Telegraful Roman, 1856 (Anul 4, nr. 1-102)

1856-08-01 / nr. 60

­ telegrazulu ese de doe ori pe­ septemănă: Mercurea și Sămbăta.­­ Prenumerațiunea se face în Liviu la espeditura eoiei, pe afoa­­ră la C.R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiulu prenumerațiunei pentru Sibiu este pe anu 7. fl. m. c.;) ear Sibiiu 1 August 1830. MMII pe o jumătate de anu 3. fl. 20. cr. - Pentru celelalte părți ale Transilvanii și pentru provinciele din Monarhiă pe unu anuu. fl. ear pe o jumătate de anu 4. fl. - Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mici. Pentru prunc. și țeri anu anu 12 f. pe j. anu străine pe 6 f. m. c. Deepemă telegrafică. ”p Paris 8 August e. n. „Monitoriul” înștiințează: Ma­­reșalul Pelisie au sosit aici ori după amenzi pe la 5 oare, și a­cast priimit din partea generalității și a ofițerilor statali ai garnizoanei din Paris, pretutindenea au fost salutat din­­ șulicului cu cea mai mare simpatie. Despre însemnătatea și folosul pădurilor.­­ (Continuare). Pe la mijlocul vacului al 17-lea când năvăliră Chinejii mai întâi în Tataria și în seara Mongolilor înfățioșa ace­­ste țeri o grandeță sălbatico-romantică, fiind­că munții era a­­coperiți cu păduri pompoase și mărețe. Însă această emigrație schimbă cu totul grandiotul prospect al acestor țeri, prin stărpi­­rea arborilor și pustiirea pădurilor de pe munți și de pe dealuri; locurile și fânațele cele buiace se lipsiră acuși de frumseța flo­­rilor prin flacăra focului, pentru că noii coloniști se sinucuia numai singur vâlit: vultivarea locurilor. Acest feliu de pustiire trase mai tărziu după sine tele mai triste urmări. Numai decât urmă o irregularitate ne­obiciuită a anotimpurilor, prin care apoi țeara pătimi foarte, se iviră numai decât rocăciuni și secete grozave, pentru că vânturile cele de pri­­măvară uscară pământul cu totul; cu încetul se'nmulțiră fur­­tunile vijeliile cele groasnice, care ținea pănă vara târziu, ele înălța pragul în chipul unui orcan pănă la nori, îngroșa și întuneca aerul întru atâta, încât bieții lăcuitori ziua pe la amenzi era acoperiți de frica de noapte și de multe ori, prin nerodire s­au prin venderea teicii semânate devenea jertfă foamei. Pe lângă înm­urința, ce o au pădurile asupra climei mai au încă și acea nespusă bunătate, că nu îngădue, ca pământul de pe costele dealurilor să se spele și se mâne prin povoaele cele groasnice. De pildă poate să ne servească aici Siria, Asia mică și Grecia. Izvoarele ce curgea acolo odinioară și locurile cele costase pline de frumseță numai sânt, pentru că pustiinduse pă­­durile și lipsind puterea cea apărătoare a copacilor au lipsit și acele. Că văile din Speția și din alpii Franției, care odinioară era pline de apă au început a scădea tot mai tare prin pustiirea pădurilor, și că prin creșterea pădurilor au început a'și redo­­bândi iarăș mărimea de mai nainte, sânt astfeliți de fapte po­­sitive, care în Sveția s'au dovedit prin Dr. Balour, și care în Franția sub stăpânirea din Iulie s'a adus înainte într'una din cele mai interesante desbateri a camerei deputaților. (va urma), vor sfârși prin încheierea unui concordat, curg cu deosebită bă­­gare de seamă. Aceasta se și cere, pentru că acolo, unde în locul lucrurilor vechi au de a se întroduce altele noue și mai cu seamă pe teritoril bisericesc, acolo e neapărat lipsă o consultare și o prejudecare mai îndelungată, pose greutățile cele mari, care împiedecă pre Împăratul Alec­­sandru IP, ca pre capul Bisericii grecești”) a face Romei oareș­cari concesii, și aceasta cu atât mai mult, cu cât că prin ace­­asta se schimbă