Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)

1856-05-23 / nr. 40

­­ ­­ AM e GAP­ enit să se așeze inspectori ai culturei de mătasă, carii prive­­ghind cu toc deatineul asupra bunului început, ar proiecta înaltei stăpăniri stipendii „remuneriți, cinstiri pentru preoți, învă­­șitori, școlari, și cu vreme și pentru sătenii aceia, carii mai mult decăt alții s'ar distinge în acest ram de îndustrie. 6. Ar fi de dorit, ca înalta stăpănire, să înființeze în țeară un institut pentru cumpărarea galetelor și pentru depăna­­re, căt ar cere aceasta producerea, unde galetele ar trebui cum­­părate cu prețuri atăta de bunișoare, încăt și prețul acesta să încuragieze spre cultura vermilor de mătase. Așa s'ar pre­­fa­ce galeta în bani gata și întrun venit sigur pentru grijitoriul lor. Anii ar trebui înstruiți apoi și depănătorii, ba tinera în­­treprindere ar trebui poate că și scutită de dajde, pănă cănd s'ar întări spre a putea purta sarcina dăjdii. 7. În subrșit o poliție strânsă de cămp ar trebui să dea tuturora ocrotire, scutire și susținere. Fără de aceea nu e nă­­dejde de început, sau­­ deacă de început - de resultat nu. În puține clipite răutatea nimicește rodul meritat a lucrului neobo­­sit de preste an. Mănile, picioarele, vitele, focul și altele multe slujesc zeutății, ca arme periculoase și lesne de găsit, și atunci apoi ostenelei îi urmează sărăcie. Pre mulți un început zeu îi descuragiază și îi sparte de a cerca mai departe. Bară pentru ca zeul acesta să nu se vâre la mijloc, trebuie să aibă frigariul parte de scutirea unei poliții străine, ba poliția căm­­peană ar trebui să'și țină de datorie, a păzi și toate celelalte sădiri, ca ceea ce a creat voința cea bună, voința cea rea să nu strice și să nimicească cu pootă spurcată. Numai așa s'ar pu­­tea trage nădejde, că nu numai comunități, ci și țerani singu­­ratici vor cădi grădini mai mari. Așa dealurile cele goale, po­­te și cămpurile cele sterpe de prin țeară s'ar îmbrăca cu ver­­deață frumoasă, precum avem exemplu viu și învitător cu grădi­­na de prăgari din Bald, așa s'ar deschide porțile binelui pentru generațiile următoare, precum dorește înalta stăpănire, orga­­nele și alți conlucrători ai ei, carii sănt destul de gata și de vuni­a șrivegia și a lucra pentru treaba aceasta. Viu am călcat cu aceste dorințe ale mele pămăntul publici­­­i­ și rog pe conpatrioții mei, a preda tinariului părerile sa­­le în privința aceasta. Eu făgăduesc, ba încredințez, că pe care l'am deschis, încăt va atărna de la mine,­­ precum și aceea, că cunoștințele de mai mulți ani în privința aceasta, atăt teoretice, căt și prac­­tice, bucuros le voi împărtăși și altora, și că ori­cine me va au la pre mine prieten binevoitoriu al obiectului acestuia. Dintr un lot de oue de la vermii de mătase, precum scriseiu și de altă dată, mai cu semă în anul trecut în „ziariul economic ar­­delean” se pot scoate 96 punți de galere, deacă nu se prăpădese nici un verme. Resultatul acesta în Europa nu l'au mai ajuns niminea, și și eu am scos numai 58, punți, și și acesta aici în țara nostră nu lau mai ajuns altul. Carea nu o pomenesc de a fala seu spre a me lăuda însumi pre sine - căci împrotiva mea mărturisesc scă­­derea de 38 punți--ci o spuiu numai, ca să asigurez îndemnului meu încuviințarea și resultatul meritat, ca să împărtășesc cugetări, ca să esprim păreri folositoare. Să nu remănem da­­ră îndărăpt în vulturi, ce au de scop înflorirea patriei nostre, ca și pot să fim conlucrători barem la o parte a înflorirei ei. - cluju­l 8 Aprilie 1856. Iosif C. Turiogi­ r Profesor. voiu părăsi terenul împrumutărei ideilor,­­ Monarhia Austriacă, transi. mania. 6. Zlatna 13 Maiu. Decându se înpărtăși poporului no­­stu Zlatneanul prin­ Cerculariul Ecselenției Sale D. nostru Epi­­scopu, știrea despre călătoria, carea are de a o întreprinde D. consiliariu de școale Dr. Pavel Vasici prin întreaga silvanie în trebile școlare; - poporulu postru în­deobște,­­ ca unul, care încă din seculi au ștutu și știe prețui pre băr­­bații săi cei vrednici și zeloși, cu sete dorea momentulu, în care să fie norocitu a vedea în mijloculu său pre bărbatulu ca­­rele cu toată dreptatea se poate numi al dom­riloru. Zioa acea căltătoare de înii cent noi fu zioa a 11 a. cundu fără veste se săți faima, că D. Consiliariu a pornitu dela Alba Iulia și se află venindu pre drumulu, ce duce la Zlatna.