Steagul Roşu, octombrie 1970 (Anul 25, nr. 5487-5513)

1970-10-25 / nr. 5508

ORGAN AL COMITETULUI JUDEȚEAN BACĂU AL P.C.R. ȘI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEȚEAN rn ANUL XXV — NR. 5.508 (6.987) DUMINICĂ 25 OCTOMBRIE 1970 4 pagini — 30 bani SEMĂNATUL GRIULUI și adunatul culturilor tirzii lucrări agricole de sezon ce se cer grabnic încheiate Zilele trecute a plouat. In cîmp nu s-a putut face prea mare lucru, ceea ce în parte este justificat. Am zis în parte întrucît acolo unde a existat mai mult interes, s-au putut totuși executa unele lucrări, cum ar fi aratul, transportul sfeclei și porumbului etc. Este adevărat că se cerea un efort suplimentar. Dacă ne gîndim însă că sîntem deja la sfâr­șitul lunii octombrie, vremea putind deveni oricînd nefavorabilă lucru­lui în timp, apare evidentă necesi­tatea folosirii din plin a oricărui mi­nut în care se mai poate face ceva. Este adevărat că în unele coope­rative agricole, ca urmare a efortu­rilor depuse, însămînțările sunt în­cheiate, lucru deosebit de impor­tant dacă avem în vedere că ploile căzute în ultimul timp au creat con­diții favorabile creșterii și dezvol­tării plantelor, ceea ce constituie una din principalele garanții în ob­ținerea unor recolte bogate în anul Viitor. Cu multă mîndrie, inginerul șef de la C.A.P. Negri, Ion Nica, decla­ra : „Cele 408 hectare de grîu au fost însămințate. Dacă azi (23 oc­tombrie a.c. — n.n.) nu ploua, se­mănăm și circa 30 hectare peste plan, terenul fiind pregătit, întrucît din punct de vedere calitativ lucrările executate în această toamnă sînt net superioare celor din anii prece­denți, apreciem că și nivelul recol­tei viitoare va fi mult ridicat. Cul­turile răsărite sînt bine încheiate. Iar plantele se dezvoltă bine“. Și la cooperativa agricolă din Prăjești însămîntatul griului este pe terminate, la data vizitei noastre mai erau de semănat circa 10 hecta­re. Dacă nu ploua în ziua respectivă totul se încheia cu bine. Cu alte cu­vinte mecanizatorii și-au făcut da­toria. De fapt și în ziua raidului nos­tru, deși plouase, în tarlaua „La cruci“ mecanizatorii Grigore Baciu și Ion Totu, lucrau la arături. Nu același lucru putem spune despre recoltări. La cultura porum­bului, bunăoară, mai era de adu­nat producția de pe aproximativ 220 hectare. La sfecla de zahăr, de asemenea situația se prezenta des­tul de alarmantă, fiind de recoltat încă aproximativ 20 hectare, și de transportat peste 1.600 tone sfeclă! După cum spuneau tovarășii din conducerea unității, o mare parte din vină aparține Autobazei Bacău, care nu a asigurat mijloacele­­ nece­sare. Autocamioanele repartizate lucrează foarte defectuos. Dimineața se prezintă tîrziu la lucru, în unele zile parte din mașini făcînd numai cite o singură cursă ! ? De fapt și la cooperativa agricolă din Negri transportul sfeclei este mult rămas în urmă, la data vizitei noastre fiind în cîmp peste 1.000 tone. Cele 9 autocamioane primite de la Auto­baza din Comănești lucrează, dar nu cu prea mare spor, și aceasta tot datorită defecțiunilor. Așa prezentîndu-se situația, nu este de mirare că mari cantități de produse se află și în prezent pe cîmp, în bătaia vîntului și a ploilor. Numai la C.A.P. Negri, pe lingă sfeclă, se găsesc în cîmp aproxima­tiv 50 tone de porumb pentru boa­be. Vorbind despre­­ depozitarea pro­ducției, îndeosebi a porumbului, tre­buie să­ arătăm că în marea majo­ritate a cooperativelor agricole­ nu se acordă atenție acestei probleme. Aproape nicăieri nu s-au luat mă­surile necesare în vederea asigu­rării spațiilor de depozitare, o