Telegraful Roman, 1857 (Anul 5, nr. 1-102)
1857-10-09 / nr. 80
SS - c Telegraful ese de doi ori pe septemănă: Mercurea și Sămbăta. prenumerația se face în Sibiu la espeditura foiei; pe aflată la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Prețiul prenumerației pentru Sibiu este pe an 7. fl. m. c., ear! O. Octomvrie, 1851. pe o jumătate de an 3. fl. 30 cr. Pentru celelalte părți ale Transilvanii și din Monarhiă pe pentru provinciele un an 8. d. iar pe o jumătate de anu 4. fl. Inseratele se plătescu cu 4. cr. șirul cu slove mici. Pentru prunc. și țeri străine pe luna an 12 f. pe 71 an 6 4. m. c. . Cercul activității județelor urbariale în Transilvania. (După „Sieb. Vote”). (Urmare). Să tragem la o cercetare principiile, după care este a se urma împărțirea locurilor de pășune între domnii de pămănt și între iobagi. După §. 40 al preanaltei patente protru desgreunarea pămăntului, locurile de pășune, care în mainge de 1848 se folosiră ca pășune comună de cătră foștii iobagi și domni de pămănt, sînt obiect de împărțire. Unde foștii iobagi pănă la anul 1848 nu s'a împărtășit la pășunărie, acolo locurile de pășune sănt a se tracta ca pămănt eschisiv alodial al foștilor domni de pămănt. Din contră și foștii domni de pămănt numai într'atăta pot încăt a luat dănșii avea pretensie la o împărtășire a pășunei, parte la aceea nainte de 1848... Acuma se întreabă, după ce măsură este a se întreprinde împărțirea locului de pășune între cei întreptățiți a lua parte la acela. Otărârea măsurei acesteia de aceea e de așa mare importanță, căci ea are interes deosebit nu numai pentru 33 împărtășiților, ci și pentru înaintarea agronomii. La privirea dintăiu s'ar părea, că măsura cea mai corespunzătoare pentru împărțire este statul vitelor de păn acum al foștilor iobagi și domni de pămănt. Măsura aceasta de împărțire pare a se recomenda prin aceea, că dănsa corespunde deplin folosirei de acum a locurilor de pășune. Cu toate aste însă vorbesc pentru lepădarea acestei măsuri temeiuri puternice, deoarece în o țeară, unde cultura vitelor e în stare nomadică și o mare parte a vitelor ornează în învecinatele Moldova și Romănia, starea vitelor la timpul împărțirei trebue a se privi ca un ce foarte casual, și nici cum nu se poate privi ca factor de încredere la împărțirea locurilor de pășune. Măsura cea mai sigură și mai de încredere pentru împărțirea locurilor de pășune o dete mărimea proprietății de acum de pămănt. Paragraful 40 al preanaltei patente pentru desgreunarea pămăntului prescrie așadară, că împărțirea locurilor de pășune pentru foștii domni de pămănt și iobagi în relație cu măsura de suprafețe a proprietății, ce se remăne în înțelesul patentei, are a se face în aceiași termini de cămp. La împărțirea pășunei comunale vine în privință ca măsură de împărțire în privința tuturor domnilor de pămănă, ce se afla pe un hotar numai pămăntul acela, care se află în proprietatea sa alodială. tilor iobagi, nu cad în partea domnilor de pămănt, ci înmulțesc partea de pășune a foștilor iobagi, carii au pretenție la pășune după măsura proprietății de pămănt remasă în posesia lor, de ar fi post de natură alodială sau urbarială. Legea atărând proprietatea foștilor domni de pămănt ca măsură de împărțire, a otărânt totodată un minimum în folosul domnilor de pămănt, care din pășunea comună li se cuvine și atunci, cănd proprietatea remusă lor ar fi așa de mică, căt nule-ar da nici macar un drept la minimul acesta, pămănturile alodiale ce trec în proprietatea los- Trebue adecă, ca foștilor domni de pămănt, prevăzuți cu iobagi, în terminii aceia de cămp, să le remănă cel puțin a patra din pășiunea comună ca proprietate liberă. Prin această otărâre legea a luat o preângrigire în contra unei scurtări, ce țărmurea foștii domni de pămănt. Pășunile acele de munte, ce se țin de proprietatea alodială a foștilor domni de pămănt, și pe care se concedea iobagilor foști dreptul de pășune prelăngă respunderea unei tacse anumite, nu sînt obiecte de împărțire. Aici se basează dreptul pășunatului al foștilor supuși pe o anumită învoială cu foștii domni de pămănt, și de aceea trebue a se tracta după alte prinamii, de cum e o folosire comună a unui loc de pășune, care nu razisă are o titulă de drept privat, ci are un început agronomic. Legea apără proprietatea de documentat a foștilor domni de pămănt la pășunile de munte. O supune însă în interesul naționalo- economic la o țermurire. Dacă adecă partea cuvenită iobaților după raportul posessiei lor din pășunea comună e atăta de mică, căt n'ar fi de ajue pentru susținerea vitelor lor cu privire la modul îngrijirei pănă la anul 1848, și dacă iobagii de mai nainte pănă la anul 1848 au folosit o asemenea pășune munteană pre lăngă respunderea unei tace ambianie, atunci aceiașii sănt a se lăsa în folosirea lor și pe viitoriu în același chip, că încăt între foștii domni de pămănt și iobagi nu se poate ținti la o învoială liberă despre taca de plătit în viitoriu, tacla, ce este a se plăti în viitoriu de cătră sobații de șai nainte pe cale obiciuită de drept urbarial cu privire la măsura stătătoare pănă la anul 1848 și al camerei de pășune obișnuite în părțile respective, este a se ficea. (Va urma)---. ---- Monarhia Austravă. Transilvania, Cu căt e mai sărac pomul vieții Hașfalău, 6 Octom. noastre preoțești de fructe, cu atăta acelea, sănt mai dulci și mai curate, ce o simțim , cănd vedem,, că osteneala noastră în viia Și care ar o orustele acestea, deacă nu bucuria, Domnului promite cules bun? O astfeliu de bucurie învită astăzi inima referințelui acestor rănduri, cănd vede în poporul său prinzând rădăcină sigură povețele, de după măsura micelor sale puteri i le dă de vreo câțiva ani încoace. Nu numai că dănsul, deși mic la număr și fost iobăgesc, au procurat în mijlocul satului locul cel mai cinstit prin donație și cumpărare, nu numai că pe locul acela au rădicat din spesele sale o Bisericuță noauă, nu numai că au clădit lăngă dănsa și o școală cu doue încăperi, podită și grijită frumos, ci acuma se obligă de gun da învățătoriului o leișoară anuală de 803. m. c.; mică 'ntr'adever față cu greutatea chiemării dăscălești, dar mare, deacă sa socoti numerul poporului, îngustimea mijloacelor și lraipte de toate receala lui de pănă acum de cătră școală. Să sperăm, că și pe malul drept al tărnăvei nostre ceii mari este pămănt bun și primncoe culturei raționale și treptate! Să purcedem înainte de toate dela principiul acela, că poporul nostru este bun și sănătos la inimă și minte, și urmează bucuros acelora, carii își știu asigura D.. lui, eară văzănd o pornire bună, să nu credem, că am ajuns la culme, căci mult lu șai avem jună îndărăpt! - -..-LRNNr--