Steagul Roşu, septembrie 1970 (Anul 25, nr. 5461-5486)
1970-09-16 / nr. 5474
t > 1 > ANUL XXV — NR. 5.474 (6.953) MIERCURI 16 SEPTEMBRIE 1970 4 pagini — 30 bani Inadmisibile întîrzieri în ÎNCHEIEREA CONTRACTELOR Sporirea continuă a producției materiale în sectorul de exploatare și industrializare a lemnului constituie o problemă de actualitate în economie, ea trebuind să fie privită atît din punct de vedere cantitativ, cit și calitativ. Pentru o bună valorificare a materialului lemnos, pentru obținerea unei producții de o calitate superioară, realizată la timp, este nevoie să se asigure, cu mult timp înainte de începerea unui nou an de producție, baza de materii prime și materiale și, de asemenea, desfacerea produselor finite, în vederea unei bune pregătiri și organizări a producției din anul 1971, fiecare unitate economică trebuie să manifeste de pe acum o preocupare continuă pentru încheierea contractelor economice cu diverși furnizori și beneficiari. Atît contractele de aprovizionare, cit și cele de desfacere trebuie să se încheie cu cîteva luni înainte de începerea noului an de producție, astfel nicit să se creeze baza unei pregătiri organizate, la un nivel superior, a activității din noul an. Au mai rămas mai puțin de patru luni pînă la începerea anului 1971, timp in care unitățile economice vor trebui să asigure cele mai bune condiții de desfășurare a muncii. Pentru aceasta trebuie să se cunoască sursele de materii prime și materiale, precum și cerințele beneficiarilor în ceea ce privește cantitatea și calitatea produselor ce vor fi livrate. Pentru a constata modul în care este pregătit noul an de producție ne oprim la unul din marile combinate ale județului nostru — CEIL Bacău. în această problemă stăm de vorbă cu Solomon BÜCHLEI,, director comercial al combinatului, care ne relatează stadiul în care se află, pînă acum (N. N. — . 10 septembrie 1970), acțiunea de încheiere a contractelor și pregătire a producției pentru anul 1971. Conform reglementărilor legale trebuiau să se încheie, pină la această dată, contractele pentru producția anului viitor, dar realitatea este departe de ceea ce prevede legea, situația fiind cu totul și cu totul deficitară. Din întregul plan de aprovizionare a combinatului s-a asigurat pînă acum, prin contracte, doar 10 la sută, iar în ceea ce privește desfacerea către beneficiarii din țară, s-a asigurat doar 19 la sută din volumul producției. Proporția scăzută în care sunt încheiate contractele pentru producția anului 1971 denotă faptul că, în cursul acestui an, s-a acordat o atenție insuficientă asigurării unei baze tehnico-materiale corespunzătoare și pregătirii livrării produselor către beneficiar în cele mai favorabile condiții. Unitățile cu gestiune economică proprie pot intra în relații directe de aprovizionare și desfacere cu furnizorii și beneficiarii, fără a mai solicita repartiții de la ministere, ci pe baza unor extrase de balanță stabilite de coordonatorii de balanțe. în această situație combinatului îi revine, ca sarcină principală, emiterea comenzilor către coordonatorii de balanță (respectiv centralele industriale din cadrul fiecărui minister) aceștia avind datoria să întocmească și să trimită balanțele aprobate, pe baza cărora C.E.I.S. Bacău să poată încheia contractele de aprovizionare și desfacere pentru anul 1971. Comenzile cu materialele necesare au fost trimise de combinat încă din lunile iulieaugust, însă răspuns s-a primit numai de la cîteva centrale, care au dat cotele de balanță necesare. Unele centrale industriale (Centrala pentru condiționarea livrării și transportului