Telegraful Roman, 1863 (Anul 11, nr. 1-116)
1863-08-01 / nr. 66
catra espeditura. Pretinsu premumneratiii f nei pentru Sabiin este pe nnuii 7. N. v. a.i cara pe o jumatate de anii 3. fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pentr Sabüii 1 Augustu 1803. IA provîncitîle dad Monarchia pe unu an , 8 fii era pe o jumatate de anii 4. fl. v. a. II Pentru princ. silieri străine pe anu 12 1.1 îpe '/, anu 6 fl. V. A. Inseratele se plateseu pentru I vntera ora cu 7. cK siruîu cu literei liniei, pentru doua ora cu 5V» ' pentru a treia repetire cu 3', cr. literei er. «1 r. v. I I Telegrafulu ese de doua ori pegeptes 1 mana : I rațiunea o'a si IimiV»«’c'a. — l’remme i se fare in Saliuli la espeditur’al sfoiei; pe afara la c. r. poște, cu banii /gat’a, prin scrisori fun iuale , f'tresate' XTM 06. AXULU XI. Cuventulu reg. Baritin din siedinti’a IX. dieta sa, înalta casa legislativa ! Cu pieptulu inaltu, cu inim’a batendu me vediu in positiune de a cuventu in sinulu unei case legislative, intru care parintîloru s str buniloru mei nu N-a mai fusta iertatu a intra. Cu peplulu inaltiatu si cu inim’a batendu me simlu a cuventu despre acea parte a preinaltului cuventu de Ironu, care se ocupa cu trecutulu acestei tieri, cum si despre proieptulu de adressa destinata a se așterne ca respunsu la acela cuventu, insa in acea parte, care de si pentru alții fórte usióra, pentru mine marturisescu ca e cea mai grea din lolu cuprinsulu preinnaltului rescriptu regestii. Acea parte o numescu eu ^terenulu is’.oricu“ seu dopa terminulu diplomaticu usitatu in acsta tiera is Diplom’a Leopoldina.“ Pusetiune cu totulu estraordinara acesta, intru carea me aflu cu Romaim transsilvanu, cându me apucu a cuventu in cas’a legislativa a acestei tieri despre terenulu istoricu, séu spunendu mai curatu, pentru terenulu istoricu s Sa traiésca, ceea ce sî simtu ca trebuie sa se intémple. Eu adeca amu temeiurile mele, pentru ca sa me temu, ca déca nu s’aru fi datu ocasiune si altoru romani a lua parte la lucrările comiisiunei de adressa, eara acum a curenta la raportare acest’a , ce se face in privinti’a proieptului adressei, acesta parte a ceratiunei transsilvane ar fi mai remasa intr’o întunecime, carea putea sa aiba urmari stricacióse totului. S’a aruncate adeca mi inteai odata intrebatiunea: Cum Se pate ca sa se mai afle vr’unu Românu transsilvanu, carele sa mai viseze a mai apera principiulu numita alu terenului istoricu s a se folosi de elu in partea sea. Asta este, Domnii mei! indata ce sub numirea de terenui istoricu aru inttelege cineva unu pamêntu, pre care au crescute sî s’au susținutu privilegiele asupritóre, séu mulu cu aceia pe carele s’a pastratusclavi’a civila, politica sî religionaria, atunci de terenu istoricu nu póte fi de locu vorb’a. Unu assemenea terenu insa e trasu de sub puióresi dela turntii prinpoterósele cuvinte ale Monarche tai cuprinse in nou’acea diploma, totu odata nimicite de totu pointele spiritualu tâmpului, intru care ne aflamu. Altu terenu istoricu cautu eu, pe care lu sî aflu. eara acel’a este: pamentulu, intru care dia cu osemintele strabuniloru nostri de 1750 ani. Mie ba Românu nu-mi este iertatu a trece acesta adeveru cu vederea in acést’a patria, despre carea sciu pré bine, ca seminții de seminții, generatîrii de generătîrii aci au trăitu sî au suferitu împreuna cu celelalte popóre colocuitore; aci au petrecuta versându-si sângele, sî aci voiesce sa petreacă in veacuri Sî in veacuri (bravo 1) Acesta terenu istbridu e sânt’a mea datorintia a ta apera, sî credu, ca sî totii ori bare alta Românu va simti in sine si asemenea datorintia. Privindu deci ióte acele divinte ale Maiestate! Sele Doniniitoriului nostru, pe care amu fostu atâta de norociti ale ceti in preainnaltulu rescriptu, atunci credut ca acea comisiune, cu alu cărei membru amu fostu alesu si eu, avu totu dreptate ca Sa priimeasca in unanimitate si principiulu