­­ În urma căreia preoțimea noastră eși și întimpină pre doritulu oaspe între Zlatna și învecinatulu Satu Petrânjeni cu salutare de buna venire petrecândulu la Cvartirul destinatu, cam pe la 11 oare înainte de amează­zi. După amiază zi cercetă D. Con­­siliariu școala noastră greco-resăriteană, întru carea se afla adunați 54 Elevi, și poati pre Învățătoriulu nostru Filimon Plast, ca să'și arate metodulu dună care le propune prunciloru școlari învățăturile,­­ și acasta ținu pănă în desențu iar în dimineața următorei zile se începu examinarea elevi­­loru în prezenția D. Consiliariu, a reprezentanțiloru Bisericei, și altoru streini, cari cu prilegiul târgului de săptămână veni­­seră în Orașulu nostru, și auzindu vestea despre venirea D. Cop­­siliariu lăsându toate la o parte alergară la școală, unde se afla Dsa ecsaminând pre­școlari cu cuvinte dulci și pătrunză­­toare, ecsaminarea se sfârși pe la 12 oare cu unu cuvântu ro­­stitu­­ de cătră D. Consiliaru, prin care depă ce 'și arătă de­­plina sa mulțămire cu progresul Învățăceiloru și strădania În­­vățătoriului Filimon Plaște, arătă ascultătoriloru Înalta milă Împărătească și părinteasca îngrijire pentru înaintarea și f­olorirea stării morale și materiale a poporului nostru,­­ ciiuia toți cu ochii plini de lacrămile bucuriei răspunsără: „Dumnezeu să țină pre bunul nostru Monarhu FRANȚISC IOSIF I-lea. e­ Pe la 3 casuri lăsându D. Consiliariu poporul nostru deplinu mângăiatu întru așteptarea sa, porni spre Abrudu­­ tertegăndu și Școala, din Comuna Valea Dosului,­­ iar seara pe la 8 oare sosi sănătosu în Abrudu. Noi din partene­ri pootimu călătorie fericită, și pacinică, rugându pre Atotputerniculu, ca să'l înso­­țască întru a sa călătorie ca pre servul său IOSIF, spre ași putea împlini chiemarea sa­­ pre câtu de mare, pre agrătu de folositoare pentru poporulu nostru. PHefjadia 10 Maiu 1856. Ieri în Călătoria Ecselenției Sale părintelui nostru Euneconu, dela Sibiiu pănă aice, pompa­ sa maiestoasă, 9 l. c. la 2 care după ameazăzi au sositu Ecselenția Sa Prealuminatul și preasfințitul nostru Episcopu, Andreiu Baronu de Șaguna la băile Mehadiei o distanță cam de vreo 45. Mile nemțești, au fostu părtinită de vremea cea mai plăcută și mai încăngătoare a zilelor celor de primăvară. Pare că provedința acuma au alesu aceste zile pentru călătoria Arhiereului, deschizându ceriul în și limpezăndul de pom­i cei groși, care­­ lu încunjurau păn­aci, și cari vărsau fără de milă șiroaie de apă preste pământu. De­și Ecselenția Sa din pricina ploilor necur­­și se stricaseră drumurile, care era croită pe la Hațegu, se văzu nevoitu ași lăsa Morșiuta, și a încunjura pe la Logoju; to­­tuși, călătoria aceasta prin locul din urmă nu sau perdutu pimica din scurțiunea timpului, căci în ziua plecării pernoptă Ecselenția Sa în Dobra, 18 Mile dela Sibiiu, a doua zi în Caransebeșiu, și a treia zi pe timpul preatinsu ajunse aicea. Pre vreme, îlu întimpinară Preoțimea de'mpreună cu ourcerii gra­­ph­eri spre felicitare. Aseară s'au făcutu în onoarea Arhiereu­­lui nostru muzică de noapte de cătră capela bohemă, care se află aici în locu și se aduse de Direcția băilor cu celtuelele ace­­stia pentru vara întreagă, executâ­nduse între altele și „romana” foarte nimeritu; iară astăzi nainte de ameazăzi li se făcură feli­­citările cele obicinuite de cătră notabilitățile aflătoare aicea, între care Preoțimea tractuală cu Protopopul locului în frunte și mai mulți oficiri graniceri. Totu astăzi s'au înfățișatu Ecselenției Sale și un Cadetu grenițeriu, care însă acum s'au traneferatu la regimentul Arhiducelui Sighiemund, cu numele Pavel Petrocian, fiiul Preotului nostru Nicolae Petrocan din Bo­­­­zovic, pe care Ecselenția Sa­­lau cu o ausuz Arhie­­reneu­,­­­­la cele mai multe comune în Bănatu, și mai alesu dela Caransebeșiu în­­coace, preunde se auzise despre venirea Eeselenției Sale mai de­­­­ cu în pace, mare din zilele nainte de plecarei, în urma cărora eșiseră apele

Next