produselor petroliere, Centrala industrială de ulei, produse zaharoase și cosmetice București și altele), pînă în prezent nu au dat nici un răspuns comenzilor făcute de combinat. în aceeași situație se află și alți furnizori aparținînd Ministerului Industriei Ușoare, Ministerului Industriei Construcțiilor de Mașini, Ministerului Industriei Metalurgice care au dat răspunsuri parțiale, sau incomplete în ceea ce privește aprovizionarea cu anumite materiale sau în alte cazuri nu au specificat furnizorii cu care urmează să se încheie contractele. Ministerul Industriei Lemnului, fiind cordonatorul de balanță principal al combinatului, nu a emis încă extrasele de balanță pentru toți beneficiarii C.E.I.L. Bacău, pentru a se putea încheia contractele de livrare a producției anului viitor. Demersurile făcute de combinat pentru obținerea aprobărilor necesare, prin trimiterea de delegați, prin stabilirea legăturilor directe cu centralele respective, în mare parte nu au fructificat. S-au făcut totuși unele progrese în ceea ce privește asigurarea desfacerii producției de mobilă din anul viitor, perfectîndu-se contractele pentru întreaga cantitate. Se întîmpină însă greutăți în ceea ce privește pregătirea producției la celelalte unități de exploatare și industrializare a lemnului, care nu au până acum o situație clară. Pentru producția de mobilă fiind asigurate, în cea mai mare parte, cantitățile Geta GHETIȚĂ (Continuare în pagina a II-a) C.E.I.L. Bacău DIN AGENDA CAMPANIEI AGRICOLE Pe 30.273. ‘ Ha ■ 'din,oriqarele ■; județului nostru s-a cultivat în acest an și fasole, cultură intercalată. Pînă acum s-a recoltat cultura de pe 21.907 ha, ceea ce reprezintă 72,3 la sută din total. Foarte multe din cooperative au terminat recoltatul. Dintre acestea amintim : Cașin, Urechești, Blaga, Răcăciuni, Parava, Valea Seacă, Cîrligi, Filipești, Tei. Trotuș, Berești-Bistrița. De remarcat că pină la această dată s-a și treierat fasolea de pe 16.455 ha ! Deși lucrarea a început de puțin timp totuși s-a recoltat floarea-soarelui de pe 883 ha, adică de pe 30 la sută din suprafață. De treierat insă nu s-a treierat decît recolta de pe 62 ha “ 6,9 la sută! ? Bunii gospodari știu că orice întîrziere la recoltatul florii, soarelui înseamnă pierderi. Așa judecind lucrurile, cooperatorii de la Berești-Bîstrița, Traian, Coțofănești, Tamași, Racova, Luizi Călugăra și Săucești au și încheiat lucrarea. Dintre cele care n-au început-o încă amintim : Căbești, Podu Turcului, Sascut-Târg, Prăjești, Dămienești, Cleja și Secueni. * in actualitate Recoltarea, sortarea , și livrarea leminelor Alături de celelalte lucrări specifice sezonului de toamnă, strânsul legumelor și livrarea producției constituie una din principalele acțiuni aflate la ordinea zilei. Orice tărăgănare în executarea acestor operațiuni atrage după sine deprecierea producției și ca atare însemnate pierderi unităților agricole. Este adevărat că în acest an, spre deosebire de cei trecuți, strînsul legumelor, sortarea ambalarea și livrarea acestora se face în condiții mai bune, existînd un interes sporit ant din partea cooperativelor agricole cît și a organelor de preluare. Consiliile de conducere, specialiștii, șefii de fermă, brigadierii se preocupă cu mai multă grijă de soarta recoltei, urmărind îndeaproape mersul realizării producției, a planului de venituri și cheltuieli. La cooperativa agricolă din Orbeni, p.e inginerul șef al unității, Cornel Lazăr și brigadierul legumicol Iancu Rotaru i-am întîlnit în grădină, analizînd posibilitatea realizării producției stabilite, a contractelor încheiate cu I.S.F. și a planului de venituri. ..