Steagul Roşu, ianuarie 1970 (Anul 25, nr. 5259-5282)
1970-01-14 / nr. 5267
-V ■*1 Anul XXV Nr. 5.267 (6.746) MIERCURI 14 ianuarie 1970 4 pagini 50 bani I ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN BACĂU AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Valorificarea superioară in ultimul an al cincinalului Un plus de vitalitate activității fiecărei unități economice a LEMNULUI factor-condiție al unei înalte rentabilități Ing. Ion CROITORI, director general al G.E.I.L. Bacău Combinatul de exploatare și industrializare a lemnului din Bacău, prin alcătuirea sa și prin modul în care își desfășoară activitatea, constituie o expresie revelatoare a măsurilor științifice luate de partidul nostru în scopul situării producției materiale pe tot mai înalte trepte de eficiență economică, înființat în luna octombrie a anului 1969, combinatul concentrează producția tuturor unităților forestiere din județ — atît de exploatare, cît și de industrializare și prelucrare, situîndu-se, prin volumul, diversitatea și valoarea produselor sale printre cele mai importante unități industriale, care contribuie substanțial la situarea județului Bacău în rîndul celor puternic dezvoltate. Eforturile colectivelor de muncă au fost, și vor fi și în continuare, marcate de grija de a folosi LEMNUL — această materie primă deosebit de prețioasă, cît mai judicios, de a-i dezvălui și pune în valoare cele mai rentabile calități. Aceasta, desigur, în concordanță directă cu cerințele economici, ale construcției socialismului. Anul care a trecut a însemnat aducerea în prim plan a unor posibilități și resurse de care dispunem, printre care valorificarea superioară a masei lemnoase — de la care am reușit să obținem un procent mai mare de lemn rotund de lucru. De asemenea, am acordat o atenție deosebită aprovizionării tehnicomateriale — cu materii prime, materiale, piese de schimb, combustibil, carburanți etc., dovedindu-se și de data aceasta valoarea de necontestat a măsurilor luate din timp, care înlăturînd surprizele din activitate, asigură buna desfășurare a acesteia. Pe alte linii direcționale, am acționat cu rezultate la fel de bune : organizarea la un nivel superior a proceselor tehnologice, îmbunătățirea indicilor de utilizare a utilajelor și mecanismelor, sporirea timpului efectiv de lucru prin reducerea absențelor de tot felul, materializarea unor studii de organizare superioară a producției și a muncii, ca și analizele temeinice, profunde, asupra modului in care sunt îndeplinite sarcinile economico-financiare, efectuate mai ales în comitetele de direcție, au atras sporuri substanțiale la toate capitolele. De altfel, cel mai elocvent vorbesc rezultatele consemnate la sfirșitul anului: planul de producție pe 1969 a fost îndeplinit încă de la data de 20 decembrie, obținîndu-se suplimentar pînă la finele anului: 32.576.000 lei la producția globală, iar la producția marfă 18.734.000 lei. Planul la sortimente a cunoscut o încadrare de sută la sută, înregistrindu-se plusuri de ordinul miilor de metri cubi; la bușteni pentru cherestea, diverse esențe — 23.111 mc, la cherestea diverse— 4.492 mc,la lemn pentru celuloză și pască mecanică 61S4 mc, mobilă în valoare de 3.839.000 lei, 3.944 mc uși ferestre ș. a. De asemenea, au fost reduse considerabil cheltuielile la 1.000 lei producție marfă (în 11 luni valoarea acestora fiind mai mică cu 2.245.000 lei). Am făcut această privire retrospectivă pentru a sublinia potențele colectivelor noastre, dar mai ales pentru a pune alături sarcinile vechiului an cu cele ale actualului, sarcini mai mari, mai complexe. Este suficient, credem, să precizăm că va trebui să sporim productivitatea muncii cu 7 la sută și să reducem cît mai mult cheltuielile la 1.000 lei producție marfă, pentru a spune totul. Fiind corelat cu resursele de materie primă și capacitățile de producție, planul fizic are, deci, create condițiile de bază pentru a fi îndeplinit la toate sortimentele. Desigur, însă, că sunt necesare eforturi permanente, susținute, pentru a introduce în circuitul, valorilor economice toate acele posibilități pe care le dezvăluie producția, acordând fiecăreia locul și importanța cuvenită. Așa după cum sublinia la recenta plenară a C.C. al P.C.R. