Scînteia, august 1987 (Anul 56, nr. 13979-14004)

1987-08-01 / nr. 13979

PAGINA 2 O IMPORTANTĂ ACPNE GOSPODĂREASCĂ - REDAREA IN CIRCUITU­L ECONOMIC A MATERIALELOR REE010SIRN­E O cerinţă a comerţului şi industriei alimentare: recuperarea neîntîrziată a ambalajelor de sticlă „BINE AŢI VENIT!"- SPUNE LACĂTUL DE LA UŞĂ... Pentru Început, ne-am oprit In raidul nostru prin citeva unităţi co­merciale din apropierea Pieţei Obor din Capitală. In chiar „gura“ Obo­rului, centrul de primire şi recupe­rare a ambalajelor de sticlă işi in­­tîmpină cetăţenii, veniţi pină aici împovăraţi de sacoşe, cu un lacăt pe uşă şi... cu un anunţ : „Sunt la de­pozit“. La ce depozit ? Unde ? E oare adevărat — şi, dacă da, atunci de ce in timpul programului ? Şi încă o întrebare : cine răspunde ca unei asemenea practici obişnuite la astfel de centre să li se pună capăt cit mai iute ? Cu gindul că vom avea mai mult noroc, încercăm in apropiere, pe şo­seaua Pantelimon, la unitatea nr. 99, aparţinînd de I.C.L. Alimentara nr. 2. Aici, vînzătoarea Tudora Ionescu ne înştiinţează sec : „Nu primim sticle goale decit la schimb". Adică trebuie să cumperi o sticlă plină (cu ceva) ca să-ţi primească sticla goa­lă... O părere „proprie", contrară reglementărilor organelor comer­ciale. Dar nu singulară- Intr-o unitate vecină, aparţinînd de I.C.S.L.F. dia­logul e oarecum asemănător : „Stic­le goale la noi ? Este prima dată cind un client vine aici cu aşa ceva“. Şi totuşi, în ciuda acestei prime reacţii, Anton Dominte, şeful unită­ţii (nr. 236), ştie foarte bine că şi unităţile I.C.S.L.F. sunt obligate să preia de la populaţie sticle şi bor­cane goale. Atunci de ce nu primeş­te ? E mai comod, nu cere eforturi în plus. Incit firesc ne punem în­trebarea : dar inspecţia comercială ce... inspectează ? Nu observă ase­menea anomalii ? Comerţul are ne­voie de ambalaje de sticlă pentru a asigura desfacerea mărfurilor, facto­rii de conducere din acest domeniu, inclusiv din minister, se preocupă şi depun eforturi în acest sens, dar... cite un­ „responsabil“ de unitate îşi face „legea“ lui... Că acţiunea trebuie mai bine or­ganizată o dovedeşte şi vizita prin alte citeva unităţi alimentare. In mai nici una nu era de văzut vreun anunţ, vreun afiş care să arate (cetăţenilor), dar şi să reamintească (personalului) că se primesc sticle şi borcane contra bani sau marfă. In schimb, la unitatea 211 era ţinută la loc vizibil o listă cu sticlele şi bor­canele care... nu se mai recuperează, incepind cu data de 1 ianuarie 1987. Să notăm că există centre de co­lectare, să le denumim... fantomă, pentru că nu se ştie ce orar au, cînd sint deschise şi cinci închise, dacă mai funcţionează sau nu. Cum este cazul centrelor de colectare de lingă autoservirea „Ettolia" sau din scua­rul de peste drum de Piata Doro­banţilor. Ca să nu mai vorbim des­pre analiza microscopico-farmaceu­­tică practicată la autoservirea „Triumf“, doar, doar se va găsi pre­text pentru refuzul primirii... De fapt, este o practică extrem de răs­­pîndită ; e adevărat că sticlele nu trebuie să fie murdare sau ciobite, dar de aici pină la super-exigența e o cale lungă... O surpriză plăcută și al­ta... nu prea. La unitatea „Ali­mentara" din fata Gării de Est. In sfîrşit, o surpriză plăcută : sticlele ne-au fost preluate fără condiţii. Toa­te. Şi cele din import. şi cele cu forme mai contorsionate, şi cele de serii mai restrînse. Pentru toate existau preţuri fixate printr-un nomenclator al Ministerului Comerţului Interior, afişat la loc vizibil in unitatea res­pectivă (singura In care l-am intîl­­nit de altfel). Numai că plăcuta sur­priză a fost de scurtă durată. Con­statăm că unitatea respectivă a a­­juns in jalnica stare de a fi sufo­cată de ambalaje, de navete cu sticle şi borcane goale. Explicaţia : Întreprinderea care tre­buie să