Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)

1853-11-21 / nr. 92

și terse într 'o­­ a cu Barb­eera și ec., și declarăre­­iiei. 2 Solulu cranțozestu se ecote de locu din țară.­­ 31) . Porta dă Rusiei cele trei țere- beearabia, Moldavia și 4) Floga turieecă se va co nu zălogu m­­ăna - pănă la încheierea și subtecrierea pacei. 5) În urmă fortărețele și castelele Dardaneleloru se voru deschide englezi­­loru dreptu zălogulu înteiu pentru împlinirea celoralalte înde­­toriri.” Miniserii turcești în locu de a pune la cale mesuje pen­­tru apărarea cetatei, și perdură capitele și rogară pe generalele Sebastiani ca să părăsiască de bună voiă constantinopolea. Solulu franțuzescu dec­iară cu o statorniciă categorică cum că elu numai atunti­­ și va părăsi postulu seu, cănd va fi provocatu spre aceasta prin unu fermanu subscrisu de însuși sultanulu, ca să poată spune împeratului Napoleone, suveranului seu ce are acela să țină de­­spre prietenia sultanului. Poporăciunea prin invasiunea rusescă fără dechlarare de resboiu precum și pri ataculu Engliterei în timpu de pace s'a amărâtu astfeliu în cătu se arătă hotărătă în gra­­dulu celu mai 'naltu pentru de a se apăra. De această dispusețiune a poporului se folosi generalele Sebastiani spre a însufla curagiu divanului și alu înbărbăta ca săși încoarde poterile. Generalele Sebastiani merge la sultanulu și­ i pune înainte unu planu de apărare, care dă dovadă despre curagiulu acestui principe. Serasulu se preface într'unu locu de arme, deșartă haremulu și se transpoartă într'unu altu palatu, femeiele În lo­­curile aceste misterioase, prin care pănă acum n'a călcatu picioru europeanu, sună acum pintenii ofițeriloru franțuzești și străbate stropituru lucrătoriloru europeni. Pe zidurile Constantinopolei se așează tunuri, terasele grădinei se întocmescu cu baterie, în vreme ce totodată se prevede și puntulu celu renumitu, care dom­­nește peste întrarea în cornulu de auru, șalu de tunuri, cu unu șiru înfrica­ Cu unu cuvântu prin înbărbătările și energia franțoziloru­e se treba la cale, în cătu Constantinopole a se pune în statie de apărare. Pe generalele Sebastiani îl­ ajutară în întreprinsele cele mai mulți ofițeri franțuzești cu renume, pre­­cum și ca la vreo sută de franțezi, ce locuiau în Constantino­­pole. În retimpu de căteva zile generalele Sebastiani a deprinsu în Constantinopole o auctoritate asia zicându nețermurită, cu care îlu înbrăcară turcii, ce aveu o încredere obștească în caracte­­rele și talentele lui. Sibiiu 21 Noem. În numerulu din tăiu alu „Telegrafului Romanu” amu arătatu cum că datinele și obiceiurile unui poporu săntu atmosfera ce elu însuflă în totu minutulu, săntu o parte din carnea și săngele lui, facu asia zicăndu ființa lui. Căntecele lui săntu manifestațiunea caracterului, săntu istoria vieții lui, săntu oglinda trecutului lui. Dreptu aceea știindu noi cătă vistieriă, cătă istoriă, cătu caracteru eroicu se află în Colindele în Căntecele nostre poporali, amu îndemnatu mai de multe ori în numerii „Telegrafului Romanu” pe tipării nostri a nu pregeta o­­stenele și a strănge această avere naționale ori­unde amu afla o resipită. Cu durere însă trebue să mărturisimu că pănă acuma nu amu vezutu în privința acesta nici unu resultatu, uniculu amicu dela Aradu ne scrie că acolo săntu adunate unele din aceste căn­­tece și le ațeptămu cu nerăbdare. Luăndu în dreptă considerațiune zgomotulu ce au făcutu căn­­tecele sărbești poporali culese de Vucu Stefanovic-Caragigi în Literatura străină, luăndu în cuvenită judecată cu ce zelu traduse madanna­nului aceste căntece în limba germană, și cu ce plăcere și entucilemu se primiră ele de publicului străinu, la care săntem­ cunoscuți numai ca o coajă uscată din istoriă, vomu vedea, că nimicu nu e în stare a ne face lumei cultivate cunoscuți nu numai cum ziserămu ca o cojă uscată, seu pe denafară, ci și ca unu sembu­­re mezosu, și pe din nontru