Steagul Roşu, februarie 1970 (Anul 25, nr. 5283-5306)

1970-02-25 / nr. 5303

\ Căminele studenților băcăuani — elocventă imagine pentru ilustrarea condițiilor de viață de care aceștia dispun. Foto: C. BURSUC Mîini­ apare „Colocviu cetățenesc“ Implicațiile social economice ale sistematizării rurale In noua ei organizare, comuna Dealu Morii se întinde pe 4.600 de hectare, cuprinzînd aproape 5.000 de locuitori, grupați în 14 sate. In comună își desfășoară activita­tea două cooperative agricole de producție, cu sediile în Blaga și res­pectiv Dealu Morii. Așezarea răs­firată a construcțiilor acuză pu­ternice tendințe de dezvoltare ex­cesivă și necontrolată. Casele, în­șirate de-a lungul șoselei județene, apar pe coame de dealuri sau se grupează în mici buchete pe șe­­suri. De la prima cunoaștere, comu­na aceasta nu se prezintă într-o veșnică goană după terenuri desti­nate caselor de locuit. Poate că pare exagerată această expresie, totuși, ea descrie cu exactitate a­­vîntul ce l-au luat, în ultimii ani, construcțiile la sate. Eliberați de spaima foamei care le bîntuia ființa, țăranii din Dealu Morii, ca de pretutindeni de altfel, au acum îndeajuns răgaz să se încorporeze — lucid și robust — în umanista dina­mică a societății socialiste, să-și ri­dice locuințe trainice. Iată și de ce, în exemplele folosite de primarul comunei, tovarășul Romeo Cristea, pentru a arăta cit de mult S-au dez­voltat satele în ultimii ani, el u­­tiliza ca element fundamental pen­tru gradul de bunăstare al oameni­lor, casa. In comună s-a construit mult și se va construi și mai mult. Fiecare casă sau alt element al cooperati­vei presupune consum inevitabil de pămînt- Pornirea descătușată pen­tru ridicarea de locuințe trainice a înlăturat o bună bucată de vreme preocuparea pentru economisirea pămîntului: un ciudat joc al va­lorilor a frînat grija pentru înlă­turarea risipei de teren arabil în favoarea construcțiilor. Astfel, ve­trele de sat s-au extins în mod ne­justificat în detrimentul producției agricole, locuitorii satelor și-au amplasat locuințele ținînd seama a­­proape în exclusivitate de intere­sele lor individuale. Cooperativele agricole au ridicat și dezvoltat și ele în sate și cătune, centre și sub­­centre de producție, au construit grupuri răzlețe de clădiri. Desigur, ce s-a făcut este bun făcut. Dar chipul satului viitor, care să îmbine interesele individuale cu cele ale întregii societăți, urmează să prin­dă de pe acum contur sigur. Pe această temă discutăm înde­lung cu autoritățile comunei, cu lo­cuitorii ei întîlniți în cale. In ur­ma atîtor păreri se desprind o sea­mă de dificultăți în aprecierea mo­dului în care să se facă regruparea și concentrarea populației în ju­rul centrului comunei. Desigur, este foarte greu de prevăzut ritmul în care va ave­a loc acest proces. Lucrătorii consiliului popular, au de bună seamă dreptate cînd spun că îndreptarea unei bune părți a investițiilor în sa­­tul de centru va determina, prin crearea unui con­fort sporit și a u­­nor locuri de mun­că ale agriculturii­­ și industriei , lo­r—cale, o firească a­­tracție și o depla­sare a celorlalți locuitori, îndeosebi a familiilor tinere. Se observă deja „o coborîre“ tot mai accentuată a gospodăriilor de pe coaste, sau din satele răsfirate cine știe pe unde, la șoseaua principală, pentru că aici ei găsesc legături mai lesni­cioase cu localitățile învecinate și o apropiere față de magazine și alte dotări sociale. Dar, trebuie imediat adăugat că această tendință generală nu este suficientă pentru o concluzie, de vreme ce alte gospodării se rami­fică prin alte sate. Situația aceasta evidențiază o anomalie, un para­dox care se impune a fi rezolvat. Este bine că din cele 14 sate con­siliul popular comunal a redus dez­voltarea construcțiilor la 5. Avem, așadar, de acum cinci vetre de