parte din recoltă părăduindu-se pe cîmp și prin incintele­­ cooperativelor. In prezent se recurge la unele impro­vizații, dar care nu se dovedesc eficiente. Poate că ploile din ulti­mele zile vor reuși să demonstreze tuturor necesitatea urgentării ame­najării pătulelor și a punerii pro­ducției la adăpost. „Arta de a face daruri“ Cftic­ați, domniile­ voastre, căr­țulia cu titlul de mai sus ! Eu — da, și fin să adaug , cu plăcere, în­­trucit pledoaria autoarei, Sanda Faur, mi s-a părut delicioasă. Sti­mulat de lectură, am urmărit un spectacol uman, mărunt insă fer­mecător în simplitatea sa, de care aproape uitasem. Mi-am descope­rit, astfel, destule erori „filozofi­ce“ și, mai ales, o mulțime de slă­biciuni. Ca să fiu sincer pînă la capăt, a și trebuit să roșesc de ja ECONS^^^ cîteva ori, la cotitura vreunui pa­ragraf, amintindu-mi de galele fă­cute intr-o împrejurare sau alta, dar — de ce n-aș spune-o­­ — și să mă amuz de... gătitele unor cu­noscuți de-ai mei, în aceleași cir­cumstanțe. Jucîndu-mii privirea peste pa­gini, am constatat că toți sîntem supuși nevoii sufletești de a face și de a primi daruri, numai că u­­nii dintre noi cunosc rafinamentul acestei îndeletniciri generoase, iar alții se poticnesc cu stîngăcie îna­inte de a schița un gest gentil, deși e în inima lor un caz de­ bune intenții. Cred că atit priceperea cil și indemînarea pot fr motivate prin existența sau lipsa unei ex­periențe , nimeni nu e priceput din naștere și nimeni nu e neîn­demânatic pe viață ! Desigur, nu (Continuare in pag. a II-a) V» C.A.P. Podu Turcului A terminat recoltatul porumbului După cure ne-a informat inginerul șef al C.A.P. Podu Turcului, Nicu Beldie, în seara zilei de joi 22 octombrie a.c., la unitatea amintită s-a ter­minat de recoltat porumbul de pe cele 718­­ hectare. Din știuleții rezultați în cîmp au mai rămas numai 46 ?d­e tone. In­­ același timp s-a acordat atenție și transportului cocenilor spre furajerii. Pînă vineri dimineață se eliberaseră 380, ha. Prima brigadă care a încheiat lucrarea a fost — poate părea multora surprinzător —— cea din Podu Turcului. Această brigadă este condusă­ de Ion Rotaru, iar cea mai bună echipă s-a dovedit a fi a Lucreției Chiiriac.. în ordinea realizărilor merită evidențiată și brigada condusă de Ion Popa, din satul Lehancea. feri, la Bacău, a fost inaugurata o forma modernă de comerț Ieri s-a deschis la Bacău casa de comenzi „Mercur". Este vorba — așa după cum au mai fost informați cititorii noștri — de servirea popu­lației din municipiul Bacău, în spe­cial cu produse alimentare, la do­miciliu. La deschiderea noii unități a co­merțului băcăuan au fost prezenți tovarășii: IOAN ICHIM, prim-se­­cretar al Comitetului municipal Bacău al P.C.R., primarul mu­nicipiului Bacău, EMIL DONICI, membru al Biroului Comitetu­lui județean Bacău al P.C.R., șeful secției economice a Comitetu­lui județean de partid, Vasile Talpă, secretar al Comitetului municipal Bacău al P.C.R., Nicolae Popa, di­rector general al Combinatului in­dustriei alimentare — Bacău, Ioan Poenaru, director adjunct al Direc­ției comerciale județene, alți fac­tori de răspundere ai activității e­­conomice din cadrul municipiului și județului Bacău. Cu acest prilej un reporter al zia­rului nostru a adresat cîteva în­trebări directorului O.C.L. Alimen­tara Bacău, tovarășul Gheorghe Ma­­nolache. — Mai întîi, tovarășe director, sînteți dator față de cititorii noștri cu o explicație privind amînarea deschiderii acestei unități comer­ciale care, de pe acum, e mult a­­preciată de cetățenii orașului