le preia, întreprinderea de comerţ cu ridicata pentru produse alimentare (I.C.R.A.) Bucureşti, tri­mite maşinile cu totul sporadic, iar atunci cînd vin, delegaţii refuză să încarce mai bine de jumătate din sortimentele colectate. Deşi sunt sticle ce continuă să se fabrice şi să fie introduse în comerţ ! Una peste alta, la „Alimentara" de lingă Gara de Est s-a adunat un munte de navete cu sticle şi borcane goale, pentru transportul cărora ar fi nevoie de zeci de autocamioane. Dar, aveam să constatăm şi in alte locuri, colec­tarea sticlelor nu se bucură de multă „simpatie“ la I.C.R.A... dicii, atunci mai bine lipsă ! Aflaţi, de pildă, ce „invenţie“ năstruşnică s-a putut constata la magazinul ali­mentar nr. 200 din Braşov : nu se acceptă sticle goale decit... cu bule­tin de identitate dovedind că lo­cuieşti în raza magazinului. Il între­băm pe responsabilul Ion Marcusan cum de-a avut o asemenea Inspi­raţie: — Din cauză că unităţile din jur nu recuperează ambalaje decit .la schimb", s-a creat o presiune a ofertei. Si atunci am recurs la aceas­tă metodă... Mergem la ..unitătile din Jur*, res­pectiv unitatea 34, şi găsim „ideea" tipărită cu litere de-o şchioapă 11 afişată la Intrare : „Nu se primesc sticle de bere goale decit contra sticle de bere pline"! Şi această fantasma­gorie are un argument: din dispoziţia diriguitorilor locali ai comerţului s-a interzis depozitarea ambalajelor in curtea interioară, de unde au fost expulzate pe trotuar. Efectul 7 „Nu­mai în ultimele trei zile ne-au dis­părut­­ navete cu sticle“. Reconstituim In continuare, cu şefa unităţii 54, Marcela Condrut „logica" măsurii. Si descoperim un nou pretext: deschiderea in plata din apropiere­a unui centru specia­lizat in primirea ambalajelor. Insă chioşcul respectiv funcţionează doar pe jumătate din orarul magazinului alimentar şi are fond de rulaj insu­ficient, de aproximativ 3 000 de lei pe zi. Or, disponibilul de ambalaje al populaţiei e mult mai mare. De aceea, putem spune : bune şi ideile. Cu o condiţie : să fie idei bune si in concordanta cu legile si reglemen­tările in vigoare. „AŢI ADUS STICLE ? VĂ RUGĂM LEGITIMAŢI-VĂ!“ Inovaţii păguboase. E 11 asta o meteahnă, a inovării ca să te afli in treabă. Belşugul de idei e o comoară socială, cu condiţia să con­ţină idei bune. Cind insă spiritul de inventivitate este pus la treabă doar ca să născocească pretexte şi preju­ STICLE LA... HELIOTERAPIE Dar transportul ? cCo­lectare, cum se asigură transportul ambalajelor de către Întreprinderile specializate, auto si de către C.F.R. 7 In ziarul de ieri relatam despre experienţa bună existentă la Buzău In privinţa colectării sticlelor si bor­canelor goale da la cetăţeni. Ce se intîmplă mai departe ? Ajung ele la timp la fabricile de conserve, de răcoritoare, acolo unde sint aştepta­te, sau Bac în depozite ? Iată ce ne precizează Ing. Liliana Gogan, di­rector adjunct la I.C.R.A. Buzău : „Incepind din luna iulie ne con­fruntăm cu serioase greutăţi în ca priveşte asigurarea mijloace­lor da transport Deşi am con­tractat cu I.T.A. Buzău o capa­citate zilnică de transport de 350 de tone, nu ni se asigură in medie de­cit 190 de tone. Aceeaşi problemă şi in cazul vagoanelor. Zilnic putem Încărca­­ vagoane, dar ni se trimit doar două, trei... sau nici unul, cum s-a intlmplat joi, 30 iulie. Din aces­te motive s-a creat un stoc de am­balaj eticlos la valoare de peste * milioane lei, care nu afectează spa­ţiile de depozitare". Situaţia relatată mai stie poate fi de fapt întilnita si In alte locuri. Imaginea unor stive aşezata pe tro­tuare, la „helioterapie“, poate fi tn­­tllnită In multe locuri. Or, colec­tarea sticlelor nu este un spon In sine, respectivele ambalaje nu se colectează ca să zacă apoi uitata prin curţi sau pe trotuare. Esenţial fiind ca o dată strlnse să ajungă