Scînteia, august 1987 (Anul 56, nr. 13979-14004)
1987-08-01 / nr. 13979
PAGINA 2 O IMPORTANTĂ ACPNE GOSPODĂREASCĂ - REDAREA IN CIRCUITUL ECONOMIC A MATERIALELOR REE010SIRNE O cerinţă a comerţului şi industriei alimentare: recuperarea neîntîrziată a ambalajelor de sticlă „BINE AŢI VENIT!"- SPUNE LACĂTUL DE LA UŞĂ... Pentru Început, ne-am oprit In raidul nostru prin citeva unităţi comerciale din apropierea Pieţei Obor din Capitală. In chiar „gura“ Oborului, centrul de primire şi recuperare a ambalajelor de sticlă işi intîmpină cetăţenii, veniţi pină aici împovăraţi de sacoşe, cu un lacăt pe uşă şi... cu un anunţ : „Sunt la depozit“. La ce depozit ? Unde ? E oare adevărat — şi, dacă da, atunci de ce in timpul programului ? Şi încă o întrebare : cine răspunde ca unei asemenea practici obişnuite la astfel de centre să li se pună capăt cit mai iute ? Cu gindul că vom avea mai mult noroc, încercăm in apropiere, pe şoseaua Pantelimon, la unitatea nr. 99, aparţinînd de I.C.L. Alimentara nr. 2. Aici, vînzătoarea Tudora Ionescu ne înştiinţează sec : „Nu primim sticle goale decit la schimb". Adică trebuie să cumperi o sticlă plină (cu ceva) ca să-ţi primească sticla goală... O părere „proprie", contrară reglementărilor organelor comerciale. Dar nu singulară- Intr-o unitate vecină, aparţinînd de I.C.S.L.F. dialogul e oarecum asemănător : „Sticle goale la noi ? Este prima dată cind un client vine aici cu aşa ceva“. Şi totuşi, în ciuda acestei prime reacţii, Anton Dominte, şeful unităţii (nr. 236), ştie foarte bine că şi unităţile I.C.S.L.F. sunt obligate să preia de la populaţie sticle şi borcane goale. Atunci de ce nu primeşte ? E mai comod, nu cere eforturi în plus. Incit firesc ne punem întrebarea : dar inspecţia comercială ce... inspectează ? Nu observă asemenea anomalii ? Comerţul are nevoie de ambalaje de sticlă pentru a asigura desfacerea mărfurilor, factorii de conducere din acest domeniu, inclusiv din minister, se preocupă şi depun eforturi în acest sens, dar... cite un „responsabil“ de unitate îşi face „legea“ lui... Că acţiunea trebuie mai bine organizată o dovedeşte şi vizita prin alte citeva unităţi alimentare. In mai nici una nu era de văzut vreun anunţ, vreun afiş care să arate (cetăţenilor), dar şi să reamintească (personalului) că se primesc sticle şi borcane contra bani sau marfă. In schimb, la unitatea 211 era ţinută la loc vizibil o listă cu sticlele şi borcanele care... nu se mai recuperează, incepind cu data de 1 ianuarie 1987. Să notăm că există centre de colectare, să le denumim... fantomă, pentru că nu se ştie ce orar au, cînd sint deschise şi cinci închise, dacă mai funcţionează sau nu. Cum este cazul centrelor de colectare de lingă autoservirea „Ettolia" sau din scuarul de peste drum de Piata Dorobanţilor. Ca să nu mai vorbim despre analiza microscopico-farmaceutică practicată la autoservirea „Triumf“, doar, doar se va găsi pretext pentru refuzul primirii... De fapt, este o practică extrem de răspîndită ; e adevărat că sticlele nu trebuie să fie murdare sau ciobite, dar de aici pină la super-exigența e o cale lungă... O surpriză plăcută și alta... nu prea. La unitatea „Alimentara" din fata Gării de Est. In sfîrşit, o surpriză plăcută : sticlele ne-au fost preluate fără condiţii. Toate. Şi cele din import. şi cele cu forme mai contorsionate, şi cele de serii mai restrînse. Pentru toate existau preţuri fixate printr-un nomenclator al Ministerului Comerţului Interior, afişat la loc vizibil in unitatea respectivă (singura In care l-am intîlnit de altfel). Numai că plăcuta surpriză a fost de scurtă durată. Constatăm că unitatea respectivă a ajuns in jalnica stare de a fi sufocată de ambalaje, de navete cu sticle şi borcane goale. Explicaţia : Întreprinderea care trebuie