Telegraful Roman, 1863 (Anul 11, nr. 1-116)
1863-01-13 / nr. 4
14 In» li se póte da lier« si ce va cascigu dintr’o di pana ’ntr’alt’a. Imluicuratóre , si indoitu imbucuratóre in atari giurstari, suntu jertfele cele filantropice, ce vedemu aducendu-le pentru fraii sei cei lipsiti unii si alții dintre cei cu dare de mâna. Asia pitarulu din Vien’a Romanii Alii s’a abregate, a niaparlî in tóta saiubal’a de acum pana ’n Martin intre acesti seraci câte 600 pâini in daru. Cestiunea despre diet’a ungara re’nvita s’ ocupa fara foile publice per excellentiam. Câtu insa de aprope e aceste evenimente de cea mai mare însemnătate nu numai pentru Ungari’a, ci si pentru monarchi’a intréga, acést’a nu cüteaza nimenea a o profeți. Cu atât’a mai pucinu, căci in cercurile normative inca nici despre aceea: ca sa se conchiame diet’a ori nu, nu su limpedaze părerile. Re cându adica Ministrulu de stătu stariiescu cu totu deadinsulu pentru conchiamarea dietei, ca sa nu pasiasca de nou înaintea Senatului imperialu cu faim’a, ca afacerile cu Ungari’a inca tote stau balta, pe atunci ca note 1 laru 1u ungaru se nevoiesee a avea, ca conchiemarea acestei diete totu n’aru duce la vreunu resultatu, prin urmare aru fi de prisosu. „Press’a“ desbde pe langu acesta diferintia de păreri sî devine in urma la acea concesiune logica, ce ambele politice, venindu in contraste din— metralu un’a cu alt’a, nu se voru puté resolve altfeliu decâtu esîndu din ministeriu unuluori altulu din eesteo barbati de stătu. Cavalerulu de Schmerlingau Contele Forgach, aceast’a arii si întrebarea cea imperativa a presintelui celui mai deaprópe. Pentru casulu acestie foi’a nomila profetiesce resignatiunea contelui Forgach, spera insa, ca acest’a , convigendu-se despre aceea, ca elu prin conchiamarea dietei ungare nu pierdu nimic’a, va cede drepteloru eerintie ale Ministrului de stătu; earu pre acest’alu indemna la moderatiune, aducendu-i aminte, ca Ungari’a nu vine a se tractu cu inimicu , ci ca aliatu gresîtu. Diet’a Austriei de josu au cercătu a deslega prin desbateri de mai multe SiediitC întrebarea despre usturarea sarcineloru, ce provinu din incuartirarile militare. Eii dara , după espressiunea lui „Ost deustche Post“, i se cuvine meritulu, de a fi adusu o lege pentru tiera. In Dieta Austriei de susu se superara in siedinti’a din urma mai multe petitiiuni de ale comuneloru si se predeze unui comitete proieptulu pentru infiintiarea Unul Institute de credite pentru pamentute Austriei de susu. In Dieta Stiriei se de jbatu întrebarea infiintiarei unei facultati medicinale la universitatea din Gratia. Cu câta dorinti’a au asteptatu tiér’a plinirea acestei lipse profundu simtite, se potu vede atâtu din fervarea discussiuneloru, câtu si din participarea cea numerósa si viia a publicului. Cestiunea sa deslega in modu favoritoriu , decretându - se completarea universității din Gratiu prin infiinttarea facultatii medecinale. Multa indignatiune stârni protestulu, ce lu redica dr. Hlubek in contr’a dorintiei comune, caci prin realisarea aceleia s’aru imultîdice, „proletariatulu medecinalu“ si s’ar spori immultirea iudeilora in Stiri’a. Cu atât’a mai mare bucuria produce generositatea regimului, care spesele, ce n’aru ajunge din mijilacele tierei, se oferi a le implini diri finantiele statului. —* In diet’a Boemiei propuse deputatulu Klaudy, ca ablegatii, ce au servitie de statu, ori fiindu diregatori inaintéza in rangu si in leafa, sa se aleaga a dou’a ora. Desbaterea au fostu viia si propunerea se priimi. Lucrările din America inste intieza in modulu celu mai tristu asupr’a multoru sute de mii de lucratori din tóte partile Europei. O trista illustratiune a acestei adeve aducemu astadi sî sub rubric’a Franci’a, si in Vien’a si impregiurime multe familii, mai cu sema de pensari, au ajunsu la sépa de lemnu, si neavendu nici ce maiîca cu familiile sele, se ’nfati siédia cu Bulele pe la magistrate, spre a cere lucru de douari. Multi se si intrebuintiaza la caraturu de pietris, la pardosirea stradeloru, ca dirimarea zidurilor« etc. Ungari’a. Pest ’ a 6 Ian. c. v. 1863Í. (M. B.) Articolulu de mai adeuna di comunicate in „Telegrafii“ si in „Gazeta“ intitulate „Unu cuventu din Banatu“ dedu ocasiune jurnalisticei magiare a face presieari observări in caus’a Banatieniloru