Steagul Roşu, februarie 1970 (Anul 25, nr. 5283-5306)

1970-02-14 / nr. 5294

PAGINA A III-A O PAGINA A III-A O PAGINA A III-A In această primă jumătate a lunii februarie, a­­tenția tuturor colectivelor din unitățile industriale, construcții, transporturi feroviare și auto este con­centrată către un eveniment de maximă importanță pentru finișul actualului cincinal: ADUNĂRILE GENERALE ALE SALARIAȚILOR, în cadrul cărora — analizîndu-se modul de desfășurare a activității in 1969, rezultatele obținute, deficiențele semnalate, sunt propuse măsuri de maximă și imediată eficiență economică, al căror scop esențial îl constituie ridica­rea cât mai sus a ștachetei ce exprimă nivelul activi­tății în general. Pagina a 3-a din ziarul de astăzi își propune să scoată în evidență tocmai principalele aspecte, consta­tate cu prilejul desfășurării unor asemenea adunări. Valorificarea superioară a resurselor materiale și umane IN CINSTEA CELEI DE-A 37-A ANIVERSĂRI A LUPTELOR CEFERIȘTILOR ȘI PETROLIȘTILOR Aproape fără excepție... Aproape fără excepție, lun­a ianuarie a fiecărui an ridică obstacole puternice în fața lu­crătorilor de la tracțiune. Pu­tem spune că este perioada cind se verifică, cu mijloacele cele mai convingătoare, capaci­tatea acestor oameni, seriozita­tea, dăruirea în muncă. Și fă­ră excepție constatăm deosebite, concretizate­ în fapte de­pășiri ale planului de transport, regularitate și siguranță în circulație etc. Asemenea aspecte întîlnim și la Depoul CFR Bacău. Peste 39 la sută este plusul înregis­trat în luna ianuarie la tone brute/km echivalente, iar con­sumul specific de combustibil convențional a fost redus cu 9,83 la­ sută, ceea ce înseamnă 349 tone și, respectiv, o econo­mie de aproape 100.000 lei, întregim lista aceasta a suc­ceselor cu cele obținute de me­seriașii din atelier : planul de reparații a fost îndeplinit inte­gral, s-a redus cu 1,30 la sută timpul de imobilizare a loco­motivelor la reparații cu oca­zia spălării, lucrările efectuate sunt de bună calitate. Dar, mai presus de orice, se cuvine să apreciem oamenii. Mecanicul de locomotivă G. Roșu, fochistul Gh­. Pardașu, lăcătușii Gh. Dumitru și î. Ga­lan, strungarul C. Luncanu, toți ceilalți lucrători, dau străluci­rea și prețiozitatea rezultatelor de fiecare si. Eforturi sporite Rafinarii de la Dărmănești, angajați în întrecerea socialis­tă, și-au conjugat eforturile în vederea realizării unor impor­tante depășiri de plan la o se­rie de indicatori economici și sortimente.­­ Cinstind cu rezul­tate pozitive Ziua de 16 Fe­bruarie,­colectivul de lucrători de aici a obținut, la sfîrșitul lu­nii ianuarie, o depășire de 1 la sută la valoarea producției globale, de 3,4 la sută la valoa­rea producției marfă vîndută și încasată și o creștere de 0,6 la sută la productivitatea muncii. Rafinăria Dărmănești rapor­tează că de la începutul anului și pînă în prezent, a înregistrat importante plusuri față de plan la principalele sortimen­te. Astfel, la benzină s-a reali­zat un plus de 604 tone, la pe­trol 329 tone, la motorină 132 tone, la păcură 44 tone, la gaze de rafinărie 109 tone. Promptitudine întreprinderea de transport, ateliere și baza tubulară din Moinești are o deosebită con­tribuție la bunul mers al acti­vității unităților de foraj și ex­tracție din cadrul GIFET. In a­­ceste zile, cind în județul nos­tru petroliștii și ceferiștii cins­tesc cu cele mai bune realizări memoria luptelor din februarie 1933, la START Moinești se a­­daugă noi succese celor