să le preia, întreprinderea de comerţ cu ridicata pentru produse alimentare (I.C.R.A.) Bucureşti, trimite maşinile cu totul sporadic, iar atunci cînd vin, delegaţii refuză să încarce mai bine de jumătate din sortimentele colectate. Deşi sunt sticle ce continuă să se fabrice şi să fie introduse în comerţ ! Una peste alta, la „Alimentara" de lingă Gara de Est s-a adunat un munte de navete cu sticle şi borcane goale, pentru transportul cărora ar fi nevoie de zeci de autocamioane. Dar, aveam să constatăm şi in alte locuri, colectarea sticlelor nu se bucură de multă „simpatie“ la I.C.R.A... dicii, atunci mai bine lipsă ! Aflaţi, de pildă, ce „invenţie“ năstruşnică s-a putut constata la magazinul alimentar nr. 200 din Braşov : nu se acceptă sticle goale decit... cu buletin de identitate dovedind că locuieşti în raza magazinului. Il întrebăm pe responsabilul Ion Marcusan cum de-a avut o asemenea Inspiraţie: — Din cauză că unităţile din jur nu recuperează ambalaje decit .la schimb", s-a creat o presiune a ofertei. Si atunci am recurs la această metodă... Mergem la ..unitătile din Jur*, respectiv unitatea 34, şi găsim „ideea" tipărită cu litere de-o şchioapă 11 afişată la Intrare : „Nu se primesc sticle de bere goale decit contra sticle de bere pline"! Şi această fantasmagorie are un argument: din dispoziţia diriguitorilor locali ai comerţului s-a interzis depozitarea ambalajelor in curtea interioară, de unde au fost expulzate pe trotuar. Efectul 7 „Numai în ultimele trei zile ne-au dispărut navete cu sticle“. Reconstituim In continuare, cu şefa unităţii 54, Marcela Condrut „logica" măsurii. Si descoperim un nou pretext: deschiderea in plata din apropierea unui centru specializat in primirea ambalajelor. Insă chioşcul respectiv funcţionează doar pe jumătate din orarul magazinului alimentar şi are fond de rulaj insuficient, de aproximativ 3 000 de lei pe zi. Or, disponibilul de ambalaje al populaţiei e mult mai mare. De aceea, putem spune : bune şi ideile. Cu o condiţie : să fie idei bune si in concordanta cu legile si reglementările in vigoare. „AŢI ADUS STICLE ? VĂ RUGĂM LEGITIMAŢI-VĂ!“ Inovaţii păguboase. E 11 asta o meteahnă, a inovării ca să te afli in treabă. Belşugul de idei e o comoară socială, cu condiţia să conţină idei bune. Cind insă spiritul de inventivitate este pus la treabă doar ca să născocească pretexte şi preju STICLE LA... HELIOTERAPIE Dar transportul ? cColectare, cum se asigură transportul ambalajelor de către Întreprinderile specializate, auto si de către C.F.R. 7 In ziarul de ieri relatam despre experienţa bună existentă la Buzău In privinţa colectării sticlelor si borcanelor goale da la cetăţeni. Ce se intîmplă mai departe ? Ajung ele la timp la fabricile de conserve, de răcoritoare, acolo unde sint aşteptate, sau Bac în depozite ? Iată ce ne precizează Ing. Liliana Gogan, director adjunct la I.C.R.A. Buzău : „Incepind din luna iulie ne confruntăm cu serioase greutăţi în ca priveşte asigurarea mijloacelor da transport Deşi am contractat cu I.T.A. Buzău o capacitate zilnică de transport de 350 de tone, nu ni se asigură in medie decit 190 de tone. Aceeaşi problemă şi in cazul vagoanelor. Zilnic putem Încărca vagoane, dar ni se trimit doar două, trei... sau nici unul, cum s-a intlmplat joi, 30 iulie. Din aceste motive s-a creat un stoc de ambalaj eticlos la valoare de peste * milioane lei, care nu afectează spaţiile de depozitare". Situaţia relatată mai stie poate fi de fapt întilnita si In alte locuri. Imaginea unor stive aşezata pe trotuare, la „helioterapie“, poate fi tntllnită In multe locuri. Or, colectarea sticlelor nu este un spon In sine, respectivele ambalaje nu se colectează ca să zacă apoi uitata prin curţi sau pe trotuare. Esenţial fiind ca o dată