în ciuda condițiilor climatice mai puțin favorabile din luna mai, a precizat specialistul, planul de venituri va fi îndeplinit și chiar depășit. Avem o producție joasă de legume, friiar acum acordăm toată atenția recoltării și valorificării acesteia". La Orbeni, de pe cele 40 ha grădină, pînă în prezent s-au livrat cca 130 tone de legume, în aceste zile recoltatul atingînd cel mai înalt ritm.La unele sortimente, cum ar fi castraveții, sarcina de vînzare este aproape realizată,iar la roșii se întrevede o producție de peste 18.000 kg la fiecare hectar, însemnate venituri ,se obțin și de la legumele în cultură succesivă. Astel, după ce s-a recoltat varza de vară , și alte legume pe o suprafață de 8 ha s-a însămînțat fasole pentru păstăi, cultură de la care se obțin în medie cite 4.500 kg la hectar. Din ultima analiză, făcută asupra mersului livrării producției, rezultă că planul de venituri din legumicultură va fi realizat și chiar depășit. Cît privește relațiile cu I.L.F., organul de preluare a legumelor, sînt bune, cu excepția unor greutăți create cooperativei agricole. Astfel, lăzile aduse de I. L. F. pentru ambalarea producției, de cele mai multe ori sînt stricate, încît unitatea este obligată să facă oficiul de reparare, ceea ce, de fapt, cade în sarcina organului de preluare. Este de dorit ca în viitor să nu se mai repete aceste neajunsuri, I.L.F. aducînd ambalaje corespunzătoare pentru ridicarea legumelor. La C.A.P. Orbeni Prima Fila din Ieri, în toate școlile județului nostru, ca și în întreaga țară, a început un nou an de muncă. Anul școlar 1970—1971 debutează prin înfăptuirea unor sarcini cuprinse în documentele Congresului al X-lea: apariția claselor a X-a in școlile generale și generalizarea cuprinderii copiilor de 6 ani în clasa I. Se adaugă la ele perfecționarea continuă a învățămîntului profesional și tehnic, a celui liceal. De pregătirea miilor de elevi din diferitele tipuri de școli se ocupă educatoare, învățători și profesori cu experiență, alături de care, pentru prima dată, vor urca la catedră noii absolvenți ai liceelor și institutelor pedagogice, ai universităților. Școlile, multe dintre ele date în folosință în acest an, i-au primit, pe elevii mai mari sau mai mici, cu clase luminoase, laboratoare și ateliere bine utilate. Aplecați asupra manualelor abia primite, vlăstarele de miine ale patriei au început să învețe. SUCCES ! Numele va fi cinstit prin fapte Unul din cele mai tinere licee băcăuane, care pină acum purta numărul de ordine 4, și-a ciștigat, totuși, în cei cițiva ani de existență o bună reputație. Renumele provine atît din activitatea unor profesori, specialiști deosebit de competenți la disciplinele pe care le predau, dublați de excelenți pedagogi, cit și din succesele din fiecare an ale discipolilor lor. Rezultatele frumoase obținute la învățătură, participarea la sesiunea de referate ale cercurilor de elevi, clasarea pe primele locuri la olimpiadele școlare de literatură română, matematică, fizică, toate acestea onorează orice carte de vizită. Pentru elevii liceului, pentru profesorii lor, deschiderea cursurilor in noul an școlar a avut, ieri, un specific cu totul deosebit — printr-un Decret al Consiliului de Stat școala lor dragă va purta, de-acum înainte, numele unui fiu al Bacăului LUCREȚIU PĂTRĂȘCANU, activist și conducător de seamă al Partidului Comunist Român, intelectual remarcabil, de vastă erudiție și cultură marxist-leninistă. ■ La importantul eveniment din viața Liceului „Lucrețiu Pătrășcanu“ au participat tovarășii: Victor Enășoae, secretar al Comitetului județean Bacău al