Ba­cău. — Este adevărat că intr-un inter­viu pe care l-ați publicat nu de mult, spuneam că vom inaugura casa de comenzi „Mercur" în prima jumătate a acestei luni. Dar, ne-am permis această întîrziere, tocmai pentru a asigura o cit mai bună funcționare a serviciilor pe care le oferim clientelei noastre. Sigur că — și ne dăm perfect de bine sea­ma de acest lucru — e o mare răs­pundere pentru noi în ceea ce pri­vește buna aprovizionare și deser­vire a populației prin această casă de comenzi. Iată de ce am asigurat pînă în prezent stocuri importante de produse alimentare și am pregă­tit mijloace auto cerute de profilul acestei noi unități. — Care sunt produsele ce le pu­tem solicita ? — Se pot face comenzi telefoni­ce, ca și verbale — acestea din urmă prin toate unitățile noastre cu autoservire — în legătură cu car­nea refrigerată și preparatele de car­ne, conservele de carne și de pește, pastele făinoase, zahărul, brînzetu­­rile, băuturile alcoolice, apele mi­nerale, o bună parte din articolele de menaj, de uz casnic, cu profil cosmetic etc. — La ce număr de telefon ne putem adresa pentru a solicita o comandă ? — Telefonul nostru este 15536. Aș vrea să fac cu prilejul acestei convorbiri, dacă-mi permiteți, o revenire în legătură cu procentul pe care, după toate calculele eco­nomice, îl vom percepe, la o coman­dă , comandă ce nu poate fi mai mică de 100 lei. Taxa este, în con­diții obișnuite, de 7 lei la cumpără­turi în valoare de 100 lei. — In cât timp se poate onora o comandă ? — Cum am mai spus, în mini­mum 6 ore. Ne vom strădui însă, în limita posibilităților, să scurtăm acest termen. Și, se înțelege, cînd ni se indică cu exactitate o anumi­tă oră la care cumpărătorul ne aș­teaptă — și în legătură cu care noi am convenit — vom răspunde cu maximum de promptitudine. — Aminteați, la începutul con­vorbirii noastre, că unitatea acea­sta s-a deschis cu cîteva zile în­tîrziere, tocmai pentru a putea pre­găti toate cele necesare bunei de­serviri. Ce ne puteți spune despre fondul de marfă destinat magazinu­lui „Mercur" ? — Comitetul nostru de direcție a luat toate măsurile ca stocul e­­xistent să fie permanent reîmpros­pătat, astfel nicit să nu rămînem un gol de aprovizionare. Ne vom strădui să răspundem, prin fapte, condițiilor pe care Comitetul mu­nicipal de partid ni le-a creat, ast­fel nicit aprovizionarea populației la domiciliul cetățenilor să fie la nivelul exigențelor actuale. Mași­nile noastre așteaptă să se îndrep­te, pline cu mărfuri, către locuin­țele solicitanților. R. C. Convorbire cu tovarășul GH­EORGHE MANOLACHE, directorul O.C.L.­Alimentara Bacău. încheierea sesiunii jubiliare a Națiunilor Unite Președintele NICOLAE CEAUȘESCU a luat parte la ședința festivă a sesiunii jubiliare NEW YORK 24.­­ De la trimișii speciali i Sîmbătă, 24 octombrie, s-a încheiat la New York sesiunea jubi­liară consacrată celebrării unui sfert de secol de existență a Organizației Națiunilor Unite. Sesiunea jubiliară s-a desfășurat, după cum se­­ știe, timp de zece zile, între 14 și 24 octombrie, sub deviza „pace, justiție, progres". La ora 10,45 (ora New York-ului), cînd delegațiile celor 127 de țări mem­bre ale Organizației Națiunilor Unite au intrat în sala Adunării Generale, la pupitrul rezervat României au luat loc Nicolae Ceaușescu, președintele Consiliului de Stat al țării noastre, Dumitru Popescu, membru al Comi­tetului Executiv, secretar al C.C. al P.C.R., deputat în Marea Adunare Națională, Corneliu Mănescu, minis­trul afacerilor externe, Nicolae Eco­­bescu, adjunct al ministrului afaceri­lor