strlnse să ajungă cit mai recede la întreprinderi. Or, transportul — mai oferte spus indisciplina flagrantă ce se manifestă in această privinţă — constituie una din verigile slabe, cu consecinţa profund negative. latâ doar citeva fapte care demonstrează că In ceea ce priveşte preluarea ambalajelor din sticlă nu s-a întronat încă ordinea necesară, că această activitate continuă să fie privită în unităţi, centre şi magazine de către diverşi factori locali, ca o activitate minoră, agasantă, fără însemnătate. Aspectul cel mai supărător este acela că un şir de factori de subordine de la responsabili de centre pină la şoferii care „el decide ce să transporte şi ce nu, uită sat” încalcă ceea ce spune legea şi Îşi fac singuri „legea lor". Ceea ce arată că activitatea de control este insuficientă şi sporadică. întrebarea este : pină cînd ? Sergiu ANDON, Ion MARIN, Stellán CHIPER f~T.— ~—1—. ---------.-----\ Cititorii noştri, corespondenţii noştri INVITAŢIE LA BORSEC Oraşul Borsec, aşezat In partea nordică a judetului Harghita. In pitoreasca zonă depresionară dintre munţii Bistriţei şi cei ai Gurghiului, este din plin racordat la pulsul Înnoitor al vieţii ţării. Fiind Situat In zonă montană. Înconjurat de Întinse păşuni, din cele mai vechi timpuri principala ocupaţie a locuitorilor săi a fost creşterea animalelor, păstoritul. Obiectivele noii revoluţii agrare au determinat şi la Borsec revitalizarea acestei îndeletniciri, astfel că sectorul zootehnic este In continuă creștere. O expresie a răspunderii cu care localnicii îsi privesc obligatiile ce le revin In calitate de crescători de animale este si faptul că pină In prezent ei au livrat la fondul de stat peste jumătate din cantitatea de carne de bovine prevăzută in plan. Se acţionează cu hărnicie *i simţ civic şi in ea priveşte buna gospodărire a oraşului. După ce In adunările cetăţeneşti au fost stabilite obiectivele edilitare, in ordinea priorităţilor, în frunte cu deputaţii si dispunînd de ajutorul consiliului popular, locuitorii urbei noastre au trecut hotirici la treabă. S-au efectuat pină acum, prin acţiuni da muncă patriotică, lucrări In valoare de peste 4 milioane lei din cele 7 milioane lei cit s-au stabilit prin angajament, pentru anul in curs. S-au amenajat astfel 70 hectare spatii verzi, s-au plantat peste 100 000 flori, peste 2 000 puieţi de arbori si arbuşti ornamentali. Dar Borseoul de el înseamnă şi noile blocuri de locuinţe, ai căror beneficiari sunt cei ce muncesc la binecunoscuta Întreprindere de îmbuteliere a anei minerale „Apemin“ , sunt minerii noii mine de cărbune deschise in anul trecut in apropierea localităţii, lucrătorii camerei de travertin, cadre didactice si medici. Cele 336 apartamente, date pină acum in folosinţă. comDun un nou cartier întregind aspectul staţiunii de oraş modern. In plină dezvoltare si Înflorire. „Oraşul nostru — ca o grădină“ — iată deviza ce inslobeaza in ea ambiţia si dorinţa localnicilor de a-si vedea oraşul pe podiumul localităţilor fruntaşe, celor mai frumoase si Îngrijite, deviză care reprezintă, totodată, si o invitaţie — la odihnă şi tratament — adresată tuturor oamenilor muncii. Geo CONSTAViNESCU profesor, Borsec ACŢIUNE REALIZATĂ... DOAR PE JUMĂTATE Nu de mult, întreprinderea pentru recuperarea şi valorificarea materialelorfolosibile din Rm. Vîlcea a organizat o acţiune de stringere şi predare a fierului vechi, maculaturii şi altor materialefolosibile. In acest scop, au fost stabilite un număr de centre de colectare în toate cartierele municipiului nostru, acţiunea fiind popularizată şi in presa locală. Cetăţenii au răspuns cu promptitudine acestei chemări, străduindu-se să adune cantităţi cit mai mari de astfel de materiale, pe care le-au si transportat In ziua respectivă