Telegraful Roman, 1858 (Anul 6, nr. 1-52)

1858-10-09 / nr. 41

162 Dela timpul acesta în care își încheie el cari­era de erou, au trăit numai pentru sine și familia sa cea numeroasă, îngrijinduse totdeodată și de bunăstarea supușilor săi, și în zilele cele de pace se jertfea științelor și artei, care erau plăce­­rea lui. Castelele familiei, care sănt atătea monu­­mente vii a gloriei străbunilor lui, le rădică acum de nou, zidi zidiri mărețe pe pămăntul său și în­­avuți galeria cea frumoasă cu tablouri noue și prețiose îngrijind prin aceasta și de artiștii, ca­­rii erau în viață, ca un decerate pobil. Principele Ioann Lihtenstain logodit luă în căsătorie pe Iosefina Sofia contesa de Firsten­­berg Vaitra, care iau dăruit mai mulți prunci. Ei au murit în Vienna în 20. Aprilie 1835 anii lui sunt: Alois Iosif născ. 26 Maiu 1796 Principe de Lictenstain și Nicolsburg, duce de Troppau și legern­­dorf, conte de Rittberg, cavaler al velerului de aur și a crucei mari a ordinului unguresc S. Ștefan, principe guvernătoriu, căsătorit cu Franțisca con­­tesa Chinesei; Franțisc născ. 25 Febr. 1802 cavaler a or­­dinelui Maria-Teresian c. r. locotenent- marșal cămpestru, proprietar a regimentului de Husari N. 9. și comandator a corpului 1. călăreț de ar­­mată, căsătorit cu Iulia contesa Potoca; Carolnăsc. 14 iun. 1803 cavaler a velerului de aur c. r. general de călărime, proprietariu a regimentului de Ulani Nr. 9. și întăiul guvernant suprem de curte al Maiestatei Sale Împeratului, căsătorit cu Rosalia contesa Grim­e. Frideric născ. 21 Septemvrie 1807 căsătorit în 15 Septemvrie 1848 cu Soofia Luwe, Gubernator și General comandator în Ardeal, carele își sărbează astăzi ziua a 51 a națerei sale și spre a cărui glorificare îi aduce poporățiunea țerei dra­­gostea și cinstirea din parte și. Eduard născ. 22 Februar. 1809 c­­tenent mareșal cămpestru, proprietariu r. Loro­­al regi­­mentului pedestru N. 5. și comandant al corpului al 2 de armată. Principele acum gubernătoriu se bucură de o zi la ceilalți membrii ai sa­ familie numeroasă, șiicei acestei renumite din căsătoriile cele noro­­coase se vede o creștere favoritoare. Fie ca neamul acest înalt de principi să în­­florească și mai de­parte pentru tron și patriă, pentru adevăr și dreptate! 8. V. Băltrad . Oct. Cărticica eșită în Tipo­­grafia diecesană despre prefacerea și schimbarea ba­­nilor noi ca și cărticelele de feliul acesta emite întralte limbi, întimpină o trebuință neapărată carea o vom simți de aici înainte în toate zilele. Ea ne arată proporția moretei convenționale față cu valuta cea nouă austriacă, carea va întra în cursa cu începutul lui Noemvrie c. p. și noi credem a ne împlini numai datoria, ce o avem, ca unii ce o am căpătat o întăiu în mână și neam con­­vins despre trebuința ei, recomandânduo araților, Români, cu atâta mai vârtos căci aceea se poate câștiga din Tipografia noastră cu prea puțini cruceri și e menită pentru de a ne scăpa de unele perplecsități în care am putea veni acuma la început pănă ne vom deda cu banii cei noi. Ungaria Pesta 19 Septemvrie v. 1858. Astăzi pe la 7­, pe 2 după ameazi se în­­tâmplă un eveniment inima bună, și deosebi întristătoriu pentru popo­­rul Romăni. Magnificul Domn Petru Mocioni de Foen căzu mort de mâna unui ucigătoriu! Avea la casa ea de curtea Jiu pe Francisc Pi­­lati,­­ și de­oarece asupra acestuia i se arătară mai multe plănsori din partea locuitorilor, Mr. D. Petru Mocioni îl chiemă la sine, și după ce l'a ocărât pentru purtarea cea rea, ia spus că mai mult nu 'l poate suferi în casa sa. Pilați și grăind nesce cuvinte dure. Aceasta era pe la 10 ore dimineața. La 11 ore întrasem și eu ca să mi fac în­­chinăciunea, și să mă arăt, că după o petrecere de doue luni în Bănat, me­rentorsei iară în casă ca crescătoriul nepoților Mă. Domn.