Steagul Roşu, ianuarie 1970 (Anul 25, nr. 5259-5282)

1970-01-14 / nr. 5267

-V ■*1 Anul XXV N­r. 5.267 (6.746) MIERCURI 14 ianuarie 1970 4 pagini 50 bani I ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN BACĂU AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN Valorificarea superioară in ultimul an al cincinalului Un plus de vitalitate activității fiecărei unități eco­nomice a LEMNULUI factor-condiție al unei înalte rentabilități Ing. Ion CROITORI­­, director general al G.E.I.L. Bacău Combinatul de exploatare și industrializare a lem­nului din Bacău, prin alcătuirea sa și prin modul în care își desfășoară activitatea, constituie o expresie revelatoare a măsurilor științifice luate de partidul nostru în scopul situării producției materiale pe tot mai înalte trepte de eficiență economică, înființat în luna octombrie a anului 1969, combi­natul concentrează producția tuturor unităților fores­tiere din județ — atît de exploatare, cît și de indus­trializare și prelucrare, situîndu-se, prin volumul, di­versitatea și valoarea produselor sale printre cele mai importante unități industriale, care contribuie substanțial la situarea județului Bacău în rîndul ce­lor puternic dezvoltate. Eforturile colectivelor de muncă au fost, și vor fi și în continuare, marcate de grija de a folosi LEM­NUL — această materie primă deosebit de prețioasă, cît mai judicios, de a-i dezvălui și pune în valoare cele mai rentabile calități. Aceasta, desigur, în con­cordanță directă cu cerințele economici, ale construc­ției socialismului. Anul care a trecut a însemnat aducerea în prim plan a unor posibilități și resurse de care dispunem, printre care valorificarea superioară a masei lem­noase — de la care am reușit să obținem un procent mai mare de lemn rotund de lucru. De asemenea, am acordat o atenție deosebită aprovizionării tehnico­­materiale — cu materii prime, materiale, piese de schimb, combustibil, carburanți etc., dovedindu-se și de data aceasta valoarea de necontestat a măsurilor luate din timp, care înlăturînd surprizele din activi­tate, asigură buna desfășurare a acesteia. Pe alte linii direcționale, am acționat cu rezultate la fel de bune : organizarea la un nivel superior a proceselor tehnologice, îmbunătățirea indicilor de u­­tilizare a utilajelor și mecanismelor, sporirea timpu­lui efectiv de lucru prin reducerea absențelor de tot felul, materializarea unor studii de organizare supe­rioară a producției și a muncii, ca și analizele temei­nice, profunde, asupra modului in care sunt îndepli­nite sarcinile economico-financiare, efectuate mai a­­les în comitetele de direcție, au atras sporuri substan­țiale la toate capitolele. De altfel, cel mai elocvent vorbesc rezultatele con­semnate la sfirșitul anului: planul de producție pe 1969 a fost îndeplinit încă de la data de 20 decem­brie, obținîndu-se suplimentar pînă la finele anului: 32.576.000 lei la producția globală, iar la producția marfă 18.734.000 lei. Planul la sortimente a cunoscut o încadrare de sută la sută, înregistrindu-se plusuri de ordinul miilor de metri cubi; la bușteni pentru cherestea, diverse esențe — 23.111 m­c, la cherestea di­verse— 4.492 mc,la lemn pentru celuloză și pască mecanică 61S4 m­c, mobilă în valoare de 3.839.000 lei, 3.944 m­c uși ferestre ș. a. De asemenea, au fost re­duse considerabil cheltuielile la 1.000 lei producție marfă (în 11 luni valoarea acestora fiind mai mică cu 