P.C.R., loan Ichim, prim-secretar al Comitetului municipal Bacău al P.C.R., președintele Comitetului executiv al Consiliului popular municipal, Constantin Secăreanu, prim-secretar al Comitetului județean Bacău al U.T.C., alți activiști de partid și de stat. La festivitate a fost prezent, din partea Ministerului învățămîntului, prof. Constantin Vlad, inspector general, fost director al liceului. După ce a fost dezvelită noua Urmă a școlii, în fața celor aproape 800 de elevi, din cele 23 de clase de la cursurile de zi, în fata profesorilor și a părinților, tovarășul Victor Enășoae a evocat, în cuvinte emoționante, personalitatea patronului spiritual al liceului băcăuan. Amintind despre viata, despre lucrările lui Lucrețiu Pătrășcanu, marcant om politic, militant al Partidului Comunist, cunoscut filozof, economist și sociolog, tovarășul Victor Enășoae s-a adresat elevilor cu îndemnul de a-i cunoaște mai bine opera celuia al cărui nume, din acest an, va apare pe frontispiciul școlii, pe matricolele sutelor de liceeni. Activitatea sa revoluționară, pasiunea sa științifică vor constitui, fără îndoială, exemple vii, modele demne de urmat. In numele Comitetului județean de partid, tovarășul V. Enășoae a felicitat, apoi, elevii, corpul profesoral, cu prilejul atribuirii noului nume liceului pe care-l slujesc, dorindu-se să-l cinstească prin fapte. Legind activitatea viitoare de cea trecută, prof. C. Botezatu, directorul Liceului „L. Pătrășcanu“, a trecut in revistă cîteva din succesele obținute in anul școlar precedent. Ele vor fi continuate pe un plan superior și in anul care a început, a ținut să ne asigure Vornicelu Florin, elev în clasa a XII-a. Nici absolvenții nu și-au uitat școala. Cu emoție in glas, studenta Mihaela Preotu și-a exprimat mindria că a fost eleva acestui liceu, care și-a cucerit dreptul de a primi numele lui L. Pătrășcanu; însoțiți de profesori, de elevi, de părinți, oaspeții au vizitat modernul local al liceului băcăuan, au trecut prin clase, laboratoare, prin biblioteca. Atenția tuturor a fost atrasă, în special de o vitrină în care se găseau expuse cîteva din lucrările lui Lucrețiu Pătrășcanu: „Problemele de bază ale României“, „Curente și tendințe in filozofia românească“, „Un veac de frămîntări sociale, „1821-1907“ etc. Festivitatea s-a încheiat. Din nou în clase, elevi și profesori și-au reînceput strădaniile pe căile cunoașterii. Numai prin eforturile lor zilnice vor putea cinsti numele celui care a fost Lucrețiu Pătrășcanu. Moment solemn. De acum înainte Liceul nr. 4 din Bacău va purta numele lui Lucrețiu Pătrășcanu. Foto : C. BURSUC In pagina a 11-a Semne particulare și Despre bazinul Zeletinului s-a mai scris în paginile ziarului nostru. Și s-au spus cuvinte frumoase, îndeosebi despre activitatea oamenilor, despre strădaniile lor , în marea operă de transformare a naturii, a peisajului zonei în care trăiesc, pentru a face pămîntul să dea rod mai bogat și de calitate superioară. In urmă cu cîțiva ani, dacă ne mai amintim, dealurile Zeletinului aveau cu totul altă înfățișare, boscheții, spinii și bălăriile constituind, de cele mai multe ori, vegetația specifică locului. Pe de altă parte, acțiunea distructivă a factorilor climatici își spunea pretutindeni cuvîntul, suprafețe întinse de teren fiind scoase din circuitul agricol. Peste tot se puteau vedea ogașe și ravene. În ultimii ani însă, pe baza studiilor întocmite, oamenii au început marea bătălie de transformare a locurilor, de schimbare a înfățișării peisajului. Buldozere, tractoare și alte utilaje grele au trecut la modelarea colinelor, iar brațele miilor de