Telegraful Roman, 1863 (Anul 11, nr. 1-116)
1863-06-30 / nr. 53
catra espeditura. Pretiusu prenumeratiu lnei pentru Sabiiu este pe anu 7. fi. v. a. ear pe o jumatate de anu 3. fi. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si penu Sabiiu 30 Iiiniii, 1803. Inseratele se platescu pentru jiutda ora cu 7. cr. siculu cu litere liniei; pentru a doua ora cu 5% cr. s ' pentru a trei’a repetire cu 3', cr. v. Telegrafulu ése de doua ori pe septe L Misina: joi’a si Diminee a. — Prenume ! [rațiunea se face in Sabiu la espeditur'al |foiei; pe afara la c. r. poște, cu bani f'at'a, prin scrisori francate, adresate] 53. AAXLU XI. tru provinciele din Monarchia pe unu an 18 fl. era pe o jumătate de anu 4. fl. v. a. j I Pentru princ. silieri străine pe anu 120.1 Ipe */3 anu 6 fl. v. a. Ini Francisca Iosifu Rataiula , din gralî’a lui Domnedieu Imperatulu Austriei, Rege apostolicu alu Ungariei sî Boemiei, Rege alu Lombardiei și Veneției, alu Galitiei, Lodomeriei sî Illiriei, Archiduce alu Austriei, Mare Principe alu Transsilvaniei sî Comite alu Secuiloru etc. etc. Maritiloru, Veneratiloru, Nobililoru, Illustriloru, Spectibililoru, Generosiloru, Onoralîloru, Prudinsîloru sî Intielepsiloru, Iubitiloru Noștri Credintiosi ! In legătură cu rescriptulu Nostru regescu din 21 Aprile a. c., prin care am demandatu a se coneciamu diet’a iubitului Nostru Mare principatu Transsilvani’a pe 1 Iuliu a. c. la Sabiiu, Ve aducemu la cunoscintia sî sciintia iubitiloru Noștri credincioși , ca pentru diet’a acést’a am denumitu Comissaru alu Nostru impoternicitu r. dietalu pre credintiosulu Nostru, iubitu cu sinceritate. Consiliaru intimu sî Cameraru, Presiedinte alu Guberniilui Nostru transsilvanu, Locoteninte Maresialu campestru, Conte Ludovicu Folliot de Crenneville, proprietaru alu crucei militare pentru merite, cavaleru alu ordinului prussescu de corona, comandatoru alu ordinului celu alu wüirtembergelu de corona pentru merite, mare-cruordinului mare ducalu hessianu Filipu Generosulu, mare-cruceru alu ordinului de casa ducalu saxo-weimarianu, comandatoru alu ordinului portugisicu de turmeria sî spada, comandatoru alu ordinului toscanicu de S. Iosifu, alu doilea proprietaru alu regimentului de husari Printiulu Carolu de Bavari’a Nr. 3. Impartasîndu-Ve Voua iubitiloru credintiosi acést’a, Ve provocamu iubitiloru credintiosi, de a Ve pune cu mentionatulu Nostru Comissaru r. dietalu imputernicitu in contielegerea de lipsa, s’ a lu sprijini intru implinirea problemei sele in tóte si ’n flacare cu bucuria sî taria. Caror’a de altmintrea Ve remanemu propensi neschimbatu cu cesaro-regesc’a sî suveran’a Nostra mila si gratia. Datu in cetatea Nóstra capitala sî resiedintîala Vienn’a , in 15 luniu, anulu o mila optu sute si esedieei sî trei, alu gubernarei Nóstre alu cincispre diecelea. Franciscu Iosifu m. p. F. G. Nádasdy m. p. La preainalt’a propri’a demandare a Maiestății Sele C. R. Apostolice : Dimitriu Moldovanu m. p. Telegrama alu Iei „Hermannslätter Zeitung vereinigt mit~dem Siebenbürger Boten“ datu in Vienn’a 8 luliu, 5 őré 30 minute dupa ämédi; sositu la Sabiiu in 8 Iuliu, 7 őre 20 minute dupa amédi. Dupa „corespondinti’a generala“ sa se mai fia chiamatu prin preainalt’a resolutiune la participarea la diet’a Transsilvana, Georgiu Domzsa, fostu Jude regescu in Orastia, Iosifu Filisch proprietaru, Baronu Gerlitzi Cameraru, Grossz Consiliaru de Gubernu, Constantinu Ioanu proprietaru in Brasiovu, Lászloffy antiste o- 7>idanu in Gherla, Petru Manu Consiliaru de finantie, Contele Nemes, Baronulu Popp de Röhmstetten directoru de banca, Prepositulu capitulam Popp, Baronulu de Salmen, Fridericu Schneider oratoru in Sabiiu, Contele Thoroczkay