Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)

1867-01-22 / nr. 7

Sabiiu, in 22 Ianuariu (3 Febr.) 1867. i­tru provinciele din Monarchia pe imn ana 18 fi. era pe o jumătate de anu 4 fi. v. n. j Pentru princ. si tieri străine pe anu 12 , pe "­j "nr. 0 fi v. a. ( Inseratele se platescu pentru intera ora cu 7. cr. sirulu , pentru a dou’a ora cu 6 *<, cr. si pentru a trei’a repetite cu 3V, cr. v. a. Telestrafulu e«e de doua ori pe septe­­m­ana : joi’a si Duminec­a. — Premmie­­ratiunea se face in Saluiu la espeditur’a foiei pe afara la c. r. poște, cu bani gat’a prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiusu preim­meratiu­­nei pentru Saluiu este pe anii 7.­­1. v. a. car’ pe o jumetate de anui 3. fi. 50. Pen­­tru celelalte parti ale Transilvaniei si pen NTM 5. A­MIA XV. Dîu’a­tunci Ianuariu 1867. Luni 23. Marti 24. Mercuri 25. Joi 26. Vineri 27 Sambata 28. Marti 31. Inceputulu : PROGRAMA despre ordinea esameneloru sem I. 1866/7 tînande cu elevii Institutului pedagogico-clericale alu archidiecesei greco-orientale in Transilvani’a, înainte de a medi din Pastorala, Clericii an. III. Morala, Cler. an. II. Istori’a bisericesca, Cler. an. I. Pedagogi’a, Cl. an. III. si Ped. an. II. Besegelic’a, Cl. an. II. Drepturi canonic», Cler. an. III. Dogmatic’a, Cler. an. I. la 9 ore Sabiiu, 7 Decembre 1866. După amedi din Gramatica, Pedagogii an. I sí II. Computu Ped. an. I sí II. Essegetic’a Cler. an. 111. Istori’a sî statistica, Fed. an. II. Inlrod. in S. Scriptura, Cl. an. I sî II. Geografi’a Istoria, Ped. an. I sî II. Mărturisire» Ort. Istori’a bis., Ped. I sî II. Ia 3 ore. Cestiunea orientale. Acesta cestiune este pré deju discutata sî vorbita, decâtu sa o trecemu si noi numai asta cu vederea , ba o amu pomenitu sî noi in deosebite rânduri in espunerea eveneminteloru politice. Ce este asta dara cestiunea orientala ? Luandu-ne după cuvinte apoi o amu pute respunde sî asta: „intrebarea resaritena“, sau si mai populariu dîsu: „trebile din pârtîle resaritului Europei“ se intilelege trebile p­o­­l­i­t­i­c­e. Ni se nasce insa o alta întrebare si adeca, ca unde face acesta resaritu, sau mai bine unde se incepe, si déca seimu acest’a mai vine întrebarea : candu ducemu cestiunea orientala, putemu sa ne oprimu numai la marginile resaritene ale Europei ? si deca trecemu aceste margini, unde sa ne oprimu ? Bata o gramada de întrebări din o întrebare si ince nici unu respinsu pana acum. De­si cestiunea, sau afacerea asta numita o­­rientala s’aru pare ca e o afacere localisata in p­­orientulu Europénu, ea in totalitatea ei cuprinde cu multu mai multu. Ea candu aru capela adeve­­ratulu ei nume s’aru paré chiama „cestiunea uni­versala“ adeca a lumei întregi. Adeverulu acest’a nu póte afla cine­va din acea impregiurare, ca de câte ori acesta bosa cronica a politicei, devine mai acuta, simptomele ei se simtu nu numai in orientu, ci sî in occidentu (apusu) afara de „fericir’a“ Spa­nia, carea in nepasarea ei s’a inaltiatu presto, séu mai dreptu s’a coboritu sub tóte cestiunile gene­rale europene. — Acum aru si a se determina tempulu de candu s’a inceputu acea cestiune orientala ? S’ in pri­­vinti’a acést’a domnesce mare nesicuritate. Nu scie omulu sa merga până la tempurile cruciatiloru ina­­poi, séu până la acelu Paleologu (imperatu bizan­tina), carele cersia in desieriu, cu resemnarea de cre­­dinti’a sea, ajutoriu dela curtea din Rom’a sî prin acést’a dela occidentu, séu până la ocuparea Constantinopolei in an. 1453 de Mahometu alu II, séu póte sî de mai incóce, de candu adeca au inceputu occidentulu eu­ropénu a cunosce , ca islamismulu nu are putere de viétia sî ca déca nu l’a pututu frânge si scote afara din Europ’a armele crestiniloru neintielesi, acum se va mistui elu insusi pre sine si de sine. Noi credemu ca labirintulu acest’a de între­bări nu ne impedeca de a ajunge la scopu, déca mai înainte de ,tóte ne fixâmu unulocu, carele este ossi’a asia dîcendu pre lângă care se inverte acesta întrebare raomentóla numita orientala. Loculu acel’a si­ are punctulu seu centralii Constantinopolea séu Tiarigradulu, apoi vine alu doi­lea cercu mai largu imperiulu otomanu séu asia de­­s’a imperati’a turcésca cu diferitele—i popóre , apoi tierile séu staturile, cari o incu­rgiura pre acést’a. Constantinopolea numita sî Rom’a noua , este chei’a lumei. Ea e asiediala pre malulu stângu alu Bosforului, mai acolo, unde acest’a se inmpreuna spre resaritu cu marea negra sî spre apusu cu ma­rea marmora, dela carea totu spre apusu se con­tinua canalutu dardaneleloru până in Archipelagulu grecescu sî de aci incolo in marea