Telegraful Roman, 1863 (Anul 11, nr. 1-116)

1863-06-30 / nr. 53

catra espeditura. Pretiusu prenumeratiu­ l­nei pentru Sabiiu este pe anu 7. fi. v. a.­ ear­ pe o jumatate de anu 3. fi. 50. Pen­tru celelalte parti ale Transilvaniei si pen­­­­u Sabiiu 30 Iiiniii, 1803. Inseratele se platescu pentru j­iutd­a ora cu 7. cr. siculu cu litere liniei; pentru a doua ora cu 5% cr. s ' pentru a trei’a repetire cu 3'­, cr. v. Telegrafulu ése de doua ori pe septe­ L Misina: joi’a si Dim­­in­ee­ a. — Prenume­ ! [rațiunea se face in Sabiu la espeditur'al |foiei; pe afara la c. r. poște, cu bani­ f'at'a, prin scrisori francate, adresate] 53. AAXLU XI. tru provinciele din Monarchia pe unu an 1­8 fl. era pe o jumătate de anu 4. fl. v. a. j I Pentru princ. si­lieri străine pe anu 120.1 Ipe */3 anu 6 fl. v. a. I­­ni Francisca Iosifu Rataiula , din gralî’a lui Domnedieu Imperatulu Austriei, Rege aposto­­licu alu Ungariei sî Boemiei, Rege alu Lombardiei și Ve­neției, alu Galitiei, Lodomeriei sî Illiriei, Archiduce alu Au­striei, Mare­ Principe alu Transsilvaniei sî Comite alu Secui­­loru etc. etc. Maritiloru, Veneratiloru, Nobililoru, Illustriloru, Spec­­tibililoru, Generosiloru, Onoralîloru, Prudinsîloru sî Intie­­lepsiloru, Iubitiloru Noștri Credintiosi ! In legătură cu rescriptulu Nostru regescu din 21 Aprile a. c., prin care am demandatu a se coneciamu diet’a iubitului Nostru Mare principatu Transsilvani’a pe 1 Iuliu a. c. la Sa­biiu, Ve aducemu la cunoscintia sî sciintia iubitiloru Noștri credincioși , ca pentru diet’a acést’a am denumitu­ Comissaru alu Nostru impoternicitu r. dietalu pre credintiosulu Nostru, iubitu cu sinceritate. Consiliaru intimu sî Cameraru, Presie­­dinte alu Guberniilui Nostru transsilvanu, Locoteninte Mare­­sialu campestru, Conte Ludovicu Folliot de Crenne­­ville, proprietaru alu crucei militare pentru merite, cava­­leru alu ordinului prussescu de corona, comandatoru alu or­dinului celu alu wüirtembergelu de corona pentru merite, mare-cru­­ordinului mare ducalu hessianu Filipu Generosulu, mare-cruceru alu ordinului de casa ducalu saxo-weimarianu, co­­mandatoru alu ordinului portugisicu de turm­eria sî spada, comandatoru alu ordinului toscanicu de S. Iosifu, alu doilea proprietaru alu regimentului de husari Printiulu Carolu de Ba­­vari’a Nr. 3. Impartasîndu-Ve Voua iubitiloru credintiosi acést’a, Ve provocamu iubitiloru credintiosi, de a Ve pune cu mentio­­natulu Nostru Comissaru r. dietalu imputernicitu in contie­­legerea de lipsa, s’ a­ lu sprijini intru implinirea problemei sele in tóte si ’n flacare cu bucuria sî taria. Caror’a de altmintrea Ve remanemu propensi neschimbatu cu cesaro-regesc’a sî suveran’a Nostra mila si gratia. Datu in cetatea Nóstra capitala sî resiedintîala Vienn’a , in 15 luniu, anulu o mila optu sute si esedieei sî trei, alu gubernarei Nóstre alu cincispre diecelea. Franciscu Iosifu m. p. F. G. Nádasdy m. p. La preainalt’a propri’a demandare a Maiestății Sele C. R. Apostolice : Dimitriu Moldovanu m. p. Telegrama alu Iei „Hermannslätter Zeitung vereinigt mit~dem Siebenbür­ger Boten“ datu in Vienn’a 8 luliu, 5 őré 30 minute dupa ä­­médi; sositu la Sabiiu in 8 Iuliu, 7 őre 20 minute dupa amédi. Dupa „corespondinti’a generala“ sa se mai fia chiamatu prin preainalt’a resolutiune la participarea la diet’a Transsil­­vana, Georgiu Domzsa, fostu Jude regescu in Orastia, Io­sifu F­i­li­s­c­h proprietaru, Baronu G­e­r­l­i­t­z­i Came­raru, G­r­o­s­s­z Consiliaru de Gubernu, Constantinu Ioanu proprietaru in Brasiovu, Lászloffy antiste o- 7>idanu in Gherl­a, Petru Manu Consiliaru de finantie, Contele Nemes, Baronulu P­o­p­p de Röhmstetten directoru de banca, Prepositulu capitulam Popp, Baronulu de S­a­l­­m­e­n, Fridericu Schneider oratoru in Sabiiu, Contele Thoroczkay proprietaru in Clusiu, Ștefana Ugron fostu Comite supremu, Iosifu Wächter din Sabiiu si Consiliarulu aulicu Iosifu Andrei Zimmermann. Domanii transsilvani intra ca alegerile dietaie. Datele alegeriloru de deputați pentru diet­ a venitóre par­tea cea mai mare au trecutu, sî de sî unele puține alegeri suntu inca in dereptu, totuși ne cam potemn trage socotél’a despre resultatulu loru.