Telegraful Roman, 1853 (Anul 1, nr. 1-102)

1853-11-21 / nr. 92

n IMPI­N Sibiu la espeditura foiei; pe affa­­­­­­nteleiratulu ese de doe ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta.­­ Prenumerațiunea se face în ..41 o­­­ră la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Sibiiu i. Noembre 1853. prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. el. m. c.; ear pe o jumătate de anu 3. ol. 30. cr.­­. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provințiele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. mirulu cu slove­nici. Detă o „depeșă telegrafică Depeșe telegrafite. din 17 Noem. c. n. din tinopole a sositu în Viena știrea, cum că Rușii a atacatu fortulu S. Nicolau care l'au fostu perdutu în Asia pe și după repetita încercare eră și la ocupatu. O corabiă cu 1500 de soldați a avutu nenorocirea a se lovi de malu, numai 50 de fe­­ciori au scăpatu pe corabia egiptenă Nilu, carii au fostu duși la Constantinopole ca prisoneri. Noulu ambasadore franțuzescu generalele Baragai d' Hiliere a eositu comitatu de mai mulți ofi­­țeri și subt obicinuitele cerimonie în Constantinopole. Totu acesta ștre­a se curesă, că pănă atunci nu a alergatu nici o corabiă a fle­­teloru în Marea negră - fund Efendi a fostu plecatu în cuar­­ticulu de căpeteniă alu lui Omer Pașa, se vorbește despre închee­­rea unui armistițiu. Bombaiu 28 Octom. Începerea vrăjmășieloru din partea birmaniloru se aștepta; -- Mahomedani domnește o au­țare re­­ligiosă. În statele Nizam s'a întămplatu unu conflictu sănge­­între anglii și arabi. În Hina pășește insurecțiunea nainte, predarea Amorului și atacarea Cantonului se aștepta. Triestu 26 Noem. Cafea a avu căutare bună, d'a suitu. Gră­­ulu și untulu de lemnu a scăzutu. Fructele de suclu schimbărețe. Cănepa tare căutată. Spirtulu s'a urcatu, întrutotu izpravă puțină. Reebeiele cele doue ale Rusiei în contra Turciei în anii 1810 și 1828. (Ș­articulu în Ziurnalele „Delta”). Teatrulu resboiului. - Bulgaria, Șumla, Varna,­­ muntele Vulcanului, Camciuculu. (continuare) Resboiulu lu ruso-turcescu dela enulu 1810 s'a înteputu a șia zicăndu încă în anulu 1807. În anulu 1808 s'a întreruptu prin încercările lui Napoleone de a între mizloci, iar' apoi în ambii ani următori e'a urmatu înainte cu multă energiă de către gene­­ralele Caminschi. În anulu 1811 s'a portatu de către generalele Cutusofu și mai tărziu s'a încheiatu de către admiralele Tiriacofu. Pacea dela Iași, care a smulsu din măna turciloru toate țe­­rile ce zacu spre miază noapte dela marea neagră, începându de­­la Crima, pănă la Nistru, s'a încheiatu la anulu 1792 după în­­vingerea ce a repurtat'o Suvarovu. Rusia a căștigatu prin aceea mu dreptu de protecțiune asupra principateloru dela Dunăre în­­că și mai estinsu de cătu cela celu­are în urmarea pacei dela Cainargi. Domnii Moldaviei, și ai Romăniei, carii acumu se aleseră supt influința Rusiei, au fostu servi supuși ai acestei po­­teri mari. Astfeliu steteu trebuie pe la începutulu vecului a­­cestuia. Franția are pe timpulu atela în persoana generalului Se­­bastiani unu solu, a cărui misiune a remasu renumită în istoriă. Generalele Sebastiani, adjutantele împăratului a vinitu la anulu 1806 în Constantinopole și a luatu însărcinare a se folo­­si de tote împregiurările favoritoaie numai ca să poată împle­­teci pe poartă întru'un resboiu cu Rusia. După lovirea dela Au­­sterliți în anulu 1805 împeratulu Rusiei Alecsandru n'a voitu să încheie pace cu Franția, ci a urmatu cu bătaia înainte în anii 1806 și 1807 ca aliatu alu Prusiei. Așa­dar­ interesulu Franției cerea, ca prin Turcia să se facă o diversiune, spre