proprietaru in Clusiu, Ștefana Ugron fostu Comite supremu, Iosifu Wächter din Sabiiu si Consiliarulu aulicu Iosifu Andrei Zimmermann. Domanii transsilvani intra ca alegerile dietaie. Datele alegeriloru de deputați pentru diet a venitóre partea cea mai mare au trecutu, sî de sî unele puține alegeri suntu inca in dereptu, totuși ne cam potemn trage socotél’a despre resultatulu loru. Asceptarile nóstre in privinti’acestui resultatu inca din capulu locului n’au fostu esagerate, pentru ca cunosceamu pedecile, ce stau in cale resultateloru neplinu multiamitare pentru Români; soleamu, ca noi n’avemu orasie sî ca ne lipsesce spre cea mai mare; dauna starea de midilocu cetatienésca; soleamu ca Românii de prin sasime preste totu suntu „gazde cam tinere“; soleamu in fine ca cărțile funduarie atâtu prin comitate, câtu sî prin scaune inca parte mare suntu neregulate, sî asla mostele cumperate de Români in anii din urma, inca nu suntu inscrise pe numele loru,— totu momente nefavoritare pentru noi. Mai luamu inca sî aceea, ca poporulu nostru reintrându acum dupa cinci sute de ani in viéti’a constitutînnala, nu va cunosce datorinttele sele, nu-si va sei folosi drepturile, nu va pute precalculi momentositatea urmariloru, ce voru isvori pentru elu din aceste alegeri pe veritoriu sî va da dreptulu seu altora séu de fric’a pedepsei séu de lacomia rerauneralîuiei. Cu tóte acestea vedemu, ca alegerile n’au esîtu tocmai in nefavórea Româniloru, de sî nu ne poturamu sî parte nu ne polemu esplică deplinu nici pana ’n dîu’a de astadi, cumu perduramu caus’a ’n unele locuri, unde castigarea eii ni se parea sigura, d. e. in Sacele, Abrudu, Rosî’a. Resultatele cele bune avemu de a ni le multi ami preste totu noua insîne, sî ele suntu unu documentu imbucuratoriu despre aceea, ca potemu déca voimu. Archiiereii nostri, ca cei ce au luatu initiativ’a prin cerculariele sele, si-au castigatu unu titlu nou la recunoscinti’a națîunei, sî déca dintre Români chiaru aru fi vreunii, cari sa se ’ndoiésca despre acést’a, întrebe numai pre contrarii noștri politici, cine si-a trasu crucea cea mai marcata prin socotela ? Preoții au intțelesu vocea Archipastorilorusei, sî cu putîne esceptîuni — câci unde este pădure fara uscaturi ? — si-au plinitu datori’a de părinți sufletesci, de patrioți credintiosi sî de Români buni cu tótu scumpatarea. Pe aceeași cale au mersu si inteliginli’a , carea au datu probe frumóse despre energi’a sî simtiulu seu cela bunu. Sî dîuarele române, cu nisce locuri de ’ntalnire sî conversare ale spiriteloru, au lucratu in armonia la opulu celu gravu, care este problem’a dîlei, sî tiuiturile cele neplăcute, ce s’au amestecatu câte odata in aceste acorde curate, ne place a crede ca vinu de la unu sau altu nesocotitu, sî nu de la ele. Portarea poporului in fine fatia cu stadiulu lui de cultura, cu trecutulu lui celu amaru, cu presintele lui celu transitoriu, cu deschinarile lui confessiunale, falia in fine si acést’a nu e de trecutu cu vederea — cu tempulu celu scumpu de lucru alu tieranului trebuie sa recunoscemu , ca fu demna de lauda. Poporulu românu au ascultatu de conducătorii sei, au alergatu la locurile de alegere, care adesea erau in depărtare de o da, ba avemu esemple despre muntenii noștri oieri, cari tempulu de câte o septemâna ’ntréga cu venirea, petrecerea sî re norcerea sau saeratu datorintiei, sî dreptului seu constitutiunalu, poporulu românu au simtîtu gravitatea actului, celu seversiesce prin alegere, sî s’au portatu amesuratu acestei gravități cu linisce, ordine sî trezvia; in fine a respinsu dela sine uneltirile de totu felulu, cu care străinii au cercatu in mai multe locuri alu abate in castrele loru.