Telegraful Roman, 1865 (Anul 13, nr. 1-102)
1865-07-15 / nr. 55
Telegrafulu e»e de doua ori pe septe i man: joi’a ai Duminec’a. — Prenume-1 rațiunea ne face in Sabiiu la capeditur’a [ loiei pe afara la c. r. poate, cu bani gat’a prin acrisori flancate, adresate catra capeditura. Pretinsu prenumeratiunei pentru Sabiiu este pe anu 7. fl. v. a. car’ pe o jumetate de anu 3 fl. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei ai pentru provinciele din Monarhhia pe unu anu 8 fl. era pe o jumătate de anu 4 fl. v.a. Pentru princ ai tieri străine pe anu 12 , pe, anu. 6 fl. v. a. Inseratele se platescu pentru I intera ora cu 7. cr. siculu cu litere I mici, pentru a doua ora cu 5 V2 cr. si pentru a treia repetire cu 3 V. cr. v. a. Rfc 55. AMPLU XIII. Sabiiu, in 15)27 Juliu 1865. „Siebenbürgen und die österreichische Regierung in den lezten vier lahren“. III. (A se vedé nr. 41 sí 50 din „T. R.a) Cap. V. analiseza miscarile nationale sasesci ^in tempulu mai nou. Autorulu brosiureidice, ca Sașii până la inceputulu seculului presinte au avuta constitutiunea loru municipala — o institutiune din evulu mediu, cu care-si poteau ei apera libertatea in contr’a tuturoru atacuriloru. Dara lipsindui natiunei sasesci unu elementu tare si independinte (cum aru fi o aristocrația ruginita). Sașii au cadiutu jertfa burocratiei sele celei impuse unilaterale din partea regimului prin punctele regulative dela a. 1805. Si asta astadi factorulu principale alu Sasiloru e burocrati’a loru, pe candu ei aru trebui sa-si caute mantuiatia cu totulu in alti factori,— adeca aru trebui sa-si’ caute tovaresi din acele națiuni ale tierei, cari că sî Sașii au de lipsa sa-si apere drepturile sî pretensiunile cele eredîte din trecutu sî eredînde sî pe viitoriu, cu cari singuri voru po’a infrena elementele cele noue (pe Români), ce cerca a-si face drumu peste ruinele trecutului. — Cu alte cuvinte : Sașii sa innoiésca uniunea celoru trei națiuni de la 1437 in contr’a blasfematiloru de Români.— Dara — dorere striga pamfletistulu— ca burocrati’a lasa in locu sa-si aduca aminte de acesta detoritia conservativa a naliunei loru, ea si cauta mantuiatia numai in regiraulu austriacu, esploatandu antipati’a acestui’a in contr’a naliunei magiaro-secuie. Iata cum a purcesu burocrati’a lasa in asta privintia. După dou’a cea memorabila din 20 Octobre 1860 si intre Iasi s’a stimilu rivn’a cea nobila d’a se retrage iara in meliiulu vechiloru sele privilegie. Pentr’aceea Baronulu Kemény si Contele Miko au sî mijlocitu ordini catra Br. Salmen sa restituie Saxenlandulu imbracatu si incalttatu cum s’au avutu ininte de 1848. Dara cum a resplatitu buroerali’a lasa marinimitatii aristocratice din Ardelu ? Asia ca dens’a a aruncatu cu petri in contr’a celor’a ce le-a datu pâne. De aci incolo— pamfletistulu nostru tine o eremiada catra Iasi, insirandu-le cu deameruntulu pecatele,— adeca cum ei— in locu sa priimesca legile din 1848— mai bucurosu s’au alaturatu la diplom’a din 20 Octobre si patent’a de Februariu — in locu sa restituie pe cuviosulu Verbőczy dimpreună cu mostele aprobateloru si a statuteloru sasesci, au adoptatu mai bine legile austriace ; — in locu se restitue uniunea celoru trei națiuni dela 1437. ei au așternutu Maiestății Sele unu planu, ca cum s’aru pote esecuta egal’a îndreptățire a națiunei române, si alte asemene bazaconie. Cu unu cuventu — in locu sa se impreune Sasii cu magiaro secuii spre sugrumarea Româniloru, ei s’au intovarasîtu cu acesti’a, ca sa prapadésca pe Magiari sî Secui.