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — secre(Continuare în pagină a IlI-a) INTRIMERAB ECONOMICĂ et o. PLUS&IMINUS Grija față de buzunarul obștei să fie aceeași ca și în cazul buzunarului propriu — Creșterea, an de an, a avuției naționale ridică în permanență, în fața colectivelor de conducere, noi sarcini legate de folosirea judicioasă și gospodărirea rațională a bunurilor materiale. O dată cu dezvoltarea ascendentă și în ritm susținut a bazei tehnico-materiale a socialismului sporește și numărul unităților și persoanelor chemate să administreze direct, sub diferite forme, bunuri materiale. Corespunzător creșterii volumului de bunuri și a persoanelor antrenate în gestionarea acestora, s-a îmbunătățit continuu și cadrul legislativ care să asigure întărirea proprietății socialiste, prevenirea sustragerilor, risipei și a altor forme de păgubire a avutului obștesc. Pe această linie se înscrie și noua reglementare privind angajarea gestionarilor, constituirea garanțiilor și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizațiilor socialiste adoptată de M.A.N. în recenta sa sesiune. Conștienți de necesitatea apărării proprietății socialiste și a utilizării eficiente a valorilor materiale în procesul de producție, colectivele unui număr tot mai mare de unități și organizații socialiste își desfășoară activitatea economică reducând la minimum cheltuielile neproductive și neeconomicoase și eliminînd posibilitățile de păgubire a avutului obștesc. Lucrurile nu stau însă, peste tot, la fel. Nu peste tot există același simț al răspunderii față de bunul obștesc. Anumite cauze, din care cea mai mare parte sunt de ordin subiectiv, fac ca, în unele unități, să se înregistreze, de la un trimestru la altul, pagube considerabile. In prezent, la Direcția teritorială de revizie și control există date centralizate privind pagubele înregistrate în cursul primelor trei trimestre ale anului trecut. Analiza acestor pagube, a factorilor care le-au provocat, precum și a posibilității de a fi substanțial diminuate în viitor face obiectul rubricii noastre „De la plus la minus“ pe care o publicăm în pagina a III-a a ziarului de astăzi. Notele publicate au fost redactate de colaboratorii noștri TEODOR BĂRUȚĂ, director la D.T.C.R. 2 Bacău și GHEORGHE LUNGU, controlor revizor șef. La Uzina de cauciuc din Borzești Prima decadăprimele succese Colectivul Uzinei de cauciuc din Borzești a încheiat prima decadă din acest an cu rezultate meritorii. Organizarea bună a producției și funcționarea corectă a instalațiilor au asigurat obținerea unor importante produse peste plan, dintre care enumerăm: benzen 28 tone, cauciuc sintetic 31 tone, P.C.V. 59 tone, fenol brul 6 tone, polistiren copolimer 2 tone ș.a. SUPERBĂ PERFORMANȚĂ A Miial REMESC Dinamo Bacău în turul IV al Cupei Europene a Tîrgurilor Stadionul „23 August“, teren foarte greu, timp frumos, fară soare , spectatori: circa 10.000. Au jucat echipele : DINAMO BACAU (tricouri albe, chiloți roșii, jambiere albe) , Ghiță— Comănescu, Nedelcu, Velicu, Kiss—Vătafu, Duțan—Pană, Dembrowski, Ene Daniel, Băluță (min. 79 Neumayer). . F. C. Kilmarnock (albastru-alb-albastru) : McLaughlan- Kiiig, McGrory, Starehan, Dickson—Gilmour (min. 53 Waddell), Tim McLean—Tommy McLean, Morrison, Mathie, Sheed. Foarte bun arbitrajul echipei maghiare, condusă la centru de reputatul István Zsolt. S-a intîmplat ca tocmai în anii campionatului mondial din Mexic, fotbalul românesc să trăiască doborîrea unui obsedant record : o echipă românească în turul IV al unei competiții fotbalistice europene.