Steaua Roşie, mai 1970 (Anul 21, nr. 101-126)
1970-05-23 / nr. 119
ORGAN AL COMITETULUI JUDEŢEAN MUREŞ AL P.C.R. ŞI AL CONSILIULUI POPULAR JUDEŢEAN TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU în zone sinistrate şi ameninţate de inundaţii din judeţele Brăila şi Galaţi ÎN CURSUL ZILEI DE VINERI, 22 MAI A. C. TOVARĂŞUL NICOLAE CEAUŞESCU, ÎNSOŢIT DE TOVĂRĂŞII EMIL BODNARAŞ, GHEORGHE PANA, GHEORGHE RADULESCU, FLORIAN DANALACHE, DUMITRU POPESCU, A FĂCUT O VIZITA OPERATIVA DE LUCRU ÎN JUDEŢELE BRAILA ŞI GALAŢI, ÎN CARE ÎN ACESTE ZILE AU LOC MARI ACŢIUNI DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A INUNDAŢIILOR. Nu a trecut decît o săptămînă de la primele veşti despre inundaţiile abătute asupra unor aşezări omeneşti — sate şi oraşe — asupra unor cîmpii din Transilvania şi iată că, din nou, continuu, forţele oarbe ale naturii se abat asupra altor şi altor zone geografice, afectînd sate, ogoare mănoase şi întreprinderi din partea de răsărit a ţării. In vreme ce în localităţile greu lovite de furia revărsărilor Satu Mare, Tg.-Mureş, Dej, Alba Iulia, Mediaş, Sighişoara şi multe altele — oamenii muncii, răspunzînd cu un înalt simţ patriotic chemării partidului, vibrantului apel al Biroului Executiv al Consiliului Naţional al Frontului Unităţii Socialiste, depun acum eforturi uriaşe pentru lichidarea efectelor catastrofei, pentru readucerea vieţii, a activităţii economice şi sociale pe făgaşul normal, alte localităţi şi întinse suprafeţe agricole sunt lovite de calamitate sau se află în mare pericol de a fi supuse inundaţiilor. Pe tot parcursul drumului străbătut cu elicopterul, în judeţele Ilfov, Ialomiţa, Brăila, Galaţi, privirea distinge largi suprafeţe cultivate, acoperite — continuu sau intermitent — de ape. Chiar şi acolo unde nu s-au revărsat rîuri sau pîraie, apa provenită din marile ploi din ultimele zile bălteşte pe ogoare, în grădini, în sate. După patruzeci de minute de zbor, la orizont se văd coşurile fumegînde ale Combinatului de celuloză şi hîrtie — Chişcani, fabricile şi întreprinderile din zona industrială a Brăilei aflate în plină activitate. Aparatul de zbor se îndreaptă spre Dunăre. De la numai 100 m altitudine, fluviul apare în toată imensitatea sa, se văd apele umflate, pline de mîl, lingînd cheiul portului Brăila. Elicopterul se îndreaptă spre est, de-a lungul braţului Măcin, pînă în apropierea oraşului cu acelaşi nume din judeţul Tulcea. Peste tot, apele învolburate ale Dunării s-au întins în lunci din care nu se mai văd decît coroanele arborilor şi case invadate sau înconjurate pînă la prispă de ape. Şi totuşi, în acest imens teritoriu lichid, în mijlocul acestei mări miloase, există o uriaşă oază de verdeaţă, netulburată. Insula Mare a Brăilei. Situată între braţul Vîlciu şi albia Dunării Vechi, această insulă a apărut pe hartă în 1964. Cunoscută sub numele generic de Balta Brăilei, fosta împărăţie a apelor, cu funduri de bălţi, stufărişuri şi păduri de sălcii, a devenit în ultimii ani, datorită unor mari eforturi materiale ale statului nostru, o cîmpie fertilă. O suprafaţă de peste 72 000 hectare a fost pusă la adăpostul unor diguri cu o lungime de 156 km. Lungimea canalelor principale, secundare şi terţiare, săpate cu ajutorul mijloacelor moderne, totalizează 1400 km. In insulă au fost create 7 sisteme mari de desecare a