oameni au finisat terasele pe care le-au plantat apoi cu viță de vie, așa încît pe terenurile cîndva părăsite, acum, începe să apară rodul auriu al strugurilor. S-au plantat mii de hectare. In cooperativele agricole din Podu Turcului, Blaga, Frumușelu și altele, vița de vie a început deja să rodească, să răsplătească efortul cooperatorilor, depus în decursul a cîtorva ani. Și în trecut, pe aceste terenuri, s-a cultivat vită, dar din cea hibridă, nu altoită, care producea mai puțin, dînd și un rod de o calitate mai slabă. Mulțumirea producătorilor, consta în faptul că viile hibride aveau pretenții mai reduse față de lucrările de întreținere. Vita nobilă, după cum se știe, reclamă mai multă grijă și pricepere, pretinde o anumită tehnologie, în funcție de zona sau microzona care o cultivă. De aici, prezența obligatorie a unor cunoscători în această direcție, a „specialistului", acestuia revenindu-i sarcini multiple și complexe de rezolvat în luptă cu natura. Și nu se poate spune că, în prezent, agricultura noastră nu dispune de asemenea oameni. Urmare a măsurilor luate de către partid și guvern, în fiecare unitate agricolă se găsește cel puțin un specialist, în altele fiind doi sau trei, pe diferite profile, capabili să rezolve cele mai arzătoare probleme ale producției. Desigur, complexitatea factorilor naturali de climă și sol, pretențiile plantelor față de mediul înconjurător ridică încă necunoscute în fața celor puși să organizeze procesul de producție. Tocmai pentru elucidarea acestora specialiștii au trecut la efectuarea unor studii, care să le permită introducerea de noi tehnologii, moderne, în cultura viței de vie. Inginerul D. Zaharia, șeful fermei de stat Podu Turcului, bunăoară, încă din anii trecuți a început organizarea unei colecții ampelografice, colecție care, pe o suprafață de circa două hectare, întrunește peste 20 soiuri de vită. Observațiile făcute pînă acum asupra comportării lor în condițiile pedoclimatice existente la Podu Turcului dau posibilitatea stabilirii cu mai multă exactitate a particularităților pe care le prezintă vita în creșterea și dezvoltarea ei. Se trag, totodată, concluzii de un real folos pentru activitatea de viitor. Din colecție nu lipsesc vestitele soiuri Fetească albă, Fetească regală, Riesling italian, Muscat ottonel. Pentru ferma Podu Turcului efectuarea acestor observații prezintă un deosebit interes dacă ne gîndim că în viitorii ani suprafața cultivată cu viță va crește substanțial. Față de cele 223 hectare existente în prezent, într-un viitor apropiat aici se va ajunge la peste 600 hectare; în acest an, din motive bineîntemeiate, cadrul observațiilor asupra creșterii și dezvoltării viței de vie a fost extins. Din interese comune, inginerii D. Zaharia, N. Beldie, inginer șef la cooperativa agricolă din Podu Turcului și Emanoil Marian, inginer șef la cooperativa agricolă din Frumușelu, încă din primăvară, au organizat experiențe pentru determinarea „coeficientului de fertilitate" și a „indicelui de productivitate" la soiurile de viță extinse în cultură aici, în bazinul Zeletinului. Deși la început, observațiile făcute asupra fazelor specifice creșterii și dezvoltării diferitelor soiuri sunt în măsură să dea unele indicii sigure asupra particularităților biologice pe care le prezintă vița de vie în condițiile pedoclimatice din zona respectivă. Studiile întreprinse vor crea posibilitatea adoptării unor tehnologii care să răspundă pe deplin cerințelor biologice ale vitei, în strînsă interdependență cu factorii pedoclimatici existenți. Acestea sînt cîteva încercări ale specialiștilor dornici