Scînteia, iunie 1985 (Anul 54, nr. 13304-13328)
1985-06-01 / nr. 13304
PAGINA 2 CUVINTAREA TOVARĂŞULUI NICOLAE la plenara lărgită a Consiliului Naţional al Agriculturii Industriei Alimentare, Silviculturii şi Gospodăririi Apelor (Urmare din pag. I) - puterea noastră şi trebuie să facem acest lucru ! Chiar dacă obţinem numai culturi furajere acolo unde însămînţăm după 20 iulie*— mă refer la porumb — , aceasta este o cultură foarte bună pentru a asigura baza furajeră a animalelor. Deci rog să se treacă la pregătirea temeinică şi la efectuarea în cele mai bune condiţii a lucrărilor pentru culturra a Il-a. în al treilea rînd, mă refer la problema întreţinerii culturilor de toamnă, a porumbului şi a celorlalte culturi. Am început cu porumbul pentru că aici, în mod deosebit, se pune problema realizării praşilelor, care asigură, de fapt, recolta. în fiecare an ne-au rămas suprafeţe mari care n-au fost prăşite şi, din această cauză, recoltele s-au redus la jumătate sau chiar mai mult. Cred că pentru nimeni din cei prezenţi în sală nu trebuie să mai repet ce importanţă are praşila , dar m-am referit la ea pentru că — deşi toţi cunosc acest lucru — nu o realizează. Unii preferă să stea în birouri, alţii chiar prin bufete — ca să discutăm deschis — sau pe marginea şanţului, în loc să meargă şi să pună mina pe sapă şi să facă praşila, aşa cum s-a făcut întotdeauna. Trebuie să înţelegem că nu se poate realiza o agricultură intensivă fără a executa în bune condiţii toate lucrările agricole. S-au luat aici angajamente şi .. s-au obţinut anul trecut 20 de tone de porumb la hectar. Cred că anul acesta vom obţine asemenea recolte pe suprafeţe mult mai mari. Dar aceste recolte s-au obţinut nu stînd pe marginea şanţului, în bufet sau în birou la cooperativă ; ele s-au obţinut în cîmp, executînd la timp lucrările care sunt necesare. Şi acest lucru este valabil pentru toate celelalte culturi, inclusiv pentru culturile duble ! Trebuie să se înţeleagă că, dacă punem porumb pentru boabe, el trebuie lucrat la fel ca şi porumbul din cultura I, adică, de fapt, e tot porumb pentru boabe. Nu contează în ce lună a fost pus. El trebuie lucrat în aceleaşi condiţii. Poate singurul lucru ce se cere este ca să-l lucrăm chiar mai bine, avînd o perioadă mai mică de vegetaţie, să-i creăm condiţii ca să se poată dezvolta într-un timp mai scurt şi să obţinem o recoltă cît mai bună. Am început cu aceste probleme pentru că ele sînt hotărîtoare acum, în acest an, pentru a realiza planul pe 1985 şi pentru a obţine o recoltă bună în toate domeniile. (Aplauze puternice). Aşa cum am discutat la Congresul al XIII-lea, la consfătuirea din decembrie și cu alte prilejuri, problema cerealelor continuă să se situeze — şi se va situa întotdeauna — pe plan central în activitatea din agricultura noastră. Va trebui să luăm măsuri pentru : pregătirea temeinică a recoltei 1985—1986, căreia va trebui să-i punem bazele din toamna acestui an, de fapt peste 3 luni. Avem o serie de rezultate bune. Anul trecut, un număr de unităţi agricole, de preşedinţi ai acestora au primit titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ pentru recolte de cel puţin 8 000 kg grîu şi orz la hectar. Anul acesta sunt un număr mare de unităţi , deci şi un număr mare de candidaţi la acest titlu. Noi, la Consiliul de Stat, am luat măsuri şi pregătim cele necesare pentru a putea acorda un număr mai mare de titluri de „Erou al Muncii Socialiste“, pe baza însă a obţinerii unor recolte de grîu şi de orz de peste 8 000 kg la hectar, aşa cum am discutat şi în toamnă. Cred că numărul celor cărora li se va acorda acest înalt titlu va fi anul acesta cu mult mai mare decât acum un an. Sper că mulţi dintre candidaţi se găsesc şi în această sală ! (Aplauze puternice). Am ajuns la concluzia că trebuie să se aducă unele îmbunătăţiri în tehnologia griului, mai cu seamă în ce priveşte densitatea şi executarea celorlalte lucrări. Cunosc că s-a vorbit aici despre aceste probleme, dar doresc numai să atrag atenţia că trebuie luate toate măsurile pentru a pregăti temeinic semănătorile, pentru a realiza în bune condiţii arăturile şi