Sportul, noiembrie 1969 (Anul 25, nr. 712-741)

1969-11-08 / nr. 719

Redacţia şi administraţia : sir­ VquTe Conta nr. 16„»ei. 11.10.05; i­ttrrurbon 72 si 286... Telex _____iportrom buc.­­ 60. Anul XXV — Nr. 719 (6153) ZIAR AL CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU EDUCAŢIE FIZICĂ Şl SPORT Slmbătă 8 noiembrie 1969 Nord-irlandezul John Adair va arbitra la centru meciul România - Grecia! Federaţia Română de Fotbal ne informează că a primit lista celor trei ar­bitri nord-irlandezi care vor conduce, duminică 16 noiembrie, partida dintre reprezentativele României şi Greciei din cadrul pre­liminariilor campionatului mondial. Numele acestora sînt John Adair — la centru, Malcolm Wright şi William Brooks — la linie. Ora de începere a meciului România—Grecia Pentru a asigura con­diţii normale de vizibili­tate pe întreaga durată a partidei, ţinîndu-se cont că pe măsură ce ne apro­piem de iarnă se întune­că mai devreme, F. R. Fot­bal a hotărît ca meciul România — Grecia să în­ceapă la ora 14, pe sta­dionul „23 August“. „CUPA OLIMPIA“ LA CICLOCROS Duminică, cu începere de la ora 8.30, se va des­făşura pe traseul din şos. Titan (capătul liniei de autobuz 35), competiţia de ciclocros „Cupa Olimpia“­­organizată de clubul spor­tiv Olimpia, în colaborare cu C.M.E.F.S. Bucureşti, comisia de ciclism. Campionatul naţional de hochei in ziua de pauză, o scurtă discuţie despre comportarea selecţionabililor In campionatul naţional de hochei, vineri a fost zi de re­paus. Dacă pentru stelişti, virtuali cîştigători ai primei manşe, a fost o binevenită zi de relaxare, lipsită de griji şi calcule, în schimb celelalte echipe au fost preocupate la maximum de jocurile care au mai rămas de disputat. Neaşteptata ascensiune de formă, marcată de la o eta­pă la alta de către studenţii clujeni, Avântul M. Ciuc şi hocheiştii din Odorheiul Se­cuiesc, a dat peste cap toate pronosticurile, creînd proble­me dinamoviştilor şi geologi­lor bucureşteni, care-şi văd subminate locurile scontate la începutul campionatului. ♦ întrecerile campionatului au constituit şi un mijloc de ve­rificare a stadiului atins de jucătorii vizaţi pentru a ne reprezenta la campionatele mondiale. Iată ce­ a declarat Ion Tiron, antrenorul secund al reprezentativei României : „Faptul că cele 6 echipe n-au mai intrat în campio­nat, ca altădată, de pe uscat direct pe gheaţă, a făcut ca l-au pus, cu excepţia intil­­nirii cu Dinamo, la adăpost. Varga, Biro, fraţii Szabó, Başa şi Pană au satisfăcut aştep­tările. In schimb, FI. Sgîn­­că n-a dat randamentul scon­tat, iar Florescu şi Huţanu, virtuozi minuitori ai pucului, abuzează de un joc indivi­dual. P. Sgîncă şi T. Pop şi-au cucerit dreptul de a fi selecţionaţi in lot“. Specialiştii federaţiei şi-au notat toate carenţele selecţio­nabililor pentru ca, de la 11 noiembrie, cînd vor fi reluate pregătirile comune la lot, să se lucreze intens la elimi­narea lipsurilor manifestate în campionat.­­ Tr. I. Iuliu Szabó, unul din jucătorii de bază ai echipei Avîntul Miercurea Ciuc, in acţiune Foto: V. BAGEAC Gazonul de tartan - aceasta e întrebarea! Dacă şi englezii — vajnicii apărători ai tradiţiei în nu­mele căreia au decretat sa­­crosantă peluza cu iarbă şi au denumit stadionul Wem­bley „templul fotbalului“ — au început să vadă în tar­tan gazonul viitorului, în­seamnă că asaltul materiale­lor plastice e pe cale să se extindă şi asupra unui nou teritoriu al sportului : fotba­lul. Dacă penetraţia tartanului este o realitate indiscutabilă, procesul său de producţie continuă să fie ţinut secret. De aceea formula lui nu a depăşit teritoriul întreprin­derii care produce acest ma­terial. Să presupunem, însă, că el este o mixtură, con­ţinînd bitum, cauciuc lichid şi cauciuc finit. Şi iată că tartanul, după ce a devenit cea mai rapidă — dar şi cea mai dură ! — pistă de atletism din lume (cea amenajată la Salt Lake Tahoe a fost urmată de cele din