Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)
1867-01-22 / nr. 7
Sabiiu, in 22 Ianuariu (3 Febr.) 1867. itru provinciele din Monarchia pe imn ana 18 fi. era pe o jumătate de anu 4 fi. v. n. j Pentru princ. si tieri străine pe anu 12 , pe "j "nr. 0 fi v. a. ( Inseratele se platescu pentru intera ora cu 7. cr. sirulu , pentru a dou’a ora cu 6 *<, cr. si pentru a trei’a repetite cu 3V, cr. v. a. Telestrafulu e«e de doua ori pe septemana : joi’a si Dumineca. — Premmieratiunea se face in Saluiu la espeditur’a foiei pe afara la c. r. poște, cu bani gat’a prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiusu preimmeratiunei pentru Saluiu este pe anii 7.1. v. a. car’ pe o jumetate de anui 3. fi. 50. Pentru celelalte parti ale Transilvaniei si pen NTM 5. AMIA XV. Dîu’atunci Ianuariu 1867. Luni 23. Marti 24. Mercuri 25. Joi 26. Vineri 27 Sambata 28. Marti 31. Inceputulu : PROGRAMA despre ordinea esameneloru sem I. 1866/7 tînande cu elevii Institutului pedagogico-clericale alu archidiecesei greco-orientale in Transilvani’a, înainte de a medi din Pastorala, Clericii an. III. Morala, Cler. an. II. Istori’a bisericesca, Cler. an. I. Pedagogi’a, Cl. an. III. si Ped. an. II. Besegelic’a, Cl. an. II. Drepturi canonic», Cler. an. III. Dogmatic’a, Cler. an. I. la 9 ore Sabiiu, 7 Decembre 1866. După amedi din Gramatica, Pedagogii an. I sí II. Computu Ped. an. I sí II. Essegetic’a Cler. an. 111. Istori’a sî statistica, Fed. an. II. Inlrod. in S. Scriptura, Cl. an. I sî II. Geografi’a Istoria, Ped. an. I sî II. Mărturisire» Ort. Istori’a bis., Ped. I sî II. Ia 3 ore. Cestiunea orientale. Acesta cestiune este pré deju discutata sî vorbita, decâtu sa o trecemu si noi numai asta cu vederea , ba o amu pomenitu sî noi in deosebite rânduri in espunerea eveneminteloru politice. Ce este asta dara cestiunea orientala ? Luandu-ne după cuvinte apoi o amu pute respunde sî asta: „intrebarea resaritena“, sau si mai populariu dîsu: „trebile din pârtîle resaritului Europei“ se intilelege trebile politice. Ni se nasce insa o alta întrebare si adeca, ca unde face acesta resaritu, sau mai bine unde se incepe, si déca seimu acest’a mai vine întrebarea : candu ducemu cestiunea orientala, putemu sa ne oprimu numai la marginile resaritene ale Europei ? si deca trecemu aceste margini, unde sa ne oprimu ? Bata o gramada de întrebări din o întrebare si ince nici unu respinsu pana acum. Desi cestiunea, sau afacerea asta numita orientala s’aru pare ca e o afacere localisata in porientulu Europénu, ea in totalitatea ei cuprinde cu multu mai multu. Ea candu aru capela adeveratulu ei nume s’aru paré chiama „cestiunea universala“ adeca a lumei întregi. Adeverulu acest’a nu póte afla cineva din acea impregiurare, ca de câte ori acesta bosa cronica a politicei, devine mai acuta, simptomele ei se simtu nu numai in orientu, ci sî in occidentu (apusu) afara de „fericir’a“ Spania, carea in nepasarea ei s’a inaltiatu presto, séu mai dreptu s’a coboritu sub tóte cestiunile generale europene. — Acum aru si a se determina tempulu de candu s’a inceputu acea cestiune orientala ? S’ in privinti’a acést’a domnesce mare nesicuritate. Nu scie omulu sa merga până la tempurile cruciatiloru inapoi, séu până la acelu Paleologu (imperatu bizantina), carele cersia in desieriu, cu resemnarea de credinti’a sea, ajutoriu dela curtea din Rom’a sî prin acést’a dela occidentu, séu până la ocuparea Constantinopolei in an. 1453 de Mahometu alu II, séu póte sî de mai incóce, de candu adeca au inceputu occidentulu europénu a cunosce , ca islamismulu nu are putere de viétia sî ca déca nu l’a pututu frânge si scote afara din Europ’a armele crestiniloru neintielesi, acum se va mistui elu insusi pre sine si de sine. Noi credemu ca labirintulu acest’a de întrebări nu ne impedeca de a ajunge la scopu, déca mai înainte de ,tóte ne fixâmu unulocu, carele este ossi’a asia dîcendu pre lângă care se inverte acesta întrebare raomentóla numita orientala. Loculu acel’a si are punctulu seu centralii Constantinopolea séu Tiarigradulu, apoi vine alu doilea cercu mai largu imperiulu otomanu séu asia des’a imperati’a turcésca cu diferitele—i popóre , apoi tierile séu staturile, cari o incurgiura pre acést’a. Constantinopolea numita sî Rom’a noua , este chei’a lumei. Ea e asiediala pre malulu stângu alu Bosforului, mai acolo, unde acest’a se inmpreuna spre resaritu cu marea negra sî spre apusu cu marea marmora, dela carea totu spre apusu se continua canalutu dardaneleloru până in Archipelagulu grecescu sî de aci incolo