toată pregătirea terenului, încît, şi în această toamnă, să punem o bază temeinică pentru creşterea producţiei de grîu şi orz. Sînt necesare măsuri hotărîte şi în ce priveşte îmbunătăţirea tehnologiilor la porumb, începînd, de asemenea, cu densitatea şi executarea celorlalte lucrări. Trebuie să înţelegem că recoltele mari nu se mai pot obţine în vechile condiţii de lucru ! Agricultura intensivă presupune un mod nou de gîndire şi de acţiune ! Vorbim de spiritul revoluţionar în muncă ; or, a fi revoluţionar în agricultură înseamnă să renunţi la vechile tehnologii, la vechea mentalitate, la teoriile vechi — care se transformaseră în dogmă chiar şi în facultăţi — potrivit cărora „rarul umple carul“. Cu „rarul“, tovarăşi, nu se poate umple în nici un fel carul, nici la cereale, nici la plante tehnice, la nici o cultură ! Trebuie să ne aşezăm serios, să ne însuşim spiritul revoluţionar şi să-l realizăm în practică, în munca noastră ! Să facem o agricultură nouă, cu tehnologii noi ! Avem, în general, seminţe bune. Unităţile care au obţinut 8 000 kg de grîu la hectar au realizat aceste recolte cu sămînţa din ţară. Ele au demonstrat că această sămînţă — deşi mai este loc pentru a o îmbunătăţi — poate să ne asigure recolte de 8 000 şi 9 000 kg la hectar. Cred că folosind această sămînţă, cu densitatea corespunzătoare, putem să ne propunem anul viitor să ridicăm ştacheta la 10 mii de kg grîu la hectar, în culturi intensive bine organizate. La porumb am obţinut deja 20 de tone la hectar. Sunt unităţi care au obţinut şi 25 de tone, iar, pe anumite suprafeţe, chiar 30 de tone la hectar. Deci sămînţa ne permite să obţinem recolte bune, la care, cu puţini ani în urmă, unii nici nu gîndeau. Chiar cei din cercetare nici nu îndrăzneau să pronunţe 20 de tone la hectar ! Acum s-au obţinut şi se pare că înţeleg că aceste recolte sunt chiar sub posibilităţile hibrizilor pe care-i avem, ale pământului, ale oamenilor muncii din agricultură, sub posibilităţile cooperatorilor noştri. Dar şi aici trebuie ca, pe lîngă sămînţă şi toate celelalte, să realizăm tehnologii noi, începînd cu densitatea, precum şi toate celelalte lucrări pe care trebuie să le facem. Este adevărat că este o diferenţă mare între cei care obţin 20 de tone de porumb la hectar şi cei care obţin 2 tone, iar unii chiar şi sub 2 tone. Dar stă în puterea fiecăruia să realizeze 20 de tone porumb la hectar ! Dacă le e greu să înţeleagă bine acest lucru într-o consfătuire , ei pot, foarte bine, să se suie în tren, să meargă la unităţile care au realizat asemenea recolte şi — cu ajutorul comitetelor judeţene de partid sau al direcţiilor agricole — să vadă cum au lucrat şi cum lucrează acolo cooperatorii sau întreprinderile de stat. Şi, întorcîndu-se în unităţile lor, să facă acelaşi lucru ! Trebuie să înţelegem că avem obligaţia să facem totul pentru a obţine o producţie de cereale de 28 pînâ la 33 de milioane de tone — ca o condiţie pentru asigurarea deplină a necesarului ţării noastre, a dezvoltării zootehniei, a creşterii contribuţiei agriculturii la progresul general al ţării. Trebuie să facem în aşa fel încît, în cîţiva ani, să înfăptuim acest obiectiv pus de Congresul al XIII-lea al partidului şi care e pe deplin realizabil ! (Aplauze şi urate puternice, prelungite ; se scandează îndelung „Ceauşescu — P.C.R. !“). Consider necesar ca în toate unităţile, în toate judeţele, în toate consiliile agroindustriale să să întocmească programe de măsuri generale pentru realizarea acestor producţii stabilite de Congresul al XIII-lea al partidului. Trebuie să facem în aşa fel încît să nu mai avem judeţe şi unităţi cu producţii mai mici, la grîu şi la orz, de 4 000 kg la hectar. Este încă o producţie mică, dar cel puţin în prima etapă toate judeţele şi toate unităţile trebuie să-şi propună de a depăşi producţia de 4 000 kg la hectar, paralel cu programele de culturi intensive, de obţinere a unor producţii de 10 000 kg grîu şi de 20 de tone porumb la hectar. Nu este posibil să ne mai mulţumim cu recolte record doar pe anumite suprafeţe. Avem condiţii — şi trebuie să facem ca pe întreaga suprafaţă să obţinem recolte