Mexic) pătrunde acum în domeniul sportului rege. Pînă a ajunge la consacra­re în atletism (în prezent există peste 200 asemenea pis­te în lume), tartanul a debu­tat pe turf. Intrucît pistele de nisip, gazon sau zgură erau prea mult influenţate de condiţiile meteorologice, iar randamentul cailor era prea oscilant (şi cota pariu­­rilor !) s-a apelat la ajutorul chimiştilor. Specialistul ame­rican William McKnight, îm­preună cu un colectiv, a realizat acest nou material ce avea să pătrundă în lumea sportului, care datorită cali­tăţilor lui, printre care o re­zistenţă constantă, indiferent de condiţiile atmosferice. Cine dintre iubitorii balo­nului rotund şi în special dintre practicanţii fotbalului nu cunoaşte calvarul unui meci disputat pe un teren no­­roios, alunecos, mustind de apă, în care controlul balo­nului şi al propriului echili­bru devin o ecuaţie cu „n“ Paul SLAVESCU (continuare In pag. a i-a) PROLETARI DTfI TOATE ȚĂRILE, VNIȚI VA14 pagini In ajunul unui test dificil şi fără precedent Meciul de rugby la va fi televizat în F­ran­ţa! Duminică, la Hanovra şi la Bucureşti, echipele A şi B de rugby ale României sunt chemate să facă faţă unui test practic fără precedent, anume acela al forţei în profunzime a sportului cu balonul oval din ţara noastră. Ele vor avea ca adversare prima reprezentati­vă a R.F. a Germaniei şi, res­pectiv, selecţionata B a Fran­ţei.In mod normal, s-ar putea face abstracţie de acel 9—8 cu greu obţinut de echipa A, acum patru ani, tot la Hano­­vra şi tot în compania atleticilor, deşi încă nu prea tehnicilor, adversari de dumi­nică. Dar, de data aceasta, efectivul care a făcut depla­sarea, şi din cadrul lui „nume“ aproape imposibil de înlocuit, este fragil. Nu mai puţin de şase jucători stau încă, la ora apariţiei acestor rînduri, sub semnul avizului medical de ul­timă oră, ca urmare a acci­dentărilor din partidele de campionat sau din trialuri: Ţuţuianu, Ciobănel, Răşcanu, Dragomirescu, Nicolaescu, Iri­­mescu... Doi dintre jucători, Demian şi Wassek, aflaţi ac­tualmente pe linie profesiona­lă în Franţa şi activind în echipe, ce e drept de primă mărime, din campionatul fran­cez, se vor prezenta direct la meci, constituind, însă, semne de întrebare în privinţa for­mei. Gazdele, în schimb, vor miza, după toate probabilităţi­le, pe jocul de contact, poate chiar pe clasicul anti-joc care estompează diferenţele de teh­nică dintre echipe, îngreunînd, astfel, şi mai­ mult sarcina formaţiei române. Iată deci că partida de la Hanovra e foarte departe de a reprezenta o simplă formalitate... .. .După cum cea de la Bucu­reşti este una dintre cele mai grele şi pline de semnifica­ţii confruntări rugbystice ro­mâno-franceze. Aflaţi in pra­gul unui sezon care trebuie să marcheze o redresare puterni­că, francezii au trimis la Bucureşti o echipă oricind demnă de a-i reprezenta chiar în Turneul celor cinci naţiuni. Ne onorează, fără îndoială, faptul că tocmai meciul de la Bucureşti a fost socotit drept principal test pentru verifica­rea valorică a candidaţilor la reprezentarea ovalului galic, dar — de ce n-am recunoaş­te­t — echipa B a României este încă in faza de experi­ment şi reflectă, prin compo­ziţie şi nivel fizico-tehnico­­tactic, calităţile, dar şi caren­ţele rugbyului românesc. Ieri după-amiază, cursa „Air France“ Paris — Belgrad — Bucureşti a depus pe aero­portul Băneasa delegaţia spor­tivilor francezi — jucători, an­trenori, ziarişti şi, desigur, re­prezentanţii federaţiei de spe­cialitate, în afara jucătorilor consacraţi, o parte dintre ei chiar vechi cunoştinţe ale pu­blicului bucureştean, au im­presionat prin gabarit şi spor­tivii in curs de afirmare Un amănunt aflat la sosirea oaspeţilor ilustrează perfect importanţa acordată partidei : meciul va fi televizat în în­tregime şi în Franţa! In imagine, primul contact al re­prezentativei secunde a Fran­ţei cu fotoreporterii sportivi. Foto: THEO MACARSCHI