Telegraful Roman, 1860 (Anul 8, nr. 1-52)
1860-02-25 / nr. 8
Telegraful ese odată pe septemănă: Joia. Prenumerațiunea se face în Sibiiu la espeditura foiei, pe anipară la C. R. pește, cu bani gata, prin scrisori orancate, adresate către espeditură. Preprenumerației pentru Sibilu este pe an 4.fl. 20 cr.pa ear pe jumătate de an 22. fl. 10 cr. Pentru o celelalte părți ale Transilvaniei fiul sibiu 23. Fevruarie, luoo. și pentru provinciele din Monarhiă pe un an 5. fl. 25 cr.iar pe o jumătate de anu 2. fl. 627 cr. Pentru prunc. și țeri străine pe amu 195. 45 cr pe 7 an 4 ol. 72 cr. v. a. Inseratele se plătescu pentru întâiea oară cu 7. cr. șirul cu litere mici, pentru a 57 cr. și pentru a treia doua oră cu 37 cr. v. a. --------- Monarhia Austriană. Sibiiu 23 Fevr. Nu totpdeauna se desvoaltă evenimintele celi momentoase și mori prin iuțală de fulgeru și zgomotu, căci de multe ori scenele cele mai însemnate se pregătescu în tăcerea cea mai profundă. De privimu astăazi pe cămpul politicu, aflămu o curgere multumei domoală a eveniminteloru, de cătu ce a fostu înainte de asta cu vreo căteva săptămăni ori luni, și totuși nu mulți aru vrea să crează cum că Europa nu saru afla în ajunul unoru eveniminte și schimbări încsmonate, și poate foarte mari. Signațiunea politică după cumu o aflămu din cele ce se ivescu în toate zilele pe terenul politicu în locu ca să se mai însemne, în locu ca să se mai ușureze și se pue odată capetula, atătea greutăți și peînțălegeri, se încurcă însă totu mai tare, deși multe lucruri ce facu greutățile cele mai mari nu săntu tocmai așea bătătoare la oci. Abia ce bate o berelină promițetoare de cele mai bune prosperite de pace, și îndată suflă alta cu atăta mai zburdăroasă, încătu din atătea știri cu totul contraste, mai nu știe omul ce să mai poată alege. „Monitoriul,” aduse de curăndu două știri deodată: una promițetoare de pace, care arăta că din împrumutul răsboiului italianu 100 milioane de frănci ce a rămasu, se voru întrebuința pentru lucruri comune din patrie, precum: facerea drumuriloru, canaleloru și zidirea porturiloru, iaru alta anunță că ministrul de răsboiu se ocupă cu organisarea a trei regiminte de artileriști. Diplomația franțusească, se zice că ar sugera acuma în privința României de ai respava causa de o cale mai domoală, însă curia romană își organisează și îmulțește oștirile, și au delăturatu cu totul dela sine ideea de a mei negoția. iaru Vailantu - generalul oștirei franțuseștice se află în Italia, așteaptă în totu momentulu ordinea de plecare, unde, înscă tro? nu știe nici elu însuși. Azăra se pare a fi însă adevăratu, cum că negoțiațiunile întră Parisu și să scaunu, săntu întrerupte cu totul, și diaru și nunțiul din Parisu încă saru fi declaratu de curăndu în înțelesul acesta. De altă parte încercările ce se facu totu mereu pentru de a pune unu temeiu stabilut de pace nu le prea ia nimenea într'o considerațiune mai serioasă. Pregătirile celemarine ce se facu din partea Sardiniei, încă atragu attențiunea comună în Europa întreagă, din care nu poate condeea omulu altu ceva, decătu că Piemontulu se pregătește de răsboiu cu încordarea cea mai din urmă a puteriloru sale. O vaie vieneză, numește nebunie toată pregătirea Piemontului, și cu deosebire recrutarea ce o face acuma, căci zice: fiind Franția lăngă Piemontu atunci săntu de prisosu atătea pregătiri; iaru fiindu în contra lui atunci nu va potea merge departe nici cu oștirea sa cea numeroasă, căci aru fi în casulu acesta restrănsu și de o parte și de alta. Din cele prezise înse de pănă acumu, Franția anevoe va veni acolo, ca săși întoarne armele în contra Piemontului., Luăndu în privire causa Paliei preste totu podulu gordianu se află pănă astăzi la curia romană. În 1 Martie p. cu ovasiunea deschiderei camerei corpului legislativu, ținu Împăratul Napoleonu o cuvăntare despre care se face pomenire mai pre largu mai în josu. Cuvăntarea aceasta însă deși însemnată în sine ca toate cuvăntările de natura aceasta, nu trage totuși de ajunsu jos vălulu, care acopere arcanele politice. Jurnalele germăne celu puținu nu velă întrănsa nici o garanție de pace. Împăratul o spune pe față, că are în respesciu drepturile să scaunu numai în principu, de unde se cunoaște apriatu, astădată pu e vorba despre o apropiere între cabinetulu din Franția și curia romană. Știrea ce e adusă în zilele trecute jurnalulu englesu „M.Lcgoniele” despre alianța ofensivă și devensivă între cabinetulu din Viena și Petropole, adusă la o găndire seriosă pe lumea politică. Abea după eșirea înștiințărei acesteia și numaidecâtu arătu jurnalele francese cătu și cele vienese, în urmă chiaru și gazeta de Petropole adusă la îndoială adevărulu acestei știri. Toate jurnalele