Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)
1855-01-29 / nr. 9
scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c.; ear - Sibiiu pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru proviniiele pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu șiruru cu slove mici. 4. cr. Pentru princ. și țeri străine pe unu anu 12 f. pe. anu 6 f. mc. din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear 20. Imnuariu 1833. Telegrafulu ese de doe ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe aflată la C. R. pește, cu bani gata, prin ANulU S. Depeșe telegrafice. te, care aru fi slobozitu acolo anghilele și aru fi deșertatu numii Dosadonu.32 Febr. e. n. Regina a însărcinatu astăzi le”ole de vistieriele, sale cele de auru. Acestă credință superau Marchisulu Lansdowne cu formarea unui ministeriu, Lansdowne a cercetatu pe Glastone, Sidney Herbert, Rusel, și Palmerston. ” Londonul Febr sera. Regina se află aicea. După ce marchisulu Lansdowne cu Glastone, Herbert, Rusel și Palmerston au conferitu a fostu trimisu Clarendon la Regina, precum se zice pentru formarea cabinetului, Lipsă a poporului se reduce negreșitu la corăbierea argonauților (eroi grecești pe mare) căci corabia Argo, cu care a mersu pe mare crucișu curmezișu Iasoni și consoții lui, avea unu văslașu ce se numia Tifis. Istorisirile cele minunate ale argonauților au făcutu mare întipărire în fantasia veacuriloe bătrăne. La începutu ei însemnară marea aceasta ca una ce nu aru fi ospitale; însă după ce încopceară cu locuitorii de pe țermii acestei mări unu comerciu mai viu, începură a se deprinde cu greutățile ei, și traseră din negoțulu celu făceu cu țerele aceste averi forte mari, dănd după aceea numire mării de „Pontulu Bucsinu” adecă mare ospitale Numele acesta ealu purta încă subt Pericle 460 ani înainte de nașterea lui He. Ceea ce se întâmpla pe atunci, se întâmplă și pănă în ziua de astăzi. Marea negră, care dela anulu 1453 a fostu încuiată pentru negoțulu europenu, s'a deschisu pentru comerciu pe la sevârșitulu veacului trecutu. Nefiind iertatu a întra în ea cu naie de resboiu, în poterea tractatelor, pănă în minutulu de față, nu a fostu cu putință, ca să o cunoască bine corăbierii în privința aceasta și fiindcă corabiele neguțetorești trăieu mai cu samă numai în portulu dela Odesa, care este celu mai nesănătosu și mai primejdiosu, dreptu aceea marea acesta eră și însuși numirea de neospitale și neprietinoasă. De când însă se află flota aliată în marea negră, se făcură mai multe observațiuni, din care rezultă următoariele fapte adeverate. Marea negră are două însușiri frumoase; ea este peste totu adâncă și sănătoasă. Unde întră în Bosfora este adâncă de 40 fire și pănă la Sebastopolu adâncimea ei nu este nicăiri mai mică de 60 fire, ci din contră pe la mai multe locuri are 100 pănă la 150 fire. Pe la unele locuri nici că i sa potutu da pănă acum de fundu cu plumbulu seau sonda. Scoțând afară unele puncturi de ierni cunoscute și însemnate, marea negră nu are locuri periculose, bance de năsâpu, au stânce, cu unu cuvântu ca nu înfățișază acele greutăți, cari vinu așa desu înainte în marea baltică și în sânulu de mare dela Finlanda. Căt și vera și lunele cele frumoase de primăveară și toamnă suprafața mărei este liniștită, aerulu caldu, încăt omulu se amăgește a crede, că se află în portulu celu frumosu dela Neapole sau de la Palermo. Primejdiele pentru corăbiere, cari le întimpină omul în marea neagră, se află în toate mările interne; unele greutăți deosebite atărnă dela natura ei, dela pusățiunea ei geografică și de la țerele ce o încungioară