cit mai recede la întreprinderi. Or, transportul — mai oferte spus indis­ciplina flagrantă ce se manifestă in această privinţă — constituie una din verigile slabe, cu consecinţa profund negative. latâ doar citeva fapte care demonstrează că In ceea ce priveşte preluarea ambalajelor din sticlă nu s-a întronat încă ordinea necesară, că această activitate continuă să fie privită în unităţi, centre şi magazine de către diverşi factori locali, ca o activitate minoră, agasantă, fără însemnătate. Aspectul cel mai supărător este acela că un şir de factori de s­ubordine­­ de la responsabili de centre pină la şoferii care „el decide ce să transporte şi ce nu, uită sat” încalcă ceea ce spune legea şi Îşi fac singuri „legea lor". Ceea ce arată că activitatea de control este insuficientă şi sporadică. întrebarea este : pină cînd ? Sergiu AN­DON, Ion MARIN, Stellán CHIPER f~T.— ~—1—. ---------.-----\ Cititorii noştri, corespondenţii noştri INVITAŢIE LA BORSEC Oraşul Borsec, aşezat In partea nordică a judetului Harghita. In pitoreasca zonă depresionară din­tre munţii Bistriţei şi cei ai Gur­­ghiului, este din plin racordat la pulsul Înnoitor al vieţii ţării. Fiind Situat In zonă montană. Înconju­rat de Întinse păşuni, din cele mai vechi timpuri principala ocu­paţie a locuitorilor săi a fost creş­terea animalelor, păstoritul. Obiec­tivele noii revoluţii agrare au de­terminat şi la Borsec revitalizarea acestei îndeletniciri, astfel că sec­torul zootehnic este In continuă creștere. O expresie a răspunde­rii cu care localnicii îsi privesc o­­bligatiile ce le revin In calitate de crescători de animale este si fap­tul că pină In prezent ei au li­vrat la fondul de stat peste ju­mătate din cantitatea de carne de bovine prevăzută in plan. Se acţionează cu hărnicie *i simţ civic şi in ea priveşte buna gospodărire a oraşului. După ce In adunările cetăţeneşti au fost sta­bilite obiectivele edilitare, in or­dinea priorităţilor, în frunte cu de­putaţii si dispunînd de ajutorul consiliului popular, locuitorii urbei noastre au trecut hotirici la treabă. S-au efectuat pină acum, prin ac­ţiuni da muncă patriotică, lucrări In valoare de peste 4 milioane lei din cele 7 milioane lei cit s-au stabilit prin angajament, pentru anul in curs. S-au amenajat ast­fel 70 hectare spatii verzi, s-au plantat peste 100 000 flori, peste 2 000 puieţi de arbori si arbuşti ornamentali. Dar Borseoul de e­l înseamnă şi noile blocuri de locuinţe, ai căror beneficiari sunt­ cei ce muncesc la binecunoscuta Întreprindere de îmbuteliere a anei minerale „Ape­­min“ , sunt minerii noii mine de cărbune deschise in anul trecut in apropierea localităţii, lucrătorii ca­m­erei de travertin, cadre didacti­ce si medici. Cele 336 apartamen­te, date pină acum in folosinţă. comDun un nou cartier întregind aspectul staţiunii de oraş modern. In plină dezvoltare si Înflorire. „Oraşul nostru — ca o grădină“ — iată deviza ce inslobeaza in ea ambiţia si dorinţa localnicilor de a-si vedea oraşul pe podiumul lo­calităţilor fruntaşe, celor mai fru­moase si Îngrijite, deviză care re­prezintă, totodată, si o invitaţie — la odihnă şi tratament — adresată tuturor oamenilor muncii. Geo CONSTAViNESCU profesor, Borsec ACŢIUNE REALIZATĂ... DOAR PE JUMĂTATE Nu de mult, întreprinderea pen­tru recuperarea şi valorificarea materialelor­­folosibile din Rm. Vîlcea a organizat o acţiune de stringere şi predare a fieru­lui vechi, maculaturii şi altor materiale­­folosibile. In acest scop, au fost stabilite un număr de centre de colectare în toate cartierele municipiului nostru, ac­ţiunea fiind popularizată şi in pre­sa locală. Cetăţenii au răspuns cu promptitudine acestei chemări, străduindu-se să adune cantităţi cit mai mari de astfel de mate­riale, pe care le-au si transportat In ziua respectivă la punctele fixa­te. Pină