Steagul Roşu, septembrie 1970 (Anul 25, nr. 5461-5486)

1970-09-16 / nr. 5474

t > 1 > ANUL XXV — NR. 5.474 (6.953) MIERCURI 16 SEPTEMBRIE 1970 4 pagini — 30 bani Inadmisibile întîrzieri în ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR Sporirea continuă a producției materiale în sectorul de exploatare și industrializare a lemnului consti­tuie o problemă de actualitate în e­­conomie, ea trebuind să fie privită atît din punct de vedere cantitativ, cit și calitativ. Pentru o bună valo­rificare a materialului lemnos, pen­tru obținerea unei producții de o calitate superioară, realizată la timp, este nevoie să se asigure, cu mult timp înainte de începerea u­­nui nou an de producție, baza de materii prime și materiale și, de a­­semenea, desfacerea produselor fi­nite, în vederea unei bune pregă­tiri și organizări a producției din anul 1971, fiecare unitate econo­mică trebuie să manifeste de pe a­­cum o preocupare continuă pentru încheierea contractelor economice cu diverși furnizori și beneficiari. Atît contractele de aprovizionare, cit și cele de desfacere trebuie să se încheie cu cîteva luni înainte de începerea noului an de producție, astfel nicit să se creeze baza unei pregătiri organizate, la un nivel superior, a activității din noul an. Au mai rămas mai puțin de patru luni pînă la începerea anului 1971, timp in care unitățile economice vor trebui să asigure cele mai bune condiții de desfășurare a muncii. Pentru aceasta trebuie să se cu­noască sursele de materii prime și materiale, precum și cerințele be­neficiarilor în ceea ce privește cantitatea și calitatea produselor ce vor fi livrate. Pentru a constata modul în care este pregătit noul an de producție ne oprim la unul din marile com­binate ale județului nostru — CEIL Bacău. în această problemă stăm de vorbă cu Solomon BÜCHLEI­,, di­rector comercial al combinatului, care ne relatează stadiul în care se află, pînă acum (N. N. — . 10 septembrie 1970), acțiunea de în­cheiere a contractelor și pregătire a producției pentru anul 1971. Con­form reglementărilor legale trebu­iau să se încheie, pină la această dată, contractele pentru producția anului viitor, dar realitatea este departe de ceea ce prevede legea, situația fiind cu totul și cu totul de­ficitară. Din întregul plan de apro­vizionare a combinatului s-a asigu­rat pînă acum, prin contracte, doar 10 la sută, iar în ceea ce privește desfacerea către beneficiarii din țară, s-a asigurat doar 19 la sută din volumul producției. Proporția scăzută în care sunt în­cheiate contractele pentru produc­ția anului 1971 denotă faptul că, în cursul acestui an, s-a acordat o a­­tenție insuficientă asigurării unei baze tehnico-materiale corespunză­toare și pregătirii livrării produse­lor către beneficiar în cele mai fa­vorabile condiții. Unitățile cu ges­tiune economică proprie pot intra în relații directe de aprovizionare și desfacere cu furnizorii și beneficia­rii, fără a mai solicita repartiții de la ministere, ci pe baza unor extra­se de balanță stabilite de coordona­torii de balanțe. în această situație combinatului îi revine, ca sarcină principală, emiterea comenzilor că­tre coordonatorii de balanță (res­pectiv centralele industriale din ca­drul fiecărui minister) aceștia avind datoria să întocmească și să trimită balanțele aprobate, pe baza cărora C.E.I.S. Bacău să poată încheia con­tractele de aprovizionare și desfa­cere pentru anul 1971. Comenzile cu materialele necesare au fost trimi­se de combinat încă din lunile iulie­­august, însă răspuns s-a primit nu­mai de la cîteva centrale, care au dat cotele de balanță necesare. Unele centrale industriale (Centra­la pentru condiționarea livrării și transportului