din lu­na ianuarie cînd doi dintre prin­cipalii indicatori (tone trans­portate și tone kilometrice) au fost îndepliniți în proporție de 132 și respectiv 125 la sută. în prim­a decadă a lunii fe­bruarie, colectivul întreprinde­rii a reușit să răspundă­­ cu promptitudine tuturor solicită­rilor sondorilor de la foraj și extracție. Vînătorii... nu hibernează De la începutul anului și pînă în prezent — așa, după cum ne co­munică președintele Asociației județene a vînătorilor și pescari­lor amatori, — cu toate că vînatul principal al terenurilor din județul nostru (iepurele) a fost protejat­­ în vederea înmulțirii lui pentru viitor), s-a intensificat recol­tarea mistreților și a cerbilor și căprioarelor­­ (acestora din urmă prin selecție). O însem­nată canti­tate de vînat a fost livrată la ex­port,­­ fiind depășită sarcina pe care­­ asociația și-a asumat-o în a­­cest­ sens. . De unde se vede că vînătorii... nu hibernează. / ANUL XXV — NR. 5.294 (6.773) SIMBATA 14 FEBRUARIE 1970 4 pagini —­ 30 bani [UNK] In spatele optimismului -TARAGANAREA LUCRĂRILOR IN RĂSADNIȚE în ziarul nostru de sîmbătă, 7 februarie, semnalam existenta u­­nor grave deficiente în pregătirea recoltei de legume, deficiente care nu numai că duc la di­minuarea veniturilor bănești ala cooperati­velor, dar lipsesc și consumatorii de acest valoros aliment, în ce­le ce urmează ne vom ocupa de un alt caz, unde zilele trecute practic lucrările în ră­sadnițe abia începuse­ră, deși încă din ianua­rie a. c., la analiza re­zultatelor economice obținute de către uni­tățile cooperatiste în anul 1969, se afirmase că acțiunile sunt în grafic, cu excepția u­­nor treburi care se da­­toresc anumitor greu­tăți financiare. Este vorba despre coopera­tiva agricolă de pro­ducție Buhoci. Situată la numai cîțiva km de oraș, coo­perativa din Buhoci are um important sec­tor legumicol, pentru acest an suprafața pre­văzută a se cultiva cu astfel de culturi ajun­­gînd la 40 hectare. Or, din calculele făcute de către specialiști, re­zultă că pentru produ­cerea răsadului este nevoie de aproxima­tiv 3,700 m p ră­sadniță, din care cir­ca 800 m p pentru însămînțat, iar restul pentru repicatul mici­lor plantule. Pînă în momentul de față, după declarația ingi­nerului Jenică Pascal, specialistul cooperati­vei, unitatea și-a asi­gurat întregul necesar de jocuri și rame, nu­mai că acestea nu sînt verificate și reparate în întregime. La ra­mele noi —­ 1.500 m p — sticla încă viu este­­ fixată, iar lucrarea se desfășoară într-un ritm foarte lent. Dar nu e nu­mai atît. Pentru ame­najarea răsadnițelor conform planului sta­bilit, unitatea are ne­voie de 221 m­c pă­­mînt de țelină, 205 m­ c mraniță, 187 m c nisip. Ce s-a aprovizonat și pregătit pînă acum ? Foarte puțin !? Am zis aprovizionat și pregătit întrucît­ întreaga can­titate de nisip 51 o bu­nă parte din pămîntul de retină trebuie trans­portate cu atelajele. Tot acest material — pămînt, mraniță, nisip — se impune a fi dat prin ciur și apoi de­zinfectat, operațiuni care de fapt puteau fi executate în parte încă din toamna preceden­tă. Dar, deși în aceas­tă perioadă este de e­ La C.A.P. Buhoci­ xecutat un volum des­tul de mare de lucrări, în sectorul de răsadni­țe lucrează doar cîtiva cooperatori. La data vizitei noastre nu am găsit la fața locului decit pe Anton Sticla­­ru, paznic. Acum vre­mea este frumoasă și nu ne putem dumeri de ce nu se lucrează mai intens ? în­sămînțatul, ce-i drept, începuse. Dar cum ? Care-i pers­pectiva semințelor