bălţilor, cu 13 staţii de pompare. In urma desecărilor, a defrişării stufărişurilor de pe 22 395 hectare şi sălciilor de pe 17 500 hectare, suprafaţa arabilă a ajuns la 56 000 hectare. Începînd din 1965, pe pămînturile smulse apelor s-au înfiinţat 40 de ferme agricole, care, anul trecut, de pe 37 000 hectare au obţinut în medie 5144 kg porumb la hectar. Numai cantitatea de boabe livrată peste plan în 1969 însumează 48 236 tone. Totodată, pe teritoriul insulei au fost create ferme de animale cu o capacitate de zeci de mii de capete. Creatorii şi beneficiarii acestor pămînturi noi se află, de mai multe săptămîni, încleştaţi într-o aprigă bătălie cu furia apelor. Ei au ieşit învingători în momentele culminaţiei undei de viitură din aprilie, iar acum continuă cu tenacitate să apere acest valoros patrimoniu agricol al ţării. ... Este ora 14. Elicopterul oficial aterizează în insulă, la marginea satului Salcia. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu şi ceilalţi conducători de partid şi de stat sunt întîmpinaţi aici de tovarăşii Mihai Gere şi Ion Stănescu, de Mihai Nicolae, prim-secretar al Comitetului judeţean Brăila al P.C.R., şi de Ioan Teşu, adjunct al ministrului agriculturii şi silviculturii. în faţa unei hărţi a insulei, tovarăşul Nicolae Ceauşescu este informat în amănunţime despre starea digului care apără incinta. Pînă la această oră, acest zid întărit cu pămînt şi fascine a rezistat şi rezistă în faţa viiturilor. O porţiune de 3100 m, unde apele au ajuns la 50—60 cm de coronamentul digului, este primejduită în aceste momente. O altă zonă, în lungime de 11 000 m, unde viitura se ridică pînă la 60—70 cm de cota digului, este, de asemenea, în pericol. In aces°te locuri se concentrează acum toate energiile existente în insulă. 3 800 de localnici, ajutaţi de 1 300 de ostaşi, de maşini, bacuri şi utilaje grele, 60 000 de saci de pămînt, fascine şi alte materiale de construcţie — imense forţe umane şi materiale sînt aruncate în bătălia cu apele. Printr-o contradicţie de care numai natura este în stare, culturile de porumb de pe 35.000 hectare şi de floarea-soarelui, pe 6.000 hectare, sînt mai frumoase în acest an ca oricînd. Hotărîţi să apere cu dîrzenie această mare avuţie, locuitorii insulei nu precupeţesc nici un efort, muncind zi şi noapte, pentru ridicarea şi consolidarea digurilor aflate în pericol. Totuşi, pentru orice eventualitate, pentru a elimina orice risc, peste 30.000 de animale au fost evacuate. Este pregătită în amănunţime şi evacuarea populaţiei, în caz de nevoie. Din nou la bordul unui elicopter, uşor de recunoaştere ... Tovarăşul Nicolae Ceauşescu urmăreşte atent lucrările ce se desfăşoară în zona de amonte a incintei, între Salcia şi Măraşu, pe porţiunile de dig unde apele fluviului revin tot mai ameninţătoare, atingînd o cotă cu aproape 5 metri mai înaltă decît nivelul mediu. Conducătorul partidului şi statului nostru recomandă să se ia cele mai energice măsuri, să se folosească toate forţele, să se facă tot ce e omeneşte posibil pentru ca apele să nu treacă, pentru a fi salvate aceste pămînturi care valorează enorm pentru economia naţională. Nu se mai urmează cursul sinuos al Dunării Vechi, ci se taie în diagonală drum pe direcţia Brăila. Este un spectacol pe cît de contradictoriu, pe atît de fascinant. Această imensă întindere