bune ! Aceasta este calea pentru a creşte — subliniez încă o dată — veniturile cooperatorilor, ale țărănimii cu gospodării particulare, veniturile oamenilor muncii din agricultură ! Aceasta este calea pentru a face din agricultura noastră o agricultură modernă, înaintată. (Aplauze puternice, prelungite). In mod corespunzător este necesar să acordăm mai multă atenţie plantelor tehnice — mă refer la tot grupul de plante tehnice. Aţi auzit şi aici de densităţi noi, de faptul că la soia, în loc de distanţa de 70 de cm, se merge la 12 cm. Aceasta înseamnă o densitate de cinci ori şi jumătate, de aproape şase ori mai mare. Este evident că şi recolta ce se va obţine va fi de cîteva ori mai mare decît cea care se realizează acum. Dar acest lucru este valabil la toate plantele tehnice ! Este deci necesar ca şi la plantele tehnice să trecem la noi tehnologii, să acţionăm cu toată hotărîrea pentru a obţine recolte bogate. Trebuie să se înţeleagă bine că necesarul pe care îl avem de produse din plantele tehnice, inclusiv de soia, trebuie să-l realizăm la noi în ţară. Noi nu putem — şi nu va trebui — să mai mergem să facem zootehnie pe import de soia ! De altfel, aceasta este un nonsens ! Niciodată în zootehnia din România nu am mers pe importuri pentru a completa proteinele. Trebuie să ne aşezăm foarte serios şi să asigurăm ca, şi în cultura de plante tehnice, să obţinem recolte bune, la nivelul prevederilor din plan, şi, de asemenea, la nivelul unităţilor care, încă anul trecut, au realizat producţii record. Avem bune condiţii pentru aceasta ! în horticultură sunt posibilităţi să dublăm uşor producţia la hectar în ce priveşte legumele, precum şi să realizăm o creştere corespunzătoare a densităţii la plantaţii noi, viticole şi pomicole, care să ducă la dublarea producţiilor pe care le obţinem acum. Nu puten,în nici un fel, să fim mulţumiţi cu producţiile pe care le realizăm în legumicultura, deşi ele au crescut faţă de situaţia de acum 4—5 ani ; posibilităţile noastre sunt mult mai mari ! Folosim încă prea puţin culturile intercalate, care ne pot ajuta să obţinem recolte mari, fără a aloca noi suprafeţe pentru legumicultură, avînd în vedere că nu avem de unde face acest lucru. Noi trebuie să folosim la maximum suprafeţele pe care le avem şi culturile intercalate sunt o necesitate pentru ţara noastră. Cei care au pămînt mult nu îşi mai bat capul cu aceasta ; chiar hotărăsc să restrîngă suprafeţele însămînţate. Noi însă nu avem posibilitatea să facem asta şi deci trebuie ca, pe pămîntul pe care îl avem, să scoatem mai multe recolte concomitent, în afară de culturile duble. Şi horticultura — mă refer mai cu seamă la legumicultură — ne oferă posibilitatea să realizăm acest lucru, să asigurăm un belşug de produse şi, în felul acesta, să facem să crească şi veniturile cooperatorilor, şi ale întreprinderilor agricole de stat. Avem condiţii — şi trebuie să facem în aşa fel ca, anul acesta, horticultura noastră să poată satisface în cele mai bune condiţii necesităţile de consum şi să dea şi o cantitate mai mare la export. în ce priveşte zootehnia, în cadrul plenarei au fost prezentate o serie de rezultate bune. într-adevăr, se poate spune că, pe ansamblu, s-au făcut progrese, deşi nu la nivelul prevederilor planului. Doresc, mai cu seamă, să atrag atenţia asupra producţiilor încă mici de lapte, de lînă pe care le obţinem, asupra randamentului mic în ce priveşte greutatea animalelor la tăiere şi altele. Este necesar să acţionăm cu toată hotărîrea pentru realizarea în cele mai bune condiţii a prevederilor planului de dezvoltare a zootehniei, pentru a asigura dezvoltarea mai puternică a producţiei în acest sector şi pentru creşterea greutăţii medii, la tăiere, a animalelor. Noi pierdem anual o cantitate importantă de carne sau tăiem un număr mai mare de animale, datorită faptului că nu realizăm greutatea animalelor prevăzută în plan — şi care se realizează, în general, în întreaga lume. Consider necesar ca toate unităţile, toate judeţele să treacă cu hotărîre la aplicarea măsurilor stabilite în direcţia aceasta. Să facem în aşa fel încît şi în zootehnie să