sat real, ce la prima analiză spune mult. Insuficient pentru satisface­rea exigentelor actuale este faptul că nu s-au întocmit schițe bine gîndite pentru regruparea noilor construcții. Avem în vedere, pe de o parte, convingerea sătenilor din toate celelalte sate să-și constru­iască case în satul de centru, azi poate cel mai rarefiat sat, iar, pe de altă parte, necesitatea parcelă­rii exacte a loturilor pentru con­strucții, încît situația actuală, ca­racterizată prin ridicarea caselor numai de-a lungul șoselelor, într-un șir neîntrerupt, să fie radical îm­bunătățită prin amplasarea concen­trică pe șosele laterale bine trasate, în jurul dotărilor social-culturale. înfățișarea acestui aspect ne per­mite să conchidem că pentru re­gruparea, în timp, a satelor într-o așezare modernă este nevoie de o uriașă muncă, utilizîndu-se ferme și mijloace politice și organizato­rice variate, în scopul influențării pe calea dorită a dezvoltării co­munei, influențarea activității de con­strucții gospodărești pe linia rndi- Tudor BARAN (Continuare în pagina a II-a) în comuna Dealu Morii Scuiul lui Pepelea" A venit Pepelea să bată un cui și la Bacău. Și, ghinionul lui, a ni­merit la unul din blocurile noi, construite din panouri prefabricate din beton. Ori­cit s-a căznit bietul om, n-a reușit să vadă un cui aga­țat în perete. Pe măsură ce batea, tencuiala se ducea. Mi s-a făcut milă și am vrut să-l ajut. M-am a­­dresat diferitor unități de servire a populației din oraș, solicitînd să vină un om cu pistolul de „pușcat“ în perete. Zădarnice mi-au fost toate insistentele. Nici cooperația meșteșugărească, nici I.L.S.-ul nu au putut să presteze un asemenea serviciu. Pînă la urmă, Pepelea a fost nevoit să-și ia tălpășița. Și acum, între noi fie vorba, cui să se adreseze locatarii noilor blocuri atunci cînd au nevoie să-și monteze în apartamente cornize pentru perdele, să pună pe pereți tablouri sau alte podoabe ? Printre oameni s-a dus vestea că pentru asemenea tablouri poți să te adre­sezi unui cetățean, se pare con­structor pe șantier, care dispune de un pistol de pușcat pereții de beton. Se cunoaște și prețul: trei lei pușcătura. Vine omul, pușcă de zece ori și a încasat treizeci de lei. Și pleacă fără să dea vreun act. De unde se vede că nici pistolul, nici omul și nici materialele folo­site nu aparțin de vreo unitate de servire a populației. Așa stînd lucrurile, ne permitem Să punem cîteva întrebări : — Cine este păgubașul... cunos­­cînd că într-o zi se fac sute de puș­­cături, pentru care se consumă can­tități apreciabile de materiale. — In buzunarul cui se varsă su­mele încasate de la cetățeni pen­tru lucrările efectuate ? — De ce unitățile de servire a populației din orașul Bacău nu asi­gură prestarea în mod organizat și legal a unor asemenea servicii ? — Iar dacă există cumva vreo unitate care prestează asemenea servicii, de ce este ținută „secret“ ? Constantin BARBU DECRET Prin Decret al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste Ro­mânia, tovarășul Miron Con­­stantinescu a fost eliberat din funcția de ministru al Învăță­­mântului, primind alte Însărci­nări. Prin același Decret, tovarășul Mircea Malița a fost numit în funcția de ministru al Învăță­­mantului. .'.VV.V.V.V.V.V.W.V­­­.W.V.'.V.VW.V.'WAW| W j-Irt pagina a li­a­j: |M­1 | culturi) 5 | sport] à .W.'AW.'