in­troduse în pămînt dacă răsadnițele respective nu au temperatura ne­cesară ? Aceasta pen­tru că patul cald nu a fost pregătit în mod corespunzător, fapt ce poate crea surprize în cazul unor nopți cu temperatură scăzută. Amenajarea suprafe­ței de răsadnițe amin­tite mai sus, după cum știm,­­ impune în pri­mul rând existența bio­­combustibilului. Cu­ trebuie ? Calculele a­rată cifra de aproxi­­­mativ 900 tone/ gunoi de grajd. Este de înțe­les faptul că fără a­­­ceastă cantitate nu­­poate fi amenajată su­prafața propusă. Dar unitatea dispune de biocombustibilul res­pectiv ? Nu ! Or, din calcule, rezultă că în­tregul efectiv de ani­male al cooperativei poate să asigure doar circa 600 tone gunoi , aceasta pentru că nu s-au luat măsuri pen­tru conservarea guno­iului încă din momen­tul introducerii anima­lelor la stabulație, așa după cum de altfel, se indică. Acum se afir­mă că deficitul va fi completat luîndu-se gunoi de la coopera­tori. Să vedem și a­­cest lucru, dar mai gospodărește era dacă întreaga cantitate se a­­proviziona din coope­rativă, întrucît condi­ții au existat. Cu toate deficiențele arătate în pregătirea recoltei de legume la Buhoci, brigadierul le­gumicol C. Dobrin era foarte optimist ! Actualul stadiu de pregătire a recoltei de legume nu trebuie să mulțumească consiliul de conducere, pe pre­ședintele cooperativei, C. Munteanu. Măsurile care se impun a fi lua­te în perioada imediat următoare trebuie să ducă la lichidarea ur­gentă a rămînerilor în urmă. Experiență și posibilități există, dar pînă în prezent nu se constată suficientă preocupare. Pregătirea răsadului reprezintă un moment hotărîtor în producția de legume, orice întîrziere nepu­­t­înd fi recuperată. De aceea trebuie executat totul la timpul potrivit. Graficul întocmit pri­vind desfășurarea lu­crărilor în răsadnițe să fie respectat pînă în ce­le mai­­ mici amănunte. Aspect din sala mașinilor F-5 a­ Fabricii­­„Letea“ din Bacău. r CiTiȚi ÎN PAGINA A II-A !! Oamenii și legea su­ Poșta redacției SPORT ‘1 SEMNIFICAȚIA SOCIALA A EXAMENULUI Ancheta noastră ■ Examenul — o verificare a maturității inte­­lectuale și sociale a studenților H Care este rolul pro­fesorului pe care-l pregătim ? H Autoexaminare I Acumulări în facultate — salt calitativ în viață, în această perioadă,­la toate in­stitutele de învățămint superior, subiectul „la modă“ este sesiunea de examene. Este o etapă hotărî­­toare, de confirmări sau infirmări, o confruntare generală profesor— student, din care, în ultimă instan­ță, va trebui să profite societatea. Țintem seama de acest considerent major, me-am adresat cîtorva cadre didactice cu întrebarea: „în ce con­stă semnificația socială a exame­nului Lect. univ. Stela Ionescu, secre­tara organizației de partid a Fa­cultății de filologie : „Examen în­seamnă, înainte de toate, apreciere. Din acest punct de vedere tema dv. mi se pare interesantă, în sensul că depășește anumite limite, cău­­tînd o semnificație­ mai adîncă. Este necesar să căutăm ceea ce e­­xistă dincolo de valoarea imediată a actelor noastre, a comportamen­tului nostru social, în genere, a mo­dului în care ne îndeplinim nu nu­mai simple îndatoriri cotidiene, dar să simțim și rezultatele de perspec­tivă. Referindu-mă direct la pro­blema în discuție, cred că este ne­voie să se analizeze, situația de că­tre ambii factori implicați, atît pro­fesorul, cit și studentul. Pe de o parte, profesorul trebuie să găsească modalități eficace de cunoaștere a studentului, care să