realizăm prevederile planului şi să încheiem anul acesta cu efectivele, la toate speciile de animale, la nivelul corespunzător stabilit în plan. Consider că sînt condiţii pentru aceasta — şi trebuie să luăm toate măsurile care se impun. în primul rînd trebuie să asigurăm mai bine baza furajeră, să folosim din plin cele peste 4 milioane hectare de păşuni şi fineţe. Să facem în aşa fel încît în toate unităţile să existe asigurate furajele necesare pentru iarnă. De asemenea, aş atrage din nou atenţia că trebuie să scoatem bovinele şi ovinele din grajduri. Trebuie să le punem în condiţii de viaţă — ca să spun aşa — norale. Să asigurăm furajarea pe toată perioada de vară şi toamnă pe păşuni. Nu este normal şi nu mai trebuie să admitem continuarea practicilor — cu,totul şi cu totul greşite — de a închide animalele pe timpul verii. De altfel, şi iarna trebuie să le creăm condiţii ca cea mai mare parte a timpului să stea afară. Nu doresc să mai mă refer şi la alte probleme, pe care le-am mai discutat nu o dată. Trebuie să luăm toate măsurile pentru a pune ordine în zootehnie, pentru a asigura dezvoltarea corespunzătoare a efectivelor şi creşterea puternică a producţiei animaliere. Avem tot ce este necesar pentru aceasta. Realizările din unităţile care aplică ferm cuceririle ştiinţei şi normele de creştere a animalelor sunt destul de edificatoare. Nu trebuie făcut nimic deosebit ! Nici aceste unităţi nu fac minuni ! Pur şi simplu ele fac ceea ce trebuie să facă fiecare unitate. Trebuie să trecem cu hotărîre şi să încheiem, anul acesta, modernizarea grajdurilor ! Să scoatem de peste tot cimentul din grajduri, să asigurăm apa şi celelalte măsuri de care am vorbit, să acţionăm cu toată fermitatea pentru a pune ordine şi a realiza în bune condiţii programele pe care le avem în zootehnie. Dragi tovarăşi, O altă problemă este aceea a folosirii judicioase a fondului funciar şi — legat de aceasta — a realizării tuturor măsurilor de combatere a eroziunii solului, de desecări, de creştere a fertilităţii sale. Nu reducerea suprafeţei, nu trecerea la împădurirea unor suprafeţe, ci măsuri hotărîte pentru realizarea lucrărilor de combatere a eroziunii, de redare în folosinţă agricolă a terenurilor ! Trebuie să păstrăm şi pădurile, nu trebuie să admitem nici despădurirea şi să reducem suprafaţa cu păduri — aceasta ar fi o mare greşeală , dar nici să reducem suprafaţa agricolă sau arabilă şi s-o trecem la împădurire ! Trebuie să păstrăm acest echilibru pe care-l avem în momentul de faţă şi care va asigura o dezvoltare armonioasă şi menţinerea corespunzătoare a mediului înconjurător. Noi încă mai avem cîteva sute de mii de hectare care sunt nefolosite şi pe care ne-am propus, în parte, să le redăm agriculturii prin lucrări de combatere a eroziunii. Desigur, o parte vor merge la împădurire, dar din suprafeţele dare sunt nefolosite în momentul de faţă şi care se ridică la aproape 600 000 de hectare, însă pentru agricultură problema care se pune este de a lua toate măsurile pentru a folosi judicios fiecare metru, fiecare palmă de pămînt — cum se spunea pe timpuri — şi să obţinem maximum de recoltă. Să înfăptuim lucrările de irigaţii şi să le folosim în mod corespunzător ! Avem programul cunoscut de irigaţii. Există o anumită rămînere în urmă în ce priveşte realizarea acestui program, ca şi la alte lucrări de îmbunătăţiri funciare. Trebuie să luăm toate măsurile pentru ca, în următoarele 7 luni, să lichidăm această rămînere în urmă, să realizăm prevederile planului în acest domeniu. Nu trebuie să mai repet faptul că, pentru noi, irigaţiile reprezintă un factor hotărîtor pentru înfăptuirea unei agriculturi intensive, a noii revoluţii agrare, pentru realizarea producţiilor pe care le-am stabilit în planul cincinal 1986—1990. Avem, de asemenea, o serie de programe speciale în diferite domenii de activitate ; numărul lor este destul de mare, vă este cunoscut. Dar, din păcate, unele din aceste programe nu se bucură de atenţia corespunzătoare. M-aş referi numai la unul singur, la situaţia din sericicultură. An de an, prevederile acestui program nu se realizează, deşi nu se cer