Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)
1855-03-26 / nr. 25
98 - și oarele lor cele mici, deacă vreau să remănă în stare bună. Cine vrea să rămănă pe lăngă coarnele plugului, și vrea să se folosească din munca sa, acela să bage bine în seamă pe cine își alege de nevastă. O fată tinără, cănd vrea să se sărite, are de multe ori cele mai bune propusuri,4 singuratică i se pare o sărbătoare, soțietatea bărbatului său îi este de prisosu. După ce vine însă ecsperința, atunci ea vede lumea cu totulu altfeliu, bărbatulu trebue să petreacă cea mai mare parte lin zi la holde, la fănațe ș. a., se întoarce ostenita și ceasurile de petrecere cu nevasta sa îi sănt tare mădeacă acuma nevasta sa nu este cu constanță, cu lucrulumănilor, sau și cu cititulu cărților folositoare, atunci îi va fi viața cămpeană grea și nesuferită. Și deacă pe lăngă aceasta nu șie prețul mai multu de dorințele sale către bărbatu; de căt gustulu său, atunci ea va căuta ai face și lui viața vermele, ea îlu va amăgi, pănă ce acesta va concede toate cererile ei și cu aceste totu odată își va pregăti și ruinarea casei și a familiei sale. Căți dintre bărbați și au smintitu chrămarea sa numai prin căsătoria unei femei, care nu șta ștuitu face de lucru și nu a știutu se dobăndească interesu pentru toate relațiunele vieții. Aceste, ce din detorință ne vedemu mișcați nu sănt nă ale înfățoșa poporului nostru pentru fericirea lui, luciri, pu sănt vorbe goale, ci lucruri luate din viața de toate zilele, nu avemu clară lipsă are adeveri prin ecsemple spețiale, căci care vrea să le caute, le va afla. Noi nu avemu să imitămu națiunele străine, cari poate că trăescu în alte relațiuni, în alte înpregiutrări, ci noi avemu să dămu copilelor noastre precăt se poate o creștere romănească corespunzătoare ocupațiunelor romănilor. Prin aceasta însă noi nu vremu să zicemu, ca nici unu țăranu, nici unu proprietariu mai mare, nici unu neguțitoriu, industriași și meseriași, nici unu preotu, fumei ș. a. pre cari ia miluitu Dumnezeu cu o stare mai bună să pu și dea fiicele sale la o creștere mai înaltă, starea lor, ci vremu numai să reflectămu,mai atrăgătoare pentru ca aceasta să nu se facă din fuduiiă proastă, egoistică, și cu scăderea sa. Dar totu odată nu ne putemu conteni de a nu chiăma luarea aminte a părinților și la aceea împregiurare foarte însămnată, ca ei mai nainte de ce hotărăscu a trimite pruncele sale în pensionate, în cetăți mari la o educațiune mai înaltă, să socotească bine ce vreau să facă din ele după ce vor săvărși aceasta creștere, după cine să le mărite, căci crescăndule dela a 8-lea pănă la alu 15-lea anu și mai tărziu astfeliu în cetăți, și apoi ducăndule înderăptu la țară, la bunulu și moșia lor, pentru care ele precum văzurămu nu mai au plăcere, voru avea în casă numai o floare, cărei nu priește pămăntulu țelinosu și pentru aceea se va veșteji și va peri. Monarhia Austriacă. Sibiiu 26 Martie. Transilvania. Nici o sărbătoare nu este mai frumoasă, mai măreață și strălucită ca sărbătoarea paștilor. Ea ne trăiește din somnulu celu adăncit înainte de ziori, ca să alergămu și să sărbămu în viama Domnului în casa lui. Precum toată natura amorțită de gerulu iernei se trăzește și învie fiind încălzită de razele soarelui, ciocărla nu se ridică în mori și bătănd cu aripile, căută căutări de bucuriă, că a înviatu natura, privighiătoare deschide căte julu ca să resune pădurile de bucuria ce o simte, că au înviatu natura, sturzulu în vărfulu brazilor celor mai înalți ai munților celor tăcuți dă glasu de bucuriă că a înviatu natura, răndunica cirăe și ne vestețe că au sositu și nea adusu primăvara; așa și noi în zioa aceasta alergămu cu micu cu mare în așa lui Dumnezeu, ca să arătămu bucuria pentru înviarea Domnului căutăndu -He au înviatu.” Nu este copilu și celu cu inima mai plăpăndă care să nu simtă bucuriă în ceasulu acela, nu este bătrănu cu inima amorțită, care în ceasulu acela de bucuriă să nu simtă Bolnavulu pe patulu durerilor simte ușorare, veseliă din lontru, cei din temnițe măngăiere, bucuria este obștească căci au înviatu Domnulu. Sfinții părinți cunoscănd însemnătatea acestei zile a primăverei vieții, au deosebit'o și prin