Telegraful Roman, 1854 (Anul 2, nr. 1-80)
1854-01-13 / nr. 4
o dă pace nice la bărbați ne făcu și pre noi a fi privitori la acesta rară arătare. Teatrulu era decoratu destulu de bine, temperatura de suferitu, ba unii ziceau că aru ai pututu suveri și mai caldu, musica căzu de bună esecutată de capela cetățenească. Publicu puținu, tare pestriți, unii în vestminte de mesărie. Joculu se asecută, adeveratu frumosu, cu toate că nu lau jucatu polonii că săi dee ființă și viață. Directorele nemulțumitu, zise că dabea a scosu cheltuiala. Septemăna trecută se lău prin toate patru părți ale lumei, că junimea scolastică romănă de aicia va juca în balulu ce se va da în 11 Ianuariu eră și în teatru în costumu naționale „Romanulu” și în vestminte obicinuite „Romana.” Ce se vezi ce se auzi, numai erau lobe de căpătatu, toate se prenumerară înainte. Lumea vrea să vadă jocuri romănești. Negreșitu că acesta chiamă și a noastră atențiune a întreba, ce pregătiri se facu, căci publiculu, ca publicu auzi despre rumoare, și va aștepta multu. Eli ne pomenimu cu unu afișu că balulu teatrale alu 2-le se va da subt unu arangementu deosebitu, și că la 9 oare se va esecuta de 12 tineri în costumu naționale adeveratu romănu, joculu numitu „Romanulu” și că după aceea se va juca de mai multe ca 30 perechi „Romana” Arătu lojele, cătu și parterulu se urcară binișoru în prețu. Cu toate aceste, cum se șezi acasă, și să nu vezi „Romanulu și Romana” în teatrulu Sibiului? Cum se nu pese de aceste jocuri la romănii din Sibiiu, decă ele agraseră atențiune naționalitățiloru străine, și a romăniloru de prin sate? apoi „Costumu naționale adeveratu romănu” pe dedu și o ideă mai măreță, dar totudeodată o mărturisimu- se escă în noi și o grige, ca nu cumva prin ceva nepotrivitu să se dee ocasiune unei critice, din partea celora, carii bucuroșu rădu de noi, și căndu nau pentru ce! La oara destinată plecarămii cu inima îndoită, portați de speranță, că joculu acesta, vă, va eși la lume cu curagiu, a cărui munci de naștere începuseși va crește după poterei, dar totu deodată și de frică „dar de asta” „dar de aia” și după mai multe alte „dar dă” ajunserămu la loculu destinațiunei. - Ce se vezi! Sala decorată pomposu, iluminațiunea strălucită, lojele îndesate, parterulu plinu ae unu publicu strălucitu. - Alta trebă ca nainte cu o septemănă. Aceasta pomposă adunare ne îngrigi și mai tare, cu atăta mai multu, căci tocmai căndu vremu să pășimu în sală, vezurămu pre mulu înbrecatu trezi bine țevenește” ce reu ne bătea la ochi, daru a fostu numai o slugă de teatru. E nimicu decă nu voru ai tinerii cuviințiosu îmbrecați, seu nu voru juca bine, îi vomu critiza după cuviință, și vomu preveni critica altora, acesta sta vărtosu ca ferulu. Iată ora așteptată lovi, și jucătorii nu ese ce se siă? Se auzi în bucurătoria șire că și Serenitatea sea va lua parte la balu, și de aceea se va mai amăna cu joculu acestu festivu. Și întru adeveru Serenitatea Sea principele Gubernatore și sosi în lojă petrecutu de DD. Generali Bordolo și Tobel și mai mulți ofițeri de stabu. D. Penerale Aisler venisă mai nainte. Începu marșulu, și iată tinerii vinu pereche, pereche cu mănile puse pe umerii unulu altuia, în mijloculu salei stau. Musica începe, însă D. Sedlacec și greșeșc, tinerii începu, și ce nu pote muzica, potu piciorele loru. Facu figuri peste figuri, una mai frumoasă decătu alta, una mai eroică decătu