Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)
1855-02-26 / nr. 17
PII scrisori francate, adresate către espeditură. Premiulu prenumerațiunei pentru AS Sibiu este pe anu 7. fl. m. c.; ear Sibiiu 20. L. 1835. pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provinciile din Monarhiă pe anu anu 8 fl. ear pe o jumătate de anu 4 fl. - Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove miuii. Pentru princ. și geri străine pe unu anu 12 f. pe j. anu 6 f. m. c. Telegrafulu ese de doe ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. - Prenumerațiunea se face în Liviu la Aspeditura foiei; pe aflată la C. . poște, cu bani gata, prin 217 AnuALUS. Depeșe telegrafice. * După șirile cele mai depre urmă atăt Maiestatea sa Împărăteasa, căt și mica sruiduicese ce aflăm cea mai dorită stare. zzeiena 3 Mai. Noi căpătarămu tocmai acuma (seara la 10 Ore) prin depeșă telegrafică privată din Berlinu zguduitorea știre, cum că Maiestatea sa Împăratulu Nicolae astăzi vineri la 12 Ore a reposatu. Activitatea Tipografiei diecesane în Sibiiu. Prestațiunele Tipografiei diecesane din Sibiiu au atrasu atențiunea străinilor într'unu gradu însemnatu. Ei nu căută la ea cu o nepăsare, ci cu ochiulu minții pricepănd intențiunea ei atăt în privința materiale căt și spirituale. Ei vădu în trănsa unu isvoru pesăcăciosu, o visteriă nestoarsă pentru poporulu nostru, și de aceea nu pregetă a chiama luarea aminte a tuturor acelora, cari se intereseze de orice progresu în patria noastră, spre acestu înstitutu binecuvăntatu. D. concipistu de locuuiință Iacob Ramier avănd ocasiune a se ocupa cu productele ei mai deaproape, sa interesatu despre originea, starea, și activitatea ei, și în adunarea „asociațiunei pentru cunoștința Patriei” în rie, a ținutu despre ea următoare pertractațiune: „lu au lovitu în peatră și au deschisu poporului său izvorulu culturei spirituali. Așa potemu zice de bărbatulu acela, care ce au fostu painte cu 300 ani Honterus pentru reformațiune și Iași, a făcutu în anulu 1850 pentru roșănii și credincioșii bisericei greco-resăriteane în Ardealu, cănd dumnezeasca aflare a lui Gutenberg, aflatu întinderea sa mai în toate unghiurile pămăntului, cănd Tipografia curții și a statului în Viena tipărește Tatălu nostru în 608 limbi, și însuși natura retipărește, este înființarea unei Tipografii și în Transilvania poastră o arătare cu totulu obicinuită, fiindcă poi avemu cărți brașovene din aprilu 1539 de o eleganță, curățeniă și frumseță, care și o aru potea lua de modelu tipariulu nostru celu grabnicu. Apoi de și aceasta Tipografiă, de care amu onore a vorbi a întratu în viață cu o tăcere și fără ostentațiune, totuși ea este unu evinementu, ce merită toată băgarea de seamă. Ea nu este una din cele industriale întreprinderi, nu e o profesiune, ce este calculată numai pe căștigu, și dobăndă, și a cărei ecsistență se leagă de firma proprietariului, ea este unuinstitutu, care să serviască bisericei și școlei unui poporu întregu, care să deschidă unui poporu izvorulu informațiunei, care să ducă înainte luminătoriulu soiinței unui poporu, ce a remasu tare înderăptu pe terenuru spirituale, însă nu din vina sa, dar pentru aceea elu în străvegiu poterniculu său să nu totuși poartă atăți frumoși măguri de cele mai bogate desvoltări, în cătare lipsă numai de razele lumînei și de căldură, ca să le deștepte, să le fructifice, și să le aducă la înflorire spirituale. Pentru aceea iubitoriulu de Știință și de Patriă trebue să salute cu bucurie activitatea unui așezămăntu, care este chrămatu a înavuți