Telegrafulu Romanu, 1866 (Anul 14, nr. 1-103)
1866-10-09 / nr. 80
cugelu ale face cu armat’a intréga, cautându unu locu pentru esercitiele militarie, care avu o rolatorte insemnata in tempulu resbeleloru de eliberare si unde înainte cu cu 50 de ani armat’a serbesco, avendu lipsa de cele mai necesarii, numai prin virtutea ei , condusa de tatalu meu, si a castigatu o corona de nemurire; iara noua ni-a lasatu unui l ocu sacru, care ne incaldiesce sî mai tare , animele nóstre. Domnii mei , oficieri sî militari ! Multiumitu cu propășirile n vóstre de pana acum, de cari tocm’a avut norocire a me convinge, ve esprima fericintea sî parintésc’a mea multtumire. Totu odata insa vrezu in acea sperantia si credintia, ca spiritulu D vóstre militariu , va corespunde insumniteloru , cu cari eu nu stim crutiatoriu, candu e vorb’a de îndeplinirea organisatiunei armatei , si la revederea cea mai de aprópe mi se va da ocasiune sa vedîcu : Ve mult iaraescu soldatiloru 1 nu me amu instelatu in așteptările mele . Serbi’a e mandra cu voi 1 Sa traiti ! Sa ne revedemu in buna sanetate !“ Inmiitu resună „ipak“ sî „zivio“ din gurile militariloru, cari după aceea s’au reintorsu la trebile loru cetatienesci. Din corespundintia se vede mai departe ca representantulu României la curtea Serbesca, Ioana Cantacuzino si-a datu acreditivele sele. Barbatulu acest’a se dice ca e bine alesă, avendu calitatîle diplomatice, carii inlesnescu a cuprinde pe deplinu missiunea sea. Din Constantinopole se telegraféza , ca o scrisóre verbala, carea esprima oficialu recunosterea Principelui de Hohenzollern, s’a trimisu la Bucuresci. Principele se astepta acolo. Cu acést’a aru fi delaturata diferinti’a.— Sinodulu grecescu au recunoscutu independintia bisericei române. Din Romani ’a afiama ca joi era sa plece Domnitorium la Constantinopole. Revista diuaristica. In o corespundintia a I. „Taga Böhm.“ cetima urmatorele : „In privinti’a deslegarei definitive a cestiunei constitutionali sen in privinti’a conducerei celei mai de aproape actiuni parlamentarie, nu are inca nici clu de Majlath nici d. conte Belcredi unu programa positiva. Amendoi domnii simpatiseza intr’aceea, ca le place sa lasse sa vina lucrurile, ca sa afle in positiune si intiuita. Daca o asemene positiune se pote numi destulu de asigurata, ne-amu indoi. Precum se scie sistem’a austriaca de fortaretie nu au pututu tine peptu in resbelulu modernu. Pentru ca , lucru de miratu, noi amu trebuitu «a desiertamu cuadrilatur’a italiana, in pace, fara de a o fi aperatu după cum s’aru fi cadiulu. Ministeriului inca i-aru pute umbla asta cu positiunile sele după sianiiuri. Noi puternu dintr’odata sa audîmu de predarea portretulul, Inca înainte sa fia vorb’a de o lupta. iin care direcțiune va fi metamorfos’a nu este decisa. Desî „„Schweitz Cor.“ anuntia, ca Arhiducele Rainer este alesă de urmatoriulu lui Mensdorff sî in legatura cu acestea vrea sa scia de conferintie însemnate in privinti’a politicei interne. In conferintiere aceste se susține impacarea cu Ungaria, de principiu neclatitu si consântîtu prin readunarea dietei unguresci. „Presse“ dela 17 a. c. dire-Pre candu contele Belcredi, după tote câte se potu vede, este ocupata cu pregătirile pentru acțiunile de statu in Ungari’a , iaru representantii regatului (Ungariei) raciîmati pe dreptulu loru celu bunu, cauta cu o liniste impunatóre la desvoltarea lucruriloru in diet’a cea mai de aprópe , se inmultiescu nevoile imperiului. Fói’a imp. d. 1. publica cu incetulu prescrieri despre punerea in lucrare a legiloru finantiale, care s’au emisa in momente de celu mai mare periculu, sî mai ca se aru pare, ca ministeriulu după restaurarea pacei vrea sa se folosesca de mijlócele finantiale ale imperiului pana la estrem’a marg ne trasa de acele legi. Déca sub asemenea impregiurari nu se mai audu numai plângeri singuratice, ci din tóte pârlîle incatrau ne intorceau — s’ adeca nu prea tare, sub press’a austriaca,— candu se vede fiacare ameninttatu sî pagubitu in interesele sele, mai avemu causa de a ne miră. Unu descuragiu generalu au ocupatu spiritele sî prospectele de dîle mai bune se departeza cu atât’a mai tare, cu câtu fapt’a mantuitóre e mai neaperatu de lipsa. In „Albin’a“ gasimu urmatórea coresp. din Ciacov’a dela 27 1. tr.: Stimate domnule Redactoru Astadi in comun’a Ciacov’a convenindu mai multi preoți sî invetiatori din Protopopiatulu românu gr. or. alu Ciacovei , domnulu administratoru protopopescu , prea zelosulu fiu alu naliunei nóstre, Ioane P. Seimanu, cu inima sî cu sufletu plinu de bucuria, celoru ce au fostu de fatia le publică cerculariulu Uustr. Sele, neobositului domnu Episcopu alu Caransebesiului loan Popasu, prin carele s’a mandatu clerului românu gr. orient., ca in viitoriu sa se Una rugăciuni câtra Dumnedieu in S. biserici pentru Alessandru Nedelco si soti’a lui Ann’a, cari tóta