Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)

1859-03-26 / nr. 13

50. Bosnia. Din Provinția această turcescă, dar în partea cea mai mare de creștini lăcuită, se scrie Gazetei Serbești din Neoplata sub 10. Martie, următoarele: În scrisoarea mea de mai painte ți am fost împărtășit abuzurile, care le face în Bosnia Tians Pașa, și că nici în vremea Ianicerilor a au avut creștinii piai mare dușman, decum este acesta, ear acum iți facu cunoscut, că acest Pașă cu scorniturile sale cele mincinoase și incorpale, ca cum creștinii ar avea de gând a se rărăcat pre aceștia în doliu, căci și astăzi sânt în sunt pline de necurăți de purtare. MiJicinuiște cu foamete, așa, încat anii au și murit de foame. Dar ce sete și mai îngrozitoriu, nu îngădue a se lua jos lanțurile și obezele de pe creștini nici în minutele cele de pre urmă ale răsuflărei, nici a veni Preotul spre a împărtăși cu Cuminecătura pre bolnavi, deși stăpânirea bisericească sau rugat de Pașa în privința acasta. Între acești nenorociți mai mult pătimește un Singhel, pre carele Pașa toată asprimea sa o varsă, căci el nu numai e ferecat în lanțuri grele, și pș'au pierdut sănătatea, ci încă înl silește și la lucruri grele cu mâna, creștinii sânt siliți a trimite bucate acestor frați ai lor, dar și Turcilor, carii sânt închiși pentru niște fapte mari rele. Însă s'ar înșela acela, carele ar gândi, că acești creștini prigoniți capătă acele bucate ce li se trimit din partea fraților lor, pentru că Zaptii, adecă acei Turci, cărora li sau dat în grijă acei creștini, iau pentru sine din acele bucate, câte vreau; și ce mai vreau, aceea aruncă creștinilor spre mâncare. Pentru traiul lor îți fab cunoscut, că Italia. Turin 24 Mart. Gaz. „Armonia” întărește desigur, băgandarmaria din Neapol ar fi făcut arătare la ministeriul de finanță din Turin, că aceea ar fi pline două sicrie pline cu materiale esplosire, acoperite deasupra cu foi de zăbale. Tot din Turin se scrie, că D. Vasilie Alecsandri ministrul trebilor esterne, au sosit acolo în 23 Mart. „Opinione,” după ce publică chiar și programa congresului, după o înștiințare pe care zice că ar fi primito din Paris, nu prorocește în urma congresului nici un rezultat îndestulătoriu, nice chiar în casul acela, căndu congresul ar fi în stare a putea produce ceva, căci și atunci încă ar fi reînconjurat de lipsă, și cu cuviință, representeze acolo și statul italian, care singur ește numai în stare a putea da o încredințare despre aceea, cu pbi că interesele sale se representează cuviincioșii, și că cerințele peninsulei se vor pertracta în valoarea lor desevârșit, fără de falsificare. Probabilitatea, cum că pacea s'ar putea restitua pe cale diplomatică, au făcut unora din Piemont o sensațiune întărâtătoare. Asea „Opinione” după cum arată, „V. Z.” deduce astfel cu: Pacea sau răsboiul, -zice-nu atârnă totdeauna dela voința oamenilor, ci mai adeseori dela pogterea evenimintelor. Susținerea păcii cu orice prețu, lau costat pe Regele L. Filip în pierderea tronului, și de cumva acum Împăratul Napoleon ar accepta condițiunile partidei de pace, prin aceasta atăt pe sine, căt și pe franția ar aduceo în nehoiu. A mai împedeca astăzi întărâtarea ce există în Italia, și a aduce pe lăcuitorii ei la ascultare, e un lucru preste putință. Piemontul Dacă cumva s'ar trada și s'ar lăsa răsbunărei austriace, în casul acesta, ar mai rămânea numai o singură cale de mântuire, a arunca adeca deolată flacăra cea revoluționeră