unu ritualu mai alesu, toate sănt în elu astfel cu întocmite, ca să trăiască în noi o bucuriă obștească, care nu o putem cu nimic mai bine esprima decăt căutănd cu pealmistulu. Aceasta este zioa, care a făcut'o Domnulu să ne bucurăm și să ne veselim întrânsa. Și întru adevăru, oare nu se simte omulu în zioa aceasta mai aplecatu spre bine, decăt ori în ce alta zi, oare nu cugetă elu tocmai în zioa aceasta la cei seraci, la cei robiți, la cei călători. Obiceiurile a trimite ajutoare, măncări, și beuturi în zioa aceasta la seraci, la cei asistanți, ce se ținu în multe părți locuite de creștinii noștrii, ce însemnătate potu avea decăt că omulu în zioa aceasta plină de bucurie este mai dispusa mai aplecatu de a face bine, și îngrijește ca bucuria care o simte elu să se facă obștească. Călătoriulu se primește în ziua aceasta la creștinii poștrii cu cea mai mare bucurie în casa sa și la masa sa, căci inima lor este plină de bucurie, și vițelulu este mare, toți să mănănce și să se sature din trânsulu. Rasele soarelui de primăvară călduroase de smorțescu trupulu nostru din frigulu celu de iarnă, și pe chiamă afară ca să ne încălzim la ele, și să ne bucurămu că au înviatu natura și cu ea trupulu nostru, razele fericitoare ale religiei cari încălzescu sufletulu nostru și'l despunu spre fapte bune, și plăcute lui Dumnezeu, ne chiamă în sfănta casă a Domnului ca să ne bucurămu că au înviatule și prin elu și sufletele noastre spre viața de veci. Să pe curățim dară simțirile și mănecănd de dimineață să dămu laudă lui Dumnezeu că ne a ținutu sănătoși ca ști potemu aduce jertfă curată și căutări de bucurie, să nu uitămu pe deapropele nostru celu seracu, care astăzi încă trebue să se veselească, să ne aducemu aminte și de cei robiți, pentru ca Dumnezeu să'i îndrepte spre fapte bune, să deschidemu ușa călătorilor, căci masa noastră este bogată și vițelului mare. Așa au făcutu moșii și strămoșii nostrii în curata lor inimă și Dumnezeu le au ajutatu, așa să facemu și noi și Dumnezeu ne va sprijini. Să ne aducemu aminte în zioa aceasta de prea înduratulu nostru împăratu care ne au făcutu părtași drepturilor cetățeane de o potrivă cu ceialalți ai noștrii locuitori, care ne apără drepturile noastre, și ne este sprijoană și scăpare în necazurile noastre. „Telegrafulu Romănu” pătrunsu de bunavoință, ce onoratulu publicu ia arătatu la mai multe și deosebite ocasiuni, se folosește de aceasta sfăntă și mare zi, pre carea o prăznuescu măne toți cretinii, ca să ureze întregului poporu romănescu iară mai vărtosu cititorilor lui, și celor ce îlu sprijinescu cu fapta și cu cuvăntulu, ca zioa învierii lui He să o petreacă în veselia sufletească, plini de daru și de adevăru, și îi salută cu salutarea bisericească „He au înviatu.” Sibiiu 25 Martie. Posiția politică se mărginește acuma numai pe lăngă totu feliulu de faime, cu căt sănt mai secrete lucrările conferințelor cu atătu sau lățitu mai multe faime, pentru că fiește cine vrea să știe ceva mai de aproape în privința aceasta. Despre conferința dela Viena se spune dintr'o parte cum că ea acuma se apropie cu multu mai tare ca oricănd altă dată de o deslegare înpărcuitoare. Preliminarele să se fie săvărșitu întratăta încăt în vreo căteva zile se voru înțelege oamenii despre condițiile generale a unei înpăcuiri onorifice. Din alta parte strigă oamenii să nu ne facem nădejdi prea mari, căci deși conferințele se continue totuși nu se poate zice nimic despre eșirea lor, pentru că întrebările cele mai cumpănitoare încă nu au venitu pe tapetu, și apoi înșiră iarăși întrebarea despre despăgubire, stricarea Sebastopolului, mărginirei poterei rusești ș. a. Anglia și Franția se arată aplecate spre pace. În Anglia sa despopolarisatu resboiulu, și entusiasmulu celu mare ce era pentru turci se perde totu mai 7 comercialu și industria se împedecă mai multu. Împăratulu Alecsandru vrea pace și se zice că aru fi poruncitu sfăntului sinodu să nu dee atăta însemnătate religioasă acestui resboiu. (?) Gazetele obicioase din S. Petersburg însă su acasă, furate și scurte, lucrătoare și înțeleaptă, sei, deacă nu se știe ocupa cu trebile care rănească cu totul nesuferită, ea îi va roade la inimă ca și