externe, Gheorghe Diaconescu, reprezentantul permanent al României la ONU. La ședința plenară au luat parte numeroși șefi de state și guverne,­­miniștri de externe, precum și alte personalități ale vieții politice inter­naționale prezente la New York cu ocazia jubileului Națiunilor Unite. Deschizînd ședința, Edward Hambro, președintele actualei sesiuni a Adună­rii­­ Generale, a prezentat cele patru documente finale supuse examinării și aprobării sesiunii jubiliare. Aduna­rea Generală a aprobat în continuare aceste documente. Declarația solem­­­nă de reafirmare a încrederii statelor în viabilitatea principiilor Cartel ONU, a angajamentului lor de a acționa pentru sporirea rolului și e­­ficacității organizației, in scopul de a deveni un instrument eficace în în­tărirea securității internaționale și promovarea progresului tuturor po­poarelor; Declarația privind strategia­­ și metodele dezvoltării și lansarea celui de-al doilea Deceniu al ONU pentru dezvoltare (1971—1980); De­clarația cu privire la principiile rela­țiilor prietenești și cooperarea între state; un program de acțiune, sub forma unui document al ONU, con­ținînd o serie de măsuri eficiente pentru lichidarea definitivă și cit mai urgentă a ultimelor vestigii ale colo­nialismului. Potrivit protocolului ședinței fes­tive, s-a dat apoi cuvin­tul unor vor­bitori din diverse zone geografice ale globului. Au rostit scurte alocuțiuni Okoi Arikpo, ministrul afacerilor ex­terne al Nigeriei, Langa Kitti-Kadhorn, ministrul afacerilor externe al Tailan­­dei, Stefan Jedrychowski, ministrul afacerilor externe al Poloniei, Mario Gibson Barboza, ministrul afacerilor externe al Braziliei, Yvon Beaul­­ne, reprezentantul permanent al Canadei la Națiunile Unite. Evocînd activitatea Organizației Națiunilor Unite în cei 25 de ani, aspirațiile tuturor popoarelor spre o lume a păcii și cooperării, rolul pe care acest for internațional îl poate juca în dezvol­tarea unor relații normale între state. ■bazate pe principiile Cartei, vorbito­rii au exprimat un larg consens în ce privește sporirea în anii următori a eficacității ONU. Astfel, Ștefan de­in onoarea președintelui Consiliu­lui de Stat, Nicolae Ceaușescu, și a soției sale, Elena Ceaușescu, repre­zentantul țării noastre la Națiunile Unite, Gheorghe Diaconescu, a oferit vineri seara o recepție în saloanele Misiunii permanente a României la ONU. Au luat­ parte conducători de dele­gații la sesiunea jubiliară a ONU, mi­niștri ai afacerilor externe ambasa­dori și șefi de misiuni permanente a­­creditați la Națiunile Unite, senatori și alți reprezentanți ai vieții politice drychowski a arătat, între altele, că este de primă importantă realizarea universalității Organizației Națiunilor Unite și, în acest sens, restabilirea drepturilor legitime la ONU ale R. P. Chineze și admitferea ambelor state germane. El a relevat, de asemenea, că e necesar ca relațiile dintre state să se bazeze pe principiile indepen­denței și suveranității naționale, su­­mei și avantajului reciproc. Secretarul general al Organizației Națiunilor Unite, U Thant, a pronun­țat apoi în fața Adunării Generale o declarație în care a făcut, la înce­put, bilanțul activității desfășurate pînă acum de ONU. „Noi știm cu to­ții ceea ce Organizația Națiunilor U­­nite a realizat și ceea ce ea n-a știut să înfăptuiască“, a spus Ü Thant. Vor­bitorul a relevat că există numeroase probleme acute ce preocupă de multă vreme omenirea și cărora acest for internațional trebuie să le gă­sească o soluționare, îndeplinindu-și (Continuare în pag. a IV-a) americane, precum