Telegraful Roman, 1859 (Anul 7, nr. 1-52)

1859-11-19 / nr. 47

i R. pește, cu bani gata, prin scrisori francate, adresate către espeditură. Pre­­țiul prenumerației pentru Sibiiu este pe an d. dl. 20cr.v­a­car pe jumătate de an 2. al. 10 cr. Pentru o celelalte părți ale Transilvaniei Telegraful ese odată pe septe­­mănă. Joia.­­ Prenumerațiunea se face în Sibiiu la espeditura fo­­iei, pe aflată la C.­ ­­­­­și pentru provinciele din Monar­­hiă pe un an 5. fl. 25 cr.iar pe o ju­­mătate de anu 2. fl. 627 cr. pen­­tru princ. și țeri străine pe anu 9f. 45 cr pe j an 4 fl. 72 cr. v. a. Ins­eratel­­e se plătescu pen­­tru întâiea oră cu 7. cr. șirul cu litere mici, pentru a doua oră cu 57 cr. și pentru a treia repetire cu 37 cr. v. a. ZECEC GUCECU Sărbiiu Monarhia Austriacă. ”a Noemur, Maestatea Sa a­r. Apo­­stolică prin prea înnalta oturire din 20 Noemvr. n. a. c. sau îndurata a dărui postările vacante de Consiliari de secțiune în Ministeriul de Justiță, Domnitoru: Iosif Cemperle - Consiliariului la șpribunalulu supremu Venețianu, Gusta­v Li­ 4uoțchi - Consiliariului la tribunalulu supremu din Pojonu, și Vasi­lie Polau Consiliariului la tribuna­­lul suprem din Ardelu­ și de presentu­ Assesoru la tribunalulu supremu urbarializ­ează pe Comținistul și s­ecretariul ministerialu - titulariu al acestui Mi­­nisteriu - Carol de Fișeru, pe Consiliariul A­­loisiu Șa­lanschi, pe Consiliariul tribunalului din Praga Teodoru Moru­, și pe com­inistul Ministe­­riului de Justiță Ioan de Lucac, sau îndurnatu prea grațiosu ai denumi de Secretari ministeriali în Mi­­nisteriul de Justiță.­­ Dețină împărtășirea direcțiunei c. r. Academii de azi, sau înscriși în anul școl. 18”. 153­ de auzitori. Aceștia se află după naționalitate: 64 germ­ăni, 56 unguri, 28 romăni, 1 Boemu, 1 suriu, 1 Sloveanu, 1 Francezu, 1 Armeanu. La TUL ( - olaltă oE.3 După religiune: 60 Rom. catolici, 13 gr. cat. 15 gr. orient. 42 evangelici de confesiunea ausbur­­gică, 17 evang. de confesiunea elvetică, 6 Unitari. La olaltă 153. Sibiiu 17 Noemvr. Abia ce scriserămu în N-rul tr. cumvă Franța nu încuviință nici ale­­gerea lui Saghignan nici pe acea a lui Yponsam­­ragni, și ia­tă că lucrul se află cu totul altmin­­trelea. Causa cea de căpethine pentru ce reprobă de­ocam­­dată Franția această alegere se vede acuma pe față. Sau fostu pomenitu cum că Austria saru fi declaratu a nu subscrie tractatul de pace în Țiurih, dacă va rămânea în valoare atărarea adunări­­loru naționale din Principatele stale, care votasere a da regința în măna unui bărbatu alesu de povoru, fără privire Principiloru­estronați. Daru apoi ietă în­­, curg. se în schimbare în Țiurih ratificatele tractatului de pace întră împu­­terniciții Franției, Austriei și a Sardiniei, și „Constituționelul” din Fran­­coni că în care vestește lumea, totu atunci aduce și u­a un articul, repința lui Vponsamrafni în Italia de mijlocu din potut înțălege fără vreo sfărmare de canu, cumbcă articul pome­­nitu sau scrisu numai atunci, după ce în Paris pri­­misere veste sigură despre înschimbarea ratifica­­teloru. O asemenea portare firește n'au pututu să facă nici o impresiune prea plăcută în Viena, mai vărtosu dacă e dreptu - zice „Mand.” cum că Austria saru fi declaratu întro­pată la ca­­binetul din Paris, rervenire din partea Piemontului, ginja unui Principe din casa Savoei­­ domnitoare, ci și acea a vre­unui amploiatu sardin, și prin urmare în un asemenea casa, se vede absolvată de datorința sa de a nu întrăpeni în Italia de mi­­jlocu. Cuprinsul acestei note austriace se zice a se fi și făcut cunoscut din norm­a Franției cabine­­tului din Turinu. Pe căndu dată se aștepta acum ca guvernul franțusescu să pățtească cu energie la mijlocu spre a împedesa votarea adunăriloru po­­menite din Italia, cată în ziua următoare­­ 1 curg, pășește și „Monitorul” pe tapetu, și zice că Franța primește denumirea uni Vponsamragni de Reginte în Italia de mijlociu, - după descoperirea făcută din Turin- în chipa de garanță de ordine. A­­șea doră numai în cage nici o îndoială, că doară toate evenimintele ceste mai rele decurse în Ita­­lia, nu saru fi sevârșitu cu știrea Franției. Greutățile dară, ce din zi­le zi totu se mai înmulțescu și crescu, au ajunsu astăzi la culmea aceea, încă nu numai congresul­­ și e îndoială dacă se va putea așeza chiaru și congresul. Ver­­siunile ce cerculează despre adunarea congresului săntu atăta de diverse, mul ce să crează. Abea vreo căteva zile de căndu aflarăm, că deschiderea congresului sau otărât pe 15 Dechemvrie n. și astăzi aflăm, că acela se va ținea numai în Ianuarie 1860, eau mai știe Dzeu cănd? Vestul, că cu căt se­­­amăna șai îndelun­­gatu, cu atăta mai vărtosu voru crește și se voru înmulți greutățile. Toscana, au elobozit un feliu de memorial cătră poterile europene, cărora le arată întrun modu împuitoriu purcederea ce are a urma congresul, în privința Italiei, și respective a Principateloru Itale. (Vezi memorialul Toscanei sub Italia.