Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)
1856-11-21 / nr. 92
1866. După ce încă unii și alții dintre mădulari s'au dechlarat în privința operatului comitetului, s'au rostit hotărârea din partea Președintelui. Conventul s'au dechlarat cu unanimitate pentru toate principiile, ce se află în relație a comitetului. Cu compunerea representanției cuprinzătoare de votul conventului se va însărcina comitele central, și acesa va avea a se așterne în ziua următoare (mâne) conventului. În privința compunerii Sinodului, ce se va ținea cât mai curând, sau hotărât, ca comitetul central să se pună în conțelegere cu Seniorații, și cu celelalte seate Superintendenții și să compună un proiect despre alcătuirea și procedura Sinodului. Totdeodată să se provoace și cele trei Superintendenții evangelice, ca pentru reîntregirea acestui comitet, să denumească și ele din parte și vre o câțiva mădulari, ca așa acest comitet să poată suplini conventul general. Lipsa unui astfeliu de comitet general e cu atâta mai mare, cu cât, că tot mai tare se apropie timpul ținerii sinodului. rintele sunt mijlocul cel mai bun spre ajungerea scopului. Acestă notă a Porții îndreptată către franția au fost subscrisă încă de Juad Pașa, și așa s'au ales o astfeliu de formă, carea să nu fie în prejudiciul întrebării conferințelor. Monarhia Austriacă. Transilvania. Întămplări de zi. oO depeșă telegrafică din Veneția din 26 Noemvrie înștiințează: Maiestățile Sale eri numaidecât după sosirea aici și după mulțumirea, ce se ținu în Biserica Sf. Marc pentru norocoasa sosire, s'a îndurat a primi curtenirile consilierilor intimi și a camerazilor. După aceea lăsă Maiestatea Sa Împăratul, ca să devileze trupele, ce era așezate în plină paradă. Seara sau îndurat Maiestățile Sale a privi iluminația Orașului și după aceea a noroci cu înalta lor presință teatrul, ce era foarte pompos iluminat și îndesuit cu privitori. La întrarea și la eșirea Înalt acel oraș se ridică nespusa acea mulțime cu cele mai entusiaste strigări. Doarpă o depeșă telegrafică din Paris datată din 25 Noem. „Constituționelul” prin un articul subscris de cel din tuiu Redactor D. Reneaeși descopere părerea de rău în privința atacurilor îndreptate asupra stăpânirei franțuzești din partea presei englezești și austriace, și zice, că tonul acesta al vorbirei ar fi acomodat a slăbi relațiile alianței. De altmintrilea articlul acesta e îndreptat numai asupra presei, dar nu și asupra stăpânirilor, care nu sânt întru nimic vinovate. O depeșă telegrafică din Triest din 24 Noemvrie înștiințează, că Maiestatea Sa Împăratul au agrațiat pre mai mulți criminaliști, ce să află în prinsoare aici și a demândat, ca să înceteze toate procesele începute pentru crime de le la Maiestate. ”aveta din Budapesta” împărtășește următoarele: Se vorbește cu siguritate, că Maiestățile Sale Împăratul și Împărăteasa în anul viitoriu pe la începutul lui Maiu vor veni în capitala Ungariei, și vor petrece aproape la șapte săptămâni, sub timpul acesta vor cerceta deosebitele părți ale țerii. *”După scirile „"ndep. Bel.” din Viena stăpânirea neapolitană au adresat un circulariu cătră toți Ambasadorii săi, carii se află acreditați pe la curțile străine, prin care li se face cunoscut întrerumperea relațiilor diplomatice cu Anglia și Franța. Acest act compus într'un ton foarte moderat de și nu cuprinde în sine espresiile părerii de rău pentru pomenita întrerumpere, descopere totuși intenția a face, ca a aceea să înceteze, când va fi sosit minutul cel favoritoriu. Așișderea se face cunoscut că Ambasadorii neapolitani din Paris și London își vor părăsi posturile căt mai în grabă. ” Unul dintre corespondenții „Nordului” din Paris adeverează, că Ambasadorul neapolitan Marchizul de Antonini de bună seamă va pleca în 27 Noemvrie din Paris cătră Bricsela, unde se află un cvartir pregătit pentru dânsul. E cu putință, că situația se va modifica mai mult sau mai puțin, dacă