alta. Serenitatea Sea, DD. Greperali, publiculu aplaude, dau din măni la totă figura cu cătu entusiasmulu este mai mare, cu atăta piciorele jucătoriloru mai ghibace, aplausulu nu vre să încete, însă încetă joculu și musica începu ert și marșulu, tinării plecă subt aplause zgomotoase plini de îndestulire, că au corespunsu așteptării publicului. Aplasele publicului se schimbă însă în „fora” „fora” este acuma glasulu tuturoru, jucătorii se întorcu, și simțindu ce vre să zică „fora” din tote gurele, cu o ambițiune nobile începu de noua sălta, unulu vre să întrecă pe altulu, și toți întrecură așteptarea publicului în gradulu superlativu. Ce se critizămu acuma aici? Nimica întru adeveru, căci tinerii atești nu numai că ne cauzară o seră pre plăcută, ci oricum ridicară și vaza naționale, și pentru aceea le săntemu datori cu recunoștință, cu mulțămită. Despre aceasta este numai unu glasu la cei străini. Meritulu junimei nostre este dară cu atătu mai mare cu cătu ca înfruntăndu toate pedicile, ce le stau în protivă în privința musicei, care pui însuflețea, și în privința podineloru care se clătea, numai prin via portare, carea asia a zice se topi cu totulu în jocu, și prin acesta dede ființă, dede viață mișcăriloru, ce le făceu, și asia căută dreptă plăcere la publicu. Ore la costumu nu amu afla ceva? Decă vremu să fimu drepți nu, căci pe acesta de și nu lu putemu numi tocma naționale, dar o înbrăcăminte curată în cămeși albe cu mănecele largi, cu șerpare cu bumbi, cu cioareci albi dela genunchi în giosu cu nișe cordele roșii în pestrițați, păprănei legate la umăru, aveu ori ce nu romănescu ci „romanescu” și te făce se cugeți la salii romaniloru. Acesta îmbrăcăminte dădea tineriloru unu nimbu robu și istoricul. Se esecută și romana de doue ori de o mulțime de perechi din totenaționalitățile, însă ea pu e și tocmai așia de eclatante ca „romanulu” cu toate ca află încă destulu de mare plăcere. Ne place a auzi, că mai mulți arată dorulu a se repeți joculu acestu frumosu, și credemu că D. Directore Craibic nu aru veni lucru neplăcutu, însă atunci amu dori ca să grigescă de o musică mai viă, mai romănescă asia precum o can știe Iacobu. Ungaria. Aradu 2 Ian, Ziua de astăzi fu ozi estraordinariă pentru orașulu nostru, ziua adecă, în care se ținu instalațiunea Măriei sele Episcopu alu diecesei arădane Domnului Procopiu Ivacicovic. Pregătirile pentru acesta festivitate atraseră curiositatea întregului publicu alu orașului nostru, și de prin pregitiru. Între aceste se numeră mai cu semă primirea și pompoasa întrare a Ilustritatei Sele Domnului Comite Hermannu Zici de Vașonco șefului c. r. despărțemântu de locuuiință alu Oradiei mari, care a fostu comisariu împerătescu, și a Mărirei Sele D. Episcopului timișoreanu Samuile Mașirovici ca Mandatariulu patriaruale. Întrarea acestui din urmă se întâmplă joi în 31 Decem. către seră fiindu mai desa satulu Traispitu comitatu de deputațiunea, ce eșise înainte și subt conducerea D. Protopopu presidelui consistoriului orădan A. B. salutăndulu în limba romănă, avu bucuria de respunsulu arhipăstorescu asemenea în acesta linbă. În următoarea stritarea dea zi adecă în zioa de anulu nou după amiazi sosi și Ialu D. c. r. Comisariu îmbrăcatu în costiumu elegante, acestu înaltu oaspețu mai înteiu întimpinatu la hotarulu Micălăcii în partea de către Șiriea de deputațiunea diecesană și a comunitățiloru romănești și șerbești