netedă ca în palmă, fostă pînă acum cîţiva ani „Baltă“, împărăţie a apelor şi sălciilor plîngătoare, astăzi Insula Mare a Brăilei, este o oază de linişte în care culturile se dezvoltă normal şi oamenii muncesc la cîmp cu calm şi linişte de parcă petecul acesta de pămînt s-ar afla nu înconjurat de apele viforoase şi murdare ale fluviului, ci la depărtări de zeci şi zeci de kilometri. De la altitudinea joasă la care se zboară, ochiul deosebeşte cu uşurinţă culturile de porumb de cele de floarea-soarelui, pe cele de griu, de cele de lucernă. Sunt în plină desfăşurare lucrările de întreţinere. Oamenii se opresc din lucru pentru o clipă şi, cătînd în sus, îndreaptă spre aparatele de zbor gesturi prieteneşti, flutură batiste. Mulţi din cei de jos ştiu că în trecere se află secretarul general al partidului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, neobositul conducător, care nu pregetă o clipă, care nu precupeţeşte nici un efort pentru a fi acolo unde se ridică cele mai grele probleme ale acestor zile de aprigă luptă cu stihiile şi unde sfatul şi îndrumarea sa sînt mai mult decît oriunde necesare. Aici, aşadar, digurile, care încing ca o centură Insula, au rezistat şi vor rezista. Aici se va lucra, se va cosi lucerna, va rodi porumbul, floarea-soarelui va păta cu galbenul ei auriu vaste întinderi de pămînt, Brăila. Se aterizează pe stadionul nou al oraşului, aflat într-un înaintat stadiu de construcţie. Mii şi mii de cetăţeni ai Brăilei, aflînd că în oraşul lor — vestitul oraş dunărean azi important centru al industriei constructoare de maşini grele, al industriei hîrtiei şi celulozei, al şantierelor, va sosi secretarul general al partidului — i-au ieşit în întîmpinare, au venit să-i ureze bun sosit, să-i asculte îndemnul şi sfatul. Prim-secretarul Comitetului orăşenesc de partid, primarul Brăilei, tov. Radu Constantin, adresează tovarăşului Nicolae Ceauşescu, în numele locuitorilor oraşului şi al său personal, calde şi simţite cuvinte de gazdă. Spre Uzina „Progresul“ ... De o parte şi de alta a străzilor, brăilenii, tineri şi vîrstnici, inundă trotuarele, aplaudă cu însufleţire. „Progresul“, una din principalele întreprinderi producătoare de utilaje rutiere şi de construcţii, numără aproape 7.000 de salariaţi — muncitori, ingineri, tehnicieni, lucrători în aparatul de cercetare şi proiectări, funcţionari. Valoarea producţiei marfă realizată aici într-un an se cifrează la un miliard de lei, sau trei milioane de lei pe zi. Marca „Progresul“ este cunoscută nu numai în ţară ci şi peste hotare, rulourile compresoare, concasoarele cu trior, excavatoarele produse aici fiind prezente ca mărfuri de prestigiu în listele de export ale ţării. Itinerarul în uzină trece prin secţiile uzinaj şi montaj. Maşini moderne de mare randament, cu care uzina a fost înzestrată în ultimii ani, strunjesc, frezează, rabotează piese grele de metal. Se asamblează părţi din produsul finit, subansamble, motoare. Inginerul Gheorghe Munteanu, directorul general al întreprinderii, răspunde la întrebările în legătură cu calitatea producţiei, cu destinaţia ei. Un număr de 42 compresoare rulouri, făcînd parte dintr-un lot de 72, sunt gata să iasă pe porţile uzinei. Inginerul Gheorghe Munteanu face precizarea că beneficiarul, o firmă străină, satisfăcută de calitatea produsului, a adresat uzinei