produselor petroliere, Centrala industrială de ulei, produ­se zaharoase și cosmetice București și altele), pînă în prezent nu au dat nici un răspuns comenzilor făcute de combinat. în aceeași situație se află și alți furnizori aparținînd Mi­nisterului Industriei Ușoare, Minis­terului Industriei Construcțiilor de Mașini, Ministerului Industriei Me­talurgice care au dat răspunsuri par­țiale, sau incomplete în ceea ce pri­vește aprovizionarea cu anumite ma­teriale sau în alte cazuri nu au spe­cificat furnizorii cu care urmează să se încheie contractele. Ministerul In­dustriei Lemnului, fiind cordonato­­rul de balanță principal al combina­tului, nu a emis încă extrasele de balanță pentru toți beneficiarii C.E.I.L. Bacău, pentru a se putea în­cheia contractele de livrare a pro­ducției anului viitor. Demersurile făcute de combinat pentru obține­rea aprobărilor necesare, prin trimi­terea de delegați, prin stabilirea le­găturilor directe cu centralele res­pective, în mare parte nu au fruc­tificat. S-au făcut totuși unele progrese în ceea ce privește asigurarea des­facerii producției de mobilă din a­­nul viitor, perfectîndu-se contrac­tele pentru întreaga cantitate. Se în­­tîmpină însă greutăți în ceea ce pri­vește pregătirea producției la cele­lalte unități de exploatare­ și indus­trializare a lemnului, care nu au până acum o situație clară. Pentru producția de mobilă fiind asigurate, în cea mai mare parte, cantitățile Geta GHETIȚĂ (Continuare în pagina a II-a) C.E.I.L. Bacău DIN AGENDA CAMPANIEI AGRICOLE Pe 30.273. ‘ Ha ■ 'din,­oriqar­ele ■; j­u­­dețului nostru s-a cultivat în a­­cest an și fasole, cultură inter­calată. Pînă acum s-a recoltat cultura de pe 21.907 ha, ceea ce reprezintă 72,3 la sută din total. Foarte multe din cooperative au terminat recoltatul. Dintre acestea amintim : Cașin, U­re­­chești, Blaga, Răcăciuni, Para­va, Valea Seacă, Cîrligi, Fili­­pești, Tei. Trotuș, Berești-Bis­­trița. De remarcat că pină la a­­ceastă dată s-a și treierat fa­solea de pe 16.455 ha ! Deși lucrarea a început de puțin timp totuși s-a recoltat floarea-soarelui de pe 883 ha, adică de pe 30 la sută din su­prafață. De treierat insă nu s-a treierat decît recolta de pe 62 ha “ 6,9 la sută! ? Bunii gospodari știu că orice întîrziere la recoltatul florii, soarelui înseamnă pierderi. Așa judecind lucrurile, cooperatorii de la Berești-Bîstrița, Traian, Co­­țofănești, Tamași, Racova, Luizi Călugăra și Săucești au și în­cheiat lucrarea. Dintre cele ca­re n-au început-o încă amin­tim : Căbești, Podu Turcului, Sascut-Târg, Prăjești, Dămie­­nești, Cleja și Secueni. * in actualitate Recoltarea, sortarea ,­­ și livrarea leminelor Alături de celelalte lucrări specifice­­ sezo­nului de toamnă, strân­sul legumelor și livra­rea producției cons­tituie una din princi­palele acțiuni aflate la ordinea zilei. Orice tă­­răgănare în executarea acestor operațiuni atra­ge după sine deprecie­rea producției și ca a­­tare însemnate pierderi unităților agricole. Este adevărat că în acest an, spre deosebire de cei trecuți, strînsul le­­gumelor, sortarea­­ am­balarea și livrarea a­­cestora se face în con­diții mai bune, existînd un interes sporit ant din partea cooperative­lor agricole cît și a or­ganelor de preluare. Consiliile de conduce­re, specialiștii, șefii de fermă, brigadierii se­ preocu­pă cu mai multă­­ grijă de soarta recol­tei, urmărind îndea­proape mersul realiză­rii producției, a pla­nului de venituri și cheltuieli. La cooperativa a­­gricolă din Orbeni, p.e­ inginerul șef al unității, Cornel Lazăr și briga­­dierul legumicol Iancu Rotaru i-am întîlnit în­­ grădină, analizînd posi­bilitatea realizării pro­ducției stabilite, a con­tractelor încheiate cu I.S.F. și a planului de venituri. ..