­ Asceptarile nóstre in privinti’a­­ce­­stui resultatu inca din capulu locului n’au fostu esagerate, pentru­ ca cunosceamu pedecile, ce stau in cale resultateloru neplinu multiamitare pentru Români; soleamu, ca noi n’avemu orasie sî ca ne lipsesce spre cea mai mare; dauna starea de midilocu cetatienésca; soleamu ca Românii de prin sasime preste totu suntu „gazde cam tinere“; soleamu in fine ca cărțile funduarie atâtu prin comitate, câtu sî prin scaune inca parte mare suntu neregulate, sî asla mostele cumperate de Români in anii din urma, inca nu suntu inscrise pe numele loru,— totu momente nefavoritare pentru noi. Mai luamu inca sî aceea, ca poporulu nostru reintrându acum dupa cinci sute de ani in viéti’a constitutînnala, nu va cunosce datorin­­ttele sele, nu-si va sei folosi drepturile, nu va pute precal­­cul­i momentositatea urmariloru, ce voru isvori pentru elu din aceste alegeri pe veritoriu sî va da dreptulu seu altora séu de fric’a pedepsei séu de lacomi­a rerauneralîuiei. Cu tóte acestea vedemu, ca alegerile n’au esîtu tocmai in nefavórea Româniloru, de sî nu ne poturamu sî parte nu ne polemu e­­splică deplinu nici pana ’n dîu’a de astadi, cumu perduramu caus’a ’n unele locuri, unde castigarea eii ni se parea sigura, d. e. in Sacele, Abrudu, Rosî’a. Resultatele cele bune a­­vemu de a ni le multi ami preste totu noua insîne, sî ele suntu unu documentu imbucuratoriu despre aceea, ca potemu déca voimu. Archiiereii nostri, ca cei­ ce au luatu initiativ’a prin cerculariele sele, si-au castigatu unu titlu nou la recu­­noscinti’a națîunei, sî déca dintre Români chiaru aru fi vre­unii, cari sa se ’ndoiésca despre acést’a, întrebe numai pre contrarii noștri politici, cine si-a trasu crucea cea mai mar­cata prin socotela ? Preoții au intțelesu vocea Archipastori­­loru­sei, sî cu putîne esceptîuni — câci unde este pădure fara uscaturi ? — si-au plinitu datori’a de părinți sufletesci, de patrioți credintiosi sî de Români buni cu tótu scumpatarea. Pe aceeași cale au mersu si int­eliginli’a , carea au datu probe frumóse despre energi’a sî simtiulu seu cela bunu. Sî dîuarele române, cu nisce locuri de ’ntalnire sî conversare ale spiriteloru, au lucratu in armonia la opulu celu gravu, care este problem’a dîlei, sî tiuiturile cele neplăcute, ce s’au ame­­stecatu câte odata in aceste acorde curate, ne place a crede ca vinu de­ la unu sau altu nesocotitu, sî nu de­ la ele. Por­­tarea poporului in fine fatia cu stadiulu lui de cultura, cu trecutulu lui celu amaru, cu presintele lui celu transitoriu, cu deschinarile lui confessiunale, falia in fine­ si acést’a nu e de trecutu cu vederea — cu tempulu celu scumpu de lucru alu tieranului trebuie sa recunoscemu , ca fu demna de lauda. Poporulu românu au ascultatu de conducătorii sei, au alergatu la locurile de alegere, care adesea erau in depărtare de o da, ba avemu esemple despre muntenii noștri oieri, cari tem­pulu de câte o septemâna ’ntréga cu venirea, petrecerea sî re­ n­orcerea sau saeratu datorintiei, sî dreptului seu constitutiu­­nalu, poporulu românu au simtîtu gravitatea actului, ce­lu seversiesce prin alegere, sî s’au portatu amesuratu acestei gravități cu linisce, ordine sî trezvia; in fine a respinsu de­­la sine uneltirile de totu felulu, cu­ care străinii au cercatu in mai multe locuri a­lu abate in castrele loru.

Next