eforturi deosebite. Trebuie să realizăm neapărat ceea ce am prevăzut privind sericicultura, asigurarea fibrei de mătase. Consider că toate unităţile, toate comitetele judeţene de partid, consiliile populare trebuie să ia măsuri şi să revadă programele — atît din sericicultură, cît şi din celelalte sectoare — şi să stabilească măsurile necesare pentru realizarea lor. Dacă cele 3 milioane de gospodării — mă refer numai la gospodăriile cooperatorilor şi ale ţăranilor din zonele necooperativizate, dar mai sunt în comună şi alte gospodării care pot practica şi ele sericicultura — ar produce fiecare cîte 5 kg de gogoşi pe an — ceea ce este uşor de realizat — am obţine 15 mii tone de gogoşi de mătase. Nu mai vorbesc de ceea ce trebuie să facem în cooperative, în şcoli, în I.A.S.-uri în ce priveşte dezvoltarea sericiculturii. Este necesar să facem totul pentru realizarea programului pe care îl avem în ce priveşte sericicultura, pentru îndeplinirea tuturor programelor speciale de dezvoltare a diferitelor sectoare ale producţiei agricole. Pentru realizarea lor, toţi locuitorii satelor trebuie să pună mîna să muncească. Şi nu e deloc ruşine să munceşti ; dimpotrivă, e o cinste, o mîndrie să fii producător, să realizezi ceva pentru societate şi pentru tine însuţi. Nu e suficient să vorbim numai la adunări că munca e o cinste şi o onoare ; trebuie ca, în practică, să transformăm în cinste şi onoare această muncă ! Munca este baza dezvoltării noastre socialiste, a dezvoltării societăţii în general ! (Aplauze puternice). Noi mai avem, din păcate, unii oameni care cred că e o ruşine să pună mîna să muncească ; mai cu seamă unii consideră că e ruşine să se ducă să îngrijească animalele. La noi, înainte, creşterea animalelor era o cinste pentru ţărani. Acum, în multe unităţi, parcă e ruşine ca cineva să se ducă să îngrijească animalele. Trebuie să facem să dispară pur şi simplu mentalitatea aceasta — nu spinn veche, ci nouă — care s-a creat. A îngriji animalele este, într-adevăr, un lucru foarte important — și trebuie să facem ca întregul nostru tineret să recapete dragostea pentru îngrijirea animalelor! (Aplauze puternice, îndelungate). Deci pentru a realiza toate programele trebuie să pornim de la necesitatea ca fiecare unitate, fiecare cooperativă, fiecare I.A.S., organele noastre agricole, de partid şi de stat, să urmărească temeinic şi să asigure măsurile pentru realizarea lor. Numai aşa vom înfăptui prevederile planului cincinal viitor, vom realiza noua agricultură, care să asigure producţii superioare, să creeze condiţii pentru ridicarea continuă a bunăstării generale a poporului, pentru întărirea bazei materiale a socialismului şi comunismului în România ! (Aplauze şi urale puternice ; se scandează „Ceauşescu şi poporul !“). Dragi tovarăşi şi prieteni, Problemele agriculturii sunt multe şi foarte importante. Dar şi oamenii care lucrează în agricultură sunt foarte mulţi şi au ajuns la un nivel de cultură, de cunoştinţe care permite să ne propunem realizarea în bune condiţii a noii revoluţii agrare. Este necesar ca cercetarea ştiinţifică din agricultură să-şi intensifice eforturile pentru a realiza noi seminţe, de o mai înaltă productivitate, pentru toate sectoarele. Aceasta este valabil şi la grîu, şi la orz, şi la porumb, unde trebuie să realizăm un hibrid mai bun, mai timpuriu. Pentru că s-a vorbit aici de o talie mică a griului, cred că nu trebuie să fugim după o talie înaltă, ci, dimpotrivă, să creăm soiuri cu o talie mai mică, însă care să asigure spicul şi bobul corespunzătoare. Un grîu cu o talie prea mare ne diminuează din recoltă — ştiţi foarte bine acest lucru. In general, cercetarea noastră, care are multe rezultate bune — şi am vorbit despre aceasta — trebuie să-şi propună să lucreze într-un spirit mai intensiv, mai revoluţionar. Trebuie, şi aici, atacate cu mai mult curaj problemele, făcute tot felul de încercări cu mai multă îndrăzneală, dar şi mai intensiv, pentru a scurta durata, atît a cercetării, cît şi a introducerii în producţie a rezultatelor obţinute. Avem mijloace moderne pentru aceasta ; dispunem de tot ce trebuie pentru a