Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)

1855-03-26 / nr. 25

Telegrafulu ese de doe ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei; pe alfa­­25. M pe o jumătate de anu 3. fl. 30. cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provinciile din Monarăiă pe unu anu 8 d­. car m­ulu s.­­­­­ră la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c.; ear sivi 18­20. Martie 1­855, pe o jumătate de anu 4 fl.­­ Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mici. Pentru prunc. și țeri străine pe anu anu 12 a. pe­­, anu 6f. m. c. to Depeșe telegrafice. ”Genua 27 Mar. c. n. Carara sa pusu în statu de ase­­diă pentru omorurile și rănirile ce se facu acolo. Parisu 29 Mart. Monitoriulu înștiințeze. La poatirea reginei Victoriei voru merge Maiestățile sale împăratulu și îm­­părăteasa la mijloculu lui Aprile la Londra. Despre influința femeilor asupra industriei. Cărțile ce s'au scrisu despre industriă arată o știrbitură deosebită. Auctorii cari au scrisu aceste cărți se pare că nu aru fi cunoscutu însemnătatea Femeei pentru industriă și economia de țară, și totuși nu poate nimine a tăgădui, cum că o femeie ia o parte mare la o economie bună. Ea este stăpănă peste în­­trebuințarea și constimția din luntru întocmească cu cruțare sau risipire­­a averii și poate aceste să le Femeea poartă grija pen­­tru galițe (paseri hore) pentru pivnița cu lapte a căror produc­­te ea le agonisește și la vreme potrivită le vinde și căștigă bani. Însă pe lăngă aceasta îngrijire femeea este, care face viața băr­­batului plăcută și fericită, ea este care îilu măngăie și sprijinește în nenorocire, ea este care împarte cu ele bucuria în norocire; ea este care cu bunele ei însușiri gonește nemulțămirea și ne­­plăcearea dela caepicii, dela elugile sale, cărora ușureze greu­­tățile, și știe trăzi în ei interesu pentru lucrulu său. Ec­­speriința sau cercarea de toate zilele ne învață, că unu băr­­batu a cărui relații economice, și toată averea erau în starea cea mai ticăloasă, cea mai ruinată au venitu iarăși la stare fericită prin îngrijirea unei femei vrednice și lucrătoare care, șia în modu cuviincosu și plăcutu să'și căștige la oamenii săi inte­­resu pentru lucrurile sale, pentru economia sa, unde din contra bunulu celu mai înzestratu sa stăniu, avuția cea mai mare sa ri­­sipitu numai prin răutatea, gălceava și certele unei muieri slabe, și nepăsătoare. Zicala romănească: De aru agonisi bărbatulu ori căt de multu, și muierea aru risipi numai căt poate trece prin urechile acului, atunci înceată bunastare, are mare însămnăta­­te și aru trebui scrisă și păstrată în inima tuturor femeilor, ba aceasta regulă aru trebui să stea deasupra tuturor celoralal­­te, ce se întrebuință la creșterea femeilor. Slugile și slujni­­cile cănd vreau să primească slujb­ă în casele noastre, ele mai nainte întreabă de năravulu stăpănei casei, și deacă înțelege că aru fi porară, nedreaptă, gălcevitoare, ele nu se lagă, afa­­ră de acele cari nu află altu locu. Țeranii, economii, industrierii și meserierii noștrii nu știu căt greșescu, cănd ei dau fetelor lor o creștere, care le în­­străină dela statulu lor și le face să uite de detorințele și iu­­birea lui. Deșertăciunea, dorința de a nu eta îndărăptulu al­­tui cetățeanu s­au țeranu mai avutu, plăcearea de a vedea pe fi­­cele sale strălucindu peste celelalte, și momește a da pruncele sale la creșteri înalte, în pensionarele cetăților mari. Aicea află dănsele alte fete, cari au aplecări numai pentru plăcerile cetăților, cari speculese la măritișuri strălucite, unde'și potu îndestuli plăcerile ce le află în luciulu celu păgubitoriu și în modele cele stricăcioase. Aci vezi bine că fundamentulu