Telegraful Roman, 1863 (Anul 11, nr. 1-116)
1863-02-14 / nr. 13
50 neam« senile cei mai ferice; neam« semi cei mai oblegati a multi ami de mii de ori înaltului nostru Mona rehu sî tu’uroru aceloru ganerosi, carii au co ajutatu la deciderea sî realisarea unei atari mari si de multu dorite cereri a nóstre.— Incheindu te amu roga numai ce te binevoiesci a te lasa de atari desmantari sî publicare de păreri unde nuti compete, cu dieu sî vei strica pan’a numai in zadaru, deórece nece odata la noi Branenii nu vei afla priimire si ascultare. Fii sanelosu sî D dieu cu noi Branenii!! Mai multi Braneni. Spre liniștirea dorespundiatorului putemu asigura, ca d. coresp. de mai nainte nu e patriotu mai rece, nici mai pucinu binevoitoru alu Braneniloru, decum e dênsulu. Diverginti’a pareriloru nu e crima ! Red. Tel. Rom. Din tiér’a Hatiegului in 7 Februariu 1863. Petrecuramu cu ajutoriulu ceriului o luna sî mai bine de dîle in pace sî din anulu Domnului 1863. E de prisosu a mai aminti, ca sî acestu tempu trecu fara vreo însemnătate mai de dai dómne. — Sî cu toate astea se vedi numai omenii totusi pare ca candu aru totu mai așteptă ceva, buna ara cu Evreii pe Mesia; ei totu mai credu ea dóra dóra, sartea cea alonorma de presentu se va schimba spre mai bine, sî ca acei omeni, pe cari dragulinele de legi constituționale transilvane de mai demadi îi numea „misera plebs contribuens“, voru ajunge a se numi „națiune“, et quidemuu numai de facto, ci sî de jure, caci pótearu fi sî tempulu odata. Dar’ apoi se vedemu dintr altele, cumu ne mai aflamu? Preste totu iarna avuramu forte usiara, spre marea norocire a oieriloru, sî in genere a tuturoru economiloru de vite, intr’unu anu atâtu de lipsita de nutreliu, cumu fu acest’a. Bucatele in proportiune cu alti articuli, amu potea duce ca suntu eftine. Lips’a cea mai simtietóre , de carea se vaiera p’aici tote clasele, suntu „banii“, acestu idolu nesatîosu, pentru care se sbuciuma ’n lume atât’a bietulu muritoriu, sî caruia i se închina astadi mici sî mari. Camu preia inceputulu anului presinte o noua fatalitate amenintiâ pe bietulu popom celu sî dealtmintrelea destulu de sloriu sî necajitu din fier’a Hatiegului. In vreocâteva sate, sî mai vertosu in Bucov’a (de catra Banatu, patru mile dela Hatiegu), Salasiulu de susu si Nucsior’a, (la pólele Retezatului), se ivi boia de vite, ce inse multiemita lui Dumnedieu au dîmu ca au incetatu cu totulu. Sub pretestulu bólei de vite, vrendu unii dintra Domnii dela Comitatu a-si areta poterea si marirea, spre a impedeca cu totulu tergulu celu de tiéra de vite alu Hatiegului, ce cadiu tocmai in septemân’a trecuta, nu trasera cordonu numai in partea de unde se audu vestea de boia, ci opriră pana li tienuturile de catra Orestia, Hunedara sî Dev’a, unde nu s’a aretatu nici celu mai micu genunu de asemenea boia. Calamitati preste calamitati ! Despre politica lasamu se vorbesca altii, cari se pricepu mai bine la asta măiestria fina; căci sî dealtmintrele a paremise traimu in nisce timpuri, in cari e mai consultu a face sî a lasă lumea ’n draga voia. Observamu numai, ca sî preia noi ca oriunde ’n lume: cine póte ase râde; cine ’mparte parte si face; cine-i mai mare, e sî mai tare. Vreo câțiva mai limbuți dintra romana sii nostrii, cari preia an. 1861 strigau sî ei după dreptate pana mai regusiau, cându cu restaurarea Comitatului in Dev’a, facendu-si scie Dumuedieu ce illusiune, ca cându veci domne dreptatea s’aru da numai eaca asta usioru pe vorbe gile, astadi tă cu toti ca pesen. Dar apoi asta le sî trebue acestor’a, facându sî dealtmintrelea - după cumu dîse mai adeuedi unu filomagiaru- numai confusiuni; ei nu au sî dealtmintrelea o cunoscintia mai deaprópe despre aceea, ca ce va se dîca la noi in dîu’a de adi „constitutiune? Ei vréu a pune pe romanu totu intr’o paralela cu ungurulu sî sasulu, ba ce e mai multu, ei cu tóta obrasnici’a era p’aici se bage limb’a romana pana sî in cancelarii, de aru fi pututu, fara ca se intielega, ca in viati’a „constituționala“, după cumu adeca se explica aceeași astadi in patri’a nóstra, a vorbi multe despre naționalitate sî limba, este o crima grea, falsa cu legile constitutionale, fia acelea cele din nainte de 48, sau cele din 48,- totu atât’a. Trebile preste totu - plus - minus, ne mergu totu cam după cuma ne mergeau sî mai nainte de ce neamu