CLASAMENT jocurile primei manşe să fie de un nivel tehnic şi spec­tacular superior ediţiilor an­terioare. De asemenea, mişcă­rile de jucători de la un club la altul au avut, darul să mic­şoreze diferenţa de valoare dintre competitoare şi astfel am putut asista la meciuri e­­chilibrate, care ne-au oferit posibilitatea să ne formăm o părere şi asupra potenţei fi­zice şi tehnice a selecţiona­bililor. Dumitraş rămîne por­tarul de bază al naţionalei, insă el a evoluat la adevăra­ta lui valoare doar în meciul cu Avîntul. Asupra portarului Crişan n-am putut să-mi fac o părere completă, întrucit coechipierii lui de la Steaua 1. Steaua 2. Dinamo 3. Avîntul 4. Agronomia 5. I.P.G.G. 6. Tirnava 8 8 0 0 77—12 16 8 5 0 3 38—24 10 8 5 0 3 35—28 10 8 3 2 3 30—34 1 8 0 2 6 10—43 2 8 0 2 6 8—56 2 In pag. a IV-a, CELEBRUL ANTRENOR SPANIOL MUNOZ APRECIAZĂ: „CALIFICAREA ROMÂNIEI ESTE SIGURĂ!'' Miine, pe traseul de la Pantelimon Ultimele dueluri in campionatul de motocros Campionatul republi­can de motocros a ajuns în faza finală. Miine, pe traseul de la com­plexul sportiv Metalul­­Pantelimon) din Capi­tală, vor fi desemnaţi noii campioni ai ţării. In probele rezervate se­niorilor, conturile pen­tru primele locuri au fost lichidate în etapa cînd doi dintre marii favoriţi ai competiţiei, Erwin Seiler şi Cristian Davids, s-au accidentat, netezind astfel drumul spre invidiatele titluri alergătorilor Petre Pa­­xino (500 cmc) şi Şt. Chiţu (250 cmc). După toate probabilităţile, Cristian Davids, rănit la umăr, nu va putea concura, iar Seiler, re­făcut, va lua startul nu­mai pentru a dovedi a­devărata lui valoare, in­­cercînd să cîştige ulti­ma etapă a campiona­tului. Deosebit de atractivă se anunţă însă disputa pentru celelalte locuri fruntaşe, Aurel Ionescu, Mihai Banu, Otto Şte­fani, Adam Crisbai şi chiar veteranul echipei naţionale, Mihai Dănes­­cu, emiţînd justificate pretenţii pentru a se număra printre laureaţi. La tineret lupta pentru titlu va continua, cele mai multe şanse avîn­­du-le steliştii T. Bălănoiu şi St. Mihály, dar n-ar fi imposibil ca medalia de campion s-o cîştige re­­şiţeanul C. Boboiescu. Prin urmare, în pers­pectivă , întreceri pa­sionante. Primul start se va da la ora 13:30. Motocrosistul braşovean, Otto Ştefani, unul din animatorii actualului campionat, surprins pe o porțiune dificilă a traseului La telefon, hotel Bradul „Cartierul general al tricolorilor dominat de linişte şi bună dispoziţie POIANA BRAŞOV, “ (prin telefon, de la trimisul nostru). Aşa cum i-am promis lui An­gelo Niculescu, am venit pe cît de repede ne-a fost cu pu­tinţă (cu acceleratul 401, care pleacă din Bucureşti la ora 19,53) la „cartierul general“ al tricolorilor noştri. Primele impresii, deci. Vom începe cu cele de cadru, de decor. LA POIANA ESTE IARNA AUTENTICA... ...iată primul sentiment pe care ţi-l comunică nu numai temperatura (sub zero grade dimineaţa), ci şi căciulile de nea ale munţilor, precum şi covorul alb — gros de cîteva degete — care acoperă toată aşezarea. O iarnă, aşadar, în avanpremieră, primită şi pri­­vită cu plăcere şi simpatie de către cei 18 tricolori aflaţi aici în pregătire. AI ZICE, UN LOT DE ŞCOLARI Priviţi de la distanţă, ca şi din imediata apropiere, in­ternaţionalii noştri ne-au dat senzaţia — nouă şi aproape bizară — că avem, în faţă un lot de şcolari... Liniştiţi, or­donaţi, tăcuţi — şi nu din ostentaţie —, cuminţi (terme­nul unui funcţionar de la ad­ministraţia hotelului) ca nişte elevi, iată alura şocantă — un sens fericit — a celor mai buni fotbaliști ai României. Mărturisim că dacă nu ne-ar fi izbit, ca un prim-plan evident, atitudinea lor, model al genului, n-am fi scris a­­ceste cuvinte, care, poate, pentru unii, nu spun prea mult, dar pe care noi le-am pus pe hîrtie pentru că a­­ceastă natură, îndeobşte ne­cunoscută a băieţilor noştri (gîndiţi-vă la Răducanu, Do­­brin, Dumitrache, Dinu, exu­beranţii...), este