aici, toate bune si fru­moase. Numai că forul care a Ini­ţiat această smpli acţiune cetăţe­nească nu e ridicat la termenul stabilit Întreaga cantitate de mate­riale refolosibile stocată in unele zone, cum ar fi cartierul Traian, străzile Venus, Capelei si Daniel Ionescu. In afară de faptul că, prin neri­­dicarea la timp din unele puncte a materialelor, adunate cu eforturi da cetăţeni, strădania noastră nu a fost apreciată de cei in drept, aşa cum s-ar fi cuvenit, cantităţi apreciabile de astfel de materiale zac acum Împrăştiate pe străzi, murdărindu-le si Împiedicând bune desfăşurare­a circulaţiei. Aşteptăm cu toţii răspunsul întreprinderii pentru recuperarea si valorificarea materialelor refolosibile. Dar nu In vorbe, ei In fapte. Alexandru REZEA Rimnicu Vilcea CU SPIRIT GOSPODĂRESC Locuitorii comunei Lunca, Jude­ţul Mureş, sunt cunoscuţi ca meri crescători de animale. Este fireac deci ea dezvoltarea zo­otehniei şi constituie aici una dintre preocupările principale. Această problemă a fost temeinic analizată zilele trecute la faţa lo­cului de către secretariatul Comi­tetului judeţean de partid Mureş, prilej cu care s-au stabilit măsuri concrete pentru Îmbunătăţirea în­tregii activităţi în zootehnie. S-a relevat în mod deosebit necesita­tea organizării mai temeinice a producţiei de furaje, în concor­danţă cu sporirea efectivelor de animale şi a producţiei zootehnice, pentru a nu se mai repeta situaţia din anul trecut, cind unitatea a re­simţit lipsa furajelor. Dispunind de un efectiv de 3 327 bovine, 10 291 ovine, 250 cabaline, 23 000­­păsări, consiliul popular al comunei noastre a făcut din strin­­gerea furajelor o adevărată cam­panie organizată şi desfăşurată neîntrerupt din primăvară, and apare masa­ verde, şi pină toamna tirziu, cind adunăm toate restu­rile vegetale. La noi, zilnic, se ac­ţionează cu peste 700 braţe de muncă (membri cooperatori, na­vetişti, mecanizatori şi alti munci­tori) pentru recoltarea, uscarea, transportul şi depozitarea furaje­lor in fînarele celor 5 ferme ale C.A.P.-ului nostru. La recoltarea furajelor, mijloacele mecanice şi coasele lucrează împreună si un flux continuu. Transportul se face din zori pină seara cu toate mijloacele mecanice, remorci, ma­şini şi un număr de 40 de atelaje. Cu sprijinul comitetului comu­nal de partid, toţi navetiştii au­ fost mobilizaţi ?i.­ei In această ac­ţiune, repartizîndu-i-se pentru coasă ierburile de pe marginea dru­murilor si a şoselei naţionale. Aici, la noi, orice sursă de furaje este valorificată. Datorită lucrului bine organizat, Intr-o singură săptă­mlnă s-a reuşit să se depoziteze In finare acoperite 173 tone fîn de cea mai bună calitate şi 800 tone su­culente ailoz. Campania da strlngere a fura­jelor poate fi considerată înche­iată numai atunci cînd întreaga cantitate de 4 300 tone siloz şi 1 650 tone fin sunt asigurate în între­gime conform planificării pentru acest an şi numai atunci cind fu­rajele sunt la adăpost în incinta fermelor ecotehnice. Viorel VINGARZAN secretar al organizației de partid, satul Sintu, comuna Junca, județul Mureş Urbanistică modernă la Slatina Foto : E. Dichiseanu Piatra de prisos şi... temelia bunei gospodăriri Intr-una din adunările cetăţeneşti, la Medgidia a fost ridicată o pro­blemă care, pare-se, depăşea forţele localnicilor : amenajarea şi înfrumu­seţarea zonei Canalului Dunăre — Marea Neagră, care străbate oraşul. Pină nu de mult, această zonă era acoperită cu bolovani şi pietre ră­mase in afara fostului şantier. Te­ren sterp. Cum să redai vieţii cele două „maluri de piatră“ ? ..E o lu­crare grea: să aşteptăm mijloacele mecanice ale statului,­­ utilaje grele, cu forţă...