cre­­șerei este musica și joculu, căci aceste le deschide ușa în a­­șa numită lumea mare, dă la copil e grațiă și o ținere mai tru­­fașă, mai plăcută potrivită iarăși pentru lumea mare. Musica însă cere cu to­tulu altu locu de priveliște, decăt ce este moșie­­ra tăgănilor, decăt ce n­u poate da catulu unde au văzutu ele lumina și au crescutu anii cei din tăiu, d­ă aceste căt de frumose, căt de romantice. Întorcănduse dară ele după o petrecere mai îndelungată în cetăți mari, după desăvărșita cultivare și edu­­cațiuneă bună, nu află îndestulire la vatra părintească, pără dară o îngrețoșare către viața cămpeană sau de pe sate, a cărei limbă ele au uitatu, a cărei năravuri ele urgisescu, căci le află colțuroase și prea simple, și numai au alta de ele numai află nice o plăcere, cu cea cetățenească, comportabi­­le, zgomotoasă. Deacă ele să mărită după vreunu țeranu nu din voea o melanholiă posomorătă se varsă asupra feței ei, și deacă este altfeliu­­ ea se topește și pere în tăceare, eară de este spulbărată și porară, ceată gălceava și cearta, precum i Aceasta doare speculații nenorocoase pe cari elu nu le a învățatu și nu le ție purta, și pentru care poate că nice nu i se înfățoșaze cu totulu vață fata de la mumăsa a Proprietarii mai mari, atunci din nici unu lucru, nici o întreprindere, pisica nu e pe placulu tinerei neveste, oamenii n'au simțu, nu șiu să o măngăie și îndestuli. Nu sănt rari pildele ori în ce ți­­nuturi, unde nevasta prin sila, în care a căzutu după picioare, stăpăni și treitu ea, sa uscatu și a pe bărbatu, și după ce a treitu atăta vreme în neodihnă, elu se hotăraște ași părăsi sta­­tulu și a se trage în cetăți unde cheltuiește banii e născutu. Cea mai bună creștere a femeilor este cu aceea, care o ca­­pătă în sim­la mumăsa. Aci se poate păstra tradițiunea familie­­lor sănătoase, aci năravurile cele bune nu se despartu nici oda­­tă de învățătura bună, aci tinera copilă nu trăește în lumea i­­deale, o descriu tovarășile lor în pensionare, ci ea trăiește în lumea adevărată, în care întămplările vieții prac­­tice chivernisi casa, și a­porta economia casei. Pentru o fată de săteanu de ale noastre este de­­stulu deacă pe lăngă economia casei, va ști citi, scrie, și ceva so­­coti, pentru cele de cetățeanu în cari își cultivă și lucră el însuși moșiele sale au toate aceste să observeaze, ca și țăranii cu mo- simplu paintea ochilor, cetăți și orașe se mai potu adauge și căte o limbă străină de ale popoarelor, cu cari trăimu și ceva din științele economice, fisice și naturali.­­ Noi știmu prea bine, că la poporulu nostru sănt prea puține mume, cari aru fi în stare a învăța și înforma însuși pe ficele sale în cele ce le sănt de lipsă și se potrivescu cu statulu lor, cele noastre poporali sau mai îndreptatu, mai bine, cari însă sco­­și dacă va vrea Dum­­nezeu se doru îndrepta totu mai bine, și apoi se flă și învă­­țătorese, sau așa numite gubernante se potu lua în casele mai avute mai nobili, și cari voru avea să învețe prun­­cele naintea ochilor părintești, ele constau mai puținu de­căt pen­­sionatele, și copilele nu sănt de spuse­­ sufletului și a inimei, decăt cum căci ele curte­­crurile să schimbe îi urăscu țărănești voca cu apucături sucite, ceri, ci după voea părinților, pentru totu­deuna, cari o împresoară, numai simte numai atunci casa atragere la ele ca­­a gănci. Aci în­­viața aceasta sătească, monotonă, unde corespunzătoare gustului și bunei plă­­căci tinăra nevastă, care sa desvățatu de lu­­ca pe niște omeni simpli, nu știu să le spună frumsețe, are nici o bucurie, lor, cari nu le țin fate ele, dela oamenii, nu știu să le împlinească casa aceea nu mai re­­aceasta este stricată nici o plăcere,

Next