2.245.000 lei). Am făcut această privire retrospectivă pentru a sublinia potențele colectivelor noastre, dar mai ales pentru a pune alături sarcinile vechiului an cu cele ale actualului, sarcini mai mari, mai complexe. Este suficient, credem, să precizăm că va trebui să spo­rim productivitatea muncii cu 7 la sută și să re­ducem cît mai mult cheltuielile la 1.000 lei producție marfă, pentru a spune totul. Fiind corelat cu resursele de materie primă și ca­pacitățile de producție, planul fizic are, deci, create condițiile de bază pentru a fi îndeplinit la toate sortimentele. Desigur, însă, că sunt necesare eforturi permanente, susținute, pentru a introduce în circuitul, valorilor economice toate acele posibilități pe care le dezvăluie producția, acordând fiecăreia locul și importanța cu­venită. Așa după cum sublinia la recenta plenară a C.C. al P.C.R. tovarășul NICOLAE CEAUȘESCU — secre­(Continuare în pagină a IlI-a) INTRIMERAB ECONOMIC­Ă e­t o. PLUS&IMINUS Grija față de buzunarul obștei să fie aceeași ca și în cazul buzunarului propriu­ — Creșterea, an de an, a avu­ției naționale ridică în perma­nență, în fața colectivelor de conducere, noi sarcini legate de folosirea judicioasă și gospo­dărirea rațională a bunurilor materiale. O dată cu dezvolta­rea ascendentă și în ritm sus­ținut a bazei tehnico-materiale a socialismului sporește și nu­mărul unităților și persoanelor chemate să administreze di­rect, sub diferite forme, bu­nuri materiale. Corespunzător creșterii vo­lumului de bunuri și a per­soanelor antrenate în gestiona­rea acestora, s-a îmbunătățit continuu și cadrul legislativ care să asigure întărirea pro­prietății socialiste, prevenirea sustragerilor, risipei și a altor forme de păgubire a avutului obștesc. Pe această linie se în­scrie și noua reglementare pri­vind angajarea gestionarilor, constituirea garanțiilor și răs­punderea în legătură cu gestio­narea bunurilor organizațiilor socialiste adoptată de M.A.N. în recenta sa sesiune. Conștienți de necesitatea a­­părării proprietății socialiste și a utilizării eficiente a valorilor materiale în procesul de pro­ducție, colectivele unui număr tot mai mare de unități și or­ganizații socialiste își desfă­șoară activitatea economică re­ducând la minimum cheltuie­lile neproductive și neecono­­micoase și eliminînd posibili­tățile de păgubire a avutului obștesc. Lucrurile nu stau însă, peste tot, la fel. Nu peste tot există același simț al răspunderii față de bunul obștesc. Anumite cauze, di­n care cea mai mare parte sunt de ordin subiectiv, fac ca, în unele unități, să se înregistreze, de la un trimes­tru la altul, pagube considera­bile. In prezent, la Direcția teri­torială de revizie și control e­­xistă date centralizate privind pagubele înregistrate în cursul primelor trei trimestre ale a­­nului trecut. Analiza acestor pagube, a factorilor care le-au provocat, precum și a posibi­lității de a fi substanțial dimi­nuate în viitor face obiectul rubricii noastre „De la plus la minus“ pe care o publicăm în pagina a III-a a ziarului de astăzi. Notele publicate au fost redactate de colaboratorii noș­tri TEODOR BĂRUȚĂ, direc­tor la D.T.C.R. 2 Bacău și GHEORGHE LUNGU, contro­lor revizor șef. La Uzina de cauciuc din Borzești Prima decadă­­primele succese Colectivul Uzinei de cauciuc din Borzești a încheiat prima decadă din acest an cu rezul­tate meritorii. Organizarea bună a producției și funcțio­narea corectă