încă o comandă de 108 bucăţi. Pe platforma de încercare a compresoarelor şi excavatoarelor are loc un schimb de păreri asupra calităţii produselor. Se arată că excavatoarele produse în prezent sunt de o concepţie depăşită şi că uzina asimilează acum un tip de excavator modern şi de mai mare capacitate, excavatorul cu acţionare hidraulică, ale cărui 5 prototipuri sunt în curs de execuţie, urmînd ca în curînd el să intre în producţie de serie. (Continuare în pag. a 3-a) Pentru ajutorarea sinistraţilor şi recuperarea pagubelor materiale • ÎN JUDEŢUL NOSTRU , PESTE 31 MILIOANE LEI DE LA SALARIAŢI ŞI ORGANIZAŢIILE DE MASA ŞI OBŞTEŞTI ! IMPORTANTE CANTITAŢI DE CEREALE ŞI PRODUSE ALIMENTARE DONATE DE POPULAŢIE In întreaga ţară ia amploare acţiunea vastă de solidaritate umană, civică pentru ajutorarea sinistraţilor şi recuperarea imenselor pagube pricinuite avuţiei patriei de calamitatea naturală care s-a abătut asupra majorităţii judeţelor ţării. In judeţul nostru, puternic afectat de inundaţii, la chemarea partidului au răspuns muncitorii, tehnicienii, inginerii, toţi salariaţii, ţăranii, organizaţiile de masă şi obşteşti. Din datele centralizate la Comandamentul judeţean rezultă că pînă la 22 mai, salariaţii din judeţ s-au oferit ca, donînd din salariul lor o zi, două, în fiecare lună pînă la sfîrşitul anului, sau chiar salariul pe o lună întreagă, să contribuie la ajutorarea sinistraţilor şi recuperarea pagubelor cu suma de 30.700.000 lei pînă la sfîrşitul anului. Organizaţiile de masă şi obşteşti, de asemenea, au oferit 600.000 lei. In întreg judeţul continuă acţiunea de donare a unor importante cantităţi de cereale şi alte produse alimentare, precum şi obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte. Din datele centralizate la Comandamentul judeţean rezultă că pînă la 21 mai populaţia din judeţ a donat pentru ajutorarea sinistraţilor 19.000 kg de griu, 26.000 kg de porumb, 6.000 kg de cartofi, 1.000 kg de făină de grîu, 52.000 de ouă, 3.800 kg de lapte şi produse lactate, precum şi importante cantităţi de alte produse. De asemenea, la centrele organizate în acest scop s-au adunat 4.400 perechi de încălţăminte pentru bărbaţi, femei şi copii, precum şi 23.754 diferite obiecte de îmbrăcăminte. ADUNAREA POPULARĂ DE LA CHEŢANI Din ape şi ruine, comuna va renaşte mai frumoasă Vineri, 22 mai. Comuna Cheţani, una din localităţile judeţului greu lovite de dezastrul inundaţiilor, ne apare tăcută, închisă în propriile-i răni şi suferinţe. Vizităm uliţele din partea dinspre Mureş. Peisajul este dezolant. La tot pasul ne apar ruine. Zidurile caselor au fost frînte de furia apelor, iar acoperişurile s-au prăvălit peste bunurile agonisite o viaţă întreagă de oamenii care le-au locuit. Apele s-au retras, dar au lăsat răni dureroase pe chipul altădată frumos al satului. Fugiţi din calea puhoiului dezlănţuit, oamenii s-au întors la casele lor. Nu le-au mai găsit cu florile în pridvor aşa cum le lăsaseră. Nu le-au mai găsit nicicum. Doar zidurile pleşuve, un stîlp de poartă, ori un pătuţ de copil le spune că aici a fost casa lor, cuibul în care s-a înfiripat dragostea, în care s-au ţesut visurile. Acum totul este ruină. Şi casa, şi masa, şi patul odihnitor. Numai iubirile şi visările n-au putut să fie clintite, înghiţite de urgie şi năpastă. Oamenii au rămas în picioare, drepţi