asigura ca multe lucruri, care înainte se făceau în ani de zile, să se poată realiza într-un an, în cel mult doi ani , şi să se treacă la aplicarea lor în producţie. Trebuie să devină şi mai strînsă colaborarea cercetării cu producţia, cu puternicele unităţi de stat şi cooperatiste, cu inginerii, cu cooperatorii şi muncitorii agricoli din aceste unităţi. Vreau să elogiez aici pe cei care au dat un exemplu cercetării prin producţiile mari pe care le-au obţinut şi să subliniez că aceştia au fost inginerii din producţie, cooperatorii, mecanizatorii, muncitorii agricoli. Ei au fost primii care au obţinut 20 şi 25 de (Continuare în pag. a 31-a) (Urmare din pag. I) * 1 Pe baza orientărilor şi indicaţiilor date de secretarul general al partidului, preşedintele Republicii, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, celor ce-şi desfăşoară activitatea în această ramură de bază a economiei naţionale, plenara a dezbătut probleme de deosebită importantă şi actualitate ale agriculturii noastre socialiste. Pe ordinea de zi a lucrărilor plenarei au figurat : 1. Raportul privind realizarea planului de producţie, exportului, investiţiilor şi aplicarea noului mecanism economico-financiar. Măsuri pentru îndeplinirea integrală a planului pe întregul an şi creşterea eficienţei economice. 2. Raportul cu privire la proiectul Planului de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare, silviculturii şi gospodăririi apelor pe anul 1986. 3. Programul privind organizarea şi desfăşurarea în bune condiţii a campaniei agricole de vară. 4. Programul privind realizarea integrală a sarcinilor de plan pe anul 1985 în domeniul contractării, achiziţionării şi preluării produselor agricole de la gospodăriile populaţiei, unităţile agricole cooperatiste şi unităţile agricole de stat. In prima zi a lucrărilor au avut loc, de asemenea, plenara Consiliului Uniunii Naţionale a Cooperativelor Agricole de Producţie, plenara Consiliului Silviculturii şi şedinţa Comisiei centrale a producătorilor agricoli din localităţile necooperativizate, în timpul celor trei zile, lucrările s-au desfăşurat in plen şi pe sectoare de activitate. Au luat cuvîntul 427 de participanţi. La dezbaterile generale din plenara lărgită a Consiliului Naţional al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Gospodăririi Apelor au participat tovarăşii : Ion Pavel, secretar al Comitetului judeţean Timiş al P.C.R., Vasile Dranoveţeanu, director general al Direcţiei generale pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Tulcea, Marcel Niţu, preşedintele C.A.P. Amărăştii de Sus, judeţul Dolj, Petre Eremia, directorul Trustului horticulturii al judeţului Buzău, Teodor Şerb, inspector-şef al Inspectoratului silvic Argeş, Constantin Alexe, director general al Direcţiei generale pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Călăraşi. Floarea Crişan, ţărancă cu gospodărie individuală, comuna Zagra, judeţul Bistriţa-Năsăud, Nicolae Manolache, director al Asociaţiei economice intercooperatiste pentru creşterea vacilor cu lapte Braniştea, judeţul Dîmboviţa, Victor Popovici, director al întreprinderii de execuţie şi exploatare a lucrărilor de îmbunătăţiri funciare Vaslui, Ianoş Romfeld, directorul întreprinderii de in Joseni, judeţul Harghita, Pavel Bălan, director cu producţia animală la Direcţia generală pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Caraş-Severin, Dumitru Restanţia, directorul întreprinderii pentru îmbunătăţirea şi exploatarea pajiştilor Bihor, Virgil Popa, secretar al Comitetului de partid, primar al comunei Poplaca, judeţul Sibiu, Tudor Leca, directorul S.M.A. Cobadin, judeţul Constanţa, Gheorghieş Stoica, director al întreprinderii de industrializare a sfeclei de zahăr Roman, judeţul Neamţ, Ioan Opriş, inspector-şef al Inspectoratului sanitar veterinar al judeţului Sălaj, Grigore Iorgovan, preşedinte al Asociaţiei crescătorilor de albine a judeţului Mehedinţi, Ion Davidoiu, preşedintele C.A.P. Tîmboieşti, judeţul Vrancea, Ilie Neacşu, organizator de partid, preşedintele Consiliului unic agroindustrial de stat şi cooperatist Drăgăşani, judeţul Vîlcea, Aurel