la punctele fixate. Pină aici, toate bune si frumoase. Numai că forul care a Iniţiat această smpli acţiune cetăţenească nu e ridicat la termenul stabilit Întreaga cantitate de materiale refolosibile stocată in unele zone, cum ar fi cartierul Traian, străzile Venus, Capelei si Daniel Ionescu. In afară de faptul că, prin neridicarea la timp din unele puncte a materialelor, adunate cu eforturi da cetăţeni, strădania noastră nu a fost apreciată de cei in drept, aşa cum s-ar fi cuvenit, cantităţi apreciabile de astfel de materiale zac acum Împrăştiate pe străzi, murdărindu-le si Împiedicând bune desfăşurarea circulaţiei. Aşteptăm cu toţii răspunsul întreprinderii pentru recuperarea si valorificarea materialelor refolosibile. Dar nu In vorbe, ei In fapte. Alexandru REZEA Rimnicu Vilcea CU SPIRIT GOSPODĂRESC Locuitorii comunei Lunca, Judeţul Mureş, sunt cunoscuţi ca meri crescători de animale. Este fireac deci ea dezvoltarea zootehniei şi constituie aici una dintre preocupările principale. Această problemă a fost temeinic analizată zilele trecute la faţa locului de către secretariatul Comitetului judeţean de partid Mureş, prilej cu care s-au stabilit măsuri concrete pentru Îmbunătăţirea întregii activităţi în zootehnie. S-a relevat în mod deosebit necesitatea organizării mai temeinice a producţiei de furaje, în concordanţă cu sporirea efectivelor de animale şi a producţiei zootehnice, pentru a nu se mai repeta situaţia din anul trecut, cind unitatea a resimţit lipsa furajelor. Dispunind de un efectiv de 3 327 bovine, 10 291 ovine, 250 cabaline, 23 000păsări, consiliul popular al comunei noastre a făcut din stringerea furajelor o adevărată campanie organizată şi desfăşurată neîntrerupt din primăvară, and apare masa verde, şi pină toamna tirziu, cind adunăm toate resturile vegetale. La noi, zilnic, se acţionează cu peste 700 braţe de muncă (membri cooperatori, navetişti, mecanizatori şi alti muncitori) pentru recoltarea, uscarea, transportul şi depozitarea furajelor in fînarele celor 5 ferme ale C.A.P.-ului nostru. La recoltarea furajelor, mijloacele mecanice şi coasele lucrează împreună si un flux continuu. Transportul se face din zori pină seara cu toate mijloacele mecanice, remorci, maşini şi un număr de 40 de atelaje. Cu sprijinul comitetului comunal de partid, toţi navetiştii au fost mobilizaţi ?i.ei In această acţiune, repartizîndu-i-se pentru coasă ierburile de pe marginea drumurilor si a şoselei naţionale. Aici, la noi, orice sursă de furaje este valorificată. Datorită lucrului bine organizat, Intr-o singură săptămlnă s-a reuşit să se depoziteze In finare acoperite 173 tone fîn de cea mai bună calitate şi 800 tone suculente ailoz. Campania da strlngere a furajelor poate fi considerată încheiată numai atunci cînd întreaga cantitate de 4 300 tone siloz şi 1 650 tone fin sunt asigurate în întregime conform planificării pentru acest an şi numai atunci cind furajele sunt la adăpost în incinta fermelor ecotehnice. Viorel VINGARZAN secretar al organizației de partid, satul Sintu, comuna Junca, județul Mureş Urbanistică modernă la Slatina Foto : E. Dichiseanu Piatra de prisos şi... temelia bunei gospodăriri Intr-una din adunările cetăţeneşti, la Medgidia a fost ridicată o problemă care, pare-se, depăşea forţele localnicilor : amenajarea şi înfrumuseţarea zonei Canalului Dunăre — Marea Neagră, care străbate oraşul. Pină nu de mult, această zonă era acoperită cu bolovani şi pietre rămase in afara fostului şantier. Teren sterp. Cum să redai vieţii cele două „maluri de piatră“ ? ..E o lucrare grea: să aşteptăm mijloacele mecanice ale statului, utilaje grele, cu forţă...