.V.W.VA'iW.W'jv Lm CĂRȚII SATE PRIVITĂ DE APROAPE Baid-anchets De la începutul lui februarie, te­lefonul redacției a primit vești din toate colțurile județului despre nu­meroasele manifestări prilejuite de Luna cărții la sate, simpozioane, seri literare, concursuri „Cine ci­tește, folosește" etc., toate materia­lizând o mișcare pozitivă de înnobi­lare a spiritului cu frumusețea tai­nică a paginilor tipărite. Pe întreg parcursul desfășurării sale, sărbătoarea cărții a găsit (sau trebuia să găsească) în biblioteci, cămine culturale, librării sau maga­zine cu raioane de librărie, locul ideal de manifestare. Dar, din con­fruntarea vorbei cu fapta, aceasta din urmă se dovedește doar o um­bră palidă a celei dinții. Două dintre librăriile sătești prin care am trecut, cea din Sascut ,și cea din Livezi — stau, în ce privește realizările, la poli diametral opuși. Dacă librăria din Sascut e bine a­­provizionată, cu un interior îmbie­tor, cu cărți expuse după criterii es­tetice verificate, și implicit cu bune rezultate în privința desfacerii cărții nemijlocit sau prin difuzorii pro­centuali din școli și întreprinderi, nu putem spune același lucru și despre librăria din Livezi. De altfel, chiar vînzătoarea acestui magazin se a­­rată destul de sceptică in privința rezultatului final al acțiunii de râs­­pîndire a cărților în casele săteni­lor. Vitrina sărăcăcioasă expune un număr restrîns de cărți, dintre care „Principele" lui Eugen Barbu in două exemplare­ de afișe nu se poate vorbi, pentru că pur și sim­plu nimeni nu a trimis așa ceva pentru a servi agitației vizuale. Faptul că un roman ca acel al lui Eugen Barbu, apreciat de critica li­terară, nu interesează pe nimeni din sat, în timp ce în Bacău, de pildă, nu mai poate fi găsit, ne duce la concluzia că biblioteca nu și-a do­vedit îndeajuns orientarea spre noutățile editoriale valoroase. Aici, prezentările de carte — recenziile etc. ar fi jucat rolul cel mai indicat. In magazinele cu raioane de li­brărie situația este și mai nemulțu­­mitoare. La Sascut-Sat, raionul de librărie există, numai că nu poți să-i determini cu ușurință prezența. E ne­voie de o intuiție de detectiv ca să găsești, după numeroase investiga­ții, 10—15 cărți pitite sub niște arti­cole de tricotaj, cărți pe care vîn­zătoarea nu le-a mai putut plasa nici unui difuzor procentual, ca să scape de ele. Cu asemenea atitudine „înțe­legătoare" față de cuvîntul tipărit, nu-i greu să prevezi rezultatul. Situații oarecum asemănătoare, in comuna Helegiu. Intr-o vitrină în care ai fi putut expune o întreagă bibliotecă, nici urmă de afiș sau carte care să amintească ceva de prezența sărbătorii cărții. Un afiș cu decada mărțișorului străjuiește ușa, in timp ce vitrina de aproximativ 4 m lungime e ocupată de niște... oale. Nu ceramică, cum s-ar putea Constantin TARĂBOANȚA Ion ROȘU (Continuare în pagina a II-a) ................................—TTT**“ I ORGAN m­ m­­ mmm in mustri privit SISTIMICITRICM IN ACTIVITATE |­| CERCETĂRI ȘTIINȚIFICA Consiliul d­e Miniștri a emis o hotărire privind aplica­rea sistemului contractual în activitatea de cercetare științifică. Hotărîrea statuează cadrul legal de încheiere a con­tr­actelor în domeniul cercetării științifice și prevede măsuri menite să asigure o reglementare unitară a obli­gațiilor și drepturilor care revin unităților executante și celor beneficiare. în hotărîre se arată că Academia Republicii Socialiste România și academiile de științe cu unități de cercetare în subordine, precum și unele unități de cercetare din cadrul organelor centrale funcționează în regim econo­mic. Pentru finanțarea unor cheltuieli care depășesc ve­niturile realizate din contra­care de cercetare, acestea pot primi dotații de la bugetul­­ de stat, îndeosebi pentru teme de cercetare care prezintă­­ iportanță pentru dez­voltarea economică și socială a țării. Urmărind o împletire judicioasă a cerințelor de dez­voltare a bazei teh­nico-materiale a unităților, cu co­interesarea personalului acestora la soluționarea cit mai —— ZtîVă SÎ CU c.