în ciuda con­dițiilor climatice mai puțin favorabile din luna mai, a precizat specialistul, planul de venituri va fi îndepli­nit și chiar depășit. A­­vem o producție joasă de legume, fri­iar acum acordăm toată atenția recoltării și va­lorificării acesteia". La Orbeni, de pe cele 40 ha grădină, pînă în prezent s-au livrat cca 130 tone de legume, în aceste zile­­ recoltatul atingînd cel mai înalt ritm.­­La unele sorti­­mente, cum ar fi cas­traveții, sarcina de vînzare este aproape realizată,­iar la roșii se întrevede o producție de peste 18.000 kg la fiecare hectar, însem­nate venituri ,se­­ obțin și de la legumele în cultură succesivă. As­tel, după ce s-a recoltat varza de vară , și alte legume pe o suprafață de 8 ha s-a însămînțat fasole pentru păstăi, cultură de la care se obțin în m­edie cite 4.500 kg la hectar. Din ultima analiză, făcută asupra mersului livrării producției, re­zultă că planul de veni­turi din legumicultură va fi realizat și chiar depășit. Cît privește re­lațiile cu I.L.F., organul de preluare a legume­lor, sînt bune, cu ex­cepția unor greutăți create cooperativei a­­gricole. Astfel, lăzile aduse de I. L. F. pentru ambalarea producției, de cele mai multe ori sînt stricate, încît uni­tatea este obligată să facă oficiul de repara­re, ceea ce, de fapt, cade în sarcina organu­lui de preluare. Este de dorit ca în­ viitor să nu se mai repete aces­te­ neajunsuri, I.L.F. a­­ducînd ambalaje cores­punzătoare pentru ridi­carea legumelor. La C.A.P. Orbeni Prima Fila din Ieri, în toate școlile județului nostru, ca și în în­treaga țară, a început un nou an de muncă. Anul șco­lar 1970—1971 debutează prin înfăptuirea unor sarcini cuprinse în documentele Congresului al X-lea: apari­ția claselor a X-a in școlile generale și generalizarea cuprinderii copiilor de 6 ani în clasa I. Se adaugă la ele perfecționarea continuă a învățămîntului profesio­nal și tehnic, a celui liceal. De pregătirea miilor de elevi din diferitele­­ tipuri de școli se ocupă educatoare, învățători și profesori cu ex­periență, alături de care, pentru prima dată, vor urca la catedră noii absolvenți ai liceelor și institutelor pe­dagogice, ai universităților. Școlile, multe dintre ele date în folosință în acest an, i-au primit, pe elevii mai mari sau mai mici, cu clase luminoase, laboratoare și ateliere bine utilate. Aplecați asupra manualelor abia primite, vlăstarele de miine ale patriei au început să învețe. SUCCES ! Numele va fi cinstit prin fapte Unul din cele mai tinere licee băcăuane, care pină acum purta numărul de ordine 4, și-a ciștigat, totuși, în cei cițiva ani de­­ existen­ță o bună reputație. Renumele provine atît din acti­vitatea unor profesori, specialiști deosebit de competenți la discipli­nele pe care le predau, dublați de excelenți pedagogi, cit și din suc­cesele din fiecare an ale discipo­lilor lor. Rezultatele frumoase obți­nute la învățătură, participarea la sesiunea de referate ale cercurilor de elevi, clasarea pe primele locuri la olimpiadele școlare de literatură română, matematică, fizică, toate a­­cestea onorează orice carte de vi­zită. Pentru elevii liceului, pentru pro­fesorii lor, deschiderea cursurilor in noul an școlar a avut, ieri, un specific cu totul deosebit — prin­­tr-un Decret al Consiliului de Stat școala lor dragă va purta, de-acum­ înainte, numele unui fiu al Bacău­lui LUCREȚIU PĂTRĂȘCANU, ac­tivist și conducător de seamă al Partidului Comunist Român, inte­lectual remarcabil, de vastă erudi­ție și cultură marxist-leninistă. ■ La importantul eveniment din viața Liceului „Lucrețiu Pătrășca­­nu“ au participat tovarășii: Victor Enășoae, secretar al Comitetului