fi aflatu in drag’a de constitutiune ; deosebirea intra atunci sî adî (înainte de esîre.T .li lemei din 20 Octombre sî adî) este numai, ca atunci se scria prin Cancellarii nemtiesce, iar’ astadi unguresce; ca atunci limb’a ungurésca era eschisa din dreptulu seu naturala tocmai atâta catu sî cea romana, iar astadî a remasueschisa numai cea din urma; ca atunci aveamu Domni streini, iar astadi indigeni, sî ca acu vinu înainte casuri, in cari bietulu tieranu are a se judeca uneori pentru moșii sî alte multe , chiaru cu judecatoriulu seu. Apoi se vedî dreptate ! Se mai scriemu acu ceva sî din Hatiegu. Magistratulu Hatiegului pre langa tote admonitiunile in mai multe renduri, se folosesce pana adi conformu cu dorinir’a maioritalii de limb’a romana. Domnii dela Comitatu, după catu amu intielesu, au mare sete a sapa subt autonomi’a acestui orasielu. De ce? nu scimu. Se póte, pentru ca e are sictimu prea romanetiu,sî ca cutodia a se folosi in afacerile oficióse de limb’a romana, de sî chiaru in contr’a legiloru constituționale. Nai ce, Hatiaganii, acești ómeni cerbicosi, cari cu militari de confinii se luptara de atâtea ori cu multa bravura pentru tronu sî patria, ei tienu morlisiu, ca suntu sî ca voru a remanea romani sî numai romani; ei sciu se ’ntimpine cu caritate fratiésca pe oricine, firearu de ori sî care naționalitate, dar din dreptulu loru nu lasa câtu negru suptu unghia, odata cu capulu. Pe cându iise unii dintre Domni isi făcu esperimintele loru pentru usurparea drepturiloru municipale, de care s’a bucuratu din vechime orasielulu Hatiegu. Hatieganii in credinti’a loru cea ne’nfranta, ce o au in Dumnedieu sî in Imperatulu loru, se ’ntreba unii pre alții: Dre n’ar fi meritatu sî densii unu capitanatu , buna ora cu frații loru Nasaudeni sî Fagarasieni, cu cari dimpreună cu militari au avutu un’a sî aceeași sarte ? Sî acést’a cu atâtu mai vertosu, caci crisovele cele vechi *) cu privire la acestu orasiu făcu amintire destulu de apiiata despre Districtulu Hatiegului de odiniara. (Va urma.) *) Aru fi bine sa se publice aceste documinte prin tipariu. Red Din Vienn’a se scrie lei „Prager Zeitung“, ca Russi’a aru fi invitatu sî pre Austri’a la infiinttarea unei asemenea conventiuni, precum e cea cu Prussi’a. Guvernulu austriacu sa fiu refnsalu. Din Banatu. Trecură mai bine de siese luni, de candu se-au latitu vestea cea imbucuratóre, ca unu barbatu de încredere a natiunei au jertfitu 60 de jugere pentru fondulu unei jurnalu politicu, care va apare in Timisóra; durere inse ca pana acu nu se-au implinitu dorinti’a nóstra cea mai ferbinte se avemu sî noi banalienii dimpreună cu ungurenii unu organu politicu natiunalu, prin care se ne esprimamu dorintiele sî temerile nóstre atâtu publicului, câtu sî nuau Guvernu, se nu fimu siliti, ca sî pana acum, a recurge la grati’a unui seu altui jurnalu, ca se publice cutare articulu ori intemplare sî a depinde prin urmare cu totulu de o redactiune, care e póte cu totulu indiferinte fatia cu interessele nóstre, precum amu esperialu acést’a adeseori spre daun’a nóstra , durere cu atatu mai tare, căci deși ne suntu colonele jurnaleloru nóstre deschise, totuși in coșuri ponderase ele arare ori sau nici de catu nu-si redica cuventulu seu propriu se-si spună opiniunea sa, ci lasa numai pe corespondintele se vorbesca, ori reproduce simplu întâmplarea, de multe ori spre daun’a nóstra si a publicului intregu, care nu scie in coșuri de aceste, ore este si jurnalulu respectivu coinitelesu cu corespondintele séu ba ? „Telegrafulu Rom.“ si „Gazet’a Transs.“ ne stau geografice pre îndepărtate, de catu se se pata lasa mai cu deamenuntulu la debateri in căușele nóstre, avendu afara de aceea jurnalele aceste destule afaceri spre desbatere in patri’a-si propria. Ne-aru sta astadara mai de aprópe „Concordia“ Jurnalulu acesta inse dela ivirea sea subtu o protectiune farUominósa (? Red.) pana acu au observatu mai totudeuna si cestiunele nóstre cele mai vitale o tactica dubiosa, anum asiâ unu juste milieu, adeca nici caldu nici rece, prin ca» politica odiosa nu trebuitu se-si atraga neîncredere. Incidere numai pana atunci va avea unu jurnalu, pana candu a corespunde opiniunei publice, catu se abate dela calea aceea si cerca numai opiniunea publica (pote in favorea unei frude ori a regimului) fara a-i da espresiune, iar mediama-