“ gîndeau unii şi susţineau mai deschis sau mai pe ocolite acest punct de vedere. Alţii însă au sus­ţinut că lucrarea stă-n forţa muncii unite a obştii. Au decis să acţioneze şi au pus serios umărul la muncă. Timp de citeva luni, zi de zi, mii şi mii de locuitori ai oraşului, cu caz­male, răngi, tîrnăcoape, cu mijloace de transport ale unor întreprinderi şi unităţi economice au scos piatră cit să încapă în trei-patru trenuri. Şi s-a confirmat încă o dată că ideile vin muncind. Acestea au prins con­tur concret in discuţiile dintre oa­meni purtate acolo pe şantierul pie­trelor“ — cum ii spuneau. Unde să depozitezi atîta bolovănel ? Căci ar fi imobilizat suprafeţe considerabile. Or, combinatul de lianţi şi azbo­ciment din apropiere foloseşte ca materie primă tocmai...­ piatra. Aici, pe şantierul obştii, s-a născut ideea ca piatra scoasă să fie dată spre concasare combinatului. Propunerea a fost analizată în biroul executiv al consiliului popular şi pină la urmă „pusă in operă“ ; cea mai mare par­te a pietrei scoase n-a mai fost de­pozitată în altă parte, n-a mai aco­perit alt teren, ci a fost concasată la combinat şi utilizată la pietruirea aleilor din noile parcuri şi spaţii verzi ale Medgidiei, a unor drumuri interioare din fermele zootehnice si­tuate în zona suburbană a oraşului. Un dublu ristig pentru urbe : kilo­metri de alei şi drumuri pietruite şi citeva zeci de hectare de teren pe care aceiaşi cetăţeni-gospodari au amenajat un parc de agrement, iar o parte a pămintului l-au redat agri­culturii. Episodul nu este nicidecum sin­gular. Pentru că obiectivele de inte­res cetăţenesc înfăptuite in ultimii ani cu ampla contribuţie a cetăţeni­lor şi a unităţilor economice din oraş sunt mult mai numeroase : trei case de cultură, un complex sportiv mo­dern, parcuri şi locuri de joacă pen­tru copil etc. In folosul întregii obşti, Medgidia, fostul tirg prăfuit de odi­nioară, avea o singură stradă cen­trală pietruită, de fapt singurul atri­but urban. Adică mai puţin de 10 la sută decit au realizat locuitorii Med­gidiei numai in anii 1986—1987 : pes­te o sută de mii metri patrati de co­voare asfaltice, aproape zece kilo­metri de borduri, 20 000 mp fundaţii de drumuri şi 150 000 mp terasamen­­te. De altfel, oraşul are astăzi toate străzile asfaltate. In toate aceste lu­crări, în cele peste o jumătate mi­lion de flori, şase mii arbori şi pomi fructiferi plantari in acest an şi pes­te şapte kilometri garduri vii se re­găseşte contribuţia in muncă a fie­cărui cetăţean al oraşului — de la cei mai tineri — pionierii,, la cei mai vîrstnici — pensionarii. Şi, sigur, se regăsesc spiritul gospodăresc, ambi­ţia sănătoasă de a realiza mai mult în folosul fiecăruia, al Întregii obşti. Pe măsură ce rezultatele muncii oamenilor prind contur material în aspectul oraşului, activitatea lor ca­pătă forme organizatorice tot mai distincte. Astfel, în toate circum­scripţiile s-au constituit echipe per­manente pentru munca cetăţeneas­că. Am văzut la lucru una dintre acestea, formată din douăzeci de cetăţeni care lucrau la amenajarea şi întreţinerea spaţiului verde din zona ştrandului. Unul dintre cei ce asigură permanenţa echipei, „liantul ei“, este Nicolae Stoian, preşedintele comitetului de cetăţeni. „Când ni s-a explicat într-o adunare cetăţenească ca fiecare locuitor trebuie să con­tribuie la gospodărirea şi înfrumuse­ţarea oraşului, m-am sfătuit cu oa­menii cei mai inimoşi din circum­scripţie să muncim cind şi cit este nevoie. Iar nevoie este tot timpul, incepind de la curăţenia de primă­vară, continuind cu munca pe şan­tierele mai noi sau mai vechi şi pină toamna la căderea frunzelor — ne spune el. In primăvară am plantat puieti pentru un gard viu pe un traseu de un kilometru lungime. In citeva săptămini am plantat tei şi alţi arbori şi arbuşti ornamentali in jurul blocurilor, amenajind aproape un hectar de spaţiu verde“. FIECARE CETĂŢEAN — UN OM AL FAPTEI. Cele mai multe dintre propunerile şi măsurile