a sili pe Alec­­sandru ca să'și împartă puterile. acuzită cu 7 noiștință despre toate intrigele cele tainice ale domniloru, lu­i era'șnir'aceea, ca eă mijlociaecă a loru depunere. Sultanulu e­limu se afla muă de multu nemulțămitu cu ei, apoi și ministrii lui, primi sume în­­semnătorie, nu știau ce să facă mai curăndu de cătu să rocuia­­scă depunerea ambiloru Paalinechi, so­­lulu rusescu, spriginitu de către celu englezescu a știutu să ză­­dărniciască prin amenințări această hotărâre, și sultanulu a fostu silitu ambii domni cu tote că erau dușmani împerăției lui. Cu totă satiel acțiunea aceasta eclatapie, se primi în Constantinopole pe ași tentata ști­­re, cum că generalele muscălescu Miheleea aru fi trecutu peeste blocându fortărețele turcești Hotinulu, Benderulu și Ismailulu și cuprinzăndu Iașii. De a­ci își dată generalele mu­­scălescu dec­larațiunea, cum că campania s'aru fi începutu. Porta nu era pregătită de o bătaiă. Pașa dela Rușciucu adună însă devine bătutu și silitu a se retrage la Giurgiu. Prin urmare ceneralele Michelseni remăne în stăpânire nedisputată a celoru trei țeruțe turcești, care în timpulu acesta se estindiau între Năvălirea aceasta a urmatu fără vreo în­­­țaru despre mesura aceasta a guberniului seu, a vinitu în cea mai mare confusiune, neștiindu ce să respundă la împutările ce oăceau din partea miniștriloru turcești, casu asupra rușiloru, și dompulu stalinechi se afla în pericu­­lulu celu mai mare. Generalele Sebastiani se grăbi a tinde măpt de ajutoriu rivalului seu. Sultanulu Selimu era cu multu mai mă­­rinimosu de cătu ca să închiză pe solulu muscălescu, după cum era datina, în unulu din cele „șepte turnuri” și lăsă ca st­lu punt pe o corabiă cu toată liniștea în timpu de noapte. Solulu englezu domnulu Arbutnot, ale cărui instrucțiuni em­­nau ca să spriginiască în tote pe Italipechi, amenință poftei cu ruptură din partea Epgliterei, dacă ea nu se va deb­iara în contra Franției. Strălucitele învingeri care tocma atunci le reporta Napoleone în contra Austriei și Prusiei dederă solului franțu­­zescu o spăluință ne­mărginită asupra sultanului și ministriloru­lui. Neputându solulu englezescu să-și căștige scopulu, părăsi Constantinopolea pe subt mănă și se retrase pe o corabie a flo­­tei englezești, care atunci slobozise anghiza în portulu de la Besica. În luna lui Februariu 1807 admiralele englezu Ducuertu sua a­­rată cu o flotă stătătoriă din 14. Corăbie de vătată înaintea Dardaneleloru­și'și stoarce cu sila trecerea prin acele, a că­­roru apărare o lenevise Capudan-Pașa, săcar că fortărețele e­­rau provezute cu ostași și lunuri subt conducerea ofițeriloru fran­­țuzești. Bubuitulu tunuriloru din depărtare împrăștiă spaimă și întărătățiune în Constantinopo. Înfățișarea acestei flote, care era însoțită de căteva șalupe de bombe a adusu seraiulu în cea mai mare turburare. Bupuiții seu scobiții, femeiele și în­­trega acesta poporăciune fricosă a seraiului a fostu coprinsă de o spaimă ca și căndu bombele și glontele aru fi începutu a curge ca plota. Însuși sultanulu se înfricoșase de ținetulu locuitori­­loru ce se aflau în palatulu lui. Admiralele plotei englezești, care se așezase în insula principiloru, în depărtare de doue mile de la Constantinopole a trimisu portei următoriulu ultimatu: uscatu și pe apă. In generalele N­­­­arne­­ și Nistru, să reașeză Nistru și Dunăre, științare de resboiu. Solul­ rusescu care n'a fostu preînștiri­­Poporulu turba de ne­­domni. care carii cu schimbarea domniloru nădăjduia a Însă domnulu în deregătoriele loru ba o armată și pleacă cu aceea la pe granița romănească, cu gra­­acolo i­eo Ffaff.

Next