averea iori in suma cam la 40,000 fl. v. a. au binevoitii a o jertfi pre aslariulu dubeei nóstre națiuni, testandu susu amintitii pre nobili funoal dri averea loru , pentru creșterea tineriloru orfani români gr. or. Acésta fapta pré demna de lauda, venindu la cunoscinti’a celor’a ce au fostu de fatia, a umplutu inimile tuturor’a de mângâiere si de bucuria, siratindu vertosu fia care, ca Dumnedieu candu fericesce unu poporu, vérsa din necariulu seu celu pliau de bunatati daruri sânte in inimile fiitorului, prin cari daruri, se sântiesce launtrulu loru, i face sî i misca apoi a fi plini de virtuti nobile, jertfindu-se fie-care, pentru luminare sî civinisare , sî prin aceste pentru marirea sî fericirea lui. Provedinic’a divina binevoi a se indura spre poporulu nostru românu, candu misca inimile amintitiloru pre nobili fundatori, a face acesta fapta filantropica , prea demna de lauda, sî prea nobile. Dumnedieu dara, după voi’a lui cea atotuputerica sa se îndure a le dărui viétia lunga sî fericita ambiloru prea nobili fundatori. — Dumnedieu dupa voi’a lui cea înalta, sa daruiasca viétia lunga sî fericita, sî ilustr. Sele D. septemvir Simione Popoviciu, carele s’a sirguitu, s’ a binevoita a mijloci, sa se faca fapt’a acest’a, producatóre de fericire sî mângâiere, pentru fiii orfani români gr. or., sî prin acesti’a apoi marirea sî fericirea dulei nóstre națiuni. — In fine, ambiloru prea nobili fundatori Alessandru Nedelco si soți’a lui Ann’a, pentru prea nobilele loru fapte, cu fiiasca devoțiune in publicu pentru toti, fiii orfani le esprimu cea mai pre multiumire. — Nicolae Nicolaeviciu, supremu docente românu in Ciacov’a. Bata numitulu cerculariu . Multu On. D. Adm. protop. Ioanu P. Seimanu in Ciacov’a. Copia nr. cons. 1284/1866. Multu Onorate Dle Administratoru protopopescu Prea iubitulu barbatu alu natiunei române sî zelosulu credinciosu alu bisericei nóstre dreptu maritóre române resaritene, D. Alessandru Nedelco, cetatiénu sî proprietariu in Pest’a, împreuna cu multu stimat’a i socia Ann’a , născută Hauptman, au stalonitu nerevocabilu a consacră prin testamentu, după reposarea Dloru, tóta averea loru cea însemnata, aprópe la 40,000 i. v. a. spre infiintiarea unui institute in orasiulu Lugosiu pentru crescerea prunciloru gr. or. români seraci. Unu esemplariu alu acestui testamentu de mare pretiu , tramisu mie, s’a sî depusu la păstrare in archiv’a diecesana episcopésca spre inventuale folosire oficiósa. Deci dandu-ti sî multumn. DTare in cunoscintia acésta scrie imbucuratóre vinu totodată a-ti impartasî, ca consistoriulu nostru diecesanu, adunatu astadi in sredinti’a estraordinara, a hotaritu a a se aduce cea mai ferbinte multiumita in numele intregei nóstre Eparchii atâtu nobililoru fundatori Alessandru sî Ann’a Nedelco, câtu sî Ilustrutatiei Sele Dlui Septemvir Simionu Popoviciu, ca prea demnului mijlocitoriu alu acestei fundatiuni , cu acelu adausu, cu numele mariniraosiloru fundatori sa se pomenésca la S. jertfelnicu in vecii veciloru in tote SS biserici ale diecesei nóstre, pana candu se voru afla nobilii fundatori in viétia intre cei vii, iara după reposarea loru intre cei morți. In intielesulu acestei hotariri Multu On. Dta primesc însărcinarea a îndrumă pre preoțîmea parochiale din districtulu Multu On. DT ale sa se petreca in diptichulu (pomelniculu) viitoru alu respectivei S. biserici numele Alessandru sî Ann ’a sî sa le pomenésca la tóte sântele slujbe ddicesci ; ear după trecerea nobililoru fundatori din vietia (ceea ce se va notifică la tempulu seu) sa-i petreca in diptichulu reposatiloru sî preotîmea sa urmeze cum sa aretatu mai susu. 1856. Din siedinti’a consist,tînutu la Caransebesiu in 22 Septembre Episcopulu diecesanu. Ioanu Popasu m. p. Principatele române unite. Bucuresci, 1/12 Octobre. Vediendu cine-va cele ce se petrecu prin cluburile rosiiloru sî prin adunările loru, duse de sine , societati ale amiciloru constitutiunei, nu pote sa nu se desguste sî sa nu strige cu indignatia , iera cum intielegu acești omeni, cari din nefericire au condusu până astadi trebile tierei sî opiniunea publica , iata cum intielegu acești liberali sî patrioti nec plus ultra, drepturile cetatieniloru sî libertatea de opiniuni ! iata cum intielegu acești plapomari ambitioși, acești perturbatori de meseria interesele patriei sî iata pentru ce, camerile trecute nu faceu nimicu, sî interesele natiunei suferiau in stagnatiune, caci nu vedemu din partea representantîloru tierei decâtu numai dispute sî certe de portfoliu. Vedia acum sî convinga-se alegatorii odata pentru totudeuna, in mânile cui trebuie sa incredintie die mandatulu de deputatu sî interesele patriei. Dispute sî certe, urlete sî vociferăm insulte sî calumnii, gionturi, imbranceri sî bakai, iata ce s’a petrecutu prin adunările rosiloru, iata cum scru Floru sa useze de libertățile ce ni s’a acordatu