întreaga sistemă de pănă acum. Băile lui Hercules 26 iulie. Mă ad­u de sămbătă acea, unde sănt sute de bolnavi, Nainte cu doezeci de ani am fost mai de multe ori în locurile aceste, unde romanii jertvesc Naiadelor celor numeroase ce se ivesc pretutindinea, precum mărturisesc inscripțiile cele multe. De deosebire însă între atunci și acuma, atunci numai vreo căte­­va clădiri, astăzi este uliță întreagă, atunci băile Carolinei erau băi de luci, astăzi de căștii. Ar cugeta omul că la un loc așa mic, adunănduse atăta mulțime de oameni, ar trebui să fie cel mai mare zgomot și vioiciune. Nimic însă de aceste, Băile lui Hercule­ își păstreză caracterul său cel vechiu, ele sunt tăcute, monotone ca cănd ar fi pustii. Calza acestui contrast nu șio pot­reacă eși însă din odaie pe la 8 ceasuri di­­mineața și 6 ceasuri seara, cănd căntă musica și observezi va­­carii se prim­bră în sus și în jos ca furnicile, a­tunci îți 1o pjuns explica, poți Fețele oareșcare deslușire l despre monotonia, ce domnește aicea, cele pălite, picioarele strămbe, măni legate de găt, trupuri asemenea umbrei sănt destule dovezi, că băile lui Ercu­­les nu sănt băi de petrecanie, unde se adună cavalerii ca să se sburde, ci loc de cură pentru bolnavi. Dela 7 la 3 ceasuri dimineața pănă la 11 și dela 3 după amenzi pănă la 7 sănt toa­­te băile pline, unul vrea să întreacă pe altul, unul dorește să­­nătatea ca și altul. Deacă te plimbii în sus cătră făntăna lui Carol, sau în jos pe Cerna cătră baia de ochi, vezi mulțime de oameni, cu păharele în mână, și înghițind cam cu multă silă apa cea caldă puturoasă, însă în boale de ficaui mult lăudată. Adaugă încă scumpetea ce domnește aici, apoi causa monotoniei găndesc că nu mai trebue căutată în alt loc.­­ Altfeliu este rănduială bună și pentru bolnavi bine îngrijit. Domnul Doctor Clein este un om dulce au învățat limbile ce se cer aicea și se pricepe prea bine, cu maniera sa cea deschisă atrage imimile tuturor.­­ Băile lui Ercules fac însă și minuni, mulți au ve­­nit contracți, răzimați pe căruți, și se duc sănătoși. Oaspe­ții sunt mai mulți din țara romănească și din Serbia, însă nici o notabilitate, puțini din Bănat, Voivodina, Ungaria și Transilva­­nia.­­ Pe marța viitoare se așteaptă Reselenția Sa D. F. M. L. și Guvernatorul Bănatului și a Voivodinei Comitele Coronini, care precum se aude disolvănduse comanda supremă a trupelor de ocupație în Principate, se întoarce dela București la Postul său, menit. Aici se recu­­orbi, scopi așteptănd mișcarea apei. *) Nu ne putem din destul mira cum un Jurnal precum este „Gazeta Uuniversală” primește în coloanele sale astfeliu de exepreuii lip­­site de tot adevărul. E în­deobște cunoscut că Biserica răsăritului s­au după cum o numesc unii cea grecească, ca una ce se bazează pe învățătura lui Is­is, a Sf. Apostoli și a Sf. Părinți nu cunoa­­șe pre nici un mirean de cap al său. De unde urmează dară că toți acia, carii vorbesc în chipul mai sus arătat s­au că p'au nici o cu­­nostință despre instituțiile acestii biserici, s'tiau că vorbesc din răniță, care e cu atâta mai rău. Red. Monarhia Austriacă. Transilvania. Sibiiu 30 Iulie. Se pare că și alte Stăp­âniri ar avea de gând a urmări pasul făcut din partea înaltei noastre stă­­pâniri prin încheierea concordatului cu Curia romană, prin care au de a se regula și statornici relațiile între Biserică și Stat.­ Așa aflăm în „Gazeta Universală de Augsburg” următoarea co­­respondință din Roma: Negoțiațiile D. Chiseleff, care poate se *) În Dorii viitori vom împărtășii punctele cele mai de căpetenie din pomenitul concordat. Red.

Next