­ Pecăndu aflăm că Anglia după mai multe îm­­bieri e rbsolută totuși a lua parte la congrese, auzim că Austria de la promulgarea cum că Vponsamm­eni e recunoscut ca regente aleșe de popor, au începutu a fi mai rece cătră ținerea aceluia. „Wanderer” zice totuși: „Noi primirăm, că vestea aduse de „Ghimeș,” cum că Austria rumai acum după ratificarea tracta­­tului din Țiurih­aru vrea a refuza ținerea congre­­sului, e o faimă de puțină credință. Guvernulu austriacu trebue că au primit încredințarea despre aceea, cum că nu numai un că n'are nici prospect la congresu pentru împlinirea dorințelor sale cu privire la Italia, ci că în conferințele aceluia se voru lua încă și alte întrebări (o foie din Briu­­sella,vorbește chiar­­și despre ch­estiunea maghiară­) la a cărora discusiuni cabinetul vienez nu se va elo­­bozi odată cu capul.” Pre lăngă toate împăreterile ce saru părea a se ivi între Franția și Anglia, sau mai bine zi­­cănd între jurnalele acelora, din căte sau obser­­vat pănă acuma, întraceste două puteri nu lip­sește conțelegere în privința Italiei în că alianța între dânsăle cel congresului va dovedi acasta faptă. Atăta numai, puțin acum îngra­bă nu se poate rupe. Brașovu­­l, Noemvr. Comitetul reuniunei femeilor atomăne, serbă după obiceiu și în anul a­­cesta ziua Maestății Sale Împărătesei Eliea­ 77 înnălțăndu rugăciuni ferbcinți pentru fe­­ricita și îndelungata viață a Prea Înnaltei pa­ În Biserica Saăintei adormiri din cetate se celebră sfănte liturghie de trei preoți, la sfărșitu cegii P. C. D. Prot. I. Petricu o ru­­găciune din genunchi, apoi se sluji părăstasu pen­­tru părinții orfaneloru căzuți în resbelulu tr. din an. 185%. După eșirea din Biserică se adunare mem­­brele active a­le reuniunei în Sala pimpastală, unde se află și M. Sa D. c. r. Prefectu­­ Griu­­­er. Prezidenta comitetului Doamna Zoe Petricu, descoperi D lui Prefectu­­rările cele cordiale din partea comitetului, și gratuiă ziua onomasticei Maestatei Sale Împărătesei, apoi deschisă aduna­­rea prin o cuvântare acomodată și așternu soco­­teala anuală, din care se văzu un sporiu preste 1000 fl. m. c. afară de vreo 450 fl. împărțiți la orfeline. Apoi se proectă ca o parte din ve­­nitul anualu al fondului reuniunei să se între­­buințeze pentru înființarea unei școale de lucru pentru fetițele din Brașovu, mai cu seamă în folosul orfaneloru. Se votă mai în acolo, pentru o învățătoreasă iscusită în lucrurile ce se ceru astăzi dela o eco­­nomă bună 300 ani, și pentru doi învățători cari se propună alte sciințe precum: Religia, datorin­­țele mameloru de familie, gramatica, istoria, arit­­metica ș. a. căte 100 fl. la unul. Totu cu estă ocasiune se mai otărâ că îndată ce va erga starea fondului, să se dee un ajutoriu spre înființarea și a altei școli asemenea pentru lucru, în vreu­­nul din orașele: Bălgrad, Blat­iu, Sibiiu, Zlatna sau Medieșu. Mai pe urmă apoi dănduși comitetul de pănă acuma dimisiunea, se alese altul cu totul nou, în fruntea căruia remase cu o majoritate întreagă de voturi iarăși Doamna Zoe Petric de Preșe­­dintă. V. V. 13/ Clujiu 7*/., Noemvrie. De multu, tare de multu n'au mai desvoltatu orașiul nostru o mișcare plină de viață, de multu n'au luatu o asemenea față sărbătorească și n'au esprimatu asemenea chiote de bucurie, ca chiaru în zilele acestea. Înnaintea an. nostru publicu e prea bine cu­­noscutu, că acumu­mai patru ani de zile se formă o reuniune pentru de a înființa un museu patrioticu, care prin offerte patriotice se fundă apoi aci în orașiul nostru. Statuetele meseului acestuia sanc­­ționate de Maestatea Sa c. r. Apostolică, se și în­se țânu cea din­tăiu adunare spre pone­­trimisere reuniunei­­ 23 însă în vara trecută. Învainte încă cu vreo scăteva zile de a se înțepe adunarea generală, în totu orașiul Tătorești, despre bărbații cei mai însemnați ai patriei noastre și cu deosebit ai națiunei maghiare, carii se așteptau, și carii curgeau aci pe între­­cute din toate părțile. Mulți grăbire­a se înscrie, cu sume nouă cerute spre a potea lua parte la a­ la dreptul „e cu putință,” care sau cum că dănsa privește de o ii­­nu numai re­ -.. --­­ încăt abea mai știe o- Curgerea trone a Reunsupei. rea acestora statute în lucrare, tarea mai departe, stiu n'auzoi altu ceva, decăzu despre și spre consul- pregătiri ser­­no­­

Next