“ gîndeau unii şi susţineau mai deschis sau mai pe ocolite acest punct de vedere. Alţii însă au susţinut că lucrarea stă-n forţa muncii unite a obştii. Au decis să acţioneze şi au pus serios umărul la muncă. Timp de citeva luni, zi de zi, mii şi mii de locuitori ai oraşului, cu cazmale, răngi, tîrnăcoape, cu mijloace de transport ale unor întreprinderi şi unităţi economice au scos piatră cit să încapă în trei-patru trenuri. Şi s-a confirmat încă o dată că ideile vin muncind. Acestea au prins contur concret in discuţiile dintre oameni purtate acolo pe şantierul pietrelor“ — cum ii spuneau. Unde să depozitezi atîta bolovănel ? Căci ar fi imobilizat suprafeţe considerabile. Or, combinatul de lianţi şi azbociment din apropiere foloseşte ca materie primă tocmai... piatra. Aici, pe şantierul obştii, s-a născut ideea ca piatra scoasă să fie dată spre concasare combinatului. Propunerea a fost analizată în biroul executiv al consiliului popular şi pină la urmă „pusă in operă“ ; cea mai mare parte a pietrei scoase n-a mai fost depozitată în altă parte, n-a mai acoperit alt teren, ci a fost concasată la combinat şi utilizată la pietruirea aleilor din noile parcuri şi spaţii verzi ale Medgidiei, a unor drumuri interioare din fermele zootehnice situate în zona suburbană a oraşului. Un dublu ristig pentru urbe : kilometri de alei şi drumuri pietruite şi citeva zeci de hectare de teren pe care aceiaşi cetăţeni-gospodari au amenajat un parc de agrement, iar o parte a pămintului l-au redat agriculturii. Episodul nu este nicidecum singular. Pentru că obiectivele de interes cetăţenesc înfăptuite in ultimii ani cu ampla contribuţie a cetăţenilor şi a unităţilor economice din oraş sunt mult mai numeroase : trei case de cultură, un complex sportiv modern, parcuri şi locuri de joacă pentru copil etc. In folosul întregii obşti, Medgidia, fostul tirg prăfuit de odinioară, avea o singură stradă centrală pietruită, de fapt singurul atribut urban. Adică mai puţin de 10 la sută decit au realizat locuitorii Medgidiei numai in anii 1986—1987 : peste o sută de mii metri patrati de covoare asfaltice, aproape zece kilometri de borduri, 20 000 mp fundaţii de drumuri şi 150 000 mp terasamente. De altfel, oraşul are astăzi toate străzile asfaltate. In toate aceste lucrări, în cele peste o jumătate milion de flori, şase mii arbori şi pomi fructiferi plantari in acest an şi peste şapte kilometri garduri vii se regăseşte contribuţia in muncă a fiecărui cetăţean al oraşului — de la cei mai tineri — pionierii,, la cei mai vîrstnici — pensionarii. Şi, sigur, se regăsesc spiritul gospodăresc, ambiţia sănătoasă de a realiza mai mult în folosul fiecăruia, al Întregii obşti. Pe măsură ce rezultatele muncii oamenilor prind contur material în aspectul oraşului, activitatea lor capătă forme organizatorice tot mai distincte. Astfel, în toate circumscripţiile s-au constituit echipe permanente pentru munca cetăţenească. Am văzut la lucru una dintre acestea, formată din douăzeci de cetăţeni care lucrau la amenajarea şi întreţinerea spaţiului verde din zona ştrandului. Unul dintre cei ce asigură permanenţa echipei, „liantul ei“, este Nicolae Stoian, preşedintele comitetului de cetăţeni. „Când ni s-a explicat într-o adunare cetăţenească ca fiecare locuitor trebuie să contribuie la gospodărirea şi înfrumuseţarea oraşului, m-am sfătuit cu oamenii cei mai inimoşi din circumscripţie să muncim cind şi cit este nevoie. Iar nevoie este tot timpul, incepind de la curăţenia de primăvară, continuind cu munca pe şantierele mai noi sau mai vechi şi pină toamna la căderea frunzelor — ne spune el. In primăvară am plantat puieti pentru un gard viu pe un traseu de un kilometru lungime. In citeva săptămini am plantat tei şi alţi arbori şi arbuşti ornamentali in jurul blocurilor, amenajind aproape un hectar de spaţiu verde“. FIECARE CETĂŢEAN — UN OM AL FAPTEI. Cele