însă greutățile aceste pentru vapori bine construiți disparu în orice timpu alu anului. Marea negră, după cum se știe, primește în sânulu său mai multe răuri mari, care dealungulu țermilor pricinuescu curinți locali, și cari apoi în legătură cu nește anumite vânturi potu pricinui întâmplări de nenorocire, deacă omulu nu este cu destulă luare aminte. Cuvintele celu de căpetenie își iea direcțiunea către Bosforu, străbate în Dardanele și amestecă apele cu cele ale mării mediterane. Vinindu omulu din marea negră întrarea în Bosforu este cu anevoiă și adeseori periculosă, ca pe unde este mai îngustă aleea are o lățime de o milă și în o anumită depărtare formeză tăietură culțuroasă, a cărui formă semănă prea multu cu țermii ce se află în apropiere, încăt omulu îi poate ame Marea neagră și viforurile ei. Părăsând omulu pe la mijloculu lui Noembre Constantinopolea și călătorind pe canalu în susu către Beitos, îndată ce ajunge în Buiuchere, zărește într'o depărtare întrarea cea îngustă în marea negră, ale cărei trăsure întunecate formează unu contrastu bătătoriu la ochiu cu formula celu verde ale Bosforului. În timpulu iernei, în o parte a tampei și în cele dinteiu două lune ale primăverei cerulu se arată negru suru și marea încă primește fața aceasta, cu aceea deosebire, că ea este încă și mai întunecată. În deosebite epoce ale apului sorele nu se vede de locu, iar firmamentulu cuprinde adeseori cinci despărțiture de mori, care se paru a voi să cadă pe pământu, de unde provine, că căteodată ziua mare unele părți ale horizontului se întunecă cu totulu, încătemulu se află într'o întunecime deplină. La aceste împregiurări fisice se ascrie și numirea ei de „marea negră” sau marea cu ceriulu celu negru, cum o numescu pănă astăzi pescarii dela Cersonesti. Evinemintele din zilele noastre au datu corăbierilor mijloacele amănă de a studie și constata acesta mare, care pănă acum era cu totulu necunoscută, din care se vede, că deși corăbierea pe dânsa a fostu împreunată cu multe greutăți, totuși launa ei cea obscură este cu totulu exagerată. În timpulucelu reu alu anului marea aceasta se înflă foarte tare, însă furtune și orcane se întâmplă în restimpuri mai rari. Dela începutulu acestui vecu pănă în ziua de astăzi numai patru orcane sănt cunoscute. Celu dinteiu s'a întâmplatu în 17 Noembre 1801. Pe cănd a începutu viforulu, sultanulu Selimu se dusese cu unu despărțământu de flotă turcească la Sinope. Corabia, în care se afla elu, a ajunsu cu adeveratu norocită în largulu mărei, ea însă abia a treia zi a pututu reîntra în Bosforu, după ce a fostu sbiciuită de vânturi mai bine de 30 de ceasuri. Împeratulu Selimu a aflatu pe poporulu seu adunatu în moșee, unde se ruga lui Dumnezeu pentru scăparea lui. Celelalte corabie de bătaie, care formau acestu despărțământu de flotă, fură isbite de țermii mărei. A doua procesă s'a întămplatu în 17 Noem. 1818. Văntulu atunci bătu cu atăta turbare, în căt a ruptu coperișele caselor dela Sebastopole și a resturnatu toate minaretele seau turnurile moșeelor din Constantinopole. Treizeci și cinci vase neguțetorești se înecară înaintea Odesei sau delungulu țermilor din Bulgaria. Alu treile orcanu mare a fostu la anulu 1839 și alu patrulea în 14 Noembre 1854 e. n. Acestu din urmă este privitu ca unulu din cele mai înfricoșate, care numai după o decurgere de mai mulți ani se întâmplă, după computările ce se făcură pănă acum. Locuitorii din Crimu zicu, că marea în anii cei dinteiu ai creațiunei a ajunsu pănă la muntele Tifis, nu departe de Caffa, și că odată aru fi vinitu unu corăbieriu vestitu din o țeră de paro