literatura și cunoscința țerei Ardealului dintr'o parte, din care sănt încă multe tesaure de ridicatu și pănă acuma era foarte puținu, și celu puținu sa făcutu cunoscutu mai cu seamă numai subt formă străină. Unu poporu se zugrăvește mai acuratu în literatura, ce o scrie elu însuși, ce alții scriu de elu, sănt copii colorite, icoane, căror, de aru fi căt de frumoase, totuși le lipsește spiritulu și sufletulu aceluia, ce au de a închitui. Tipografia diecesană în Sibiiu este făptura Episcopului Șaguna, care a fundat'o la anulu 1850 din averea sa propriă și a înzestrat'o cu doe teascuri, la cari au mai sporitu în anulu 1853 alu treilea teascu. Ea stă așa de bine, încăt dănsa din mijlocele viniturilor sale nu numai că se poate susținea însuși pe sine, ci pote lăpăda și unu prisosu anuale, pe care la destinatu fundatarulu institului pentru formarea unui fondu din care să capete ajutoriu bătrănii binemeritații preoți și văduvele și orfanii preoților diecesei. În pornita activitate a liveratu aceasta subt ochii Episcoului lucrătoare Tipografiă dela esistința ei mai puținu de cinci ani unu pumeru minunatu de opuri mai mari și mai mici în limba romănă, și dintr'o parte și în limba germană, cari mai tote servescu pentru întrebuințarea scoalelor și a bisericilor. De cele scolari ținu: ABȚdariu cu litere și slove, Bucoavna, mano-romănescu, Vocabulariu romano-germanu, ABȚdariu Istoria biblică, Catihismulu sare, și micu, Aritmetica, Geografia, și datoriatele subpașilor. Din cărțile bisericești și teologhice au eșitu: Apostolulu, Visulu Maicei Curate, Liturghierulu, Mineiulu (subt tipariu) mare și frumosu, Molitvelniculu bogatu, Mărturisirea ortodocsă, Odobulu mare și micu, paraclisulu Maicei curate, Proscomidia, Triodulu, Ceasoslovulu, Teologhia morală, Dogimatica, Subt tipariu se află sulu din care partea din tăiu o traducere din Marcu Aurelie Filosoa și epitu.Afară de aceste livereze aceasta Tipografiă Matriculile, sau protocoalele bisericești, ea dă în totu anulu unu Călindariu, și esă din ea în totă septămăna de doue ori unu jurnalu subt pusele de „Telegrafulu romănu” și tipărește gimnasiului svangelicu supremu de aicea în mulțășitoare recunoștiință, cum că mulți copii și tineri de romănu primescu învățătura în acestu institutu, programa școlară în daru. De unu interesu mare nu numai pentru bărbații de școale și teologi ci obștescu, sănt mai cu seamă doe opuri eșite în Tipografia episcopească diecesană în limba romănească. Unulu cu titlulu: Cunoștințe folositoare despre trebile Căsătorielor, spre folosulu preoțimei și alu scaunelor protopopești, (este și pemțești) celalaltu subt titlulu: Elementele Dreptului Canonic, alu bisericii drept-credinciose răsăritene spre întrebuințarea Preoțimei, a clerului tinăr, și a cretinilor. (va urma), vezi bine, că astăzi, alu patrițiului jaala. Monarhia Austriacă. Transilvania. Sibiiu 24 Fevruarie. Amu fi prea nesimțitori, când n'amu lua în băgare de seamă ceea ce zicu alții despre poporulu romănu, amu fi prea nepăsători, cănd n'amu pune nici unu temeiu pe cuvintele lor de laudă seau pe vorbele lor de hulă. Numele bunu și reputațiunea frumoasă este unu bunu neprețuitu pentru unu poporu ca și pentru unu individu, și onoprea este așta de seampă pentru unulu ca și pentru celalaltu. Decă unu omu se mișcă la laudele ce i facu alții și se tulbură la defaimele cu cari îlu încarcă, pentru ce să nu simtă assemine și poporulu compusu de individe omenești? Cu adevăratu o inimă mare pe socotește și nu bagă în seamă orice hulă i se adduce, mai vărtosu când cupo-