Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)

1853-09-16 / nr. 73

ȘI Telegrafulu ese de doe ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei, pe afla­­tă la C.R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către 223. Prețiulu­i Sibiu este pe anu 7. m. pe o jumătate de anu­l 7 o­. 3. Pentru celelalte părți 4cumu Sibiiu 10. Septem. 1833. mianii Transilvanii și pentru proviniie­­le din Monarhiă pe unu anu 8. fl­oar pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plăgescu cu 4. cr. șirulu cu slove mici. espeditură. Astăzi dela 8-10 ore­ a a fostu Depeșe Olomulu 21 Septem. c. manevră de câmpu și esercițiu înfanterie. Dela 10-412 a e­­serteatu regimentele de cavalerie în focu­naintea Maiestății Sele­ctr. apostolice. Olomuțu 23 Sept. Astăzi la 12 ore a sositu aici înălția Sea regească principele de Borusia. Și la 2 ore înălția­rea re­­gească principele Carol I din Bavaria. Astăzi au toate trupele paosu. Saloniki 7 Sept. Guberratorii provincieloru macedonice au căpătatu din Constantinopole inviațiune, ca să chieme rediaii din tote părțile. Retigii din Drama, Pravita, Cavala, Sarimbanu, și Zenighe la­olaltă 2670 de feciori s'au dusu parte siluiți, parte de voe bună la Sofia. Proiect. Pentru facerea unui monumentu de amintire a Mitropolitului Veniamin și fundația unui ținterim seau necropoli pentru locuitorii din Iași, Mitropolitulu Moldaviei Veniaminu a fostu unulu din principii bisericești cei mai însemnați, adăpatu în științe mai vărtosu adăncu în cele dumnezeești, ne a lăsatu suvenire frumose de activa sea viață. Elu dară nu are însemnătate numai în Moldavia, ci ca unu luciafăru străluce în toată romănimea. Patrioții lui moldoveni a hotărătu ai face unu monumentu în frumosulu ținterimu, ce are să se clădească lăngă Iași, și poate că va fi unicu în genulu seu. Prețuindu dară și noi ca romăni acesta frumoasă întreprindere în aducerea aminte de acestu strălucitu bărbatu alu națiunei nostre, înpărtășimu cititoriloru nostrii proiectulu pentru înfiițarea mo­­numentului acestui, precum îlu vedemu în suplementulu „gazetei de Moldavia la Nr. 67” lăsăndu afară cele ce se potu pricepe numai avăndu planulu înaintea ochiloru. „Strămoșii nostri stătură o­dineară în putere și în lucrare, ei făptuiră multe pentru binele și măntuirea patriei, plecară a lor capete obosite și răposată, pulberea lor freamătă încă sub pasul nepoților, iar sufletul le rezoltă datoria de a urma fap­­tele lor! Decă toți oamenii, de pe fața pămăntului, cu ochii cătră ceriu strigănd: „Părintele nostru!” mărturisesc că sănt frați, cu căt mai vărtos se cuvine nu numai să simputeze între sine acei trăitori în pămăntul moștenirei lor, vorbitori aceeași limbă, ci și a lor iubire se cuvine să se întindă de o notrivă atăt asupra nemului viitoriu căt și asupra acelui trecut. Precum gloriosă e­­ste amintirea că strămoșii virtuoși și aprozi s'au îngrijit de bine­­le nostru mai nainte încă de a fi noi născuți, că întru asta s'au luptat și s'au ostenit pentru noi, de asemnele de măngiere ne ar fi ca după trecerea noastră din vieață, să nu fim uitați de nepoți, și ca acele ce pentru dănșii au plăntat măna noastră, să fie păstrate, sporite și onorate, și ca sentimentul de recuno­­ștință, reunind pe acei ce timpul au despărțit, să închege nodulu vecinicei legături! Movilile cele nenumărate de care se încunună munceii și culmele țărei noastre, sănt monumente, care varvarii vechimei, mănați de un m­etrit de recunoștință, au înălțat bine­­făcătorilor nației lor, și prin o lucrare ostenitoare au asigurat răposaților adăposturi sănț­te. Un mormănt a bărbaților ce am respectat, și acelora ce am iubit, e spus fiind