— După aceste discriminare cum trece la cap. VI, ca sa parece sî mișcările naționali intre Români. Dlui intre alte multe adeca dice : Candu s’a fostu desvoltatu sistem’a politico-natiunale a Ardeiului cu trei națiuni sî patru confessiuni recepte, fiii națiunei române se bucurau totu de acea libertate individuala, de care se bucurau sî Ungurii sî Secuii. Pentru ca nobilulu românu era asemenea indreptatîtu, ca nobilulu magiam sî secuiu, eara iobagiulu unguru asta de neindreptatîtu ca sî celu românu,— de sî nu e de negatu— dice elu— ca libertății Româniloru i lipsea acelu centru politico-natiunalu sî religiosu, pe care la aveau celelalte națiuni, si ca sarcin’a iobagiei ca de pre tieranulu românu mai apasatu ca pe celu magiaro-secuiu. — Pe candu asiadarau legile din 1848 au prochlamatu egal’a îndreptățire a tuturoru locuitoriloru tierei, prin ^aceea s’a data sî Românului totu, ce se pote da unui cetatiénu liberu de statu. Recunosce insa, ca numai intr’o direcțiune nu s’a pututu desYolta acésta egalitate de dreptu pentru Români, sî acést’a privesce la punctulu limbei. Egalitatea de dreptu a limbei— oice eîu— nu se póte denega nici Românului, numai aceea nu póte lua o dimensiune, ce aru pote periclita statulu. Intre mai multe limbi ale tierei un’a trebuie sa aiba întâietate, adeca sa fia stăpână. Acesta antaietate nu se pote concede nici limbei române, pentru ca acesta limba e o limba prosta sî neculta, dara nici celei germane, pentru ca ast’a e limb’a celei mai mici parti a locuitorilorutierei,— ergo— sîigitur— numai celei magiam, pentru ca acest’a e destulu de cultivata sî o cunosce mai totu omulu cultu din tiéra. Dupa ce astadara prin legile din 1848 s’a fostu enuciatu enunciatu egal’a indreptatîre peste totu, aru fi trebuitu sa urmeze numai aceea, ca despre o parte sî Românii prin liber’a loru activitate sî sub garanti’a statului sa-si formeze acele centre natiunali sî religiose precum sî tote acele institutiuni a libertaliei individuali, care-i lipsea, fara despre alt’a, ca sa se caseze totudeodata tote acele prerogative natiunali sî religiose, ce impedecau desvoltarea libertalii individuali. Asiadara — conclude elu — mișcările Româniloru după intrarea in viatia a legiloru din 1848 aru fi trebuitu sa se restringa numai la efeptuirea egalei indreptatîri a limbei loru atâtu in vieli’n sociala privata câta sî in stătu. Mai multu nu poteau ei pretinde fara periclitarea statului. Sî totusi regimulu austriacu, in urma diplomei din 20 Octombre 1860, in locu sa sustîna vechile institutîuni, sî legi ale tierri, au facutu si mai mari concessiuni Româniloru. Cu acestea statulu e periclitatu, pentru ca națiunea româna nu se multiumesce nici cu atât’a, ci ea nutresce tendintie, ce mergu sî mai departe, sî ca prin buntogarasiele demagogiloru ei au sî datu semne, ca Românii nu se voru odihni, pan’ nu si voru ajunge scopulu. Este invederatu — dice autorulu— ca ultim’a loru tîntae daco-rumanismulu. După desfiintiarea dietei unguresci agitațiunile române au luatu o dimensiune sî mai lata, ceea ce nici nu se potea altfelu ascepta dela unu poporu rude sî necioplitu cum e Românulu, si dela unu regimu care esploateza asta circumstantia spre folosulu seu. Cești din urma 15 ani au aflatu pe națiunea româna in cea mai miserabila stare a culturei, pentru ca ea d’abia nimeră la un’a până la doue sute de individi — capabili macaru de a citi sî scrie. De aceea tóta viéti’a politica a Româniloru se manifestă numai in servilismulu capiloru ei bisericesci, sî a vr’o câtoru-va demagogi, ce conducă o masa primitiva de poporu prin totu feliulu de promissiuni comunistice. Si toti acești factori n’aru fi pututu fi asta de periculosi fara conlucrarea regimului. Regimulu adeca a favoritii pre acești factori prin aceea , ca le-a datu o organisatiune, prin care ei sa devină in stare de a pute atacă mai cu energia sî efectu interessele publicepolitice. Elu se uită odiehnita, pe candu Românii si formau congresse, comitete, deputatiuni sî adresse natiunali, sî se bucură vedendu ca Românii si aroga o potestate revolutionaria spre a ataca unitatea sî maiestatea statului. Ca sa-si ajunga ultimulu loru scopu, demagogii români a pusu doua lucruri in lucrare : 1) De a castgă in fapta câtu se póte mai mare terenu politu pentru națiunea româna 2) De a-si castiga in dieta Ardelului cea mai posibila prevalentia, si asta a-si asigura legalminte terenulu eluptatu. Spre ajungerea punctului d’antâiu eră de lipsa, ca prin ordinaciuni mai înalte, sa se tatresca intrebuinitarea limbei romanesci in afacerile publice, fara oficiolalele sa se umple eu