meditierana. însemnătatea acestei situatiuni devine sî mai însem­nata, daca cugetamu, ca Bosforulu sî marea negra e puntea cea mai naturala sî cea mai sigura spre Asi’a mica sî Asi’a propria, Arh­ipelagulu sî ma­rea meditierana calea cea mai potrivita spre Egiptu sî spre Afric’a, iara cu deschiderea canalului dela Suez chiaru si spre Indi’a si gurile dunărei, celui mai insemnato­riu alu Europei ce se varsa in ma­rea negra, cale naturala deschisa spre Europ’a cen­trala. Deceniu de Europ’a centrala, caci pentru cea occidentala suntu portîle marei medit­erane, precum marea adriatica, carea porta naile pana la Veneti’a si Trieste, marea meditierana cu diferitele sinuri cari inlesnescu descărcarea nailoru, la Tarento si Genu’a (pentru Itali’a), la Marsili’a sî Toulon (pen­­tru Franci’a) s. a. m. d. până la oceanulu atlan­tica, carele se afla intre Europ’a , Afric’a si A­­meric’a. Din aceste schiti mai póte vede ori cine , ca Constantinopolea in o mâna puternica aru trebui sa faca epoca noua in istori’a popóreloru, aru trebui sa dea o directiune noua comerciului , asta după cum a datu caderea Constantinopolei la 1453, di­recțiunea aflata de Cristofu Columbulu la 1492, ca­rele cautandu altu drumu spre Indi’a au aflatu A­­meric’a. Puterile cele mari europene, cari se intere­­seza atât’a de imperiulu turcescu, au asta dara im­­pregiurarile aceste dinaintea ochiloru. Fia-care din ele se teme de celelalte, ca sa nu puna mana pre acestu punctu insemnatu , pentru ca in momentulu , candu s’aru i­.templă asia ce­va, celelalte aru fi a­­menint­ate cu perire , séu cehi putînu cu impilire. Venimu la alu doilea cercu, la imperiulu oto­­manu séu turcescu sî ne restringemu mai multu la partea cea européna. Acest’a are o forma patrata. La media dî la radîma de Bosforu, marea marmora, Dardanele, Archipelagu sî Greci’a libera ; la apusu de merea adriatica si Austri’a ; la media­ nopte de Austri’a, Serbi’a, Romani’a sî la resaritu de marea negra. Poporele ei suntu turcii in massa mai mare in Rumeli’a, carea provincia e mai aprope de Con­stantinopolea, Grecii si Macedo-românii in provin­ciele de média-di­­­arnautii in partîle apusene da média dî ; slavii (Brzegovini , Bosniaci , Croați si Bulgari,) mestecati cu macedo si daco-români , in apusulu de media-nopte sî la media-nopte a impe­riului. Sa observamu, ca populatiunile aceste cre­știne suntu cu multu mai numerose decâtu turcii, cari nu făcu nici a trei’a parte din locuitorime. Din espunerea marginiloru cunoscemu numai nisce vecini neînsemnați pana acum înaintea diplo­matiei europene, luanda afara pe Austri’a. Int­e­­legenm asta dara sub vecinii neînsemnați pre Gre­ci’a, Serbi’a sî pre Romani’a, pentru ca de­sî cesta din urma si sc iu câștigă respectulu drepturileru­sele in evulu mediu, candu turcii erau groza Europei , candu tóla crestinetatea occidentala nu au pututu frânge pre turci sî nu iau pututu impedeca a nu străbate pana la Vien’a;— ea (Romani’a) ingenun­­chiata (numai mai tardîu) de coruptiunea fanarului, fu adusa acolo , de era privita până de un adule de Europ’a , de o parte intregitoria a imperiului oto­manu. Serbi’a trebuie sa sufere sî abi iu punctele cele mai însemnate ale tierei garnisóne turcesci; e asia dara o tiera numai pre jumetate libera. Vecinii pre­cari pentru insemnetatea loru ii putemu pune asia dara in alu treilea cercu alu cestiu­­nei orientali suntu : in Europ’a A­u­s­t­r­i’a sî R­u­­­s­i’a; (si acum putemu dîce sî de Itali’a) a­­fara de Europ’a aru fi P­e­r­s­i’a sî E­g­i­p­t­u­l­u. Dintre vecinii acești raaii insemnati insa nici unulu nu a desvoltatu atât’a staruintia că Russi’a , acum mai de doi secuii incece, spre a se pune in po­­­ sessiunea Constantinopolei. Dipiomati’a apuséna a intielesu insa de multu pericululu ce­i amenintia din acesta staruintia sî asta a silitu in diferite ren­duri pre puterea acésta mare a resemna de plăce­rea ei. Diplomati’a apuséna a vediulu pericululu pentru civilisatiune siindustri’a apuséna, pentru care are pietre asia de bune in orientu sî din acestu motivu a pusu in miscare legiunile franco-englezo-sardo-austriace la 1854, a inlaturatu inundatiunea „panslavistica“ a ju­­metatiei resaritene din Europ’a, s’ a incisu Romani’a intre Austri’a sî marea negra. Cu acest’a s’a facutu ince­­putulu dela inceputulu deslegurei cestiune­ orientale: pre câmpurile Crimeei sî înaintea Sebastopolei, cu arm’a, sî in Romani’a (respective in conferinti’a dela Parisu) cu péna diplomatica. De candu s’a statorntu la 1856 unu nou ecui­­libru européan cu cele tocmai espuse, acestu ecui­­libru sau drepta cumpena s’a mai smintitu putina.

Next