ochilor, nu este nu­­mai o paradă deșartă, ci un îndemn de imitare pentru unii, iar pentru alții un Paladium din care răsună un glas de măntuire în oaza periculului și a alunecărei noastre. Cumpenind asemene ade­­văruri nu putem tăgădui că îndatorirea către răposații este dic­­tată de religie, de morala și chiar de politică. Strămoșii și părinții au murit în încrederea acesta, pre cuvine-se ca din ne­­păsare, s­au chiar cu mănă sacriletă să nimicim acel sentiment' măngăitoriu ce 'iau însoțit la trecerea în cealaltă lume? De s'ar­­fi putut teme de una ca aceasta, părinții, cu urne ar­ căuta asupra fiilor în oara morței, nici o faptă bună, nici o fondație filantro­­pică nu s'ar întemeia, și omul, prin neagră neșuș țăliiuu ar nega­­uricul seu cel pobil. utic­e În a lor evlavie, în simplicitatea zililor­­ obiceiu­ tate, strămoșii îmbigindesc dei istu obiect mărețui, au fondat mo­­nastiri, subt a cărora arigi răposată a lor rămășițuri sub­tire, îndemnănd în jurul lor adăposturi pentru frații lor. Dar astăzi cine din creștini, nu plănge pe răposații sei nu numai din duioșie, ci deseori și din un sentiment revoltătoriu, văzind mormintele iu­­biților sei, espuse maltrătărei profane a omenilor și a furiei eleimentelor­ încăt, sermanul reposat, după o vieață petenitore, nu găsește nici în mormănt un răpaoe, și se zădărnicește ziua bisericei și a poporului: „ Fie­ i țărăna ușoară.” Aceste luări­ aminte, și sentimente de evlavie și de patrio­­­tizm au dictat astăzi o propunere, care au revărsat o frumoasă­­lucare asupra locuitorilor capitaliei. Un act pulbic din partea înaltului cler, a Boerilor și a notabilităților, au cerut, spre mărturisirea respectasei amin­­tiri cătră sufletescul nostru părinte, răposatul Mitropolit ve­­n­alct, a­ i se înălța un monument, și dorind a'i da tot odată și o aplicație folositore, au rostit dorința a'l înființa în un iinterim public, orănduit chiar în privirea morală și sanitară de Reglementul Organic. Astă cerere s'au încuviițat de Prea D. Domnu, protector strălucit a tuturor îmbunătățirilor publice. Conform cu asemene principii, s'au încredințat DD. Po­­stelnici: G. Asachi și N. Istrati, proiectarea ținterimului și a mo­­numentului, iar rezultatul lucrărilor se expune prin uruticrea de scriere. Deși dupre propunerea sus-zisă, ținterimul era a se face la Socola, luăndu-se aminte la întinderea locului cerut întru a­­cesta, și la neîndemănarea șesului, unde în adăncime de căteva palme esă apă, și deseori să întindă de răvărsările de pe de­­lurile învecinate, s'au ales costișa delului de Galata care neîn­­trebuințată fiind la alt­ceva, reunește și avantajul că ținterimul, espue fiind privirei, prin a­șa menire nu pote produce decăt o măntuitore înr­urire asupra moralului locuitorilor, înfățoșind tot­odată prin a sa măreță construcție o podoabă monumentală a capitaliei. Mai ales că asemene așezăminte, de care sunt astăzi îndănuite nu numai tote polițiile mari a Europei, ci și multe pro­­vinciale, sunt așezate în mod a fi espuse vederei publice precum la Bulogna, II samro santo, la Parie Simitiere du rege la Slassei și du Mont Ragnasse, și precum la antici Romani asemene mor­­minte erau înșirate afară de po­­liți, delungul drumurilor publice. Dupre a sa menire ținterimul s'a denunit Necropoli sau cetatea morților. Pe acest temeiu, și după instrucțiile împărtășite, D. An­­tonio Croce, arhitect Italian de la Ticino, carele între altele au efeccutat mai multe edificii mi­cașe și la Constantinopoli, au compus proiectul arhitectonic a ținterimului, ear D. A­­lecsandru Asachi acel a monumentului Veniamin. Monumentul Veniamin se poate face sculpit în formă de bas­

Next