semnificativă. ŞUT — TATA ! GOL — TATA ! BRAVO — TATA ! Şi pentru că aminteam de Dobrin, vom spune că l-am găsit, în camera 311 a hote­lului Bradul, intr-o ipostază la care nu ne-am fi putut gîndi. Cu bestsellerul lui Marius POPESCU (Continuare in pag. a 3-a) bem ORDINUL SPORTIVILOR e măsura ce creşte (şi creşte, din păcate, îngrijorător de mult in ultima vreme) numă­rul infracţiunilor la regula nescrisă a moralei sportive (adesea rezumată la expresia prea filigranată a fair-play-ului), se înmulţesc, peste tot în lum­e, şi efor­turile pentru găsirea remediilor, pentru ca incorectitudinea în arenă sau în afara ei a devenit cancerul lumii spor­tive. Dopingul, tentativa de fraudă, dezor­dinea, agresivitatea, toate aceste for­me de manifestație, dezgustătoare și dezonorante nu numai pe terenul spor­tiv, și pentru care nici o motivaţie, de nici un fel (atingerea unui scop cu orice preţ, prestigiu, cîştig material etc.) nu este admisibilă, — toate aces­tea cer o operă complexă şi radicală de asanare, operă la care s-au înhă­mat mulţi oameni de bine de pretu­tindeni. Nu de mult, cronicarul revistei „Fla­căra" a evocat, cu argumente perti­nente, necesitatea unui cod sportiv, încă în 1963, italianul Bruno Zauli, atlet și jurist de marcă, pleda pentru crea­­rea dreptului sportiv. Un simpozion juridic special a fost dedicat acestei chestiuni, înaintea Jocurilor Olimpice de anul trecut, la Ciudad de Mexico. Cu o demonstraţie simplistă dar con­­vingatoare, se spune că dacă aplici o palmă unui om pe stradă eşti pa­sibil de o pedeapsă în justiţie, pe cînd pe terenul de sport chiar dacă-ţi coto­nogeşti adversarul, producîndu-i even­tual o invaliditate de joc temporară, puniţia cea mai severă (şi cît de ridi­colă în comparaţie cu cealaltă !) poate fi eliminarea de pe teren sau suspen­darea limitată de la activitatea ludică. După cum ştim, în sport virtutea etică şi respectul regulilor sunt con­diţii aproape intrinsece şi cu siguranţă sine qua non. Supunerea la disciplină, conduita exemplară fac parte inte­grantă din sport. Eludarea acestor pre­cepte nu face cinste nimănui. Plecînd de la asemenea premise, Raoul Mollet, preşedintele Comitetului olimpic belgian, şi compatriotul său, juristul Luc Silance, au propus recent o soluţie împrumutată din deontologie (ştiinţa care tratează despre normele de conduită, despre obligaţiile faţă de alţii) şi anume crearea unui „ordin al sportivilor". Luînd ca model baroul avocaţilor sau ordinul medicilor ini­ţiatorii belgieni văd în „ordinul spor­tivilor" autoritatea chemată să insufle şi să impună practicanţilor realitatea, probitatea, demnitatea, politeţea etc. După ei, ordinul ar trebui să fie res­ponsabil pentru respectarea de către sportivi a principiilor etice şi a regu­lilor generale elaborate de către foru­rile sportive, dînd soluţii rezonabile în cazul infracţiunilor, rezolvînd chestiu­nile spinoase (doping etc.) printr-o ju­risdicţie care deocamdată nu revine nici unei alte autorităţi. Fiind de sor­ginte olimpică, propunerea prevede prezenţa, în compoziţia acestui ordin (care ar putea fi un juriu, o curte, un colegiu de onoare), a preşedintelui Comitetului olimpic naţional, a delega­ţilor unor federaţii, a doi sportivi de probitate incontestabilă şi a doi magis­traţi sau jurişti cu cunoştinţe în do­meniul sportului. Fireşte că acest colegiu de onoare nu este panaceu universal, dar soluţia ar putea fi studiată, măcar pentru girul de prestigiu pe care l-ar putea da în judecarea unor infracţiuni, din păcate, destul de dese. Victor BANCIULESCU : Asalt la manechine! la Şcoala sportivă nr. 1 aproximativ 100 de elevi din clasele V—VIII învaţă, sub îndrumarea profe­sorilor Elena Bejan şi Cornel Pelmuş, a.b.c.-ul scrimei, pregătindu-se să ducă mai departe prestigiul cucerit pe planşele lumii de Ileana şi Ionel Drîmbă, de Olga Szabó şi de celelalte „lame“ de frunte ale ţării noastre. Foto 1 A, NEAGU

Next