şi tari, dîrji în suferinţe şi în hotărîrea de a-şi reclădi căminele, de a readuce liniştea şi frumuseţile pierdute peste noapte. In tăcerea cu care lucrează la demolări ori îşi aleg bruma ce le-a mai rămas, citesc bărbăţie, curaj şi o nestrămutată voinţă de a nu se lăsa copleşiţi de tristeţe, de a birui răul prin muncă şi bunătate. Cînd se apropie seara, oamenii lasă tîrnăcoapele, cazmalele şi lopeţile, să se odihnească. Cu toţii se îndreaptă spre şcoală. Aici şi-au dat întîlnire toţi sinistraţii, toţi locuitorii comunei cu tovarăşul Nicolae Vereş, prim-secretar al Comitetului judeţean Mureş al P.C.R. O întîlnire de lucru în care avea să se stabilească în amănunt tot ce trebuie întreprins pentru a şterge grabnic şi definitiv năpasta ce s-a abătut asupra oamenilor. Discuţiile asupra măsurilor de refacere au început la primărie cu conducătorii satului. Au continuat apoi în faţa ruinelor de pe uliţele inundate de ape, a noului loc ales pentru amplasarea şi reconstruirea caselor distruse ori grav avariate. Sfatul a continuat apoi cu toţi sătenii, în curtea şcolii. Un sfat al hotărîrii de a pune umărul cu mic şi mare la renaşterea unei comune şi mai frumoase de cum a fost. Rînd pe rînd oamenii îşi deapănă amintirile zilelor de groază şi distrugere pe care le-au trăit, faptele de ajutor şi îmbărbătare ce le-a venit de peste tot, de pe uscat, de pe întinsele ape şi din aer. In acele clipe grele, alături de cei năpăstuiţi s-a aflat tot satul, mecanizatorii, ostaşii armatei noastre, muncitorii de la Cîmpia Turzii şi Turda, cooperatorii din Hădăreni şi Grindeni. — Lupta a fost înverşunată, dar am învins, spune cooperatorul Ioan Puiac. Ne-am pierdut căminele. Recolta de pe sute de hectare a fost dusă de ape. Am plătit scump dar nu cu vieţi omeneşti. Tot satul este în picioare la reconstrucţie, dîrz şi neclintit ca întotdeauna. — Nenorocirea nu ne-a copleşit, a spus tovarăşul Iacob Catavăn, directorul şcolii. Uniţi în puterile noastre şi cu sprijinul neprecupeţit al partidului şi statului, al tuturor fiilor patriei, vom redobîndi tot ce am pierdut. — Am trăit cripe grele, povesteşte şi cooperatorul Vasile Dan. In sufletele noastre am rămas însă tari. Clipă de clipă am simţit bătînd pentru noi inimile celor care se luptau să ne salveze viaţa şi bunurile, să ne aducă mîncare şi apă, o haină uscată şi caldă. Acum că trăim cu toţii, mulţumim partidului care ne-a ajutat şi ne angajăm să ne suflecăm mînecile pentru ca prin trudă să facem iar la loc tot ce am pierdut. O caldă emoţie şi înflăcărare au cuprins vorbele bătrînului învăţător Ioan Puiac. — Comuna Cheţani, a spus el, stă în picioare de 550 de ani. Nimic n-a putut-o clinti. Nici această urgie, cea mai mare din cîte s-au abătut peste noi, nu ne-a frînt. Nu ne-a frînt pentru că aici trăiesc oameni cu iubire de ţară, cu dragoste faţă de partid. Cei care îşi iubesc ţara nu au a se teme de nimic. Citim ziarele, ascultăm radioul şi aflăm clipă de clipă că toată ţara este alături de noi. — In doinele noastre, am clntat apa lină a Mureşului, a spus Gheorghe Şerban, primarul comunei. Pentru o clipă însă am blestemat-o amarnic. Va veni însă ziua cînd vom reface tot ce ne-a stricat şi vom cînta iar apa Mureşului care va astîmpăra setea pămîntului şi va face să rodească cîmpul. A luat apoi cuvîntul tovarăşul Nicolae