arădane carea stătea din Preoți și mireni, și salutatu atătu în limba germană de presidele acestora D. Mihailoviciu Arhimandrtulu S. Giorgiului din diecesa Timișorii, cătu și de judele cerculariu administrativu. De ați purcese c. r. Comisariu comitatu de mai multe trăsure la Micălaca unde trecu prin spalire de fete împodobite și o mulțime de poporu care se adunase pe lângă drumu în onorea oaspelui, în hotarulu Aradului fu întimpinatu și salutatu D. Comisariu și din partea magistratului Arădanu, și altoru cetățeni. La tote aceste salutațiuni, respinsă lal. Lea cu o plăcere amirabile recomendându respectiviloru cortenitori înplinirea datorințeloru. Bubuitulu trescuriloru și sunetulu clopoteloru atrasă unu publicu numerosu de și era timpulu ploiosu cătră casa Comunității unde era pregătitu cuartilulu, naintea cărui sta și flamura desfășurată făcăndu onoare marelui ospe. Aci primi D. Comiesariu pe Măria Sea D. Episcopulu locului cu clerulu și poporulu seu, iaru mai târziu pe D. Mandatariu Episcopulu Timișorei A descria toate ce s'au făcutu în ziua instalațiunei după programulu universale și spețiale, aru fi unu lucru pre întinsu, de aceea ne vomu termuri numaii pe lăngă momentele, cele mai însemnate. După ce Biserica au fostu înfrumsețată cu tronu pentru c. r. Comisariu și scaunulu episcopescu după cuviință. La 9 ore dimiau începutu cerimoniele în următoriulu modu: Măria Sea D. diecesanu Episcopu fu primitu de o mulțime de preoți și poporu în biserica catedrale unde subt căutările prescrise esecutate de teologi, se îmbracă în odorele arhierești, după aceea e și cu totu clerulu înaintea M. Sele a Mandatariului Arhiepiecopescu care după ce cuprinsă loculu menitu pentru dănsulu se căntă de tinărimea preparandiale o cântare ocasiunale. Într'aceea D. protopresviteru Aradului I.R. cu o deputațiune din preoți mersă la Ial Sea cer. Comisariu și îlu porti la actulu instalațiunei. Petrecutu cu pompă până la biserică fu întimpinatu de ambii D. D. Episcopi și comitatu în biserică unde cuprinsă tronulu lăngă icoana maicei curate. Mulțimea oameniloru de ambele secse numai încăpea în biserică. Acuma se ridică D. c. r. Comisariu de pe tronu și e spusă în limba germană misiunea și scopulu venirei sele, că are adecă înalta însărcinare dela c. r. Apostolica Sea Maiestate Franciscu Iosifu I. ca să primescă jurământulu din rostulu și cu subscrierea D. Episcopu diecesanu și apoi ai preda diploma arhipretorale. După aceea secretariulu c. r. Comisariu citi decretulu împerătescu în privința acesta. Jurământulu se citi în limba latină și romănă de Presfinția datariulu Arhiepiscopescu din Roma în După aceste se citi singhlia în limba slavonă și romănă de D. Arhiman, Mihailoviciu. Și după ce M. Sea Ep. Aradului dădu unu pare de jurămăntulu cela depusu D. împerăt. Comisariu eru altulu D. Mandatariu Arhiepiscopescu fu rădicatu de trei ori de preoți, apoi condusu de D. D. împăr. Comisariu și Mandatariulu Arhiep. la cuprinderea respectivului scaunu episcopescu. După aceea ținu M. Sen D. Mandatariu către respectivulu D. Episcopu, preoțime și poporu o cuvântare romănească, ear Părintele Episcopu respinsă mai întâiu împărăt. Comisariu în limba germană, mulțămindu Maiestatei Sele pentru înnalt Samuile Mașirevic, Comitatului arădonu, Jivu din Pesteșiuneța, Măria Sea eră în cea D. Georgiu Popa, o companie militare cu limba ei latină de Sea Manșefulu r omănă de judele administra