in marea meditierana. însemnătatea acestei situatiuni devine sî mai însemnata, daca cugetamu, ca Bosforulu sî marea negra e puntea cea mai naturala sî cea mai sigura spre Asi’a mica sî Asi’a propria, Arhipelagulu sî marea meditierana calea cea mai potrivita spre Egiptu sî spre Afric’a, iara cu deschiderea canalului dela Suez chiaru si spre Indi’a si gurile dunărei, celui mai insemnatoriu alu Europei ce se varsa in marea negra, cale naturala deschisa spre Europ’a centrala. Deceniu de Europ’a centrala, caci pentru cea occidentala suntu portîle marei mediterane, precum marea adriatica, carea porta naile pana la Veneti’a si Trieste, marea meditierana cu diferitele sinuri cari inlesnescu descărcarea nailoru, la Tarento si Genu’a (pentru Itali’a), la Marsili’a sî Toulon (pentru Franci’a) s. a. m. d. până la oceanulu atlantica, carele se afla intre Europ’a , Afric’a si Americ’a. Din aceste schiti mai póte vede ori cine , ca Constantinopolea in o mâna puternica aru trebui sa faca epoca noua in istori’a popóreloru, aru trebui sa dea o directiune noua comerciului , asta după cum a datu caderea Constantinopolei la 1453, direcțiunea aflata de Cristofu Columbulu la 1492, carele cautandu altu drumu spre Indi’a au aflatu Americ’a. Puterile cele mari europene, cari se intereseza atât’a de imperiulu turcescu, au asta dara impregiurarile aceste dinaintea ochiloru. Fia-care din ele se teme de celelalte, ca sa nu puna mana pre acestu punctu insemnatu , pentru ca in momentulu , candu s’aru i.templă asia ceva, celelalte aru fi amenintate cu perire , séu cehi putînu cu impilire. Venimu la alu doilea cercu, la imperiulu otomanu séu turcescu sî ne restringemu mai multu la partea cea européna. Acest’a are o forma patrata. La media dî la radîma de Bosforu, marea marmora, Dardanele, Archipelagu sî Greci’a libera ; la apusu de merea adriatica si Austri’a ; la media nopte de Austri’a, Serbi’a, Romani’a sî la resaritu de marea negra. Poporele ei suntu turcii in massa mai mare in Rumeli’a, carea provincia e mai aprope de Constantinopolea, Grecii si Macedo-românii in provinciele de média-diarnautii in partîle apusene da média dî ; slavii (Brzegovini , Bosniaci , Croați si Bulgari,) mestecati cu macedo si daco-români , in apusulu de media-nopte sî la media-nopte a imperiului. Sa observamu, ca populatiunile aceste creștine suntu cu multu mai numerose decâtu turcii, cari nu făcu nici a trei’a parte din locuitorime. Din espunerea marginiloru cunoscemu numai nisce vecini neînsemnați pana acum înaintea diplomatiei europene, luanda afara pe Austri’a. Intelegenm asta dara sub vecinii neînsemnați pre Greci’a, Serbi’a sî pre Romani’a, pentru ca desî cesta din urma si sc iu câștigă respectulu drepturilerusele in evulu mediu, candu turcii erau groza Europei , candu tóla crestinetatea occidentala nu au pututu frânge pre turci sî nu iau pututu impedeca a nu străbate pana la Vien’a;— ea (Romani’a) ingenunchiata (numai mai tardîu) de coruptiunea fanarului, fu adusa acolo , de era privita până de un adule de Europ’a , de o parte intregitoria a imperiului otomanu. Serbi’a trebuie sa sufere sî abi iu punctele cele mai însemnate ale tierei garnisóne turcesci; e asia dara o tiera numai pre jumetate libera. Vecinii precari pentru insemnetatea loru ii putemu pune asia dara in alu treilea cercu alu cestiunei orientali suntu : in Europ’a Austri’a sî Rusi’a; (si acum putemu dîce sî de Itali’a) afara de Europ’a aru fi Persi’a sî Egiptulu. Dintre vecinii acești raaii insemnati insa nici unulu nu a desvoltatu atât’a staruintia că Russi’a , acum mai de doi secuii incece, spre a se pune in po sessiunea Constantinopolei. Dipiomati’a apuséna a intielesu insa de multu pericululu cei amenintia din acesta staruintia sî asta a silitu in diferite renduri pre puterea acésta mare a resemna de plăcerea ei. Diplomati’a apuséna a vediulu pericululu pentru civilisatiune siindustri’a apuséna, pentru care are pietre asia de bune in orientu sî din acestu motivu a pusu in miscare legiunile franco-englezo-sardo-austriace la 1854, a inlaturatu inundatiunea „panslavistica“ a jumetatiei resaritene din Europ’a, s’ a incisu Romani’a intre Austri’a sî marea negra. Cu acest’a s’a facutu inceputulu dela inceputulu deslegurei cestiune orientale: pre câmpurile Crimeei sî înaintea Sebastopolei, cu arm’a, sî in Romani’a (respective in conferinti’a dela Parisu) cu péna diplomatica. De candu s’a statorntu la 1856 unu nou ecuilibru européan cu cele tocmai espuse, acestu ecuilibru sau drepta cumpena s’a mai smintitu putina.