Farfurică, directorul Trustului I.A.S. Prahova, Petre Dumitrescu, director economic la Direcţia generală pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Giurgiu, Ioan Brinzan, directorul întreprinderii avicole de stat Tîrgu Jiu, judeţul Gorj, Ştefan Crăciun, directorul întreprinderii pentru îmbunătăţirea şi exploatarea pajiştilor Hunedoara, Ion Creţu, secretar al Comitetului judeţean Constanţa al P.C.R., Aurel Lăzureanu, director general al Di-recţiei generale pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Timiş, Iuliana Drăgulinescu, preşedintele C.A.P. Liţa, judeţul Teleorman, Gheorghe Csaba, director cu producţia animală la Direcţia generală pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Covasna, Simion Cotoi, secretar al Comitetului judeţean Mureş al P.C.R., Natalia Cetăţeanu, directorul Staţiunii de producţie şi cercetare pentru sericicultură Băneasa, general-maior Teodor Paraschiv, din partea Ministerului Apărării Naţionale, Cornel Bernat, directorul Trustului horticulturii al judeţului Giurgiu, Constantin Stoica, secretar al Comitetului judeţean Mehedinţi al P.C.R., Nelu Gecala, comandantul Şantierului naţional al tineretului Cîmpia Caracal, judeţul Dolj, Nicolae Mihalache, director general al Direcţiei generale pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Arad, Elisabeta Stătescu, secretar al Comitetului judeţean Teleorman al P.C.R., Gheorghe Mandu, directorul Asociaţiei economice intercooperatiste de creştere a taurinelor Scînteia, judeţul Ialomiţa, Damian Munteanu, director general al Direcţiei generale pentru agricultură şi industrie alimentară a judeţului Olt, Victor Aldea, directorul Trustului I.A.S. Iaşi, Cristian Hera, directorul Institutului de cercetări pentru cereale şi plante tehnice Fundulea, Constantin Ivan, preşedintele C.A.P. Ştefan Vodă, judeţul Călăraşi, Mihai Petrescu, directorul Trustului S.M.A. Buzău. Participanţii la dezbateri au relevat că, în ultimele două decenii, de cînd în fruntea partidului şi statului se află tovarăşul Nicolae Ceauşescu, agricultura noastră a cunoscut o puternică dezvoltare şi modernizare, datorate importantelor investiţii alocate acestei ramuri, dotării cu tractoare şi maşini agricole din ce în ce mai perfecţionate, introducerii şi generalizării în practica agricolă a unor tehnologii de mare randament, chimizării, perfecţionării continue a structurilor organizatorice ale unităţilor agricole de stat şi cooperatiste, măsurilor iniţiate în scopul sporirii an de an a producţiei agricole, accentuării laturilor calitative ale întregii activităţi din agricultură. în cuvîntul lor, vorbitorii au subliniat rolul hotărîtor al secretarului general al partidului în definirea principiilor şi obiectivelor noii revoluţii agrare, în conducerea activităţii pentru transpunerea în viaţă a acestora, care vizează, în esenţă, punerea integrală în valoare a marilor rezerve de creştere a producţiei agroalimentare, a productivităţii muncii şi eficienţei economice în toate sectoarele şi unităţile, în scopul obţinerii unor producţii agricole sigure şi stabile, la un nivel cantitativ şi calitativ cit mai iult, sporirii substanţiale a aportului agriculturii şi industriei alimentare la asigurarea aprovizionării corespunzătoare a populaţiei, a industriei cu materii prime. Pe baza sarcinilor şi indicaţiilor date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu * privind folosirea intensivă a pămintului, utilizarea cît mai bună a bazei tehnico-materiale şi forţei de muncă, generalizarea experienţei unităţilor fruntaşe, a rezultatelor obţinute de cercetarea ştiinţifică, participanţii la dezbateri au analizat, cu înalt simţ de răspundere, în spirit critic şi autocritic, activitatea din campania de primăvară şi au stabilit măsurile necesare pentru buna pregătire şi desfăşurare a tuturor lucrărilor agricole din acest an, pentru îndeplinirea planului la producţia agricolă, vegetală şi animalieră, la cea industrială, la export şi investiţii, pentru asigurarea realizării prevederilor actualului cincinal. Referitor la proiectul Planului de dezvoltare a agriculturii, industriei alimentare, silviculturii