mai multe dintre propunerile şi măsurile stabilite pentru dezvoltarea edilitar-gospodărească şi înfrumuseţarea oraşului îşi au punctul de pornire în întîlnire dintre deputaţi şi alegători, dintre reprezentaţi ai consiliului popular şi cetăţeni pe şantierele muncii patriotice, unde oamenii de toate categoriile socio-profesionale şi din toate eneraţiile muncesc umăr la umăr, numirile „pe terenul faptelor“, cum le zice primarul oraşului, Gheorghe Călin, discuţiile de la om la om îşi demonstrează fertilitatea prin realizări ce constituie mîndria întregii obşti. Cine străbate oraşul, ingenios durat, şi aşezat in amfiteatru, pe coastă, rămîne impresionat de mulţimea terenurilor de sport, toate amenajate cu contribuţia localnicilor şi aflate la îndemina tuturor cetăţenilor. In decurs de mai mulţi ani, cu admirabilă perseverenţă, cetăţenii au prestat mii şi mii de zile de muncă la construcţia modernului complex sportiv. Intr-un oraş cu ceva mai mult de 50 mii locuitori, aceştia dispun astăzi de un stadion de fotbal cu o capacitate de 33 000 locuri , terenuri de handbal, baschet, volei, tenis, omologate de federaţiile de specialitate : sală de sport cu 1000 de locuri, patinoar artificial şi bazin de înot de dimensiuni olimpice. Ce-ar mai avea de făcut cetăţenii decit sâ se... mîndrească cu un asemenea complex sportiv, in care fiecare îşi recunoaşte propria muncă ? — Sigur că e un motiv de mîndrie, ne spune Stela Ionaşcu, preşedintele consiliului orăşenesc al F.D.U.S. Dar mîndria nu împiedică iniţiativa. In cazul de faţă, e vorba de o propunere pornind de la o zicală : „curăţenia se face o dată pe lună. Întreţinerea ei — în fiecare zi“. Cu alte cuvinte, curăţenia şi ordinea în acest edificiu se află în grija organizaţiilor componente ale F.D.U.S.— C.D.U.S., comisiilor de femei, organizaţiilor de tineret etc. Alte iniţiative, tot aşa de simple. Înscrise pe agenda de lucru a consiliului popular ? Să amintim înfiinţarea unui laborator de patiserie şi cofetărie. La una din adunările cetăţeneşti s-a ridicat o problemă ce părea că n-are nici o legătură cu... pateurile : ce facem cu imobilele dezafectate ? Le demolăm, sau... Şi avea legătură. Am reparat astfel o clădire veche, tot cu sprijinul cetăţenilor şi am dotat-o pentru un laborator de patiserie. La Medgidia — aşa cum dovedesc faptele — numărul cetăţenilor-gospodari egalează aproape numărul locuitorilor maturi ai oraşului. In acest sens, la consiliul popular am fost invitaţi pe şantierele noilor blocuri de locuinţe. La un moment dat, după-amiază, in timp ce muncitorii-constructori îşi încheiaseră lucrul pe ziua respectivă, cîţiva zeci de oameni veniseră în loc. In vizită, ca viitori locatari ? — întrebăm. „Aţi ghicit pe jumătate — ni s-a răspuns. Viitori locatari, dar nu in vizită, ci la muncă. Aflăm că fiecare dintre viitorii locatari prestează cite 150 de ore de muncă la construcţia blocului unde i se repartizează apartamentul respectiv. Sute şi sute de cetăţeni efectuează munci calificate sau necalificate, îndeosebi la amenajarea terenului in jurul blocurilor, construirea de alei, trotuare etc. „ Cind oamenii işi iubesc oraşul, când înţeleg că fiecare poate să-şi aducă o contribuţie, pe măsura puterilor, la înfrumuseţarea şi dezvoltarea sa edilitar-gospodărească, se găseşte de lucru pentru fiecare cetăţean, fie el muncitor sau elev, gospodină sau pensionar, pionier sau funcţionar — subliniază primarul oraşului. Aşa se face că numai in 1936 locuitorii oraşului nostru au efectuat prin muncă patriotică lucrări în valoare de peste 80 milioane lei, ceea ce înseamnă peste 1 600 lei pe locuitor. Iar In primul semestru al acestui an au fost realizate lucrări în valoare de peste 43,6 milioane lei. Intr-adevăr, un efort apreciabil, o preţioasă