și ai cercurilor de afaceri, ziariști. Au fost prezenți Dumitru Popescu, membru al Comitetului Executiv, se­cretar al C.G. al P.C.R., deputat în Marea Adunare Națională, Corneliu Mănescu, ministrul afacerilor externe, membri ai delegației României la lu­crările Adunării Generale a ONU, precum și Corneliu Bogdan, ambasa­dorul țârii noastre la Washington. Președintele Nicolae Ceaușescu s-a întreținut cordial cu personalitățile prezente la recepție. Recepție în onoarea președintelui Nicolae Ceaușescu și a soției sale, Elena Ceaușescu '' Desfășurat sub aus­piciile consiliilor jude­­­­țean Bacău și munici­pal Gheorghe Gheor­­ghiu-Dej al U.G.S.R. ■schimbul de experiență PE TEME DE LEGISLA­ȚIE A MUNCII a întru­nit, vineri 23 octom­brie, în sala mică a Ca­sei de cultură a sindi­catelor din municipiul de pe Valea Trotușului, președinți și secretari ai comitetelor sindica­telor, responsabili cu legislația muncii, șefi de oficii juridice și juriști din mai multe localități ale județului. Referatele susținute de către responsabilii co­misiilor cu probleme de legislație a muncii din cadrul Consiliului orășenesc Moinești al sindicatelor, al Comi­tetului sindicatului de la Fabrica de postav „Buhuși" și al Comite­tului sindicatului de la G.I.P. Borzești au re­liefat activitatea orga­nelor de influențare obștească și jurisdicție a muncii, scoțînd în e­­videntă și unele aspec­te legate de necesita­tea îmbunătățirii ei. Numeroși participanți la discuții, după ce au vorbit despre activita­tea organelor jurisdic­­ționale, despre preocu­parea permanentă a sindicatelor în direcția evitării litigiilor de muncă printr-o largă și variată activitate, au făcut referiri la necesi­tatea de a se milita pentru prevenirea în­călcării legilor de că­tre salariați, pentru în­tărirea simțului de răs­pundere, al conduceri­lor unităților în legă­tură cu aplicarea corec­tă a prevederilor legis­lației muncii și respec­tării întocmai a dreptu­rilor angajaților. Con­­cluzionînd, tovarășul Vasile Păcuraru­, preșe­dintele Consiliului ju­dețean Bacău al U.G.S.R. a apreciat nivelul la care s-a desfășurat schimbul de experien­ță, subliniind printre altele rolul pe care îl au sindicatele, partici­pante la elaborarea și înfăptuirea tuturor mă­surilor legate de satis­a­facerea tot mai deplină intereselor econo­mice și social-culturale ale angajaților. Candiano PRICEPUTU Schimb de experiență pe teme de legislație a muncii LA BACĂU în săli și pe stadioane SALA TINERETULUI — ora 11, întîlnirea de volei a divizio­narelor A Viitorul Bacău — U­­niversitatea Cluj. TEREN „SPORT CLUB" — ora 10, întîlnirea de handbal Sport Club Bacău — Universi­tatea București, în campionatul diviziei A (masculin). , STADION „23 AUGUST“ — ora 11, partida de fotbal Știința Bacău — S. N. Oltenița, con­­tînd pentru campionatul divi­ziei B la fotbal (seria I). TEREN A.S.A. — ora 10,30, A.S.A. Bacău — Progresul Bu­curești, campionatul diviziei B­ la baschet (masculin). Astăzi, Școala generală nr. 2 din Bacău sărbătorește 100 de ani Un veac de lumină De pe „cronice bătrîne" s-a șters colbul și-au fost scoase spre lu­mina zilei, pentru a fi­ cunoscute de generația noastră, fapte de de­mult legate de numele unor înflă­cărați intelectuali care, înfruntînd greutățile vremii, au așezat cu dă­ruire la temelia învățămîntului ro­mânesc cea mai mare parte a vieții și activității lor. Investigînd cu migală îngălbenite file de arhivă, adunate vreme de mai bine de un secol, profesoara Eleonora Suciu aduce, printr-o suc­cintă monografie, un cald omagiu celor care au durat