^ Și s-a întîmplat — spre bucuria și mîndria noastră — ca prima echipă românească trecută de turul III să fie Dinamo Bacău. Și, ca toate gurile potrivnice să se închidă, fotbaliștii băcăuani pășesc în turul IV al C.E.T. cu golaverajul general de 12—1 ! Trei echipe europene au plecat steagul în fața dinamoviștilor de pe Bistrița, recunoscîndu-se învinse fără drept de apel... Să ne întoarcem însă la meciul care avea să consfințească acest frumos record fotbalistic, amintind în treacăt că portarul Ghiță a avut... „gură de aur“ , și-a păstrat, într-adevăr, foarte imaculată poarta, în timp ce oaspeții au repus de două ori la centru. Așa cum „prezisese în ajun“. La fluierul arbitrului István Zsolt, tribunele stadionului Kump năvalnic și scoțienii se văd puși în fața primului atac băcăuan. Băluță demarează scurt pe partea stîngă, tentează iute stînga-dreapta, trece de Dickson și centrează înalt în careu dar balonul trece peste Ene Daniel venit în viteză și portarul McLaughlan reține. Acest început provoacă o nouă explozie în tribune și jucătorii antrenorului McCrae se regrupează presimțind alte atacuri ale gazdelor. Min. 2 consemnează a doua fază : Dombrowski șutează puternic cu efect de la circa 25 m, dar mingea șterge rădăcina barei. Două minute mai tîrziu, Pană — în formă excelentă — centrează impecabil la Duran, dar mijlocașul băcăuan își aranjează prea mult mingea și ratează de la 16 m, o ocazie rarisimă. Minutul 5 consemnează primul atac periculos al oaspeților : rapida și minuscula extremă dreaptă Tommy McLean îl depășește în viteză pe Kiss, centrează cu efect în fața porții noastre, dar Morrison și Mathie luptează succesiv. In același minut, portarul scoțian reține prin plonjon în colțul drept al porții un șut puternic al lui Ene Daniel, în pofida terenului desfundat ambele echipe practică un fotbal în viteză cu o succesiune rapidă de faze care încîntă și încălzesc tribunele. Cîteva minute în șir spectatorii își încurajează frenetic echipa. Se joacă din ce în ce mai rapid, și apărarea scoțiană e masată în careul propriu. Minutul 9 consemnează o nouă ratare a lui Duran : Ene Daniel trece de doi adversari, centrează înapoi. Pană cade în careu și Duran, venit ca un bolid, ratează de la numai 12 metri. Ratările la poarta lui McLaughlan se țin lanț. După două încercări de pătrundere individuală (Ene și Băluță), băcăuanii recâștigă mingea. Dombrowski șutează cu efect, Starehan respinge la Vătafu și acesta din colțul careului de 16 metri șutează de puțin pe lingă bară. Urmează un frumos un doi Pană—Dembrowski, care prind la mijloc patru adversari spre deliciul galeriei. Ștefan OLTEANU Dinamo Bacău- F.C. Kilmarnock 2-0 (1-0) Tenacele fundaș King nu poate respinge balatul e&xpediat de Ene și Dinamo conduce cu 2—0 !... Foto : C. BURSUC (Continuare in pag. a II-a) , Băcăuanul Pană bun jucător Foto cel de pe teren.mai C. SCARLAT Aspect din secția P.C.V. emulsie a Uzinei chimice din Borzești- Locul de primi grădinari trebuie recucerit! Cu cîțiva ani în urmă, cooperativa agricolă Pîncești a realizat cele mai mari producții de legume, servind drept exemplu pentru toate unitățile cooperatiste din județul nostru. „La noi, spunea președintele cooperativei, Ion Pruteanu, pe atunci brigadier legumicol, a fost organizat și un schimb de experiență, întrucit aveam rezultate bune. Cooperatorii din Pîncești au cunoștințe temeinice in această direcție, însemnate suprafețe din loturile in folosință personală fiind ocupate cu astfel de culturi". Pornind de la acest adevăr, să vedem care-i perspectiva dezvoltării legumiculturii în cooperativă: „Pentru anul 1970, a spus în continuare interlocutorul, vom reduce suprafața ocupată de legume“. Iată deci o concluzie cu totul contradictorie, propriilor convingeri: Argumentele președintelui în susținerea afirmației făcute nefiind deloc convingătoare, întrucit rezultatele slabe obținute în anul 1969 nu trebuie să ducă la infirmarea unei realități formate în decursul timpului, aceea că legumele sunt în măsură să aducă importante venituri bănești. La C.A.P. Pîncești . In anii 1965, 1966, 1967, spunea inginerul D. Iancu, specialistul unității, cooperativa Pîncești a realizat însemnate venituri din legumicultura. In 1966, de exemplu, cîștigul mediu pe hectar a fost de 12.800 lei, în afară de cantitățile de legume date la ziua-muncă. Este un venit care nu se poate realiza de la orice cultură, producțiile realizate la hectar ajungînd la 21.500 kg ardei gras și peste 28.000 kg la varză. Cu alte cuvinte sînt toate condițiile pentru practicarea unei legumiculturi care să nu aducă decit venituri unității noastre, exemplele date fiind edificatoare în acest sens. Că în anul 1969 veniturile pe hectarul de legume au fost de circa 2800 lei, aceasta indică modul defectuos în care s-a lucrat și nu altceva. Condiții au fost, dar nu