­Anlam­­a ahrinațiilor acumate prin contract, hotărîrea stabilește sistemul de împărțire a beneficiilor realizate din contractele de cercetare. Ast­fel, beneficiile se repartizează și se folosesc pentru vărsăminte la bugetul statului, pentru fondul de rezervă și de dezvoltare a bazei materiale proprii a unității, pen­tru acordarea de gratificații și premii personalului din activitatea de cercetare și pentru alte destinații. In scopul aplicării prevederilor Legii privind organi­zarea activității de cercetare științifică in Republica Socialistă România, hotărîrea prevede că ministerele și celelalte organe centrale trebuie să Întreprindă măsuri pentru valorificarea în practică a rezultatelor obținute in termen de cel mult trei luni de la recepționarea lu­crărilor de cercetare, în cazurile în care valorificarea re­zultatelor cercetării necesită executarea de investiții sau alte lucrări pregătitoare, beneficiarul este obligat ca împreună cu organul ierarhic superior să ia măsuri co­respunzătoare pentru începerea acestor lucrări. în cazul în care se constată că cercetarea științifică nu a dat rezultatele prevăzute în contract, sau nu a fost aplicată, provocînd pagube economiei naționale, se va institui o comisie de analiză care va stabili mărimea daunelor, persoanele vinovate și modalitățile de recuperare a daunelor. De asemenea, pentru neexecutarea obligațiilor stabilite prin contract se vor plăti penalități. Consiliului Național al Cercetării Științifice, împreună cu ministerele și celelalte organe centrale, îi revine sarcina să asigure controlul și îndrumarea încheierii con­tractelor de cercetare, precum și urmărirea respectării prevederilor contractuale și eficiența economica obținută prin aplicarea rezultatelor cercetărilor. Aceste reglementări vor contribui la folosirea mai rațională și eficientă a potențialului uman și material din institutele de cercetări, la apropierea cercetării științifice de nevoile producției și ale dezvoltării econo­miei și culturii, la reducerea duratei de aplicare în pro­ducție a rezultatelor obținute. AL COMITETULUI JUDEȚEAN BACĂU AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN ANUL XXV — NR. 5.303 (6.782) MIERCURI 25 FEBRUARIE 1970 4 pagini — 30 bani Un adevăr simplu, știut dar ignorat de unii: Cu adrese și asigurări verbale nu se produc răsaduri! Toate argumentele pledează în fa­voarea afirmației că un element e­­sențial în obținerea unei producții superioare, atît calitativ cit și can­titativ, precum și eșalonate­ de le­gume și zarzavaturi îl constituie producerea la timp și în condiții exemplare a răsadurilor. Lucru cu­noscut de toți legumicultorii, dar neglijat de unii. La cooperativa agricolă din Măr­gineni, ■ preocupările pentru produ­cerea materialului de plantat în cîmp sînt evidente. Ferma legumi­colă, de sub conducerea inginerului Ovidiu Tomulescu, cunoaște în a­­ceste zile o activitate intensă. In­­ sera înmulțitor au fost semănate pe 32 m p, varză timpurie, pe 20 m p, conopidă timpurie și vinete pe 8 m p. Primele două plante sunt răsă­rite în două frunze, iar vinetele au și scos „capetele". Acum, o grijă deosebită se acordă întreținerii plantelor. Sub supravegherea gră­dinarului Gh. Guțu, se face udatul și plivitul, se menține o tempera­tură constantă, ceea ce creează condiții optime pentru dezvoltarea plantelor. Și afară lucrul e în toi. Au fost amenajate paturi calde pe suprafața de 220 m­p, iar pe 60 m­p se poate oricînd semăna. Extinderea suprafeței de răsadnițe continuă în așa fel ca semănatul, ca și repica­­tul plantelor din sera înmulțitor să se facă în timpul optim, asigurîn­­du-se astfel pentru suprafața de 60 hectare grădină răsadurilor nece­sare. Activ se lucrează și la C.A.P. Ni­­colae Bălcescu. Conform graficului întocmit, pe 180 mp răsadniță a fost însămînțată varză timpurie, iar în continuare se vor semăna și cele­­­lelalte­ culturi prevăzute. Dacă în privința lucrărilor „la zi", legumi­cultorii de sub conducerea ingine­rului Francisc Vaculik stau în ge­neral bine, alunei cu baza materială de perspectivă imediată­ situația, nu din vina lor, e