contribuţie in muncă. In întrecerea organizată între circumscripţii, pe şantierele edilitar-gospodăreşti, peste tot acolo unde o cer buna gospodărire şi înfrumuseţare a oraşului. O întrecere în care participanţi şi ciştigători sunt deopotrivă toţi cetăţenii, întreaga obşte. C. BORDEIANU DIN EXPERIENŢA CONSILIILOR POPULARE SCINTEIA — simbáta 1 august 1987 PE SCURT, DIN SCRISORI • Concursul meseriilor. Sub egida ministerului de resort, la Combinatul pentru prelucrarea lemnului din Piteşti a avut loc nu de mul concursul „Cel mai bun tâmplar“, la care au participat ocupanţii locului untii pe întreprinderile de profil din Întreaga ţară. După desfăşurarea probelor da concurs, unele extrem de dificile, au fost desemnaţi ciştigători următorii : Constantin Iliescu (C.P.L. Piatra Neamţ) — locul I : Gheorghe Moisi (I.P.L. Zalău) — locul II; Constantin Melinte (C.P.L Suceava) — locul III. (Crimn Apostol — Piteşti). • Cooperativa de credit „ŢARA HAŢEGULUI“ a înregistrat remarcabile succese în activitatea sa, realizând şi depăşind sarcinile de plan la toţi indicatorii pe primul semestru al acestui an. Fiind înfiinţată acum 33 de ani, cooperativa a ajuns să aibă acum aproximativ şase mii de membri. Numai in acest an s-au acordat împrumuturi totale în valoare de peste 4,3 milioane lei, dintre care aproape două milioane lei au fost împrumuturi productive, ajustind, astfel, un mare număr de membri ai cooperativei să-şi achiziţioneze animale domestice şi să contracteze cu statul livrarea unor importante cantităţi de produse animaliere. (Nicu Sbuchea — Haţeg), „CIVICA" din Botoşani. Din Iniţiativa Consiliului popular municipal Botoşani, au luat fiinţă grupele „CIVICA", care au Intrat in acţiune Incepind de la l iulie e.c. Organizate pe cele 43 circumscripţii electorale, grupele „CIVICA" au ca deziderat asigurarea respectării de către unităţile socialiste şi cetăţeni a obligaţiilor privind buna gospodărire, Îngrijirea şi Păstrarea curăţeniei municipiului. Chiar din primele zile, activitatea grupelor s-a soldat cu rezultate notabile în întreg municipiul. (Iamsee F. — corespondent voluntar). MIMAREA ANGAJĂRII Pdmlntul este un dat al naturii. Orice eroare, orice nesăbuinţă in folosirea lui poate avea consecinţe ireparabile, afectind profund însuşi echilibrul naturii. Tocmai de aceea, secretarul general al partidului, in toate împrejurările in care s-a aflat printre lucrătorii ogoarelor, le-a cerut să manifeste maximă griji pentru modul in care este folosit fiecare petic de pămint, a formulat critici aspre, ori de cite ori a constatat abdicări de la această lege a agriculturii de mare randament și eficientă. Este deosebit de îmbucurător să constatăm că acest deziderat s-a impus în anii din urmă tot mai net si convingător in modul de gindire şi acţiune al majorităţii covirşitoare a locuitorilor satelor şi oraşelor. A devenit un fapt obişnuit ca şi de-a lungul drumurilor comunale, in dreptul gospodăriilor săteşti să vezi parcele cultivate, •incepind de la plante furajere şi pină la legume şi zarzavaturi. După cum terenurile libere din incinta oraşelor sau din jurul lor au devenit de citiva ani încoace superbe grădini. Estetica vegetală se completează fericit in toate aceste împrejurări cu rigoarea eficienţei economice. Din păcate, pe alocuri, unele autorităţi locale, preocupate in cel mai înalt grad de folosirea pămintului din incintele localităţilor, „uită“ să aplice aceleaşi rigori şi în ce priveşte ogoarele din cimp, întinse pe zeci şi sute de hectare. Drumurile hipertrofiate, care se întind in toate direcţiile, golurile create prin băltirea apei, lucrările agricole făcute de mîntuială, capetele de ogor rămase nearate etc. dijmuiesc adeseori zeci de mii de metri pătraţi din suprafaţa agricolă. in