Telegraful Roman, 1863 (Anul 11, nr. 1-116)

1863-02-14 / nr. 13

catra espeditura. Pretiulu prenum­eratiu­ 1 uei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. v. a.l­ear’ pe o jumatate de anu 3. fl. 50. Pen­­­­tru celelalte parti ale Transilvaniei si pen­­i I inteia ora cu 7. cr. siculu cu literei I mici, pentru a doua ora cu 5 cr. si I­I pentru a trei­a repetire cu 3 V. cr. v. a I­I Telegtrafulu­i»e de doua ori pe septe­­mana : joi’a ti Duminec’a. — Prenume- i rațiunea se face in Sabi­u la espedib­ir’a­­ foiei; pe afara la c. r. poște, cu banii gat­a, prin scrisori francate, adresate­­ m 13. ANIU XI. Sabiiu 14. Periniarii­ 1863. tru provinciele din Monarchia pe umn ana­l 8 fl. ora pe o jumătate de anu 4 fl. v. a. j J Pentru princ. si tieri străine pe anu 42.11.1 / pe ‘/4 anu 6 fl. v. a. I . Inseratele se platescu pentru Concederea preinnalta a Congresului natiunei romane s din A­r­d­e­l­u. Sabiiu u­ 25 Februariu. Astad­iau priimitu Esselenti’a Sa, D. Eppu Baroni de Siagun’a urmatórea insoliniiare dela Inaltulu Gubernu­alu Tierei din 20-lea Februariu . In urmarea solicitarei colective a Eselentiei Tale cu Arh­iieppulu greco-catolicu din Blasiu, ce sau asternutu Pre­­sidiului guberniale in 2-lea Decembre, si in urmarea comi­­tivei Guberniului regescu catra loculu celu mai innaltu din 31 Decembre Nr. 31,172. Maiestatea Sa cesaro-regesca s’au induratu a concede prin preinnalt’a resolutiune din 17-lea ale curentei, ca Esselenti’a Ta, si Esselenti’a Sa Archieppulu greco­­catolicu din Blasiu, ca Presiedintii Conferintiei naționale ro­mane tienute la a. 1861 in lun­ a lui Ianuariu, sa puteti con­­chiemă câtu mai curendu in același Orasiu 120—150 dintre indi­vdii mai însemnați ai natiunei romane din acestu mare Principatu la o conferintia continuativa, unde acea resolutiu­ne preinnalta a Maiestatei Sale cesaro-regesci din 18-lea Oc­­tombre anului trecutu, prin carea Plăcerea preindurata, ce au urmatu la descoperirile omagiale așternute din conferinti’a de mai nainte a acestei națiuni, serbatoresce sa se publice, si să se trad­edie despre o adresa de multiumire, ce va cuprinde ere ini’a cea neclalita a natiunei romane din acestu Mare Principalii, si sentimentele ei armonice cu intentiunele prein­­durate ale Maiest­riei S­i­e­cesare regesei.­ Alegerea persone­­loru conchiemande, si prefigerea timpului de adunare, precum si o astfeliu de conducere a consultariloru, ca acele sa decurgă cu seriositate si demnitate corespund iatóre problemei conferin­tiei, se concrede Eselentiei Tale si Eselentiei Sale Arhiepi­scopului greco-catolicu din Blasiu Alesandru Sterc’a Siululiu, cu celorii doi Archipastori, si respective Presiedinti. Care in urm’a descoperirei aprinte din acea pre­­indurata Resolutiune se aduce la cunosciuti’a Eselentiei Tale cu acea însemnare , ca este prea de dob­lu, ca conferinti’a, in câtu numai va fi cu putintia, sa duredie catu mai scurtu, ca nu cumva prin mai indelung’a absentare a amploiaților, carii se voru conchiema, sa sufere servitiulu publicu vreo in­­tarciîare. Sabiiu in 11. Febr. După o depesia telegr­­a­mei „Her­­man st. Zig.44 etc. „insclintieza „Corespundinti’a generala:“ Rogarei deputatiunei transilvane, ce petrece aici, pentru a­­manarea audiviliei concesse prin p n. gratia, Maiestatea mea s’au induratu a nu satisface, ci a demanda, ca infatistarea a con­­cessa a acestei deputatiuni înaintea p. n. tronu are sa re­­mâna.44 Sabiia in 12 Februariu. In m­. nostru premergător adusesera mu­scirea, ca in ministeriu se lucra la o lege de colonisare, carea se va substerne senatului imperialu spre des­­batere si priiinire. Scirea acest’a, la părere neînsemnata, po­le portă in sinulu seu urmări de prea mare însemnătate si pentru tier’a nóstra, carea, precum sciriu din istoria, inca din vechime su norocasa, inca prea norocasa de colonisti. De aceea inca vomu consideră, ca pe deoparte legea