Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)
1856-05-23 / nr. 40
Telegrafulu ese de doe ori pe roeptemănă: Mercurea și Sămvăta. Prenumerațiunea se face în sinu la espeditura foiei; pe aflată laCi. R. pește, cu bani gata, prin pesurișori adresate sptre espeditură. 7. prenumerațiunei pentru AAN fl. m. c.i eare pe o jumătate de anu 3. fl. 40 cr. Pentru celelalte părți ale Transiluainii și pentru provinciele din Monarhhia pe unu anuu, fl. ear pe o jumătate de anu 4. el. Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mici. Pentru prunc. și țeri străine pe unu anu 12 f. pe / anu 8 f. m. c.. GUTEG Depos, rulfalu, . perlin ”, Maiu. „Galera din Posena” are uimitoarea destin, din Varșovia: Împăratul Alecsandru s'au declarat la balul nobililor poloni, că au subscris toți refugiații și emigranții poloni, o amnestie obștească pentru afară numai de vreo câțiva. Educația femeilor. Srmere, renu me'nșel, părinții și crestătorii fetelor penetre la educația lor nu sănt conduși de aceste, ba doară de nici un feliu de princiui, după esperința de toate zilele anevoie se află la o elevă lustrele aceste cerințe, ce ar trebui să fie pedespărțitle, de oarece fără de ele fata e numai semi-om. Ce folos de că ea a citit, a scria și învățat, și e acum toate noiturile și multe arte frumoase, e conversătoarea cea mai plăcută, și apoi nu șie să facă o prăzitură, și fuge din mănă tot lucrul mueresc și nu poate biata să îndrepte un lucru întreprinerea de servitorii ei. stimă și de .. casei. Înesă astea și alte defecte numeroase purcei numai din greșita părere, ce ai părinții despre educație. Stă frarm d. e numai pe dove fi șiiici ce să supunem, că în toată privința sănt de rang ți o egare și 'și au fetele lor iarăși de o vârstă și o așa femeie nici cănd nu va evite cemări ei de rii celei dintei păn' la vârsta de 6 ani nu fac mult din imbrăcămintea și purtarea fetiței lor, ci o lasă liberă în natură să se migăească cu jocurile ei, și țin numai în vedere pasurile dănsei. parinții celei din urmă încă în al 2-lea an încep ași păcăli copila cu strângături de mijloc și de picioare, cu îmbrăcăminte de podoabă, încrețituri de păr și alte îmțoțonături, nu lasă s'o atingă o rază de soare, și în chipul acesta îi deschid drumul cătră răsfățare, molătate și ludie; căci poftele unui prunc, ce s'a dedat de mic la ctiteli, cresc cu timpul și la urmă devin neîmpăcabile. Fiecare din părinții ăstor două familii cugetă, că dănși dau educația cea mai bună fiicei lor; darăpăn' aci sistema cea mai bună o au cei dintăi, pentru că orice prunc prin moleșitul cel mult și fără de vreme, se strică trupește și sufleteșe. Părinții familiei dintăi, avănd de scop învățătura economiei, dela al 7-lea an încolo încep ași deprinde copila la totoeliul de muncă casnică și la învățarea tuturor ramurilor de economie, pe care aceea pănă la vărstă de 13-44 ani și se însușește și se face apoi cum fu și mumă-sa, femeie curățelă sau necurățelă, iconoamă harnică sau slabă ș. a. și mai învață în acel timp ceva scrisoare, cetire și catehismul pe deasupra; păn' acum încă îmbrăcămintea îi e foarte simplă și despre cele ce curg și se întămplă în tume n'are nici o cunoștință. Părinții familiei din urmă privind economia de lucru secundariu, ce după părerea lor s'ar putea 'nvăța oricănd și mai târziu,''și cresc fata în timpul acela sau acasă sau în cetate la vr'o casă de educație, și o învață toate jocurile, musica, împletirea, afară de religie și unele științe, precum: istoria, geografia și ceva limbă germană. Fiecare din acei tați de familiă e iarăși de părere că a lui educație e mai cu scop pentru fericirea fiicei sale ca eceluielelt, viu a treșie amăndoi. cel dintru cu aceea, c. casa ui'a fost de acelea, în care fata să se poată desparta și cultiva amăsurat cerințelor timpului de față, de ce p'a învățato la mai multe, de ce p'a trimis-o un an harem în cetate, spre a se face mai îndemnatică, să capete ton de conversație, să vadă și audă mai multe și să se facă cunoscută și cu cercuri mai înalte decum e casa părintească. Astfeliu de prunci, a căror cunoțtință de lume se mărginește în periferia cea strămtă a casei părintești, remăne de obște cu defectu și unilaturitate neertată ce totdeauna bate la ociu. Dară greșit au și al doilea, fata lui nu învățat nici o fisiologie, pentru că numai cu jocul, musica, săptunăritul și altele ca aceste, pe la noi nu se căștigă pune, apoi și e o îndărătnicie soadă a gârbovi fetele cu anii lăngă pernuța de cusut și gherghef, și pe cele mai de lipsă, precum sănt croitul și cusutul vestmintelor, păcutul bonetelor și pălăriilor a le trece cu vederea. A fi cățiva ani subt mănă educătoare, și a nu putea face nici atăta, însemnează a fi căpătat o educație numai pe jumătage. Va zice cineva, că această înșirare e eui o depingere slabă a unui lucru închipuit, ce nu este. Dară tuncțivii părinților ( cătră cei buni?), au pus aina? Nu voi regrigiți ediilor prin aceea că șut îmrețiți din cele trebuincioase, obositoare, frumoase, bune și cuviinciose pici arăta, căt ți puteți? Nu voi purtați vina, că fiicele vostre, petregănd tinereța cu netrelepicii, de cele neapărate pentru viață r'au pici închipuire? Că sănt pompopse, vane, cochete, lăudăroase sănt tot urmări d'al greșitei noastre educații? Nu e oare adevărat, că cele mai multe mume, cu îmbrăcămintea și petrecăriile se întind mai departe decum le cartă starea și mijloacele? Fata săracului meseriaș de la cetate pretinde a se îmbrăca deopotrivă cu fata negustoriului celui mare, fata preotului sau altui fruntaș de sat, vrea să rivalizeze cu doamnele cele de salon de prin cetăți, escuzindu-se cu de ce pu dacă i se poate?, măcar că despre putința aceasta ar vorbi mai bine condica de datorii, conturile cele multe, bunurile zălogite, grănarele și pivnițile cele goale și mai mult va toate punga cea turtită. (va urma). Cu ce ar trebui să se înceapă în timpul de față prăsirea mătăsii, sub favorirea și scutirea erăgăvirei? Surspare. 3. Controla asupra înstrucției acesteia teoretice și practice oar purta înalta stăpănire în Iași. 4. Preoții și învățătorii ar trebui însărcinați, a da în școalele publice instrucție în manipulația teoretică și practică a prăgariului, precum și a vermelui de mătasă, și încă cu sprijoana și cu ajutoriul a însuși băieților. Și aici ar trebui să nu lipsească grădina de prăgari. Aceasta și comunei i ar putea împărtăși oloi de alune, și ar putea fi temeiul creșterei sistematice a vermilor și a manipulației trebuincoase. Și aici ar trebui să fie niște stipendii potrivite, remunerații și recunoștințe pentru Preoți, învățători, școlari, și la timpul său chiar și pentru locuitori. 5. Cam la cinci ani deacă s'ar putea realisa smeritele acestea dorințe cu anul școlariu viigoriu (căci prăgariul ce se crește în chipul tufei după cel oameni la 3 ani îl poți folosi) ar