stabilite pen­tru dezvoltarea edilitar-gospodăreas­­că şi înfrumuseţarea oraşului îşi au punctul de pornire în întîlnir­e din­tre deputaţi şi alegători, dintre re­prezentaţi ai consiliului popular şi cetăţeni pe şantierele muncii patrio­tice, unde oamenii de toate catego­riile socio-profesionale şi din toate eneraţiile muncesc umăr la umăr, nu­m­irile „pe terenul faptelor“, cum le zice primarul oraşului, Gheorghe Călin, discuţiile de la om la om îşi demonstrează fertilitatea prin reali­zări ce constituie mîndria întregii obşti. Cine străbate oraşul, ingenios du­rat, şi aşezat in amfiteatru, pe coas­tă, rămîne impresionat de mulţimea terenurilor de sport, toate amenaja­te cu contribuţia localnicilor şi afla­te la îndemina tuturor cetăţenilor. In decurs de mai mulţi ani, cu ad­mirabilă perseverenţă, cetăţenii au prestat mii şi mii de zile de muncă la construcţia modernului complex sportiv. Intr-un oraş cu ceva mai mult de 50 mii locuitori, aceştia dis­pun astăzi de un stadion de fotbal cu o capacitate de 33 000 locuri , te­renuri de handbal, baschet, volei, te­nis, omologate de federaţiile de spe­cialitate : sală de sport cu 1000 de locuri, patinoar artificial şi bazin de înot de dimensiuni olimpice. Ce-ar mai avea de făcut cetăţenii decit sâ se... mîndrească cu un asemenea complex sportiv, in care fiecare îşi recunoaşte propria muncă ? — Sigur că e un motiv de mîn­­drie, ne spune Stela Ionaşcu, pre­şedintele consiliului orăşenesc al F.D.U.S. Dar mîndria nu împiedică iniţiativa. In cazul de faţă, e vorba de o propunere pornind de la o zi­cală : „curăţenia se face o dată pe lună. Întreţinerea ei — în fiecare zi“. Cu alte cuvinte, curăţenia şi ordinea în acest edificiu se află în grija orga­nizaţiilor componente ale F.D.U.S.— C.D.U.S., comisiilor de femei, orga­nizaţiilor de tineret etc. Alte iniţia­tive, tot aşa de simple. Înscrise pe agenda de lucru a consiliului popu­lar ? Să amintim înfiinţarea unui la­borator de patiserie şi cofetărie. La una din adunările cetăţeneşti s-a ri­dicat o problemă ce părea că n-are nici o legătură cu... pateurile : ce facem cu imobilele dezafectate ? Le demolăm, sau... Şi avea legătură. Am reparat astfel o clădire veche, tot cu sprijinul cetăţenilor şi am dotat-o pentru un laborator de patiserie. La Medgidia — aşa cum dovedesc faptele — numărul cetăţenilor-gos­­podari egalează aproape numărul lo­cuitorilor maturi ai oraşului. In acest sens, la­ consiliul popular am fost invitaţi pe şantierele noilor blocuri de locuinţe. La un moment dat, după-amiază, in timp ce munci­­torii-constructori îşi încheiaseră lu­crul pe ziua respectivă, cîţiva zeci de oameni veniseră în loc. In vizită, ca viitori locatari ? — întrebăm. „Aţi ghicit pe jumătate — ni s-a răspuns. Viitori locatari, dar nu in vizită, ci la muncă. Aflăm că fiecare dintre viitorii lo­catari prestează cite 150 de ore de muncă la construcţia blocului unde i se repartizează apartamentul res­pectiv. Sute şi sute de cetăţeni efec­tuează munci calificate sau necali­ficate, îndeosebi la amenajarea tere­nului in jurul blocurilor, construirea de alei, trotuare etc. „ Cind oamenii işi iubesc oraşul, când înţeleg că fiecare poate să-şi aducă o contribuţie, pe măsura pute­rilor, la înfrumuseţarea şi dezvolta­rea sa edilitar-gospodărească, se gă­seşte de lucru pentru fiecare cetă­ţean, fie el muncitor sau elev, gos­podină sau pensionar, pionier sau funcţionar — subliniază primarul oraşului. Aşa se face că numai in 1936 locuitorii oraşului nostru au efectuat prin muncă patriotică lu­crări în valoare de peste 80 milioane lei, ceea ce înseamnă peste 1 600 lei pe locuitor. Iar In primul semestru al acestui an au fost realizate lu­crări în valoare de peste 43,6 mili­oane lei. Intr-adevăr, un efort apreciabil, o preţioasă contribuţie in muncă. In întrecerea