­­L­arilaiu sănătoc, și voioe, și așa amicabia coversă mai mult de 1 de oră.­­ cătră 7, la 1, pecă Mo. D. Petru Mo­­cioni, din datina, la preumblere, și rentorcân­­du-se pe prănz, curteazul așteptând sub poartă, cum 'l văzu­se aruncă asupră-i cu un cuțat de 8 degete de lulg și'l înfinse în pent­­ea dreaptai. Mo. D. Petru Mocioni mai văcu vreo cățua pași ca să se suie pe drepte, însă slăbi și căzu cu feața la pământ ne mai sciind de sine nimic. Pri­­vitorii alarmară, și adunându-se ai săi, 'l duseră în chiliă și cercară toate, dar în momânt­­ și dede sufletul îndărăpt la creatorul său,­­ iară ucigătoriul rămase prine, și se drede în nâmile judecătoriei. De luăm în privință supunătatea causei pre­­aduse, și celelalte rătăciuni, nu putem cugeta de­­cât, că utigătoriul, seau fost smintit din fire, seau a fost un legako primit. Aruncând o privire scurtă asupra biografiei Mă. D. Petru­­l aflăm între oamenii cei rari. Dânsul s'a născut în 18 Oct. 1808 în Timi­­șoara,­­ șia gătat studiile cu eminență, și a depus riguroasele din legile magare cu vom răni ne­­clar în Pesta. Prevăzut cu sei­ițe feliurite păși pe cariera politică, și șerbi ca diregătoriu parte la comitatul Crașeului, parte la al Toron­­talului, și dela acest din urmă, ca și un bărbat de partida conservativă, și ca și un eluptătoriu pentru înteresele înnaltului gubern­iu ales în 1847 de deputat la dietă, unde a dat dovezi de­­spre artea sa oratoriă, talentul și spirtul său multilateral cultivat. În an. 1848, când erumaseră pepăd­uirile, adormitul în Domnul, întrunit cu fratele său Mă. D. Andreiu, din înnăscuta credință și alipire cătră prea înnalta casă împărătească,­­ cu vir­­tuțile aceste­iui în Domnul fu chiămat de în.­ces. reg. mini­­steriu, cările, la Viena, încă în 1849 pănă țânea miș­­ca bărbat de încredere a­l Romănilor din Bănat, credincioși pentru casa augustă domnitoare. Aci a conlucrat Dânsul pentru egala rușă­­ciune a Romănilor cu celelalte popoară în spirtul egalității grațios rostite de Măiestatea Sa Prebu­­nul nostru împărat, pentru toate popoarele ce se află sub sceptrul pre înnaltei case împărătești. După finirea acestui lucru momentos pentru năciunea romană, răpausatul fu denumit din par­­tea înnaltului ces. reg. ministeriu de dreptate ca consiliariu la forul cel. reg. suprem și de cas­­frumoase, pururea vețuitoare în sânul nobilei familiei Mocioniane. Bănat pentru vaugusta casă domnitore, s'a dechiărat în și pe lângă aceasta a conlucrat energice, cu sacrarea bunuri­­lor și periclitatea vieței sale pentru cauza bună. Pe baza acestei credințe în faptă dovedite cătră pre înnalta casă împărătească, răpau la­­sațiune de unde după un șerbițiu de doi ani­­ și ce­­ruse dimisiunea pentru slăbita vedere de omi. Într'un an după aceea pierduse de tot lumina ochilor; un an întreg trăi în starea acasta de tot supărătoare, și după ce s'a copt pelușa, ce i-a învălit amândoi ochi, frații lui îngrijinduse pen­­tru dânsul