județean Bacău al P.C.R., loan Ichim, prim-secretar al Comitetului municipal Bacău al P.C.R.,­ preșe­dintele Comitetului executiv al Con­siliului popular municipal, Constan­tin Secăreanu, prim-secretar al Co­mitetului județean Bacău al U.T.C., alți activiști de partid și de stat. La festivitate a fost prezent, din partea Ministerului învățămîntului, prof. Constantin Vlad, inspector ge­neral, fost director al liceului. După ce a fost dezvelită noua Urmă a școlii, în fața celor aproape 800 de elevi, din cele 23 de clase de la cursurile de zi, în fata pro­fesorilor și­ a părinților, tovarășul Victor Enășoae a evocat, în cuvinte emoționante, personalitatea patro­nului spiritual al liceului băcăuan. Amintind despre viata, despre lu­crările lui Lucrețiu Pătrășcanu, marcant om politic, militant al Par­tidului Comunist, cunoscut filozof, economist și sociolog, tovarășul Victor Enășoae s-a adresat elevilor cu îndemnul de a-i cunoaște mai bine­­ opera celuia al cărui nume, din acest an, va apare pe frontis­piciul școlii, pe matricolele sutelor de liceeni. Activitatea sa revolu­ționară, pasiunea sa științifică vor constitui, fără îndoială, exemple vii, modele demne de urmat. In numele Comitetului județean de partid, tovarășul V. Enășoae a felicitat, apoi, elevii, corpul profe­soral, cu prilejul atribuirii noului nume liceului pe care-l slujesc, do­­rindu-se să-l cinstească prin fapte. Legind activitatea viitoare de cea trecută, prof. C. Botezatu, directo­rul Liceului „L. Pătrășcanu“, a tre­cut in revistă cîteva din succesele obținute in anul școlar precedent. Ele vor fi continuate pe un plan superior și in anul care a început,­­ a ținut să ne asigure Vornicelu Florin, elev în clasa a XII-a­­. Nici absolvenții nu și-au uitat școala. Cu emoție in glas, studenta Mihaela Preotu și-a exprimat min­­dria că a fost eleva acestui liceu, care și-a cucerit dreptul de a primi numele lui L. Pătrășcanu; însoțiți de profesori, de elevi, de părinți, oaspeții au vizitat moder­nul local al liceului băcăuan, au trecut prin clase, laboratoare, prin biblioteca. Atenția tuturor a fost atrasă, în special de o vitrină în care se gă­seau expuse cîteva din lucrările lui Lucrețiu Pătrășcanu: „Problemele de bază ale României“, „Curente și tendințe in filozofia românească“, „Un veac de frămîntări sociale, „1821-1907“ etc. Festivitatea s-a încheiat. Din nou în clase, elevi și profesori și-au re­început strădaniile pe căile cunoaș­terii. Numai prin eforturile lor zil­nice vor putea cinsti numele celui care a fost Lucrețiu Pătrășcanu. Moment solemn. De acum înainte Liceul nr. 4 din Bacău va purta numele lui Lucrețiu Pătrășcanu. Foto : C. BURSUC In pagina a 11-a Semne particulare și D­espre bazinul Zeletinu­­lui s-a mai scris în paginile ziarului nostru. Și s-au spus cuvinte fru­moase, îndeosebi despre ac­tivitatea oamenilor, despre stră­daniile lor , în marea operă de transformare a naturii, a pei­sajului zonei în care trăiesc, pentru a face pămîntul să dea rod mai­­ bogat și de calitate superioară. In urmă cu cîțiva ani, dacă ne mai amintim, dea­lurile Zeletinului aveau cu to­tul altă înfățișare, boscheții, spinii și bălăriile constituind, de cele mai multe ori, vegetația specifică locului. Pe de altă parte, acțiunea distructivă a factorilor climatici își spunea pretutindeni cuvîntul, suprafețe întinse de teren fiind scoase din circuitul agricol. Peste tot se puteau vedea ogașe și ravene. În ultimii ani însă, pe baza studiilor întocmite, oamenii au început marea bătălie de trans­formare a locurilor, de schim­bare a înfățișării peisajului. Buldozere, tractoare și alte u­­tilaje grele au trecut la mode­larea colinelor, iar brațele mii­lor de oameni