devină altceva decât un simplu con­tact intelectual, redus la transmi­terea de cunoștințe și la verificare, examinare. Cu alte cuvinte, înțele­gerea semnificației sociale a exa­menului implică neapărat capacita­tea profesorului de a-i inspira dis­cipolului dincolo de interesul ime­diat (nota ce dă dreptul la bursă sau obținerea unei diplome) no­țiunea de angajare socială. în acest fel cred că examenul iși justifică substanța, rațiunea de a fi,­ deci numai pentru a stabili maturitatea intelectuală, dar și socială a stu­dentului. Examenul să fie o apreciere cit mai obiectivă. Nu o acumulare ma­sivă, impresionantă, epatantă de cunoștințe, nu o factologie care este, în ultimă instanță, obținută de stu­denți prin eforturi ale memoriei, ci în ce măsură și cât de reală e posibilitatea studentului de a rea­liza interpretarea faptelor. Astfel, examenul va deveni memorabil, o sărbătoare, un instantaneu foarte bine premeditat“­Asist. univ. Bănica Bădescu, de la catedra de pedagogie : „Deși e­­xamenul este un mijloc tradițional de a verifica pe parcurs pregătirea studenților pentru viitoarea profe­siune, personal eu nu-1 consider e­­sențial. Pregătirea de a deveni util societății noi o realizăm sistematic prin cursuri, prin seminarii, prin toate activitățile didactice și extra­­didactice. Referindu-mă la tema anchetei dumneavoastră, mi-amintesc că, a­­deseori, i-am întrebat pe studenții mei care este rolul profesorului. Răspunsurile au fost aproape ace­leași, axate pe rolul profesorului în școală. E adevărat, acesta este principalul lui rol. Am încercat, însă, să te trezesc ideea, și ei au fost de acord, cu mine, că profe­sorul are un triplu rol: în școală, de propagandist social-cultural și, într-un fel poate prea pretențios formulat, de cercetător științific, de creator. Aș mai vrea să amintesc de o ve­rificare a noastră în această direc­ție. E vorba de tradiționalele întâl­niri cu absolvenții. Aceștia vor a­­răta cut s-a pregătit institutul pen­­­­tru viața de profesor, în ce domenii ar trebui să se mai insiste (pe linia conținutului, a pregătirii metodice, pe linia muncii social-culturale etc.)“. Conf. univ. dr. Nicolae Lupu, de­canul Facultății de istorrie-geogra­­fie : „Aspectul social­ trebuie să ne preocupe în cel mai înalt grad. Noi trebuie să dăm cetățeni întregi, conștienți de datoria lor la locul de muncă. Ce am realizat ? După ex­periența de cinci ani a facultății noastre, am ajuns la concluzia că studenții noștri se prezintă din ce în ce mai bine pregătiți la exame­ne, cunosc, deci, sarcinile și rostu­rile lor. In această privință lucră­rile scrise, răspunsurile bine fun­damentate la oral, sînt elocvente, iar cele afirmate de mine mai îna­inte se confirmă. Munca depusă în institut atît de profesori, cit și de studenți, poate fi urmărită în rezultatele foarte bu­ne ale absolvenților noștri, în pre­zent cadre didactice excelent co­tate. Aș cita numele foștilor stu­denți ca Mihai Asaftei (Filipești), Angela Dobrescu (Luizi-Călugăra), Alecu Crete (Sascut), Lucia Ivan (Costișa, jud. Neamț), Sergiu Nicu­­liță (Gugești, jud. V­rancea) și mulți alții“. Asist. univ. Ion Ciobanu, de la ca­tedra de științe sociale, președintele Consiliului U.R.S. al Institutului pedagogic Bacău : „După opinia mea, examenul, fie de an sau de diplomă, este o tre­cere în revistă a cunoștințelor ne­cesare pentru pregătirea in viață a unui om. Spun aceasta, pentru că examenul nu presupune numai o constatare a anumitor cunoștințe la un anumit