Telegraful Roman, 1854 (Anul 2, nr. 1-80)
1854-10-09 / nr. 80
VOM (Telegrafulu ese de doe ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la foiei; pe asfară la C.?. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. al. m. - ear - neso. lculu p. ... Transilvanii și pentru proviniiele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear Sibiiu 9. Octombre 1854. pe o jumătate de anu 4. al. Inseratele se plătescu cu 4. cr. Pentru șirulu cu slove mici, princ. și țeri străine pe unu anu 12 f. pe anu 6 f. m. Depeșe telegrafice. perpăuțu lă Odoș. După știri din Odesa din 10 a.pu sa întămplatu pănă în 6 Octom. nimicu însemnatu lăngă Sebastopole, numai între unu fortu, și vreocățiva vapori englezești sa făcut în 4 Oct. o canonadă destulu de vione. Porarisu 14 Oct. Trupulu lui St. Arnaud se ateptă măne la per. Triestu 13 Octombre e. n. După unu circulariu a înaltei porți din 24 Sep. fiindcă s'a îngrijitu pentru seraci, se va îngădui eesportarea bucatelor din Turcia, după ce se va îngriji și pentru trebuințele locale, și pentru semănătura viitore. Economia naționale. IP. Prin producerea de lucruri folositoarie se deschide calea spre mulțămirea trebuințelor omenești, producțiunea înmulțește averea poporului, dacă bunurile cele produse covărșesc pe cele ce se mistuesc. Cu producțiune este înpreunată înpărțirea bunurilor produse între personele înpreună lucrătorie. Lucrătoriulu își dea plata, proprietariulu vinitulu dreptu răsplătire pentru folosirea pământului seu, capitalistulu interesulu pentru banii folosiți, întreprinzătoriulu căștigulu pentru întreprindere. Pe lângă aceștia mai primește și statulu unu feliu de contribuțiune pentru plătirea dregătorilor sei, carii îngrijesc de trebele publice. Vinitulu în toate ramurile lui se împarte după prețu. Prețulu se mărginește după valorea lucrului. Prețulu unui lucru atărnă foarte mult dela spesele, care s'au întrebuințatu pentru producerea aceluia. Deacă unu productu se caută tare, atunci prea firește că prețulu lui încă suie, necăutănduse, nu numai că scade prețulu lui, ci totodată și producerea ii se înpuținează, căci nimene nu este așa de prostu, ca să pună silință mare a produce unu lucru, ce nu află dorită căutare sau petrecere. La producerea fiecărui lucru se cere lucrare. Lucrarea este principiului conducătoriu alu timpului nostru. Lucrătoriu nu este numai acela, care la cămpu au în făumă, cu măiestriă, au fără de aceea, isprăvește ce i s'a propusu din partea întreprinzătoriului, ci și acela, care prin șiiință și măiestriă deșteaptă poteri bune și deplinește mijloacele ajutătoarie ale lucrărei economice. Pentru sclavu, pentru robotariu, pentru omulu selbaticu lucrarea este o povară, nu însă pentru omulu liberu. Întreprinzătoriulu este cumpărătoriu de lucrarea ce se cere pentru ramuru seu de producere, iar' lucrătoriulu este vănzătoriu, care pentru unu anumitu prețu de bani vinde sporiulu mănelor sale. Cănd în urmarea unui săcerișu slabu suie prețulu bucatelor, atunci de obște scade plata lucrătorilor, din pricină că totu omulu se mărginește pe lângă mulțămirea trebuințelor celor neapărate și nu se încurcă cu lucruri prisositorie, prin urmare producătorii sănt siliți a produce lucrurile în cătățime mai mică și a da drumulu la sute de lucrători. Prețulu lucrurilor de altmintrerea se vede suind din zi în zi, din pricină că cu înmulțirea metalelor nobili a aurului și a argintului, a scăzutu prețulu banilor în căt cu moneta, cu care potei cumpăra înainte de o 100 de ani cu care păne, astăzi abia poți cumpăra a zecelea parte din aceea. Suirea prețului la producte se mai explică și prin înmulțirea poporățiunei. Împărțirea bunurilor, ce se produc în totu anulu, între