organizată între circum­scripţii, pe şantierele edilitar-gospo­dăreşti, peste tot acolo unde o cer buna gospodărire şi înfrumuseţare a oraşului. O întrecere în care partici­panţi şi ciştigători sunt deopotrivă toţi cetăţenii, întreaga obşte. C. BORDEIANU DIN EXPERIENŢA CONSILIILOR POPULARE SCINTEIA — simbáta 1 august 1987 PE SCURT, DIN SCRISORI • Concursul meseriilor. Sub egida ministerului de resort, la Combi­natul pentru prelucrarea lemnului din Piteşti a avut loc nu de mul con­cursul „Cel mai bun tâmplar“, la care au participat ocupanţii locului untii pe întreprinderile de profil din Întreaga ţară. După desfăşurarea probe­lor da concurs, unele extrem de dificile, au fost desemnaţi ciştigători următorii : Constantin Iliescu (C.P.L. Piatra Neamţ) — locul I : Gheor­­ghe Moisi (I.P.L. Zalău) — locul II; Constantin Melinte (C.P.L Su­ceava) — locul III. (Crimn Apostol — Piteşti). • Cooperativa de credit „ŢARA HAŢEGULUI“ a înregistrat remarcabile succese în activitatea sa, realizând şi depăşind sarcinile de plan la toţi indicatorii pe primul semestru al acestui an. Fiind înfiinţată acum 33 de ani, cooperativa a ajuns să aibă acum aproximativ şase mii de membri. Numai in acest an s-au acordat împrumuturi totale în valoare de peste 4,3 milioane lei, din­tre care aproape două milioane lei au fost împrumuturi productive, ajus­tind, astfel, un mare număr de membri ai cooperativei să-şi achiziţio­neze animale domestice şi să contracteze cu statul livrarea unor impor­tante cantităţi de produse animaliere. (Nicu Sbuchea — Haţeg), „CIVICA" din Botoşani. Din Iniţiativa Consiliului popular municipal Botoşani, au luat fiinţă grupele „CIVICA", care au Intrat in acţiune Incepind de la l iulie e.c. Organizate pe cele 43 circumscripţii electorale, grupele „CI­VICA" au ca deziderat asigurarea respectării de către unităţile socia­liste şi cetăţeni a obligaţiilor privind buna gospodărire, Îngrijirea şi Păstrarea curăţeniei municipiului. Chiar din primele zile, activitatea gru­pelor s-a soldat cu rezultate notabile în întreg municipiul. (Iamsee F. — corespondent voluntar). MIMAREA ANGAJĂRII Pdmlntul este un dat al naturii. Orice eroare, orice nesăbuinţă in folosirea lui poate avea consecinţe ireparabile, afectind profund însuşi echilibrul naturii. Tocmai de aceea, secretarul general al partidului, in toate împrejurările in care s-a aflat printre lucrătorii ogoarelor, le-a cerut să manifeste maximă griji pentru modul in care este fo­losit fiecare petic de pămint, a formulat critici aspre, ori de cite ori a constatat abdicări de la aceas­tă lege a agriculturii de mare ran­dament și eficientă. Este deosebit de îmbucurător să constatăm că acest deziderat s-a impus în anii din urmă tot mai net si convingător in modul de gindire şi acţiune al majorităţii covirşitoa­­re a locuitorilor satelor şi oraşelor. A devenit un fapt obişnuit ca şi de-a lungul drumurilor comunale, in dreptul gospodăriilor săteşti să vezi parcele cultivate, •incepind de la plante furajere şi pină la legume şi zarzavaturi. După cum terenurile libere din incinta oraşelor sau din jurul lor au de­venit de citiva ani încoace superbe grădini. Estetica vegetală se com­pletează fericit in toate aceste îm­prejurări cu rigoarea eficienţei eco­nomice. Din păcate, pe alocuri, unele autorităţi locale, preocupate in cel mai înalt grad de folosirea pămin­tului din incintele localităţilor, „uită“ să aplice aceleaşi rigori şi în ce priveşte ogoarele din cimp, întinse pe zeci şi sute de hectare. Drumurile hipertrofiate, care se întind in toate­­ direcţiile, golu­rile create prin băltirea apei, lucrările agricole făcute de mîn­­tuială, capetele de ogor răma­se nearate etc. dijmuiesc adeseori zeci de mii de metri pătraţi din suprafaţa agricolă. in bătălia pentru valorificarea superioară a pămintului şi-a