obiect, ci este o verifi­care mai­ complexă, o verificare în care­ studenții­ dovedesc că timp de un semestru sau timp de un an, au făcut acumulările necesare spre a face saltul calitativ pentru viață. E adevărat că marea­ majoritate a studenților institutului nostru se pregătesc conștiincios. Dar mai e­­xistă și excepții, niște rebuturi de care trebuie să se simtă cu toții vi­novați , și colegii lor, și profeso­rii și Asociația studențească, în pri­mul rînd însă, trebuie să se simtă vinovați ei înșiși, pentru că pier­derea unui examen, și-mi continui ideea amintită mai înainte, înseam­nă că, nu s-a acumulat suficient. Este nevoie, deci, de o nouă acumu­lare pentru a se putea face saltul. ★ în cele ce urmează vom încerca să desprindem cîteva concluzii re­ieșite din intervențiile cadrelor di­dactice ale institutului băcăuan care au răspuns la ancheta noastră: 1) Valoarea examenului trebuie văzută dincolo de susținerea lui. 2) Examenul își justifică noțiu­nea de a fi numai dacă reușește să stabilească atît maturitatea intelec­tuală cit și maturitatea socială a studentului. 3) Prin intermediul examenului se verifică cunoștințele acumulate de studenți pentru a putea face sal­tul calitativ în viață. 4) Actualii studenți sunt viitori cetățeni, conștienți de datoria lor la locul de muncă. 5) La realizarea omului folositor societății concură toate activitățile didactice și extradidactice. 6) Foarte utile se dovedesc întil­­nirile cu foștii studenți, în verifi­carea metodelor pe care le între­buințează colectivul didactic al in­stitutului. 7) Profesorul are un triplu rol: în școală, de propagandist social-cul­­tural, de creator. 8) Semnificația socială a exame­nului trebuie foarte bine înțeleasă de ambii factori implicați (profe­sor—student). Organizațiile de par­tid. Asociațiile studențești au un rol major în dinamizarea acestui proces. Constantin LUPU Planul de activități - oglindă (in) fidelă a muncii Instrument de lucru indispensa­bil în desfășurarea muncii cultu­rale, planul de activități al fiecă­rui cămin reprezintă în mare par­te echivalentul hîrtiei de calc pe care proiectantul a trasat din câ­teva linii precise profilul noului edificiu, a cărui înălțare propriu­­zisă, fără această operație preli­minară, ar fi imposibilă. Un astfel de proiect pe baza căruia se des­fășoară o muncă ce reclamă efort susținut, talent și pasiune, nu poate fi, exclusiv, opera unei sin­gure persoane. La întregirea ei ar­monioasă sînt chemați să-și dea concursul toți cei care cunosc spe­cificul muncii culturale, punînd stavilă astfel schematismului și șablonismului. Nu-i mai puțin a­devărat, însă că cea mai mare parte a acestei duble sarcini - întocmirea planului și punerea lui in practică — revine directorului de cămin. In momentul cînd zile­le cele mai convenabile sînt scri­se cu majuscule, în dreptul lor fi­ind trecute seri de calcul, meda­lioane literare, conferințe etc. — prin mintea promotorului acțiuni­lor culturale se derulează se cvart­te ale viitoarelor activități, mun­ca imaginată devenind, într-un fel, realitate. Pe un astfel de catalizator al vieții culturale, care are în per­manentă perspectiva concretă a muncii sale, întrebările : „Ce-ai făcut la începutul lunii în curs?“, „Ce vei face pînă la sfîrșitul ei?