alarmantă. Ce s-a întîmplat ? După cum ne-a informat tovarășul ing. D. Asaitei, președin­tele cooperativei, conducerea uni­tății a solicitat prefabricate în va­loare de circa 60.000 lei. De vreo zece zile acestea au sosit, dar con­siliul de conducere n-a acceptat să i se „vîre pe gît" elemente din pre­fabricate de proastă calitate produse de o unitate din Buzău. Pe bună dreptate: Dar se ridică problema : dacă refuzul s-a petrecut cu circa zece zile în urmă, câ­­t timp se va mai tergiversa de către Direcția a­gricolă rezolvarea problemei ? Cu promisiuni și circulare nu credem că grădinarii din Nicolae Bălcescu vor putea amenaja cei aproape 4.000 m­p. Așadar, asigurarea răsa­durilor la C.A.P. Nicolae Bălcescu — unitate care cultivă în acest an 100 hectare grădină — este pericli­tată. Recepționați tovarăși de la Di­recția agricolă, semnalul nostru și al grădinarilor din această unitate și luați măsuri corespunzătoare ! O situație nesatisfacatoare am in­­tîlnit la C.A.P. Hemeiuși. Chiar dacă unitatea n-are în plan cultivarea de legume timpurii, ritmul anemic la care se lucrează îngrijorează. Luni erau la lucru doar cîțiva coopera­tori și un atelaj. Confecționarea ra­melor întîrzie : este sticlă, nu-s me­seriași. Inginerul unității, Georgeta Olteanu ne declara: — Personal aș face mai mult, dar sprijinul e modest. Numărul brațe­lor de lucru este infim. Oare conducerea cooperativei are in aceste zile probleme „foarte ur­gente" de neglijează sectorul legu­micol ? Cine dacă nu președintele,­­ ceilați membri din consiliul de con­ducere trebuie să se preocupe de rezolvarea problemelor curente din legumicultura ? Atragem atenția conducerilor coo­perativelor agricole care dețin sec­tor legumicol și Direcției agricole că timpul nu stă, cum stau hîrtiile pe birouri. Urgențele din legumi­cultura impun o convergență de e­­forturi spre asigurarea întregii can­­­­tități de răsaduri. Este o condiție de prim ordin pentru­ obținerea în a­­cest an a unor producții sporite de legume, pentru aprovizionarea a­­bundentă a populației. Pagina a III -a Adunările generale ale salariaților si țăranilor j .> cooperatori se va­u ? FILE BĂCĂUANE DIN MAREA BĂTĂLIE PENTRU CUCERIREA PUTERII După insurecția națională de la 23 August 1944, in România, procesul revoluționar s-a dezvoltat neîntre­rupt, cuprinzînd cele mai largi pături de oameni ai muncii, în Vederea înfăptuirii unor profunde trans­formări in viața economică, socială și politică a țării. Proletariatul din țara noastră, condus de P.C.R., a des­fășurat o vastă activitate pentru atragerea țărănimii în procesul revoluționar ce se adincea neîntrerupt In județul Bacău existau mari proprietăți moșie­rești la Comănești, Brătila, Parincea, Răcăciuni, Pră­jești, Tamași, Călugăra, Sănduleni, Tescani, Horgești ca și in restul comunelor. Această stare de lucruri fă­cea ca zdrobitoarea majoritate a celor 66.745 gospo­dării țărănești, în care trăiau 306.980 locuitori să fie lipsită de pămîntul necesar întreținerii lor. Realitățile economice, sociale și politice din satele județului Bacău au impus țărănimii să înceapă lupte încă din toamna anului 1944 pentru dobîndirea pămîn­­tului. Astfel, locuitorii din satele comunei Brătila, in octombrie 1944, au procedat la împărțirea moșiilor lui Aurel Agramoglu și Moriț Marcovici, însămînțind cu grîu loturile ce le-au revenit. Concomitent cu lupta pentru cîștigarea pămîntului cuvenit s-a desfășurat o vastă activitate de organizare a țărănimii de către Frontul Plugarilor. In lunile noiembrie—decembrie 1944 și ianuarie—februarie 1945, în majoritatea comu­­­nelor județului s-au constituit comitete de acțiune, ca urmare a înscrierii in masă a țăranilor în rîndurile or­ganizației Frontului Plugarilor. Țăranii din Luncani, de pildă, au pus bazele organizației comunale a Fron­tului Plugarilor