întră materialele cele aprinzătoare, și prin aceasta a lansa un foc mare, care ar trece apoi și preste otavăle Italiei. Fiva ore Austria în stare atunci, a trănge focul acesta sauba? În an. 1817 nuu fost greșită revoluția, decăt au lipsit comandantele brav, și e întrebare, preva lipsi și în an. 1859.?7 „Opinione,” scrie că contele Savopy pănă în 20-a Margt. se va rentoarce în Turin. În Ministeriul de răsboiu domnește o activitate vie și neîntreruptă. În noaptea din 22 sau jefuit poșta de epistole, între Toscana și Tero. Pentru emigranții din Napolea se fac colecte mari în mai multe părți. Precum se aude numai în London sar fi subscrisu aproape la 4000 punți de sterling. Cum că cei ce apără politica contelui Ladong în Italia vor fi vărsat fou și pucioasă abia ce au înțălesu cum că Sardinia se va ischide din congresu, se înțălege de sine. „Opinione” acea gazetă favorită a pomenitului Conte, se silește a documenta, ștm că dorința năzuinței Piemontului, este norocirea Europei și a Paliei, zicănd: „Aescide pe Piemont în timpul acest critic din congrese, supt pretest că acela p'ar fi o putere mare, va să zică a mui cunoaște bine interesele; și apoi interesele ce nu sănt cunoscute bine, nu se pot mulțămii. Cheestia Paliei îndeobște nu se poate rezolva într'un congresu ca acela, în care nu va fi representat și Piepontul. Ce feliu de condițiuni și consecvințe pune înnaintea congresului foia ministerială, se arată din cuvintele cu care aceea petrece călătoria ministrului președinte. „Noi privim călătoria aceasta - zice pomenita gazetă - ca un semnu sigur de buna înțăgere ce există între Franția și Piemont în privința diverselor ramuri ale dinesției italiene. Franția sau înțălesu cu Piemontul despre aceea, ca chiesția Italiei să se respecteze de chiesție independintă, asigurănduse aceste doue puteri una pe alta, că vor să căștige triumă pomenitei idei de independință. Congresul poate să fie numai un motiv prin care chiesțiile Italiei să căștige tot mai tare favorul opiniunei publice; după ce acelea numai așoa se vor putea resolva, dacă se va depărta Austria „Unione,” își înbeee meditațiunile sale asupra răsboiului cu ur„Fie ca să se realiseze conspereză alții pace, însă din statele Lombardo-venețiane. mătoarele cuvinte. trenul, noi să ne pregătim de răsboiu.” Nu ne cergat a ne micșora puterile nici capăt, și să nu pierdem nici un moment din timpul de pregătire! Să fim încredințați deoare aceea, că congresul va fi numai actul cel mai din urmă aceii comedii, după care se va începe apoi traghedia. „Unione” după ce prorocește cum că congresul nu va avea nici un resultat, vrea a produce apoi în lume spaima de revoluțiune, de chiară aduse în chipul următoriu: „În casul acela, dacă puterile europene ar rătăci în treaba lucrurilor, ele ar fi deslegate numai prin aceea, dacă Austria se învoește la încetarea sau modificarea unui tractat; dacă franția crezănd că prin afăcut destul dănd dosul de cătră causa aceea, pe care ar trebui să o susție în interesul său propriu și al civilisațiunei; dacă Împăratul Napoleon de acuma, nu ar fi moștenit tăria condițiunilor lui Napoleon I; în casul acesta, poporul cel întărâtat și ostenit de atăte amăgiri, ar arăta apoi acuși, unde se află podul cel de deslesat, și pe ce cale sar potea resolva acela căt mai curându; și n'ar încăpea atunci nici o îndoială cum că doară revoluțiunea nu s'ar rădica poternic și amenințetoriu, și poate ar fi prea tărziu ca să pară rău Împăratului