“ nu-l vor surprinde. Mai mult, el îți va vorbi în amănunt despre ce-a fost ieri, sau despre ce va fi mîine în viața culturală a comu­nei, confruntând, în permanență, realizările concrete cu planul, a­­ducîn­du-i unele modificări con­structiv, convins fiind că această oglindă a evenimentelor din viața culturală a satelor nu este um în­gust pat al lui Procust pe care i­­nițiativa este prinsă în chingi. Din păcate însă, la multe­­ din căminele culturale din județ, lu­crurile nu se desfășoară în sensul celor de mai sus, în comuna Dea­­lu Morii, planul de activități, tri­butar schematismului, pare im lucru făcut ca să fie. „Autorul“ lui, Neculai Glod, directorul că­minului, l-a „elaborat“ numai pentru a putea prezenta unui eventual curios venit în control, ceva care să semene­a plan. E de prisos să spunem că un asemenea in­strument de lucra fără anexele lunare indispensabile, superficial în concepție, este de la bun înce­put o literă moartă, căreia dacă-i mai alăturăm și scepticismul ma­nifest al celui care l-a conceput: „Ori cu planuri anexe ori fără, activitatea culturală ar fi fost a­­ceeași­ t (adică „la pămînt“ n.n.) — obținem imaginea unei munci fă­cute în silă, fără convingere. Uneori luăm cunoștință și de planuri puse la punct. La Vultu­rești, oglinda muncii culturale din comună nu trădează pentru înce­put hiatusul dintre vorbă și fap­tă, întrebă-l însă pe directorul de cămin, Ion Chicuș, ce evenimente culturale au avut loc în cursul săptămînii trecute, ce anume și-a propus să organizeze în zilele ur­mătoare, și vei constata că nu prea are ce povești. S-a întâmplat aici că pînă la traducerea în faptă, planul s-a dezumflat ca un balon înțepat de ac. O cerință principală a planului de activități rămîne și ancorarea lui în actual, orientarea, adecvată în funcție de evenimentele calen­daristice cele mai recente, oglin­direa acestora în manifestările culturale imediate. Deși mai vie decit în alte localități, viața cul­turală a comunei Coțofănești nu are în persoana directorului de cămin, Mihai Apostu, pe omul ca­re să simtă pulsul evenimentelor, Ion ROȘU (Continuare in pagina a Il-a) Prin căminele culturale din judet Am fost printre primii vizita­tori ai noului oraș Leinefelde, a cărui apariție pe harta Republicii Democrate Germane a fost mar­cată recent. La 7 octombrie 1969, comuna Leinefelde din circum­scripția Erfurt a devenit oraș. Da­că vreun vizitator străin dorește să știe de ce s-a întîmplat așa, primarul noului oraș îi pune în față planul de dezvoltare indus­trială a regiunii. Leinefelde s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, devenind centrul de greutate al indusriei textile din regiune. Marea filatură de bumbac și alte cîteva întreprinderi industriale a­­sigură astăzi locuri de muncă ti­nerilor din Leinefelde ai căror părinți și bunici, în vremea tine­reții lor, plecau „să-și găsească fe­ricirea în depărtări“. Noul oraș are astăzi 6.000 de lo­cuitori. Statisticile pe care ni le-a citat primarul Kawohl apreciază că în 1975 numărul lor se va ri­dica la 12.500. Primarul începe să se preocupe de pe acum de mări­rea numărului de locuri la cre­­șe și grădinițe. Minări de „înain­tarea în grad“ a Leinefelde-ului, locuitorii lui au început de citva timp o serie de construcții, care vor fi terminate pînă la sfîrșitul acestui an: locuințe, școli, creșe și grădinițe, un bazin de înot, un stadion, un club, iar clădirile asu­pra cărora și-a pus pecetea vre­mea urmează să se înfrumusețeze, îmbrăcînd veșminte sclipitoare de faianță. Proaspeții orășeni partici­pă cu entuziasm la elaborarea proiectelor de dezvoltare și pun totodată umărul la edificarea Lei­nefelde-ului. Sabine HERRMAN (Continuare în pagina a IV-a!

Next