au finisat tera­sele pe care le-au plantat apoi cu viță de vie, așa încît pe te­renurile cîndva părăsite, acum, începe să apară rodul auriu al strugurilor. S-au plantat mii de hectare. In cooperativele agricole din Podu Turcului, Blaga, Frumu­­șelu și­ altele, vița de vie a în­ceput deja să rodească, să răs­plătească efortul cooperatorilor, depus în decursul a cîtorva ani. Și în trecut, pe aceste te­renuri, s-a cultivat vită, dar din cea hibridă, nu altoită, care producea mai puțin, dînd și un rod de o calitate mai slabă. Mulțumirea producătorilor, con­sta în faptul că viile hibride a­­veau pretenții mai reduse față de lucrările de întreținere. Vita nobilă, după cum se știe, re­clamă mai multă grijă și price­pere, pretinde o anumită teh­nologie, în funcție de zona sau microzona care­ o cultivă. De aici, prezența obligatorie a­ u­­nor cunoscători în această di­recție, a „specialistului", aces­tuia revenindu-i sarcini multi­ple și complexe de rezolvat în luptă cu natura. Și nu se poate spune că, în prezent, agricultura noastră nu dispune de aseme­nea oameni. Ur­mare a măsuri­lor luate de către partid și gu­vern, în fiecare unitate agri­colă se găsește cel puțin un specialist, în altele fiind doi sau trei, pe diferite profile, capa­bili să rezolve cele mai arză­toare probleme ale producției. Desigur, complexitatea factori­lor naturali de climă și sol, pre­tențiile plantelor față de mediul înconjurător ridică încă necu­noscute în fața celor puși să or­ganizeze procesul de producție. Tocmai pentru elucidarea aces­tora specialiștii au trecut la e­­fectuarea unor studii, care să le permită introducerea de noi tehnologii, moderne, în cultura viței de vie. Inginerul D. Zaha­­ria, șeful fermei de stat Podu Turcului, bunăoară, încă din a­­nii trecuți­ a început organiza­rea unei colecții ampelografice, colecție care, pe o suprafață de circa două hectare, întrunește peste 20 soiuri de vită. Obser­vațiile făcute pînă acum asupra comportării lor în condițiile pe­doclimatice existente la Podu Turcului dau posibilitatea stabi­lirii cu mai multă exactitate a particularităților pe care le pre­zintă vita în creșterea și dez­voltarea ei. Se trag, totodată, concluzii de un real folos pen­tru activitatea de viitor. Din colecție nu­ lipsesc vestitele so­iuri Fetească albă, Fetească re­gală, Riesling italian, Muscat ottonel. Pentru ferma Podu Tur­cului efectuarea acestor obser­vații prezintă un deosebit inte­res dacă ne gîndim că în vii­torii ani suprafața cultivată cu viță va­ crește substanțial. Față de cele 223 hectare existente în prezent, într-un viitor apro­piat aici se va ajunge la peste 600 hectare; în acest an, din motive bine­întemeiate, cadrul observațiilor asupra creșterii și dezvoltării viței de vie a fost extins. Din interese comune, inginerii D. Zaharia, N. Beldie, inginer șef la cooperativa agricolă din Po­du Turcului și Emanoil Marian, inginer șef la cooperativa agri­colă din Frumușelu, încă din primăvară, au organizat expe­riențe pentru determinarea „coeficientului de fertilitate" și a „indicelui de productivita­te" la soiurile de viță extinse în cultură aici, în bazinul Zele­­tinului. Deși la început, obser­vațiile făcute asupra fazelor specifice creșterii și dezvoltă­rii diferitelor soiuri sunt în mă­sură să dea unele indicii sigure asupra particularităților biolo­gice pe care le prezintă vița de vie în condițiile pedoclimatice din zona respectivă. Studiile întreprinse vor crea posibilitatea adoptării unor teh­nologii care să răspundă pe de­plin cerințelor biologice ale vi­tei, în strînsă interdependență cu factorii pedoclimatici exis­tenți. Acestea sînt cîteva încercări ale specialiștilor dornici să pă­trundă