pentru carea radicaramu ■ cuvente cu ocasiunea faimei latite despre strapunerea 11. Sale D. Teodora Serbu in comitatulu Aradului, Jurnalulu oficioșii „Sürgöny“ si „Ungarische Nachrichten“, — cărora astadata li dam mai mare însemnătate decâtu oricârui altu jurnalu, din causa ca suntu oficióse — se încercară a ni da unu respunsu la reclamatiunea nóstra despre impregiurarea trista, ca cuventulu Monarcului datu unei națiuni credintióse catra tronu, nu fe respectata nici decâtu diceni , ca numai se incercara, pentru ca noi, carii ne-am fostu provocatu la documinte chiare, publice, autentice, nici decâtu nu suntemu indestuliti cu unu respunsu nepotrivite si basatu pe arguminte false, precum se a jurnaleloru susnumite , ba chiaru ni dau o dovada mai noua despre sinceritatea si amiceti’a fratiloru noștri, nu dau se pricepemu: cum intielegu ei îndreptățirea egala! Lasandu la o parte unele espresiuni sfiai aspre ale jurflaleloru oficióse, ne restrengem numai la esenti’a doci minteloru, ce le aduce spre adeverirea cuvinteloru sale, câci e de însemnare, ca se provoca si la documente publicu si autenticu ? Insa la ce feliu de documentu ? La documentă , care in asl’a privintia nu se liene de caus’a Banalieniloru de telir, la documente, despre care noi le’am atinsu nici tinu cuventu, si d’in care voescu a ne frânge argumintele basate pe altu documentu, care lu voru cunosce bine Si densii. Noi, candu radicaramu cuventu in caus’a Banatieniloru pentru respectarea dreptului loru respectate de Monarculu insusi , ne-am fostu provocatu la resolutiunea préinnalta din 27. Decemv. 1860, din templirii incorporarii Banatului cu Ungari’a , carea ne asiguréza , ca „deregatoriile prin locurile desa locuite de romani se voru suplini prin barbati de naționalitate romana“, si am fostu disu, ca românii din Carasiu au dreptu de a pretinde se aiba deregatori romani până ’n cele din urma! Si ce dicu jurnalele oficiase la aceste ? Ele intorcu lucruri pe dosu, si dicu , ca noi purcéseram dintr’o instelare îndoita, candu ne provocaram la diplom’a din 20 Octom v. 1860 , noi am esplicatureu diplom’a, si ca noi n’avem dreptu a pretinde introducerea limbei romane in Comitaturi din caus’a ca in diplom’a din 20. Octomvre limb’a magiara e declarata de oficiosa, si pe lenga tote ca edmunitatile ’si potu alege limb’a afaceriloru sale, nu se pote deduce si pretinde, ca Corințele Suprema a Carasiului se fie romanul“ Dómne Sânte! Cum pote Cineva rătăci abia oftindu in labirintulu confusiuniloru ‘i dar’ vorbit’am noii despre limb’a oficiósa ? provocata ne-am noi la diplom’a din 20 Octomvre (precumu diceu DVostra)? pe diploma ne-am radiofilatu noi candu am pretinșii, ca Cornițele Supra Catasiului se fie romanu? Ba noi ne-am foste basatu pe resolutiunea din 27. Dec. 1860. si n’am vorbite nici unu cuvente despre limb’a • ofieiasa. Deci, deorece documentele la care se proteca „Sürgeng“ si „Ungarische Nachristen“ in desbaterile sale, e cu totete nepotrivită si neaplicabile in cestiuirea presinte: ce e mai firescu decât e ea deducerile facute din diploma nici nu se potu privi de respirtisu la articolulu „Una cuventu din Banatu.“ Insa mi putemu reface aceea impregiurare ponderasa, ca jurnalele oficióse de mai susu la întrebarea nóstra , pentru ce nu se pubiica prin Comitatum resolutiunea din 26 Iuliu 1862 in causa limbeloru diferite a Ungariei ? ni dau deslușirea urmatore: „Rescriptul din 26 Iuliu nu e o publicatiune, fara e o ordenatiune îndreptată catra oficie; o astufeliu de ordenaciune mi e datina a o publica, pentru ca are de scopu numai a da dîreptiurie oficielor, si a servi de cunostira deregaloriloru. Deci acést’a e unu dbseptu numai internu pentru oficiu.“ Ce se dicem la aceste? qui s’excuse, s’accuse. Negăm serbatoresce, ca ordenaciunea in caus’a nationalitatilo’r s’ar fi datu numai pentru dereptiunea oficieloru in afacerile sale. Seu nu sciti Dvostru, ca Monaculu după atâte plansuri ale romaniloru a demandatu locutienestiei rég. se faca unu proiecte in caus’a nationalitatiloru? Nu ve aduceti aminte, ca acest’a s’a facutu, s’a intaritu, si câ Esc. sa guvernatoriulu Ungariei D. Pálffy cu ocasiunea desbaterilor (după intarirea resolutiunei) făcute asupr’a acțiunilor nemagiare in lun’a lui sept. a. tr. s’a répeditu la Vien’a cu scopu de a