omenii particulari produce o mișcare mare. Lucrurile produse nu se potu consuma toate de către producători, ci ele trebue să treacă prin mai multe mări. Mișcarea aceasta se numește cerculațiune. La începutu și lungu timpu cerculățiunea se mărginea pe lângă schimbu, adecă se lua unu productu și se da altulu pentru elu. În loculu acestui mizlocu mai tărziu păși banulu. Banii se află pururea în cercuire și nu se pot mistui cum se mistuește productulu. Banii încă sufere feliurite schimbări în cursulu lor. În țerele unde domnește deplină securitate atăt în privința personei căt și a averei, omenii se folosesc în cerculățiunea productelor de unu mijlocu, care este mult mai solidu decăt banulu, acela este creditulu care se razimă pe încrederea ce o are unu neguțătoriu întraltulu, cu care are de a face, cum că acesta la timpulu seu își va înplini cu credință și în frica lui Dumnezeu îndetoririle de plăți, ce le a luatu asupră și. Cu căt unu neguțătoriu seu fabricantu are mai mare creditu, cu atăta crește raza lui mai tare. Având omulu creditu, pare trebuință să plătescă toate lucrurile ce le cumpără, de locu cu bani gata, ci ajunge decă dă o hărtiă, care se numește asemnățiune, poliță, reversu, obligățiune ș. a. l. Asemene hărtie nau prețu în sine ca banii de metalu, ci prețulu lor se presupune în cererea ce se află scrisă pe ele. Hărtiele aceste încă îmblă din mănă în mănă, pănă cănd la împlipirea terminului apoi se schimbă cu bani gata. Folosulu celu au hărtiele de crenitu în privința economiei naționale stă într'aceea, că cu pjutoriulu lor se facu dar averi mai însemnătorie și mai numerose decăt prin banii de metalu, carii sănt greu de străpurtatu și cer mai multe spese, pentru căștigarea și trimiterea lor la toată bună vremea. Cu hărtie de aceste de creditu s'au făcut de multe ori abusu și înșălătorie, slobozânduse de acele în cercu lățiune între omeni mai multe decăt să fiă fost în stare slobozitoriulu la timpulu seu ale rescumpăra cu bani de metalu. Însă chiar pățenia a învățatu pe oameni minte, de nu dau credință unor asemenea hărtie peste mesura ce li se cuvine. Esemplu înfricoșatu în privința acesta l'au datu asemnatele franțuzești în vremea resoluțiunei. Știința economiei paționali are a se coprinde și cu consumarea adecă mistuirea bunurilor produse, care este scopulu de căpetenie alu producerei lor. Bunurile numai prin consumțiune aduc un folosut spre scopurile omenești. Consumarea stă în legătură foarte strânsă cu producerea; căci ceea ce este să se consume, trebue mai înteiu să se producă, și erăși ne consumănduse ceea ce s'a produsu, înceată producerea mai departe. Căte odată se întâmplă, de lucrurile produse nu se consumă, se resipesc sau cotropesc cu totulu prin dărăpănare. Aceasta este forte superătoriă întâmplare pentru averea poporului, de aceea oamenii au și pus silință, ca să se împedice unele evenimente ca aceste. Așa în contra stricăciunilor firești se așecură oamenii prin pășirea la însoțiri despăgubitorie, prin abătători de tresnitu, prin cazuri, prin îndreptări și obliri de ruri; în contra salei prin potere armată, mesuje polițiane; în contra bolelor lipicióse prin poliția de sănetate. Mistuitoriu seu consumentu este totu omulu pănă cănd se află în vieță. Dintre lucrurile, care se produc peste anu, o parte o consumă producenții cu oamenii lor, ear' partea cea mai mare se slobode în cercu lățiune spre vânzare. Vânzânduse partea aceasta, cu banii ce s'au prinsu, se poate întreprinde o nouă producțiune, dar' semănând o părticică nevândută, aceea îndată pricinuește scădere în producerea mai departe. Totu aceasta se întâmplă și atunci, cănd productele scose spre vânzare se petrecu cu unu prețu