temelie Școlii generale nr. 2 din Bacău ce-și săr­bătorește astăzi 100 de ani de e­­xistență. Plămădirea acestei școli băcăua­ne este strîns legată de dezvoltarea învățămîntului românesc, călăuzit în Moldova de cărturarul patriot Gheorghe Asachi și consolidat mai apoi în timpul domniei lui Alexan­dru I. Cuza. Aflăm între documentele vremii mulțime de petiții prin care locui­torii Bacăului solicitau autorităților înființarea unei a doua școli de fe­te, pentru cuprinderea multor eleve Toma JAMNEALA (Continuare în pag. a II-a) Gheorghe Caloianu, 27 de ani, din Adjudul Vechi, școala profesională și apoi școala tehnică de maiștri, maistru sondor în secția a V-a a în­treprinderii de foraj Tg. Ocna. Acum forează la 1415 m, pe un deal cu conifere. Sonda — la 2.080 m. Talpa sondei, in final, la 2.120 m. Sîmbătă, 10 octombrie a.c. sonda a fost terminată. ...în multe dintre es­capadele lor, excursio­niștii, chiar și cei învederați, nu văd, mai nu simt ceea ce văd, ceea ce­ simt, oamenii aceștia, de­­ la sonda .1415 V. O serpentină neproiectată, dusă de muntele însuși, cînd la dreapta, cînd la stingă, dar de fiecare dată mai pieptiș decit cu cîtiva metri mai înainte — o serpentină zic, stră­bate pădurea chiar din ograda pornind unui sătean. Numai urmele a­­dînci ale șenilei de trac­tor spun că acolo, sus, undeva unde­ se va în­funda drumul, este nu o stînă, ci o turlă. O țepu­­șă de oțel ca acelea de pe dealul de vizavi, ca cea­ de pe coasta de co­lo, ca cea de de-abia se zărește între copacii de dincolo. Cînd noroiul din serpentină se întrece cu gluma, și asta se întîm­­plă la doi pași de 1415, renunți la confortul din Warszawa lui „neg O­ nu“ (așa parcă-i ziceau însoțitorii noștri șoferu­lui) și calci omenește pe poteca făcută prin iarba aceea grasă de sări izvorașul pe munte ;­­are Ultimul mai încolo cineva l-a „canalizat“ , punîndu-i și o cană pentru sondori sau cine știe ce drumeți avîntați pe aici, și cînd zgomotul motoarelor son­dei începe să se audă bine printre zăngănitul acela produs de granicul frînat, atunci escaladezi „piscul“, mica înălțime pe care turla sondei, pă­­lenjănișul acela de bare de fier ce se unesa în marș vîrf după regula țuguia­ților brazi de alături, străjuia în luminiș. Dru­mul acesta îl fac sondo­rii, 21 și cu maistrul Ca­loianu 22, zilnic, o dată cînd vin la schimb și o dată cînd pleacă. Dar ei nu privesc brazii și izvo­­rașul cu ochii noștri. Ei au mai văzut brazi și iz­­vorașe și cînd au fost pe Lepșa, pe Poiana Măru­lui, pe Plopu, pe Pale­ la sonda 1415 = cm­. Dealurile acestea, u­­nele netrecute în hărți, ci doar în memoria son­dorilor, care-i mai întrea­bă uneori pe localnici cum îi zice lumea dealu­­lui pe care au poposit ei, dealurile acestea pentru sondori sunt toate la fel. Pentru că toate sunt lo­o­cul lor de muncă pentru lună, două, un an chiar. Și aici, pe deal, Caloianu și compania nu au venit să asculte su­sul de izvor și foșnet de frunză în cădere de toamnă , nici să tot tra­gă în piept, parcă pe gus­­­tate, miros de rășină. Caloianu și ai lui au ve­­­nit aici pentru puțin timp. Au făcut primul marș al garniturii de fo­raj cu cîteva luni în ur­mă și acum, nerăbdători ca niște copii, se tot uită la putinii pași pe care-i mai are poharul de dat la gaura sondei. Vor ex­trage prăjinile, coloana aceea ajunsă acum la 2.080 de metri, schimba sapa obosită vor și vor începe un nou marș. Sapa nu va ține 40 de metri cu­ mai an pînă la final, dar, oricum încă o manevră îi va apropia și mai mult de „vîscosul l­-Stelian NANIANU (Continuare în pag. a II-a) N «yJ

Next