prementionata va adusa in interesulu intregei monarc­ii, ca prin urmare e lobabilii, ca se vor straplanta prin tierile nóstre colonisti di provintiele cele mai impopulate, d. e. din cele germane; era de alta parte vomu apretiui dopa meritu desimea popu­larei in unele tînuturi ale tierei nóstre, mai cu seama sc­­cusei sî romanesci, apoi impregiurarile acestea ne apar» dealu de momentóse, pentru de a ne face sa credemu, ca cestiunea de colonisare va fi obiectu de discussiune sî la die­­t’a filture transilvana. Acelui’a, care va fi observata statulu populatiunei transilvane in dieceniulu din urma, decăndu tie­r’a nóstra a fostu lovita de atâtea calamitati, acel’a va fi ve­­diutu, ca din unele tînuturi, cu deosebire din marginea secu­­iésca sî romanésca nu numai individi, ci sî multe familii în­tregi au trecutu preste Carpati câutându-si acolo o subsistin­­tia mai buna. Foile magiare au sî aruncatu ochii asupr’a emigrarii­­­ eloru secuiesci , ca sa o fia facutu insa acést’a sî foile nóstre in favorea emigratiloru romani, noi celu pucinu nu ne aducemu aminte. Emigratiuni din tier’a nóstra numai’ atuncia s’aru poté face fara pagub’a tierei, cându pamen­­tulu n’aru mai fi in stare a da locuitoriloru sei bucalîc’a de pâne de tóte dîlele. De acést’a insa multiemita lui Ddicu! Transilvani’a nóstra speramu ca va fi inca departe, sî asta cre­­demu ca e datorinti’a ori­cărui patriotu, a stărui, că pana cându tier’a nóstra preste tatu póte incape sî nutri pre fiii sei, pana atunci emigrările acestor’a pe deoparte, sî immigrarile altori străini pe de alta sa nu se faca. Aplicându cele dîse la scirea de mai susu, resulta, ca asupr’a unei ast­u de legi va ave diet’a transilvana sî dreptulu sî datorinti’a de a se dechiară sî ea mai nainte de a o priimi, s’ a nu se ’nvoi la aceea, că teritoriulu acest’a sa fia ocupatu de străini, ce n’au nici unu meritu pentru densulu, ear­e fiii imperaliei sa se scota afara.44 Sî ’n privinti’a acést’a suntemu convinși, ca nu numai foile magiare, ci tóte cele patriotice voru fi de o pă­rere cu noi. — Respunsu la co­responding’a din „T. R.44 Nr. 11 „desbinarea si rum­p­erea Româniloru din Tié­­r ’ a B­a­r­d­­­e­i.44 Domnule Corespondinte! Nu putîmu ne surprinse pre noi Branenii - locuitorii cer­cului Branenii - articolulu D-tale, din care pre curații sî chiaru, dieu nu potemu intielege sî distinge, c­e voesci. Vo­­iesci prin acel’a cumva a sugrumă pre­fetulu inca in panta­­cele mamei,­­ pentru ca póte prin nascerea lui ti prevedi re­­sturnate sî nemicite mai multe interesse ale D-tale ? Au dora cu voiesci a plânge alaturea cu ceialalti Romani din Tiér a Barciei, pentru căci prin despărțirea nóstra se imputteneza numeric’a multîme a D-loru ? Domnule! Fia au cele preduse căușele au si altele, care Tea indem­­natu a scrie pentru noi Branenii, noi li-o spunemu verde ca nu ai avutu dreptu nece lemeiu a scrie atari vaietâri in numele nostru, cu atar’a mai eu séma, fiindu ca esti fórte departe de principium­, din care noi am procesu candu ni-amu ascernutu plângerea si cererea in privirea despartirei dela districtulu Bra­­ssovului; dîcemu forte de­parte eî inca mai departe că Me­­sico alu D-tale de noi. — Noi Branenii scimu pentru ce am cerutu rumperea si apoi reincorporarea nostra la Districtulu Fagarasiului (dar nu cum te esprimi D-ta, lipirea seau im­pi­e­ga rea); scimu si cu ce conditiuni amu cerut’o, totusi nu ne da man’a a’ti spune si acestu secretu alu nostru pana mai antanin nu ve­­derau reatisata cererea nóstra, id est, visulu cu ochii.­ Din tóte vei sei ca Branciulu a facutu acést’a cu lapadarea de sine si luarea unei sarcine comune asupra si.— Domnule cores­pondinte! Că totuși se ne poți mai bine precepe, ce voimu a arată cu cele preduse sî inserate, ti spunemu, cum ca noi prin reicorporarea cu Fagarasiulu, — care inca nu-i reani­sata sî pre care vise o dorimu cu mare sete sî nerăbdare —

Next