Napoleon, căci au fost necredincioșu cătră misiunea civilizațiunei, care s'a încredințat soartea sa, în mănile dănsului.” Din Turin se scrie unei Gazete din Sveția în 21 Mart. următoarele: Cetindu foile esterne, care mai visează încă despre înpăduri, despre învori, despre posibilitatea a se susțănea pacea, pe mirăm aici și cu tot dreptul, cum se poate, ca dincolo preste Alpi să fie cunoscute așea de rău posițiunile de față. Au nu sau repetat pănă acum de a gătea ori, cum că Piemontul nu voește pacea odată cu capul, de căt numai un răsboiu grabniu și neînconjurat? Aici nice batăr în visu încă numai cugetă nime la posibilitatea păcii, cănd viar și în zilele acestea încă se așteaptă a sosi patru comisari de oaste franțozi, carii au a se îngriji despre încvartirare și provisiune pe sama ostei. Numai în zilele acestea sau deșertat 12 mii metri, pentru a se depune tunuri întrănsele. P Germania. În Stutgart încă se fac pregătiri, deși nu tocmai așea bătătoare la ochi. Se scrie că guvernul de acolo cumpără 4000 de cai, din care 1600 se va da pe sama cavaleriei, iar 2400 va rămănea la corpul de artilerie. Oastea va sta gata de răsboiu pănă la 1 a Aprilie, și după cum se spune s-ar ridica la 25.000 de piciori. O corespondință a Gazetei Vienese din Germania vrând se arate că greșesc toți cei ce credu că ar fi încetat pregătirile de răsboiu în Franția, scrie în chipul următoriu: După încunoștințări demne de credință, în granițele provințelor francese stau astăzi tocmai așea trebile, ca în timpurile acelea, cănd cei dintăiu consul, au vrut a trece preste aici o republică pedespărțită. Garnisonele noastre se află cu mult mai aproape de granițele franției, decăt ca să nu știm tote ce se întămplă acolo. Deși ici colea netim prin jurnale, ca cănd ne am apropia cătră pace, însă grămădirea trupelor în țânuturile Kurei și a Alpilor, dovedescu cu totul din contră, de oaste se află mai așea de bine rădicate, și Divisiunile legăturile acelora laolaltă întră sine, mai așa orănduite. Ar fi o jucărie prea pecănd toate acestea s'ar ca ș'atunci, riculoasă și îndrăzneață, fi tăcut și adunat, numai de a forma un material scumnn pe sama congresului. Concentrarea trupelor austriace se întreprinde aci cu cel mai mare interes, însă apoi de altă parte nu se poate din destul admira mărginirea și moliciunea, cu carea se poartă atăt guvernul împărătesec căt și autoritățile militari și comandante. Ce responsabilitate îi va aștepta căndva pe aceia, carii prochlamă în adinsu mișcările acestea, ce săng asemenea unor origuni. Gazetei Vienese i se scrie din Berlin: În Prusia să privescu evenimintele prostite cu o atențiune însemnată, față cu toate năzuințele după care se cercă a se deslegia lucrurile pe cale diplomatică. Tunurile de 6 punți sau în schimbat cu altele mai largi. La cel din gătit semnal de răsboiu vor păși afară din oste mai mulți offițeri vârstnici de slab, spre a ocupa locul mai în putere. Ostea Prusiei are un spirit cu totul de răsboiu, față cu toate știrile cele despre pace, alții. Anglia. Gazeta „Morning Post” începe a nputri unele speranțe de pace, bucurânduse căci Austria e gata spre concesiuni. Ori ce să se pertacteze în contresu, atăta se crede desigur, cum că acolo numai despre concesiunele ce se vor face din partea Austriei va fi vorba. Un corespondinte din Paris încă sprijinește opiniunea jurnalului pomenit, care întră altele scrie: „După cum se aude lordul Mal ca să se crezăând cum că tăta au ne ar lăsa,