cu toată minime și sacrificarea, și mu­­ma sa cea blândă, iar ea atunci încă trăia, 'a­dusără la Berlin. Acolo au cu potoc operat la ochiul drept de renumitul Dg. de ochi Sgaffe, însă pentru repetitele înflămăciuni abia scenă după 4 luni de patul, în care suferia durerile cele mai torturoase, și cu trudă­­ și recăpătă vederea o­­chiului. Dureroasa operăciune de orci 'i slăbi trup­ul în așa mod, încăt cei doi ani din urmă a vieței sale 'i fură de lipsă spre reculegerea puterilor baia din Sasteii dar când se ren­­toarse de aci în floarea însenătoșării, căzu de victimă­ perdute și în anul presinte la și rebrea­gă sănătaea deplină. Mă. D. Petru Mocioni a fost dăruit de la na­­tură cu însușirile cele mai stră­lucite.­­ Dânsul avea o inimă bună condureroasă, spirit înnalt, v talente eminente. - Dânsul fu cultivat în toate ramurile schințelor, și relăsă mai compuse în limba francă și germană, multe poesii - Dănsul a fost predat înnaltei case Îm­­părătesei cu toată inima și sacrificarea, - nă­­țiunea sa și-a iubit­ o ferbinte, - religiunea sa și-a stimat'o cu devoțiune.­­ Dorințele sale a­­deseori rostite se vor încunoșciința mai târziu. Petru de Mocioni pu e mai mult!­­ Plân­­ceți-l, jeliți-l! Al. M. Marienescu. Vienna 26 Septemvrie. Gazeta vieneză de astăzi publică o lege nouă de recrutație, carea enumeră temeiuri de slobozenie parte permanente, parte vremelnice. De însemnătate mare pentru economia de câmp în întreaga monarhie, este te­­meiul de slobozenie permanent, însemnat în pa­­ragraful 21. uge„. acesta sloboade dela asentație: „Pre­posesorii de economii care leau moște­­nit, și nu sau împărțit în bucăți, deasa își au pe acelea locuința sa, îngrijesc însuși de eco­­nomie și deaca proventul din aceea ajunge spre sus­­ținerea unei familii de cinci persoane, precum și:­ „pre unicul fiiu, seu lipsind acela, pre unicul nepot al po­­sesorului seu al văduvei remn­e după unul ca acesta, carele stăpânește o economie, după cum stă în pa­­ragraful acesta, iar asenta la miliție, câte în §. 13, atât în privința posesorului seau­a când adecă, la întâmplare deaca sub împrejurările hotă­­văduvei lui, cât și în privința firului seau­a ne­­potului, economia s'ar pustii.” "-ul 13 eschide dela îndatorirea la miliție pre unicul fiiu a unui părinte de 70 de ani (seau a unui părinte, seau văduve și mai tinere, însă slă­­biți, mai încolo după moartea părinților pre uni­­cul nepot, al unui moș­neau moașe de 70 de ani și pre unicul frate al mai multor frați seau surori remași de tot orfani). Celelalte sloboziri perma­­nente, seau trecătoare sânt în favorul Preoți­­lor tuturor confesiilor, amploiaților și studen­­ților, carii vor avea testimonii bune de moralitate și progresu. - „APvg. Ztu.” Paris 1. Oct. Trășiterea unei note fran­­țezești cătră stăpânirea papală, în privința ră­­pirei copilului Mortara, se adeverește. Interesul, ce lau stârnit causa aceasta în toate clasele, fără osebire de confesie, e foarte viu, mai cu seamă lucră pentru ea consistoriile israilienești, și se zice, că nu numai consistoriul din Paris, dar­ și toate consistoriile din Franția și au aretat mirarea, că consistoriul central de aici nu au pășit mai ener­­gios în causa familiei ortara. Deaca se și simt poate oare carii membrii din consistoriul acela îm­­­piedecați prin relațiunea lor cătră Guvernul papal, Franța. înfiorătoria pentru toată

Next