bătălia pentru valorificarea superioară a pămintului şi-a făcut loc şi o categorie de indivizi care nu-i preocupaţi decit de mimarea angajării la acest mare efort. Mimarea angajării poate atinge culmi nebănuite, culmi ce se apropie uneori chiar şi de limitele... ridicolului. Ne-a întărit in această convingere situaţia intilniti Intr-o comună din judeţul Vrancea. Omitem cu bună ştiinţă numele localităţii din respect pentru harnicii ei locuitori, care, aşa cum precizau unii dintre cei cu care am discutat, se simt jenaţi că In satul lor s-a putut înţelege atlt de strimb problema folosirii intensive a pămintului, in maniera acelor „eroi“ care doreau să aducă lumina soarelui in casă cu banița. Despre ce este vorba ? In prin centrul comunei, vizavi de ferestrele primăriei, s-a tras de-a curmezișul unuia dintre cele două drumuri principale ale comunei, care ie încrucișează in acest punct — drumuri trainice, vechi de sute de ani, așezate pe talpă groasă de prundiș — un gard solid din scindară nouă. In spatele gardului, mai multe utilaje au lucrat din greu citeva zile la rind pentru a des- 7 funda drumul în vederea amenajă- \ rii unui ogor. S-a cheltuit combus- tibil cu nemiluita pentru ruperea * drumului, apoi pentru fertilizarea cu îngrăşăminte organice si insă- 7 minţarea celor citorva sute de metri patrati dobindiţi prin mare efort. Se cuvine reţinut „amănuntul“ că * prin segmentul de drum care a „călzut“ in spatele gardului nu a fost darată decit o porţiune lungă de 60—70 de metri, atit cit te poate cuprinde cu privirea de la ferestrele primăriei. Restul de drum a rima» ( intact. I Dacă drumurile ar mai fi rântos ) In această comuni drept unica re- zervă de creştere a suprafeţei ara- a bile, existau desigur alte „drumuri“ mult mai adecvate pentru această operaţiune, atit prin natura tere- nului pe care sint amenajate, cit şi a poziţiei. Nu te ştie insă de ce aceste drumuri nu te văd de la fe- reastra primăriei. După cum tot „departe de văzul primăriei“ este aici şi larga albie a pinului care ocoleşte o bună parte a comunei, pe o distantă de mai bine de 3 km, nu mai departe decit la circa două sute de metri... prin spatele primă- riei. Aici, in această vale largă cii pentru un fluviu, astăzi cotropită , in bună parte de gunoaie şi bălării, ar putea fi recuperate, printr-un efort de imaginaţie al primăriei, cit şi de munci asiduă a locuitorilor comunei, hectare de pămint roditor pe care ar putea fi amenajate răchitării, culturi de viţă , de vie, livezi şi grădini de zarzat vat, frumoase cringuri de arbori meliferi. Ce oază de fertilitate ar ’ putea deveni această vale care J uriteşte azi obrazul dinspre sud al comunei! Dar cit pămint călcat fără rost în picioare nu se află încă pe ogoarele, cit şi in incinta I cooperativei agricole ? ! Ce să-i faci ? Pe-aici ochii pri- ' măriei nu vor si vadă ! I Importantă este pentru ea doar 7 faţada, care trebuie să „fure* ochii celor din afară. Oricine va veni de la judeţ va trebui că ia notă, pri- 7 vind de Ia înălţimea primăriei, că i aici chiar şi drumurile rodesc. De 7 ce sd mai meargă în cimp cind exemplul cel mai relevant se află... i In fata primăriei. Sperăm că cei In * drept vor aprecia cum te cuvine „inițiativa“. 7 Credem deceeta-i singurul ra- tionament plauzibil pe care l-au avut tn vedere autorii acestei nefi- » resti intlmpliri. Tocmai de aceea stăruim asupra ei, atrăgind atenţia că răul cel mai profund nu stă atit 1 tn distrugerea unui drum comunal - central, ci tn modul tn care a fost 7 „soluţionaţi“ o idee de fond, o idee vitală : apărarea, protejarea şi fo- losirea pămintului. Spiritul marilor idei trebuie apă- ret de stricăciune ca lumina ochi- 7 lor. In această intenție am con- semnat şi faptul de mai tul. t loan ERHAN i s