își făcură comentarele sale mai multu sau mai puținu arătăndu, că în urma relăciuniloru ce a dompitu între aceste două cabinete de vreo doi ani și respective de la resboiulu orientalu încoace, numai așea deodată aru fi cu neputință o asemenea alianță. Atăta numai se pare a se adeveri, că chiaru și deacă nu saru fi încheeatu o asemenea alianță, daru celu puținu o apropiere mai pretinoasă e verosimilă. Unii dau cu socoteala cum că nice știrea aceasta paru fi sositu în publicu fără de a ști despre dănia Înmperatulu Napoleonu, căci jurnalulu englezu pomenitu, se zice că a favoratu totdeauna politica Împeratului. Anulu trecutu pe înavuți literatura cu o carte întitulată „Muraghi.” Almanas spre anul 1859. Prin sonspe gaghea spaimei sleghisale si stodioase aflase Chedata de Emeghiep Vasiiip Stanessp. In Agadulț feship 1859 (la L. Cerg.) După programa tipărită și împrăștiată șai nainte, aveamu de a aștepta escisiva producte de cercare ale tinerimei deosebiteloru institute Bibliografiă.”) Dogau gimnasiale spre ghioage, din Aradu, tinerii însă, precum se vede, și au schimbatu planulu, trăgăndu în hora sa și autori de alte vărste și de alte stări. Capulu numitu cuprinde cu totul: precuvăntări, 59 de poesii, cele mai multe firește de amoru, dar apoi și așa numite alegorii, așa numite chipuri istorice, așa numite balade, în urmă vin a numite căntece populare, apoi o povelă, unu dicționărelu de cuvinte mai neusitate, seara cuprinsului cu numele, comunele, starea și locuința doi autori, eroarele tipariului cele mai însemnate și 'n urmă unu epilogu, căci e vorbă vevnă, că sfărșitulu laudă începutulu. Precuvăntarea însași se 'mparte în dedicarea cătră „maliș stimatoșli sehi fogmoso gomoni” și intr'o adresare cătră „onogatii lertoghi.” Cărticica cuprinde 107, coale, în precuvântare ce'i dreptu stă că 12, daru va fi greșală din tipariu. Tinariulu însuși e deslușitu, hărtia bună, formatul plăcutu, prețul moderatu ș. a. ș. a. Credu, că pu mi se va lua în nume de zeu din partea dd. conlucrători la acestu almanahu, din partea publicului săntu mai multu ca siguru deacă cu sinceritate și fără patimă, după cumu cere precuvăntarea, daru și fără părtinire și predilecțiă, după cumu cere dreptatea, voiu face acestuufragiu obiectu alu unei scurte discnsiuni; speru, zicu, că nu numai nu mi se va lua în nume de zeu, ci încă îmi voru mulțemi doi. întreprinzetori și mie, cumu au mulțemitu în precurăntare la toți colaboranții și conpătimitorii sei, căci de nu între cei dintăiu, daru între cești din urmă pe onoare săntu și eu. Pănă a nu vorbi însă despre opti, amu de a declara, că prin întreprinzetorii și autorii cărții nu 'nțelegu în generalu pre nimenea altul, decătu pre tinerii din Aradu, carii au datu programa, căci cumu au întratu în opulu acestu originalu și eleminte străine, pici nu notemu, pici nu voimu a cerceta. Înainte de toate idea a dedisa acestu opu „secsului formosu romănu” seau mai bine fără complimentu: femeiloru romăne, mi se pare nenorocoasă. Să nu întrebămu, deacă la aceasta au fostu chiămați din toți literații romăni tocmai tinerii studioși și dintre toți tinerii studioși tocmai cei din Aradu! Daru făr' de aceea deasă o carte, ce o dămu anume în mănile femeilor, are de cugetu a contribui la formarea gustului loru esteticu, la crearea seau întărirea simțului loru naționalu, și la nobilisarea inimei loru, atunci una ca aceea are să cuprindă piesele cele mai bune și mai gustuoase, ce se potemu afla în literatura frumoasă, earu nu cercări de prin școală. Singr'adeveru luăndu la mănă unu almanacu pentru dame, cumu le vedemu prin Germania, Franția și alte țeri culte, care almanace de siguru au voiau să le imiteze tinerii tutori, apoi vedemu, că la ele n'au lucratu școlari, ci bărbați și artiști. D-nii colaboranți ca curtesani trebuiau să știe, rămu, că damele, deacă tocmai vremu să le onoau le tradămu cu ce ne vine mai întăiu la mănă, ci cu delicatețele cele mai bune, ce le po Ear deacă do, conlucrători înșiși cunoșteau defectele lucrăriloru sale, nu trebuia să dedice cartea sa femeiloru romăne. Căci „mugurii,” cum 'i vedemu asumu, numai atunci aru potea orna toaleta unei dame culte, căndu s'aru lega frumosu, earu foaia cea de pe urmă saru lipi de cea dintăiu. Cătu pentru precurăntul cătră cetitori, tă- temu procura. 7 ") Trecăndu noi articulul acesta, comunicatu din partea unuia dintre cei mai diliginți corespondinți ai jurnalului acestuia, rămănu totu odată deschise coloanele -dacă poate cineva aru avea vreo reflecțiune. R. - Luni în 29 Fevruarie se voru începe esamenele semestrului de iarnă în institutul postru pedagogico-teologicu de aci, și voru decurge suntu președința Esselenuii Sale Înnaltu Prea sa, p. Episcopu diecesanu.