e adevărat, aceea, ce publică un jurnal din Marsilia, că o persoană însemnată venind din Neapol a sosit în 21 Noemvrie în Marsilia, spre a se duce la Paris. fron la marginea Italiei se scrie din 17 Noemvrie. Dnd. belg.” „Deosebitele companii ale trupelor austriace, care pănă acuma era așezate în orașele Romaniei s'au retras toate la Bolonia. În Rimini, Rovena, Forli, Cesana, Faența și Imola s'au relocat prin trupe papale. Austriacii, carii ținea ocupate orașele Pesaro, Fano ș. c. a. se află în Ancona.” ”După știrile din Nisea Marea duceasă Elena a sosit acolo cu fregata rusească „Orloff.” * „Jurnalul de Constantinopol” înșciințează, că soțietatea rusescă pentru navigația mării negre au cumpărat 40 de vapoare. Din Bagdad se scrie, că acolo cobra glasează forte tare. Înprotiva Guvernatorului din Mosul s'au ridicat mai multe pâri pentru că se lase a se corumpe. Feruc Can trimisul Persiei au făcut Ambasadorului Rusesc, D. Butimera o visită. Țarul au trimis orduri nu va împlini toate punctele tractatului. Ali crede, că confe pentru mai multe persoane însemnate din Persia. Și Șahul Per- Sibiru 20 Noemvrie. În anul trecut am văzut, că ambasadorul Franțuzesc din Constantinopol D. Tuvenel în conțelegere cu cel rusesc au așternut înaltei Porți o notă, prin care a cerut o deslugire mai de aproape despre durarea ocupației Principatelor dunărene și a mării negre. Șirile cele mai proaspete, ce ni le aduseră Jurnalele vestesc, că Poarta ar fi dat D. Tuvenel următorul respune: ca Franția în privința întrebării deșertării să se conțeleagă cu Anglia și Austria, și apoi ea (Poarta) hotărârile, ce le vor face împreună le va duce în îndeplinire cu cea mai mare scumpătare. Despre pomenita notă a ambasadorului franțuzesc și despre atinsul răspuns aflăm în Jurnalul „Ost., D. Post” următoarele: Poarta e puterea aceea, carea în linia cea din turn are să decidă despre încetarea sau durarea ocupației Principatelor dunărene. Ba singură și neatârnat au încheiat tractatul cu Austria, și înainte de toate ea are de a judeca, că ființa de față a trupelor aliatului ei este pentru ea de lipsă sau nu. Chiar și însuși Francia a recunoscut acest prințul, din care pricină sau și adresat cătră Portă, ca ea să cară deșertarea Principatelor dunărene. Poarta însă a lepădat această pretenție a stăpânirei franțuzești. Într'o poză, carea arată că diplomația turcească și are tocmai așa de bine finețele sale, ca oricare alta, descopere cabinetului franțuzesc, că deată voete a vedea Pontul și Principatele dunărene deșertate de Englezi și Austriaci, „să negocieze în privința aceasta dea dreptul cu aceste două puteri.” Această parte a răspunsului o mărturisesc chiar și jurnalul franțuzesc „Pei.” Însă aceasta e numai un fragment din nota turcească. Poarta e cu mult mai înțeleaptă, decât prin un astfeliu de răspuns să se lapede de dreptul său, și la un astueliu de lucru mare, ce o atinge foarte de aproati, să nu facă întrebuințare de votul său propriu. Nota Porții mai are încă și o altă Durere că nu sântem în stare a putea face despre ea . Noi însă totuși credem, că nu vom greși, narte, analiză autentică, dacă vom resuma o în chipul următoriu. Stăpânirea Sultanului nu afelă nici o pricină a cere deja ambele puteri, care stau pe lângă deplina realizare a tractatului din 30 Martie, ca ele să deșerte teritoriul, ce'l țin acupat pentru mai bună asigurare a pomenitei realizări. Ea recunoaște, că în privința condițiilor pății stă pe o linie cu Franția și Anglia. Prin aceea, că îndreaptă pe cele trei puteri aliate cu ea la o conțelegere între sine, crede că arată o dovadă vie despre încrederea, ce o are în loialitatea și pretipnia acelora. În chipul acesta ministeriul turcesc n'au deslegat întrebarea în privința conferințelor, că încât sunt ele amăsurate scopului. Întrebarea acesta e, carea pricinuește neânțelegere între Ali Pașa și Reșid Pașa. Reșii nu vrea să ște de nici o conferință, pănă când Rusia