terenului istoricu ca punctu de plecare la compunerea proiectului de adressa. — Spre a deraustra aceast’a mai de aprópe, fia iai iertatu, ca in locu de a enumera mai multe argumente, cum se dice, de acelea subtîri, sa me folosescu numai de o comparatiune. Trei frați încheia cu unu vecinu de bine voitoriu, Insa fórlé poternicu sî inlieleptu, unu felin de contracta, spre a fi asecurati in contr’a unoru dusmani multa mai tari de eatu ei toti 3 acela contracta insa se încheia din buna voia sî cu stegatura de a se tineá in poterea sa pe secuii inaintali. Prin reutatile tempurilor, cum sî pund orbulu destinu unu alin frate remânie afara sî lipsita de conditiuirile favoritóre ale acelui contractii. Acum insa vine unu tempu fericitii, in care ceialalti trei frați recunoscu in adeveru, ba acestui frate i s’a făcutu unu mare nedreptu.. Recunescendu aceast’a ii recunoscu totu odata dreptulu de fereditate la terenulu locuita cu ei dimpreună, observeza insa toti fratii, ca conditiunile sî postulatei *, care inainte cu 172 ani s’au pusu in aceld contracta numai corespundu cerintteloru tempului de fatia, totu odata sî acélu Principe. Domnitorul care e determinata tare sî vertosu a trai si mori pentru fericirea popóreloru sale, dechiara adeverata, ca intr’o epoca asta mare pentru noi nu mai póte sî tiu vrea a confirmă acelu contractu ici starea sî pre lângă conditiunile cele vechi, provoca insa pre toti frații, ca sa se invoiesca in concordia la incheiarea unui contractu nou, statoritu pe temeli’a cea vechia, sî după ce au rectificate intre sine totulu, sa lu subscriemu spre sancțiune acelui părinte potefrtiou, ai cărui nimatori incalu vom subscrie sî intari din secuii in secuii (bravo 1— Si agun ’ a, forte btee.) Deci dara, Domnii mei onorat’a comissiune elaboratoire de adressa nu s’a genatu intru nimicu a dîre , ca stâniu pre terenulu diplomei Leopoldine. Prin acést’a nu sa pututu duce, ca priimimu totu cuprinsulu sî tóte punctele diplomei Leopoldine, nu s’a pututu din caus’a, că iu tem putu de fatia s’au schimbatu impregiurarile, im s’a porntu, sî pentru ca partea cea mai mare a aceloru puncte apucase a se schimba in cursulu acestoru 2seculi prin bun’a invoiela a representantîloru acestoru tieri, ceea ce asi putea adeveri prinnu mare numeru de documente autentice. Diplom’a Leopoldina s’a încheiata intr’unu seculu si tempu de totu turburata; in midiloculu unor resbóie cumplite sî barbare—barbare dîcu pentru ca acele se portau cu barbarii, —prin urmare a fostu preste potintia ca o afacere de atât’a importanta, precum« este asigurarea drepturiloru unei tieri, sa se tracteze cu destula luare aminte si grija, din care causa inșii representantii de atonei ai tierei indata in alu doilea anu au cerutu modificarea sî relative desfiintarea puncteloru I. III. sî IX. — Au venita apoi teritorii ca acelea, unde iarasi asia numitele staturi sau ordine, ca corpuri legislative rugandu-se pentru sanctiunarea din nou a diplomei Leopoldine, lămurite au adausa, ca numai din lips’a tempului se intempla, ca diplom’a nu se reformea cu totulu, sî ca acumu de odata sa se intaresca in testate vechiu. Cutate suntu cuvintele legei din 1791. Articubulu I. „Nos quoque non deluturos postulata nostra publica, juxta seriem punctorum diplomats Leopoldini illis, truae post emanationem hujus diplomatis cum statuum consensu intervenerunt, mutationibus conformiler elaboranda, abtissiune confirmation quantodius substernere et juxta dacc renovationem benigni diplomatis leopoldini eo modo solicitare, utilted in posterum quoque per successores ex augusta domo principes toties quoties ante eorum in regem Ungaria coronationem de novo extradetnr, deponendo que regio stramento pro futura Transsilvania ratione conservationis legum suarum municipalium etc. Cum ca in 1791* nu s’a pututu ocupă corpulu legislativa alu tierei cu unu lucru atâta de importante, atâta de greu,