să pătrundă și să dezlege secretele obținerii unor recolte sporite de struguri în condițiile Zeletinului. Sînt preocupări noi, care merită extinse pentru ca producția să poată fi sporită. Ing. Gh. LUPU Specialistul din agricultură-CERCETĂTOR ACTIV 1 l Mii; 111M >11 mm ■ Inaugurare Liceul din comuna Podu Turcului a bătut ieri la poarta celui de-al 17-lea an al existenței sale, avind înscris în cartea de vizită un bilanț invidiat și de lăcașuri mai vechi : printre foștii săi absolvenți, acest tînăr liceu numără opt cadre universitare și aproape două sute de ingineri, medici, profesori, juriști ș. a. Bilanț pe care ni-l comunica profesorul Eugen Bulboacă, in fața noii clădiri a liceului. O clădire nouă, așteptată de aproape un an, și-a deschis, în sfîrșit, porțile, în chiar prima zi a acestui nou an rolar. 950 elevi (liceu și școală generală) și 40 cadre didactice au sărbătorit, intr-o atmosferă cu totul aparte, o izbîndă la care au contribuit alături de constructori, părinții, profesorii, elevii. Ne-am îndreptat pașii alături de profesori și elevi, spre noua clădire a Liceului „Alexandru Vlahuță". 12 săli de clasa, un laborator, 4 cabinete, bibliotecii, cancelarie și anexe au întîmpinat, cu sclipirea noului, pe elevii liceului. Pe holul noii clădiri am întîlnit trei cadre didactice ale căror fețe înroșite încă de emoție indicau cu precizie timiditatea debutantului. Prof. Elena Popa, aflată în primul an de învățămint, trăia încă emoția unei surprize plăcute: numirea sa dirigintă de clasă. „Primele impresii, ne-a spus tînarul cadru didactic, au fost deosebit de plăcute, cu atit mai mult cu cît îmi cunoșteam colegii și elevii din anii trecuți cind am funcționat ca bibliotecară a liceului.Primele dorințe? Numai succese în ambele direcții : pe plan profesional și educativ. Mi-am dorit întotdeauna să devin profesoară și sunt sigură că mă voi ridica la înălțimea exigențelor. Totul depinde de modul în care voi reuși să depășesc pragul debutului". Profesorul Constantin Iosipoaie, tânăr absolvent al Universității ieșene, a venit, aici, la Podu Turcului. (Continuare în pagina a IlI-a) GLOB*GLOB*GLOB : „O lume disp. După ce am mers cam un kilometru prin desișul pădurii, ne-an aflat în fața unui „chapuno“, orar șul waikașilor. Totul, din jur te îndeamnă să meditezi la ideea că s-ar , putea să nu mai ieși de aici viu. Sub un mic acoperiș, de formă rotundă, își află sălașul vreo 20 de familii, fiecare dintre ele strînsă în jurul unui foc. In mijlocul esplanadei, mai fumegă încă oasele unei fete moarte de curînd și care fusese incinerată cu cîteva ore înaintea venirii noastre. Oamenii aceștia sînt foarte superstițioși și, în același timp, susceptibili; de aceea simulăm că nu dorim să asistăm la macabrul ceremonial. Din coltul în care ne-au găzduit putem vedea cum unul dintre acești oameni strings oasele și le pisează pînă le transformă în pulbere. Timp de o lună am avut prilejul să cunoaștem o mulțime de triburi waikas: „lagueiteros“, labropoteros“, acocoiteros“, „abuiteros“ și „piciasciteros“; în noua escapadă m-au însoțit călugărul misionar Luigi Cocco și venezueleanul Edgard González Nino, singurii veritabili cunoscători ai acestor fii a junglei. Astfel, călugărul Luigi Cocco a poposit pe pămînturile waikașilor cu zece ani în urmă și a pus bazele unei misiuni religioase la confluența rîului Ocamo cu Orinoco. In acest labirint complicat de munți și văi, cu vegetația lor abundentă, capabilă să descurajeze și pe cel mai îndărătnic explorator, cuvîntul misionarilor a răsunat în gol. Tribu(Continuare în pagina a Il-a) mmstrai încercarea moarte n-are... .