Vereş, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid. Vorbitorul a înfăţişat sătenilor calamităţile distrugătoare care s-au abătut asupra oraşelor şi satelor, asupra populaţiei din judeţul nostru. Ele sunt impresionante şi vor fi cu greu refăcute. Ne-a rămas însă puterea de muncă, unitatea de nezdruncinat care ne vor ajuta să biruim greutăţile. Conducerea partidului şi statului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu MELIAN BÂLDEANU (Continuare în pag. a 3-a) Şedinţa Biroului Comitetului judeţean de partid Mureş şi a Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean Alăturîndu-se amplei mişcări de solidaritate umană şi civică a poporului din întreaga ţară — expresie a înaltelor sentimente de patriotism — membrii Biroului Comitetului judeţean de partid Mureş, ai Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean au hotărît, într-o şedinţă extraordinară, să-şi ofere salariul pe o lună pentru fondul de ajutorare a sinistraţilor. Distrugeri şi pagube uriaşe în agricultura judeţului • IN UNITĂŢILE AGRICOLE SOCIALISTE PESTE 58.000 HA SUPRAFEŢE INUNDATE • CULTURI DE PE 25.000 HA CALAMITATE TOTAL • 562 HA VIE, 455 HA LIVEZI, 27 GRAJDURI DISTRUSE SAU DEGRADATE • PIERDERI DE ANIMALE: 517 BOVINE, 370 PORCINE, 1.827 OI ŞI PESTE 25.000 PĂSĂRI. Dezastruoasele distrugeri provocate în agricultura judeţului, atît în unităţile unde au fost inundate suprafeţe întinse cît şi în zonele unde au pornit dealurile şi pîraiele, reprezintă un greu tribut dat furiei apelor şi alunecărilor de teren. Pe mari întinderi unde, pînă mai ieri unduiau lanuri verzi de grîu, unde semănăturile de porumb, legume și alte culturi se ridicau din pămînt pentru o nouă recoltă, a rămas acum marele dezastru al apelor revărsate. Dealurile pornite au adus cu ele spre vale vii înfrunzite și livezi în plină floare. Au fost devastate zeci de construcţii gospodăreşti, sere şi răsadniţe, au fost deteriorate numeroase maşini şi unelte agricole. S-au pierdut mii de păsări şi animale, bunuri în valoare de zeci de milioane s-au făcut una cu pămîntul După estimările de pînă acum în unităţile agricole socialiste au fost inundate peste 52.000 ha terenuri agricole din cele mai fertile, situate în luncile rîurilor. Pînă ieri mai existau circa 14.000 ha de pe care încă nu s-a retras apa. Din suprafaţa agricolă inundată se apreciază că au fost compromise total culturile de pe circa 25.000 de ha (20.600 ha în C.A.P., 4.700 ha în I.A.S.). Numai în cooperativele agricole au fost distruse de apă peste 4.300 ha cu grîu, orz și ovăz, aproape 2.500 ha cu porumb, 3.140 ha cu sfeclă de zahăr și 880 ha cu cartofi. In grădinile de legume au fost duse sau distruse de ape culturile de pe 815 ha (645 în C.A.P. şi 170 în I.A.S.), 10 ha solarii, 6 corpuri de seră, zeci de mii mp de răsadniţe cu răsaduri cu tot şi 208 ha cu căpşuni. Prin masivele alunecări de dealuri, nemaipomenite pînă acum, s-au degradat 562 ha plantaţii viticole şi 455 ha livezi pentru care s-au investit zeci de milioane de lei. La aceste pagube se mai adaugă peste 30 ha pepiniere vitipomicole distruse din cauza revărsării apelor. Sute de ha de teren, pe unde şi-au croit Mureşul sau Tîrnavele noile albii distrugătoare au fost scoase pe mai mulţi ani din circuitul agricol, transformîndu-se în adevărate cariere de pietriş şi nisip. Pierderi însemnate