Republicii. Magistrala cuvîntare a conducăto­rului partidului şi statului nostru a fost urmărită cu deosebită atenţie şi interes, fiind subliniată, în repetate rînduri, cu puternice aplauze şi urale. Participanţii au ovaţionat îndelung, exprimînd hotărîrea fermă a mi­lioanelor de lucrători ai ogoare­lor de a cinsti prin noi şi importan­te fapte de muncă aniversarea a două decenii de la Congresul al IX-lea, de cînd în fruntea partidului se află cel mai iubit şi stimat fiu al naţiunii noastre, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de numele şi activi­tatea căruia sunt legate profundele mutaţii petrecute in agricultura ţării, în ridicarea nivelului de viaţă şi civilizaţie al satului româ­nesc, marile realizări dobîndite în înfăptuirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate pe pămîntul României. A fost exprimată, de ase­menea, voinţa tuturor oamenilor din agricultură — ţărani cooperatori, mecanizatori, lucrători din fermele de stat, ţărani cu gospodării indivi­duale, specialişti­­ de a acţiona cu hotărîre şi pricepere, în spiritul orientărilor şi indicaţiilor cuprinse în cuvîntarea rostită de la tribuna ple­narei de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru sporirea continuă a produc­ţiilor agricole, vegetale şi animalie­re, realizarea programelor naţionale de dezvoltare a agriculturii — parte integrantă a înfăptuirii noii revolu­ţii agrare — pentru ca această ra­mură de bază a economiei naţionale să-şi aducă o contribuţie tot mai im­portantă la buna aprovizionare a populaţiei şi a industriei cu materii prime, la progresul general al pa­triei, la traducerea in viaţă a is­toricelor hotărîri ale Congresului al XIII-lea al partidului. * Participanţii la plenara lărgită a Consiliului Naţional al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Gospodăririi Apelor au vizitat expo­ziţia organizată de Consiliul Naţio­nal pentru Ştiinţă şi Tehnologie la Complexul din Piaţa Scînteii privind realizările obţinute în domeniul uti­lizării surselor noi şi refolosibile de energie în agricultură, industrie, în sectoarele turistic, social-cultural, casnic și în alte domenii de activi­tate, precum și perspectivele extin­derii acestora în anii următori. DESFĂȘURAREA LUCRĂRILOR PLENAREI SCINTEIA - sîmbâtâ 1 iunie 1985

Next