la 12 decembrie 1944. Locuitorii comu­nei Căiuți au examinat programul Frontului Plugarilor, și, convingîndu-se că „el cuprinde cerințele de bază ale plugărimii", că înfăptuirea lui va „duce poporul spre dreptate și fericire" la 28 ianuarie 1945 au pus bazele organizației locale. La fel au procedat și țăranii din Solonț, Brătila, Horgești, Răcăciuni, Gîrleni, Parincea, Traian, Păncești, Prăjești etc. Sub presiunea frămîntărilor țărănești, pretorul plășii Scorțeni raporta prefectului județului, la 17 ianuarie 1945, că „sătenii din această plasă doresc și cer să se facă exproprierea moșiilor" și o dată cu ogoarele, să li se dea și „inventarul necesar", iar cel de la plasa Tg. Ocna preciza că „părerile unanime ale sătenilor sunt pentru Înfăptuirea exproprierilor agrare". Prefectul județului a dat satisfacție revendicărilor țărănimii, raportînd organelor ierarhice, la 27 ianuarie 1945, că „chestiunea exproprierii marilor moșii este una din preocupările de căpetenie ale țăranilor plu­gari din acest județ, așteptînd cu multă nerăbdare le­giferarea și realizarea ei". Cu toate acestea, organele centrale de stat nu puneau în discuție elaborarea aces­tei importante legiuni, ci dimpotrivă, șeful guvernului, generalul Rădescu. Începuse să ordone și să înfăp­tuiască măsuri contrarevoluționare, de reprimare a luptei muncitorești-țărănești. Pentru a pune capăt oricăror acțiuni favorabile inte­reselor moșierimii și faptelor „potrivnice tuturor lo­cuitorilor", țărănimea județului Bacău a desfășurat, în lunile decembrie 1944—februarie 1945, marele asalt a­­supra primăriilor, care a dus la înlocuirea tuturor pri­marilor ce nu slujeau cu fermitate interesele ei. Ca ur­mare a acestui fapt, la Prăjești, bunăoară, la 3 mar­tie 1945, a început organizarea țăranilor în scopul con­fiscării moșiei, organizare ce a culminat cu o mare în­trunire, la 6 martie 1945. Cu acest prilej, s-a hotărît sa nu se „mai aștepte legea agrară și să se treacă la con­fiscarea moșiei", ceea ce s-a și înfăptuit a doua zi. Faptele prezentate dovedesc că țărănimea din jude­țul Bacău a răspuns cu înflăcărare chemărilor lansate de Partidul Comunist de a lupta cu hotărîre pentru înlăturarea de la conducerea organelor locale a ele­mentelor potrivnice adîncirii procesului revoluționar, început la 23 August 1944, democratizării vieții statale, înfăptuirea celei mai arzătoare reforme a momentului respectiv, reforma agrară. Prin acțiunile de înlăturare a primarilor reacționari, de confiscare și împărțire a moșiilor boierești, țărănimea din județul Bacău a adus o importantă contribuție la victoria forțelor democra­tice de la 6 Martie 1945. Dumitru ZAHARIA Toate sînt trecătoare. Oricărui apogeu ii urmează declinul. Acea­stă evoluție se poate petrece In cîteva secunde. In citeva luni, ani, secole, dar ea este obligatorie. De aceea, trebuie să fim atenți la ba­rometrul epocii, își spun In ulti­mul timp din ce In ce mai des ca­pii „familiilor“ Mafiei americane. Și, cum știut este că nu sînt din lire niște tipi contemplativi, ei ac­ționează... in primul rînd, încearcă să se modernizeze. Căci Mafia — cu toa­te că nimeni nu îndrăznește să re­cunoască — este o organizație de modă veche. învechit este siste­mul patriarhal care se afla la baza „sindicatului crimei“. Zguduirea credinței în autoritate a dus, mai întli, la o renaștere, la un sufiu nou in sinul organizației. Dar, re­crutarea de noi membri devine» din ce în ce mai dificilă,, și acesta nu e deloc un indiciu îmbucurător... De modă veche sînt și mijloa­cele care stau la îndemîna „statu­lui major“ al crimei. Automobilele rapide, convorbirile telefonice au început să reprezinte mijloace teh­nice învechite. Radioul, dar mai a­­les televiziunea, sînt obiectivele spre care se îndreaptă acum aten­ția capilor mafioți. (Continuare in pag. a IV-a)

Next