s-au produs şi în sectorul creşterii animalelor. In unităţile socialiste au fost degradate sau distruse 38 grajduri, numeroase magazii şi remize ce totalizează o suprafaţă de peste 20.000 mp. In întreprinderile de stat au pierit sufocate sau mînate de ape 300 bovine şi 23.000 păsări, iar cooperativele agricole au pierdut 217 taurine, 370 porci, 1.827 oi şi peste 2.000 de păsări. Bilanţul provizoriu întocmit pe baza datelor trimise de unităţi arată că pagubele aduse agriculturii judeţului sunt deocamdată greu de estimat valoric. In orice caz ele sunt mari, cifrîndu-se la sute de milioane de lei. Se consideră că cele mai mari daune s-au produs în I.A.S. Seuca, C.A.P. Cipău, Agrişteu, Cuci, Cheţani, Chibed şi în multe altele de pe văile Mureşului şi Tîrnavelor. In faţa acestor calamităţi, fără precedent, muncitorii din întreprinderile agricole de stat, cooperatorii, întreaga ţărănime a judeţului nu descurajează. Toate eforturile, dîrzenia şi tăria lucrătorilor de pe ogoare sunt îndreptate acum spre evacuarea apelor, reînsămînţarea suprafeţelor calamitate, buna îngrijire a culturilor şi animalelor, spre refacerea şi reconstrucţia obiectivelor dărîmate. In ajutorul lor vine statul, unităţile agricole din judeţele necalamitate prin acordarea de seminţe, îngrăşăminte, maşini şi materiale de construcţie. Astfel, unităţilor agricole din judeţ li s-a pus la dispoziţie sute de tone de seminţe din hibrizii de porumb cei mai timpurii, 3.000 de tone îngrăşăminte azotoase. In afară de parcul de maşini şi tractoare existent în judeţ vor sosi în curînd din alte părţi ale ţării, 80 grape uşoare cu discuri, 50 semănători SPC-6, 5 maşini de plantat răsaduri şi alte utilaje pentru evacuarea apelor şi refacerea obiectivelor distruse. TRAIAN GABOR Cămin-şcoală * pentru copiii familiilor sinistrate Ieri la prinz, tovarăşul Vasile Opreapopa, preşedintele Uniunii judeţene a cooperativelor de consum, ne-a comunicat că pentru a veni în sprijinul familiilor grav afectate de inundaţii, Biroul executiv al U.J.C.C., cu aprobarea conducerii CENTROCOOP, a hotărît ca şcoala de cooperaţie de la Tîrnăveni să fie destinată pentru o lună, două, cazării şi instruirii copiilor de vîrstă şcolară a familiilor rămase fără adăpost, şi în primul rînd a celor din Cuci, Cheţani, Luduş şi altele. Aici vor fi cazaţi 300 de copii. Cu toate greutăţile provocate de calamitatea naturală, prin distrugerea unui mare volum de produse şi chiar unităţi, Uniunea judeţeană asigură, din fondurile proprii ale organizaţiilor cooperatiste, întreţinerea gratuită a acestor copii. Cu sprijinul Inspectoratului şcolar, se asigură continuarea studiilor. Această măsură este luată în interesul părinţilor, pentru a-şi putea continua activitatea de reconstruire a locuinţelor dărîmate sau avariate de inundaţii. O dată cu destinarea clădirii respective pentru cazarea şi instruirea copiilor famiilor sinistrate, elevii şcolii de cooperaţie vor pleca în practică la unităţile cooperatiste pentru a asigura buna deservire a populaţiei. Paralel cu măsurile menite a asigura aprovizionarea populaţiei cu produse alimentare şi industriale, cu materiale de construcţie. Consiliul de conducere al Uniunii judeţene a cooperativelor de consum va întreprinde şi alte măsuri pentru ajutorarea cetăţenilor care au suferit de pe urma calamităţii naturale.