decătu aceste căntece, colinde, și ori ce, ce se ține de ele. Au nu vezurămu în anii trecuți cu ce plăcere se primiră cele puține proverbie ale noastre, ce­le traduse D. Prof. Ioane Șuleru în limba germană, ele străbătură în inima Germaniei, ți. toate recensiunile, ce se făcură asupra loru, eșiră eclatante pentru ele, căci secerară plăcerea celoru mai învățați . . fi se l pentru violor rea legăndu și adunăndu la unu locu, ceea ce stă astăzi risipitu. Ca să vază cetitorii cătu de bine se potu traduce căntecele nostre, a­­lăturămu în numerulu de astăzi unu căntecu tradusu în limba ger­­mană de D. P. Șuler. Întămplări de zi. Presa aduce șire cum că după cum se vorbește organisațiunea politică a Locuțiințeloru va întra încă în anulu acesta în a­cea nouă activitate, în priința ovicid­ateloru dercuali și ținutulu va începe activitatea cu începutulu anului 1854. În adunarea Mediciloru din Viena a arătatu Drulu Seifert cum că elu prin țigarete cărora s'a adogatu și foi de . a vindecatu cele mai rele tuse. i­ ș Cătu s'a ridicatu consumția sugareloru în Asedtiad se z” din tabelele statistice, în anulu 1841 s'a produsu 28 milione sugare, și aceasta țferă a crescutu acuma la 800 milione. Și aci nu se numeră acele, ce se aducu din țere străine. Dar este altfeliu cu putință căndu toți băloșii și mucoșii îmblă cu sugara în gură. Se vorbește cum că regele Ferdinando din Portugalia nu va lua regenția, ci va cere de la Cortes ca să enuncie majoranitatea fiului seu de 17 ani a principelui de coronă. În mai multe locuri în Franția iarăși sau făcutu uresgălii politice. În Fontanblo a zgănboiatu mulți ochii vezăndu pe împeratulu. Napoleone dăndu brațulu Damei de Chiselea și petrecăndu și cu ea mai lungu timpu. Clapca a ajunsu cu unu vasu franțuzescu în vuiețiiiiui”” - despre dorințele sele încă nu s'a dechlaratu. O mare însemnătate se dă denominării a doi pașe pen­­tru provincie, ce săntu sub puse încă rușiloru. Poarta le a datu cuvenitele germane, ni se pare că voru remănea cu ele. O corespondință de la granița ruso-poloneză vre să deducă din împregiurarea că în castrele principelui Gorciacoiu se află diplomatulu rusescu Coțebuc, și că la Omer Pașa vine Fuad Efendi acea urmare, că aceste doue poteri se voru ti între sine de dreptulu. Foea medicescă de septemănă cuprinde eră și o corespondință de la Dunărea de giosu din 11 Noemvrie, medicu ce servește în armata turcescă. Elu deliniaze o tristă iconă a armatei turcești, carea flămăndă și golă este atacată de totu feliulu de bole, și are lipea cea mai mare și de medi­­camente. Arrhiducele Carol­ Ferdinandu a sositu în 19­­„pn în Peța. Academia reformată din Debriți nu este recunoscută ca unu institutu publicu. Principatele Danubiane.­ ­ Unu corespundinte de la marginile Serbiei, arată că nu este de grea și înpletecită posețiunea Serbiei în resbelulu de față turco-rusescu, și zice, că ținerea ei în timpulu bătăiei este cu atătu mai cumpănitoriă, cu cătu că prin ea, nu se condiționease preși cum numai viitoriulu țerei, ci și resboilu însuși se pote schimba în întinderea, însemnătatea și forma lui. Călătoria con­­siliariului de statu rusescu Fonton prin mai multe districte ale Serbiei au avutu o însărcinare enețiale și de­și nu este cunoscută dea măruntulu izprava ce a făcut'o, atăta însă s'a pututu pricepe că ea a avutu unu caracteru înpăciuitoriu. Findu că de atunci au amuțitu toate partitele în țeară, sub pușii și regentulu au căștigatu încredere, însă nici înarmarea nu a încetatu, ci s'a continuatu cu mai mare bărbățiă. Din altă parte știmu, cum că reședințele Serbiei în Constantinopole a fostu de mai multe ori provocatu de portă, ca să se dechlare, luara Serbia, ca sudită bună a Porții parte activă la resboiu, și numai de­unăzi adusă unu tătaru ordine Pașei din Belgradu Muhasir lIfet prin care se cere eșirea consu­­­lelui generale muscălescu D. Muhin de acolo, și turti­ ceru și carea vine dela unu -

Next