Telegraful Roman, 1855 (Anul 3, nr. 1-103)
1855-11-19 / nr. 92
fe ră la C. R. poște, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiulu prenumerațiunei pentru este pe anu 7. fcl. m. c.; ear Sibiiu 10. Noemvrie 1835. spe o jumetate de anu 3. ol. 30. cr. - Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provinciele din Monarhiă pe unu anu 8. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl. - Inseratele se plătescu cu 4 cr. șirul cu slove mici. Pentru prunc. și țeri străine pe unu anu 12 f. pe uc. anu 6. m. c. ---CFPGPNONEENEESESE Telegrafulu ese de doe ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. - Prenumerațiunea se face în Sibiu la espeditura foiei, pe arfa- Ne us șuluș.. Depeșe telegrafice. ” Constantinopol 12 Noemvrie e. n. pre știe faima despre schimbarea siniștrilor. Din Asia se aude, cum că generalul Vivian ar fi fost ceva ș îptețit de corpul lui Wrangel, și a cerut întărire de cavalerie. Despre posiția lucrurilor la care se aud încă numai faime nehotărăte. După unii ar fi blocada fortăreaței mai strănsă canainte, dupre alții rușii se pregătesc despre o retragere căt de cu graba. Bașibosticii au părăsit Dardanelele și merg la Adrianopol. *”Berlin 24 Noem. Corespondința prusiană deminte o corespondință care a eșit în Independința belgică despre misia generalului Minister la Nicolaes, și despre în urmarea acestei data declarație din Berlin în London și Paris, adăugănd că contele Minister în timpul lipsirei Împăratului din St Petersburg nu au eșit din aceea cetate, și poate că va intreprinde mai nainte de reîntoarcerea Împăratului călătoria ce i sa îngăduit la Berlin. ” London 24 Noem. „Morning Post” înștiințează cu cea mai mare hotărăre, cum că acuma nu este prevedere la o alianță cu Suedia. Generalul Canrobert are numai însărcinare a aduce ordinul legionului de opor rețelui Cscar. *Din Roma se înștiințează în 20 Noemvrie, că sau arestat iarăși doi indivizi suspecți, la care sau aflat alții ce dovedesc mișcările lor demagogice. O privire asupra propășirei culturei sciințelor îndeobște, și îndeosebi a filosofiei și a pricinilor acelora, care o împedecă. Să aruncăm o privire generală asupra științelor, să cercetăm mai de aproape, și să judecăm puțintel strânsa legătură, în care stau unele cu altele, să lăsăm, ca mintea noastră, cea mult cercătoare să'și caute cea mai de pre urmă basă, spre a se așeza și statornici - și vom vedea, că în sfârșit se va opri la filosofie. - Pentru că pe ce se basează sciințele, acele ce cultivează și nobilizează spiritul? - au nu pe desvoltarea și pe meditările minții, cei luminate? - Pentru că are deșteaptă sciințele scolastice în pieptul omenesc oareșcare înălțare, simțire, iubire și atragere spre tot ce e bun, frumos și mare, când puterile spirituale nu sânt de toate părțidesvoltate? - și când întreprinderile și lucrările lor nu sânt povățuite după principiile înțelepciunei, cei sănătoase - Au nu filosofia e aceea, care asupra năravurilor, supra virtuții, ba chiar și asupra vieții spirituale a întregei soțietăți omenești are cea mai mare îndurință s - au nu într'aceea se împreună cugetările, cele profunde și ponderoase a bărbaților tuturor neamurilor, carii sânt înzestrați, cu cele mai frumoase și mai pobile facultăți spirituale? - Cu nu aceasta e peatra fundamentală, din care, ca dintr'o trupină trebue să se desfacă toate celelalte cunoștințe sciiitifice? - Cu adevărat dacă filosofia e aceasta -și totuși, ca știință a liberei gândiri a spiritului omenesc, nu e cultivată - atunci toate celelalte științe trebue să sufere, pentru că ce deșteaptă filosofiei propriul ei spațu. Împrejurările cele din afară și străbaterile au o îndurință foarte mare atât asupra desvoltării puterilor spirituale, cât și asupra modului cugetării, simțirii, și a lucrării. Mai vârtos la calitatea culturei intelectuale contribue foarte mult poziția matematică a ori și căru țeri. Acolo unde șueră vânturile de miazănoapte, unde partea cea mai mare a anului e îmbrăcată în negură și poleviță, unde frumsețele naturei abia ivinduse sânt silite a se ascunde subt acoperemântul, cel alb al nevei, unde sub întregul timp al ernii nu se află altceva, ce ar desfăta preamicul naturei, decât pleșugile ramuri ale arborilor, celor înalți, seau șesurile, cele acoperite cu nea, înghiețatele răuri, și amorțitele văi și greațe - altfeliu sânt aici străbaterile și prin urmare altfeliu sânt și simțurile stărnite prin trânsele, așa cu totul altfeliu de cugetări au aici a se desvolta, ca acolo, unde natura se arăta timp mai îndelungat îmbrăcată în ceva mai pompoase și desfătătoare îmbrăcăminte, unde câmpurile sânt presărate cu cele mai pompoase, prețioase, plăcute și cu deosebite figuri colorate flori, eară răurile, cele mărețe schimbânduse unul pre altul desfătează pre privitoriu, unde zefirul în părțile anului cele favoritoare suflând lin prin frunzele arborilor, a cărora înaltele vărfuri par că voesc a da măna cu norii, răcoresc prelucrătoriu, și viața țăreană se arată în tot feliul de strălucire. Acolo însă unde privitoriul căutărind în jurul său, nu vede altceva, decât numai dealuri și munți, a cărora coastele cele sălbatice și afită mai tare spiritul spre căștigarea și agonisirea a mai iarăși se împlor cunoștințe, decăt desportarea gândirei, cei difere și cucea elobodă a obiectelor acelora, ce se află în jurul nostru, precum și prinderea, cercetarea celor ascunse. Asia dată, când e vorba despre cultura filosofiei, atunci se vorbește totodată și despre principiile și cunoștințele, acele, care mimează totalitatea științelor, și care apoi sânt obiecte ale cercetării, și fiind că desvoltările cele dintâiu ale cunoștnțelor servesc de bază acelor păreri și învățături filosofice, care urmează mai târziu, și fiindcă istoria filosofiei ne arată cursul desvoltării și a înaintării spiritului omenesc, e de lipsă ca mai nainte de a dezlega întrebarea propusă, tingem pe scurt istoria culturei intelectuale a tuturor neamurilor cini din afară, care să le străbată, după modul desvoltării și a înaingtării ei. Puterile sufletești evre a se desvolta au lipsă de uite prisă le miște și deștepte. Nici o nație nu se află, care să se fie înălțat singură de sine la un grad mai înalt a scirncelor - pu e nici una, care singură de sine să fie desfăcut deodată toate elementele schințelor, ci numai cu întetul au început ili coea a se arata în capetele, cele adânc cugetătoare ideile singuratice întru acesta sau acela fin, și așa apoi desvoltate fiind prin alții, se înnainta cătră covârșire. Isvoarele cele dintâiu a ideilor filosofice au fost ideile religionare, și aceste încă fuseră un product al naturei. Grecii își luară ideile din religia esotericăorientală,precum Ast. Creuzer și alții mărturisesc) cu toate că lor totdeauna le vor servi spre mărire, că ei sânt cei din tăiu, carii din Mitologie, ziceri religionare și poesie își aleasără și își formară gândirea, și că ei sânt aceia carii dederă A să a