s-a muncit gospodărește. Nu putem spune că legumicultura nu este rentabilă, ci din contra, foarte avantajoasă, dar aici se cere muncii cum trebuie, spunea Maria Suceveanu, cooperatoare din brigada legumicolă și membru în consiliul de conducere. In anul 1969 grădina de legume nu a fost întreținută cum trebuie, zilnic dacă veneau la lucru 25-30 de cooperatori (față de 187 înscriși — n.n.), ceilalți ducindu-se la alte lucrări unde ieșeau mai multe zile-muncă sau nu veneau deloc, la lucru în cooperativă. Aceasta a făcut ca scosul răsadului în cîmp să întirzie foarte mult, în momentul plantării lui la locul definitiv roșiile și ardeiul avînd deja fructe. întreținerea culturilor, de asemenea, a fost mult întîrziată, parte din suprafațe rămînînd chiar nelucrate. Unii cooperatori, deși s-au înscris să lucreze la grădină, în timpul verii au plecat din sat, revenind toamna la recoltat, dar ce să strângă ? Și Ioan P. Sandu, care lucrează numai la grădină de la înființarea cooperativei, are aceleași păreri: „Legumele aduc venituri mari, dar trebuie lucrate gospodărește și nu la întîmplare“. Afirmațiile interlocutorilor sunt perfect adevărate. Urmare a neintreținerii culturilor, producțiile la hectar au fost sub orice critică : ardei gras — 2750 kg ; gogoșari — 1330 kg ; ceapă — 1200 kg ; varză — 2860 kg etc. Semnificativă este cultura usturoiului. De pe cele 5 hectare s-au realizat doar 1400 kg. Sămânța a costat 25.000 lei, iar prin vînzarea integrală a producției s-au încasat 13.300 lei, deci o pierdere de 11.700 lei, la care se adaugă și un consum de 500 zilemuncă. Cauza ? Nu că ar fi o cultură nerentabilă dar din cele 5 ha, 1,5 ha nu au fost întreținute deloc, iar pe restul suprafeței s-a aplicat doar un plivit și o singură prașilă ! Și la celelalte culturi nu s-au aplicat decit două prașile față de 4-6 planificate, și în plus, toate lucrările fiind executate cu întirziere !?! Faptele arătate sunt suficient de concludente și fără alte comentarii considerăm că e de datoria consiliului de conducere să revadă actuala situație din legumicultura, și Ing. GH. LIPU (Continuare în pag. a III-a) Cum a pierit imperiul minoian Cîțiva dintre cei mai de seamă savanți ai lumii au studiat recent una dintre cele mai adinei taine ale antichității — distrugerea bruscă a puternicului imperiu minoian, care a existat pe Insula Creta pînă acum 3400 de ani. 76 de arheologi, geologi și experți in vulcanologie din 17 țări s-au întilnit la Congresul internațional asupra vulcanului de pe Insula Thera și au încercat să dovedească existența unei catastrofe preistorice, care a distrus Creta și a transformat în ruine somptuoasele ei palate. Deși nu toate datele problemei au fost încă elucidate, savanții au căzut de acord să coopereze în continuare pentru dezlegarea pînă la capăt a acestei taine. Ei au fost oaspeții profesorului Spyridon Marynatos, inspector general al antichităților Greciei, care de peste 30 de ani susține că avansata civilizație minoiană a fost distrusă brusc de un gigantic val creat în jurul anului 1470 î.e.n. de erupția vulcanului de pe Insula Thera, situată la aproximativ 90 km la nord de Creta. Cercetătorii susțin că existența straturilor vulcanice de lavă și zgură care acoperă insula constituie o dovadă a faptului că aici s-a produs o erupție. Aceasta a fost atît de puternică, incit jumătatea centrală a insulei s-a prăbușit sub nivelul mării, aproximativ 300 de metri pe verticală, ceea ce, după părerea profesorului Marynatos, a provocat un val uriaș. Amploarea, fazele și consecințele catastrofei au constituit de fapt punctele cheie ale Congresului. Delegații au vizitat ruinele unui mare oraș minoian perfect conservat pe care profesorul Marynatos îl dezgroapă acum de sub straturile vulcanice de la Akrotiri. El susține că orașul a fost acoperit de un strat de lavă de aproximativ 3 metri în timpul unei erupții a vulcanului Thera, care a avut loc prin jurul anului 1520 î.e.n., dată autentificată de unele vase de ceramică destinate păstrării proviziilor în magaziile insularilor și descoperite în timpul săpăturilor arheologice. Marynatos susține că erupția majoră care a provocat de fapt dezastrul Insulei Creta a avut loc (Continuare în pag. a II-a)