și să dezlege secretele obținerii unor recolte sporite de struguri în condițiile Zeleti­nului. Sînt preocupări noi, care merită extinse pentru ca pro­ducția să poată fi sporită. Ing. Gh. LUPU Specialistul din agricultură-CERCETĂTOR ACTIV 1 ­­l Mii; 111M >11 mm ■ Inaugurare Liceul din comuna Podu Turcului a bătut ieri la poarta celui de-al 17-lea an al existenței sale, avind înscris în cartea de vizită un bilanț invidiat și de lăcașuri mai vechi : printre foștii săi absolvenți, acest tînăr liceu numără opt cadre uni­versitare și aproape două sute de ingineri, medici, profesori, juriști ș. a. Bilanț pe care ni-l comunica profesorul Eugen Bulboacă, in fața noii clădiri a liceului. O clădire nouă, așteptată de aproape un an, și-a deschis, în sfîrșit, porțile, în chiar prima zi a acestui nou an­­ r­o­­lar. 950 elevi (liceu și școală gene­rală) și 40 cadre didactice au sărbă­torit, intr-o atmosferă cu totul apar­te, o izbîndă la care au contribuit alături de constructori, părinții, pro­fesorii, elevii. Ne-am îndreptat pașii alături de profesori și elevi, spre noua clădire a Liceului „Alexandru Vlahuță". 12 săli de clasa, un labo­rator, 4 cabinete, bibliotecii, cance­larie și anexe au întîmpinat, cu scli­pirea noului, pe elevii liceului. Pe holul noii clădiri am întîlnit trei cadre didactice ale căror fețe înroșite încă de emoție indicau cu precizie timiditatea debutantului. Prof. Elena Popa, aflată în primul an de învățămint, trăia încă emoția u­­nei surprize plăcute: numirea sa dirigintă de clasă. „Primele impresii, ne-a spus tînarul cadru didactic, au fost deosebit de plăcute, cu a­ti­t mai mult cu cît îmi cunoșteam co­­legii și elevii din anii trecuți cind am funcționat ca bibliotecară a li­­ceului.Primele dorințe? Numai suc­cese în ambele direcții : pe plan profesional și educativ. Mi-am do­rit întotdeauna să devin profesoară și sunt sigură că mă voi ridica la înălțimea exigențelor. Totul depin­de de modul în care voi reuși să de­pășesc pragul debutului".­­ Profesorul Constantin Iosipoaie, tânăr absolvent al Universității ie­șene, a venit, aici, la Podu Turcului. (Continuare în pagina a IlI-a) GLOB*GLOB*GLOB­ : „O lume disp. După ce am mers cam un kilo­­­­metru prin desișul pădurii, ne-an­ aflat în fața unui „chapuno“, ora­­r șul waikașilor. Totul, din jur te în­­­­deamnă să meditezi la ideea că s-ar ,­ putea să nu mai ieși de aici viu.­­ Sub un m­ic acoperiș, de formă ro­­­­tundă, își află sălașul vreo 20 de familii, fiecare dintre ele strînsă în jurul unui foc. In mijlocul espla­nadei, mai fumegă încă oasele unei fete moarte de curînd și care fusese incinerată cu cîteva ore înaintea venirii noastre. Oamenii aceștia sînt foarte superstițioși și, în ace­lași timp, susceptibili; de aceea simulăm că nu dorim să­ asistăm la macabrul ceremonial. Din coltul în care ne-au găzduit putem vedea cum unul dintre acești oameni strin­gs oasele și le pisează pînă le tran­­­sformă în pulbere. Timp de o lună am avut prilejul să cunoaștem o mulțime de tri­buri waikas: „lagueiteros“, labro­­poteros“, acocoiteros“, „abuiteros“ și „piciasciteros“; în noua escapadă m-au însoțit călugărul misionar Luigi Cocco și venezueleanul Edgard González Nino, singurii veritabili­­ cunoscători ai acestor fii a­­ junglei. Astfel, călugărul Luigi Cocco a po­posit pe pămînturile waikașilor cu zece ani în urmă și a pus bazele u­­nei misiuni religioase la confluența rîului Ocamo cu Orinoco. In acest labirint complicat de munți și văi, cu vegetația lor­ abundentă, capa­bilă să descurajeze și pe cel­ mai îndărătnic explorator, cuvîntul mi­sionarilor a răsunat în gol. Tribu­­(Continuare în pagina a Il-a) mm­s­trai încercarea moarte n-are... .

Next