a instalațiilor au asigurat obținerea unor im­portante produse peste plan, dintre care enumerăm: ben­zen 28 tone, cauciuc sintetic 31 tone, P.C.V. 59 tone, fenol brul 6 tone, polistiren copoli­­mer 2 tone ș.a. SUPERBĂ PERFORMANȚĂ A Miial REMESC Dinamo Bacău­­ în turul IV al Cupei Europene a Tîrgurilor Stadionul „23 August“, teren foarte greu, timp frumos, fară soare , spectatori: circa 10.000. Au jucat echipele : DINAMO BACAU (tricouri albe, chiloți roșii, jambiere albe) , Ghiță— Comănescu, Nedelcu, Velicu, Kiss—Vătafu­, Duțan—Pană, Dembrowski, Ene Daniel, Băluță (min. 79 Neu­mayer). . F. C. Kilmarnock (albastru-alb-albastru) : McLaughlan- Kiiig, McGrory, Starehan, Dickson—Gilmour (min. 53 Wad­dell), Tim McLean—Tommy McLean, Morrison, Mathie, Sheed. Foarte bun arbitrajul echipei maghiare, condusă la centru de reputatul István Zsolt. S-a intîmplat ca tocmai în anii campionatului mondial din Mexic, fotbalul românesc să trăiască dobo­­rîrea unui obsedant record : o echi­pă românească în turul IV al unei competiții fotbalistice europene.^ Și s-a întîmplat — spre bucuria și mîn­­dria noastră — ca prima echipă ro­mânească trecută de turul III să fie Dinamo Bacău. Și, ca­ toate gurile potrivnice să se închidă, fotbaliștii băcăuani pășesc în turul IV al C.E.T. cu golaverajul general de 12—1 ! Trei echipe europene au plecat steagul în fața dinamoviștilor de pe­­ Bistrița, recunoscîndu-se învinse fără drept de apel... Să ne întoarcem însă la meciul ca­re avea să consfințească acest fru­mos record fotbalistic, amintind în treacăt că portarul Ghiță a avut... „gură de aur“ , și-a păstrat, într-ade­­văr, foarte imaculată poarta, în timp ce oaspeții au repus de două ori la centru. Așa cum „prezisese în ajun“. La fluierul arbitrului István Zsolt, tribunele stadionului K­ump năvalnic și scoțienii se văd puși în fața primu­lui atac băcăuan. Băluță demarează scurt pe partea stîngă, tentează iute stînga-dreapta, trece de Dickson și centrează înalt în careu dar balonul trece peste Ene Daniel venit în vi­teză și portarul McLaughlan reține. Acest început provoacă o nouă ex­plozie în tribune și jucătorii antre­norului McCrae se regrupează pre­simțind alte atacuri ale gazdelor. Min. 2 consemnează a doua fază : Dombrowski șutează puternic cu e­­fect de la circa 25 m, dar mingea șterge rădăcina barei. Două minute mai tîrziu, Pană — în formă exce­lentă — centrează impecabil la Du­ran, dar mijlocașul băcăuan își aran­jează prea mult mingea și ratează de la 16 m, o ocazie rarisimă. Minutul 5 consemnează primul atac periculos al oaspeților : rapida și minuscula extremă dreaptă Tommy McLean îl depășește în viteză pe Kiss, centrea­ză cu efect în fața porții noastre, dar Morrison și Mathie luptează succesiv. In același minut, portarul scoțian re­ține prin plonjon în colțul drept al porții un șut puternic al lui Ene Da­niel, în pofida terenului desfundat am­bele echipe practică un fotbal în vi­teză cu o succesiune rapidă de faze care încîntă și încălzesc tribunele. Cîteva minute în șir spectatorii își încurajează frenetic echipa. Se joa­că din ce în ce mai rapid, și apăra­rea scoțiană e masată în careul pro­priu. Minutul 9 consemnează o nouă ratare a lui Duran : Ene Daniel trece de doi adversari, centrează înapoi. Pană cade în careu și Duran, venit ca un bolid, ratează de la numai 12 metri. Ratările la poarta lui McLau­­ghlan se țin lanț. După două încer­cări de pătrundere individuală (Ene și Băluță), băcăuanii recâștigă min­gea. Dombrowski șutează cu efect, Starehan respinge la Vătafu și aces­ta din colțul careului de 16 metri șu­tează de puțin pe lingă bară. Urmea­ză un frumos un­ doi Pană—Dem­browski, care prind la mijloc patru adversari spre deliciul galeriei. Ștefan OLTEANU Dinamo­ Bacău- F.C. Kilmarnock 2-0 (1-0) Tenacele fundaș King nu poate r­­espinge­ bala­tul e&xpediat de Ene și Dinamo conduce cu 2—0 !... Foto : C. BURSUC (Continuare in pag. a II-a) , Băcăuanul Pană bun jucător Foto cel de pe teren.mai C. SCARLAT Aspect din secția P.C.V. emulsie­ a Uzinei chimice din Borzești- Locul de primi grădinari trebuie recucerit! Cu cîțiva ani în urmă, coopera­tiva agricolă Pîncești a realizat cele mai mari producții de legu­me, servind drept exemplu pen­tru toate unitățile cooperatiste din județul nostru. „La noi, spunea președintele cooperativei, Ion Pru­­teanu, pe atunci brigadier legumi­col, a fost organizat și un schimb de experiență, întrucit aveam re­zultate bune. Cooperatorii din Pîn­cești au cunoștințe temeinice in a­­ceastă direcție, însemnate suprafe­țe din loturile in folosință perso­nală fiind ocupate cu astfel de cul­turi". Pornind de la acest adevăr, să vedem care-i perspectiva dezvoltă­rii legumiculturii în cooperativă: „Pentru anul 1970, a spus în con­tinuare interlocutorul, vom reduce suprafața ocupată de legume“. Iată deci o concluzie cu totul contradictorie, propriilor convin­geri: Argumentele președintelui în susținerea afirmației făcute nefi­­ind deloc convingătoare, întrucit rezultatele slabe obținute în anul 1969 nu trebuie să ducă la infir­marea unei realități formate în de­cursul timpului, aceea că legume­le sunt în măsură să aducă impor­tante venituri bănești. La C.A.P. Pîncești . In anii 1965, 1966, 1967, spunea inginerul D. Iancu, specialistul u­­nității, cooperativa Pîncești a rea­lizat însemnate venituri din legu­micultura. In 1966, de exemplu, cîștigul mediu pe hectar a fost de 12.800 lei, în afară de cantitățile de legume date la ziua-muncă. Este un venit care nu se poate realiza de la orice cultură, producțiile rea­lizate la hectar ajungînd la 21.500 kg ardei gras și peste 28.000 kg la varză. Cu alte cuvinte sînt toa­te condițiile pentru practicarea u­­nei legumiculturi care să nu adu­că decit venituri unității noastre, exemplele date fiind edificatoare în acest sens. Că în anul 1969 ve­niturile pe hectarul de legume au fost de circa 2800 lei, aceasta indi­că modul defectuos în care s-a lu­crat și nu altceva. Condiții au fost, dar nu s-a muncit gospodărește.­­ Nu putem spune că legumicul­tura nu este rentabilă, ci din con­tra, foarte avantajoasă, dar aici se cere muncii cum trebuie, spunea Maria Suceveanu, cooperatoare din brigada legumicolă și membru în consiliul de conducere. In anul 1969 grădina de legume nu a fost întreținută cum trebuie, zilnic da­că veneau la lucru 25-30 de coope­ratori (față de 187 înscriși — n.n.), ceilalți ducindu-se la alte lucrări unde ieșeau mai multe zile-mun­­că sau nu veneau deloc, la lucru în cooperativă. Aceasta a făcut ca scosul răsadului în cîmp să întir­­zie foarte mult, în momentul plan­tării lui la locul definitiv roșiile și ardeiul avînd deja fructe. între­ținerea culturilor, de asemenea, a fost mult întîrziată, parte din su­­prafațe rămînînd chiar nelucrate.