făcut loc şi o categorie de indivizi care nu-i preocupaţi decit de mimarea angajării la acest mare efort. Mi­marea angajării poate atinge culmi nebănuite, culmi ce se apropie uneori chiar şi de limitele... ridico­lului. Ne-a întărit in această con­vingere situaţia intilniti Intr-o co­mună din judeţul Vrancea. Omitem cu bună ştiinţă numele localităţii din respect pentru harnicii ei lo­cuitori, care, aşa cum precizau unii dintre cei cu care am discutat, se simt jenaţi că In satul lor s-a putut înţelege atlt de strimb problema folosirii intensive a pămintului, in maniera acelor „eroi“ care doreau să aducă lumina soarelui in casă cu banița. Despre ce este vorba ? In prin centrul comunei, vizavi de feres­trele primăriei, s-a tras de-a curmezișul unuia dintre cele două drumuri principale ale comunei, care ie încrucișează in acest punct — drumuri trainice, vechi de sute de ani, așezate pe talpă groasă de prundiș — un gard solid din scin­dară nouă. In spatele gardului, mai multe utilaje au lucrat din greu­­ citeva zile la rind pentru a des- 7 funda drumul în vederea amenajă- \ rii unui ogor. S-a cheltuit combus-­­ tibil cu nemiluita pentru ruperea * drumului, apoi pentru fertilizarea­­ cu îngrăşăminte organice si insă- 7 minţarea celor citorva sute de metri­­ patrati dobindiţi prin mare efort.­­ Se cuvine reţinut „amănuntul“ că * prin segmentul de drum care a „că­­l­zut“ in spatele gardului nu a fost d­arată decit o porţiune lungă de­­ 60—70 de metri, atit cit te poate­­ cuprinde cu privirea de la ferestrele­­ primăriei. Restul de drum a rima» ( intact. I Dacă drumurile ar mai fi rântos ) In această comuni drept unica re-­­ zervă de creştere a suprafeţei ara- a bile, existau desigur alte „drumuri“­­ mult mai adecvate pentru­ această­­ operaţiune, atit prin natura tere-­­ nului pe care sint amenajate, cit­­ şi a poziţiei. Nu te ştie insă de ce­­ aceste drumuri nu te văd de la fe-­­ reastra primăriei. După cum tot­­ „departe de văzul primăriei“ este­­ aici şi larga albie a pinului care­­ ocoleşte o bună parte a comunei,­­ pe o distantă de mai bine de 3 km,­­ nu mai departe decit la circa două­­ sute de metri... prin spatele primă-­­ riei. Aici, in această vale largă ci­­i pentru un fluviu, astăzi cotropită , in bună parte de gunoaie şi bălării,­­ ar putea fi recuperate, printr-un­­ efort de imaginaţie al primăriei, cit­­ şi de munci asiduă a locuito­rilor comunei, hectare de pămint roditor pe care ar putea fi­­ amenajate răchitării, culturi de viţă , de vie, livezi şi grădini de zarza­­t vat, frumoase cringuri de arbori­­ meliferi. Ce oază de fertilitate ar ’ putea deveni această vale care J uriteşte azi obrazul dinspre sud al­­ comunei! Dar cit pămint călcat­­ fără rost în picioare nu se află­­ încă pe ogoarele, cit şi in incinta I cooperativei agricole ? ! Ce să-i faci ? Pe-aici ochii pri- ' măriei nu vor si vadă ! I Importantă este pentru ea doar 7 faţada, care trebuie să „fure* ochii­­ celor din afară. Oricine va veni de l­­a judeţ va trebui că ia notă, pri- 7 vind de Ia înălţimea primăriei, că i aici chiar şi drumurile rodesc. De 7 ce sd mai meargă în cimp cind­­ exemplul cel mai relevant se află... i In fata primăriei. Sperăm că cei In * drept vor aprecia cum te cuvine­­ „inițiativa“. 7 Credem d­­eceeta-i singurul ra-­­ tionament plauzibil pe care l-au­­ avut tn vedere autorii acestei nefi- » resti intlmpliri. Tocmai de aceea­­ stăruim asupra ei, atrăgind atenţia­­ că răul cel mai profund nu stă atit 1 tn distrugerea unui drum comunal - central, ci­ tn modul tn care a fost 7 „soluţionaţi“ o idee de fond, o idee­­ vitală : apărarea, protejarea şi fo-­­ losirea pămintului.­­ Spiritul marilor idei trebuie apă-­­ ret de stricăciune ca lumina ochi- 7 lor. In această intenție am con-­­ semnat şi faptul de mai tul. t loan ERHAN i s

Next