şi gospodăririi apelor în anul 1986, elaborat în lumina hotărîrilor Congresului al XIII-lea al partidului, a orientărilor date de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, dezbaterile au evidenţiat că prevederile pe care le cuprinde, ritmurile de dezvoltare superioare faţă de cele din anii precedenţi creează tuturor sectoarelor agriculturii posibilitatea realizării unor producţii sporite, înfăptuirii programului de autoconducere şi autoaprovizionare teritorială, asigurării livrărilor la fondul de stat şi acoperirii celorlalte cerinţe ale economiei naţionale. Prezentînd metodele şi măsurile care au condus la obţinerea unor rezultate valoroase, vorbitorii au făcut numeroase propuneri vizînd perfecţionarea organizării producţiei şi a muncii, folosirea cu spirit gospodăresc a întregului fond funciar, a tuturor mijloacelor mecanice şi a forţei de muncă, aplicarea cu fermitate a noului mecanism economico-financiar, punîndu-se un accent deosebit pe obţinerea unor producţii agricole cît mai mari, cu cheltuieli din ce în ce mai mici, pe întărirea la fiecare loc de muncă a ordinii şi disciplinei, a înaltei responsabilităţi faţă de îndeplinirea sarcinilor de plan, astfel incit să se asigure înfăptuirea exemplară a, hotărîrilor Congresului al XIII-lea al partidului şi creşterea contribuţiei agriculturii la dezvoltarea generală a ţării. In cadrul lucrărilor ultimei şedinţe, participanţii au aprobat documentele supuse dezbaterii, precum si Hotărirea-apel a plenarei lărgite a Consiliului Naţional al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii si Gospodăririi Apelor. Primit cu puternice şi îndelungi aplauze, cu ovaţii, care au dat expresie sentimentelor de dragoste şi preţuire ale tuturor celor prezenţi, a luat cuvintul tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al partidului, preşedintele Republicii. Magistrala cuvîntare a conducătorului partidului şi statului nostru a fost urmărită cu deosebită atenţie şi interes, fiind subliniată, în repetate rînduri, cu puternice aplauze şi urale. Participanţii au ovaţionat îndelung, exprimînd hotărîrea fermă a milioanelor de lucrători ai ogoarelor de a cinsti prin noi şi importante fapte de muncă aniversarea a două decenii de la Congresul al IX-lea, de cînd în fruntea partidului se află cel mai iubit şi stimat fiu al naţiunii noastre, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, de numele şi activitatea căruia sunt legate profundele mutaţii petrecute in agricultura ţării, în ridicarea nivelului de viaţă şi civilizaţie al satului românesc, marile realizări dobîndite în înfăptuirea societăţii socialiste multilateral dezvoltate pe pămîntul României. A fost exprimată, de asemenea, voinţa tuturor oamenilor din agricultură — ţărani cooperatori, mecanizatori, lucrători din fermele de stat, ţărani cu gospodării individuale, specialişti de a acţiona cu hotărîre şi pricepere, în spiritul orientărilor şi indicaţiilor cuprinse în cuvîntarea rostită de la tribuna plenarei de tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pentru sporirea continuă a producţiilor agricole, vegetale şi animaliere, realizarea programelor naţionale de dezvoltare a agriculturii — parte integrantă a înfăptuirii noii revoluţii agrare — pentru ca această ramură de bază a economiei naţionale să-şi aducă o contribuţie tot mai importantă la buna aprovizionare a populaţiei şi a industriei cu materii prime, la progresul general al patriei, la traducerea in viaţă a istoricelor hotărîri ale Congresului al XIII-lea al partidului. * Participanţii la plenara lărgită a Consiliului Naţional al Agriculturii, Industriei Alimentare, Silviculturii şi Gospodăririi Apelor au vizitat expoziţia organizată de Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie la Complexul din Piaţa Scînteii privind realizările obţinute în domeniul utilizării surselor noi şi refolosibile de energie în agricultură, industrie, în sectoarele turistic, social-cultural, casnic și în alte domenii de activitate, precum și perspectivele extinderii acestora în anii următori. DESFĂȘURAREA LUCRĂRILOR PLENAREI SCINTEIA - sîmbâtâ 1 iunie 1985