­ Unii cooperatori, deși s-au înscris să lucreze la grădină, în timpul verii au plecat din sat, revenind­­ toamna la recoltat, dar ce să strân­gă ? Și Ioan P. Sandu, care lucrează numai la grădină de la înființarea cooperativei, are aceleași păreri: „Legumele aduc venituri mari, dar trebuie lucrate gospodărește și nu la întîmplare“. Afirmațiile interlocutorilor sunt perfect adevărate. Urmare a ne­­intreținerii culturilor, producțiile la hectar au fost sub orice criti­că : ardei gras — 2750 kg ; gogo­­șari — 1330 kg ; ceapă — 1200 kg ; varză — 2860 kg etc. Semnificativă este cultura usturoiului. De pe ce­le 5 hectare s-au realizat doar 1400 kg. Sămânța a costat 25.000 lei, iar prin vînzarea integrală a produc­ției s-au încasat 13.300 lei, deci o pierdere de 11.700 lei, la care se a­­daugă și un consum de 500 zile­­muncă. Cauza ? Nu că ar fi o cul­tură nerentabilă dar din cele 5 ha, 1,5 ha nu au fost întreținute deloc, iar pe restul suprafeței s-a aplicat doar un plivit și o singură prași­­lă ! Și la celelalte culturi nu s-au aplicat decit două prașile față de 4-6 planificate, și în plus, toate lu­crările fiind executate cu întir­­ziere !?! Faptele arătate sunt suficient de concludente și fără alte comentarii considerăm că e de datoria consi­liului de conducere să revadă ac­tuala situație din legumicultura, și Ing. GH. LIPU (Continuare în pag. a III-a) Cum a pierit imperiul minoian Cîțiva dintre cei mai de seamă savanți ai lumii au studiat recent una dintre cele mai adinei taine ale antichității — distrugerea bruscă a puternicului imperiu mi­noian, care a existat pe Insula Creta pînă acum 3400 de ani. 76 de arheologi, geologi și experți in vulcanologie din 17 țări s-au în­­tilnit la Congresul internațional asupra vulcanului de pe Insula Thera și au încercat să dovedeas­că existența unei catastrofe pre­istorice, care a distrus Creta și a transformat în ruine somptuoase­le ei palate. Deși nu toate datele problemei au fost încă elucidate, savanții au căzut de acord să co­opereze în continuare pentru dez­legarea­­ pînă la capăt a acestei taine. Ei au fost oaspeții profeso­rului Spyridon Marynatos, inspec­tor general al antichităților Gre­ciei, care de peste 30 de ani sus­ține că avansata civilizație mino­­iană a fost distrusă brusc de un gigantic val creat în jurul anului 1470 î.e.n. de erupția vulcanului de pe Insula Thera, situată la a­­proximativ 90 km la nord de Cre­ta. Cercetătorii susțin că existența straturilor vulcanice de lavă și zgură care acoperă insula consti­tuie o dovadă a faptului că aici s-a produs o erupție. Aceasta a fost atît de puternică, incit jumă­tatea centrală a insulei s-a pră­bușit sub nivelul mării, aproxi­mativ 300 de metri pe verticală, ceea ce, după părerea profesoru­lui Marynatos, a provocat un val uriaș. Amploarea, fazele și consecin­țele catastrofei au constituit de fapt punctele cheie ale Congresu­lui. Delegații au vizitat ruinele u­­nui mare oraș minoian perfect conservat pe care profesorul Ma­rynatos îl dezgroapă acum de sub straturile vulcanice­ de la Akro­­tiri. El susține că orașul a fost acoperit de un strat de lavă de aproximativ 3 metri în timpul u­­nei erupții a vulcanului Thera, care a avut loc prin jurul anului 1520 î.e.n., dată autentificată de unele vase de ceramică destinate păstrării proviziilor în magaziile insularilor și descoperite în timpul săpăturilor arheologice. Marynatos susține că erupția majoră care a provocat de fapt dezastrul Insulei Creta a­ avut loc (Continuare în pag. a II-a)

Next