Telegrafulu Romanu, 1867 (Anul 15, nr. 1-104)

1867-03-26 / nr. 25

Sabiiu in 26 Martiu (7 Apr.) 1867. tru provinciele din Monarchia pe anu anu­l 8 fi. era pe o jumătate de anu 4 fi. v.a. I Pentru princ. si tieri străine pe anu 12 pe '­, anu. 6 fi v. a. Inseratele se platescu pentru intera ora cu 7. cr. siruiu , pentru a dou’a ora cu B'i', cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 V» cr. v. a. Telegrafulu­ese de doua ori pe septe­­m­ana : joi­a si Duminec­a. — Premune­­ratiunea se face in Sabiiu la espeditur­a foiei pe afara la c. r. paste , cu bani gata prin scrisori francate , adresate catra espeditura. Pretiul in premum­eratiu­­nei pentru Sabiiu este pe $in 7. N­. v. a. ur­ pe o jumatate de anu 3. II. 50. Pen­­a celelalte parti ale T­ransilvaniei si pen 25. ANULU XV. (t) MVecrologu: A­r­a­d­u, 21 Marie. Georgia Pop’a de Tensiu , — a carui morte, intem­plata la 6 ore dimineti’a in 17/29 Marie a. c. cu cea mai mare intristare fu­audela intre ro­mâni, nu numai ai comit. Aradu, ci sî mai departe prin tóte unghiurile locuite de romani; — nu e mai multu intre cei vii’; elu reposa in etate de 43 de ani, in flarea vietiei , activitatiei sî a in­teligentiei mature a unui barbatu ! Ca sa-mi dau sî unu tributulu , aflu indatoratu predemnului reposatu , cu care me voiu atinge numai unele fapte, ale lui, din cari m’amu invetiatu de tempuriu a­ lu cunosce, a lu stima s’ a­lu rădică la ’naltîmea unoru rari muritori, cu insusiri esce­­linte ! Voiu atinge anulu 48, candu acestu barbatu , teneru inca, abia de 24 —25 ani ,— in anulu re­­sturnatorîu de viéti’a feudala, sî a altoru instituțîuni învechite,— inca fu la Timisiór’a la congresulu na­­tîunalu gr. or. ordinatu de ministeriulu ung. de a­­tunci. Elu in­svalurile deputatîloru români, caci congresulu din nevenirea serbiloru neputendu-se tî­­ne,— inca că teneru escela prin energi’a sî vorbi­rile sale.— Voiu atinge sî sinodulu diecesei Aradului dela Chis­ineu in an. 1849 unde reposatulu a fostu u­­nulu dintre cei mai principali factori.— Si oh­­ elu astadi, candu in diet’a pestana legile din 48 suntu repuse, sî la multe alte instituțîuni sî lucruri de pe atunci se cere esecutare sî vielia, numai póte grai; ca sî acestu Sinodu a fostu legatu, sî otarîrile lui valide. Scu cine nu-si aduce aminte de energi’a re­­posatului in diet’a pestana din an. 1861 candu sî elu fu ablegatu dietalu ? Cine nu-i cunosce activitatea sî dreptatea in restempulu de doi ani, de candu se afla in Comit. Aradului cu Comite supremu ? mărturia ne este : „Arader Zig. nr. 75 a. c. in care se descrie însu­șirile lui cu condeiu adeveratu, iaru nu incinsu in veninu, precum făcu alții.— Contarii inca trebue in launtrulu loru sa-i cunosca rarele lui proprietăți.— Aceea, ce-i arunca acesti’a, ca iu conveniă digni­­tatiei lui a se da de natîunalistu sî a primi pre totu insulu, care-i venea cu plansori, ci sa-i fia indru­­matu la oficiele competinle,— tocmai aceea l’a fa­­cutu mare, populariu , sî neuitatu pentru dreptatea sea. — Elu, pe lânga aceea, ca la unii sî alții mai con­fidenți se plangea de durere de peptu, lucru ne­­’ncetalu. — După denumirea ministeriului ing. in 18 feb. a. c. —cugetă pre­demnulu barbatu a calatori in susu la Pesta si Viena, sî a preda resignatîunea o­­ficiului seu la locurile competinte. Pe unde H­ nedu-se vre-o 10—12 dîle s’a re’ntorsu la Aradu, sî precum se vorbesce, pe drumu intrebuint să nesce pilule medicale.— Astă dara in tempu schimbaciosu de primavéra in caletori’a sea se bolnavi. Ajungendu aca­­sa, se puse in patu, si medicină,— după aceea-i fu mai bine, sî ph nefericire! spunu unii, ca pre unu tempu ven­­tosu esi in fiacru a dă multiumita doctoriloru , cari l’au lecuitu. A esîtu sî pe picidre a visitu pre unulu sî altulu ! In 10/22 Martiu se vediu mai pre urma umblandu pre ulitia. g’a se află la Pancot’a . Dulcea lui sora maritala Var­­cumnatulu seu D. Florianu Varg’a eră la Pest’a că ablog. dietalu. — Morbo­­sulu nu primiu pre nime afara de doctorii sei. Do­­răngi, Michaliu (de regim­enlu ces. r.) sî Köpf. — Morbulu, despre care se dice, ca nici doctorii nu aru fi fostu in curatu, sa fia fostu la inceputu unu ca­­tarhu (Grippe) grozavu. — Elu avea datin’a a se spelă cu apa rece, preste totu corpulu. Facutu-a elu acést’a in tempulu din urma, impartasiloriulu nu scie. — se vorbesce sî despre bai’a calda intrebuintiata A dou’a era intr’o vinere a cadiutu in patu , sî la o septamena iérasi intr’o vinere a reposatu, sî i s’a sfinsu scump’a-i vielia­­ îngropăciunea i-a fostu porapósa , precum numai pre raru se póte intempla , cu tóte ca unii dacu, ca aru fi lasatu sa fia ingropatu numai prin preotulu seu, luandu pre lângă sine 2 prunci cantâreti. — Martea lui se vestise ca fulgerulu, sî Dumineca in 19­31 Martiu acursera nenumerati sli­­raatori. — In nóptea trecuta ploase , sî pre alilie eră destula tina, totuși nenumerata mulțime de ó­­meni de tóta plasm a , națiunea , sî confesiunea se astrinsese înaintea casei comitatului , sî in curte. — La 3 ore după amedi se incepu proho­­dulu, preoți cu mai multi protopopi in frunte erau imbracati preste 30 inși , sî intre ei multi veniră din îndepărtare de 3—4 stațiuni. Solenitatea se tînii in auli’a casei comitatului, dara aceea se tur­bură prin o plaia, care se versa ca din ciuberu, sî totuși miile si miile de tóta plas’a , intre care mai alesu se vedea stabulu militariu cu diregatori ci­vili si unu numeru frumosu de dame, — nu se in­­departara ! Atât’a popularitate, atât’a alipire câlva reposatulu ! Déca era, tempulu fara plaie, 10-15 mii de ómeni, că unulu se astringea , sî petrecea până la loculu unde nu este politica , nu este ura, ci odihna vecinica. Fia- i licran’a usióra sî memo­­ri’a­i neuitata ! Scólcle nóstrc In Transilvani a. Acést’a e tilul’a a doi articuli publicați in anii „Albinei“ 31 sî 32 din anulu curgatoriu, articuli, cari prin cuprinsulu loru ne dau ansa sa vorbimu sî noi unu cuventu apropos la tem’a de mai susu. Nu o facemu acést’a pentru prim’a ora, nici pen­tru ultim’a ora , caci afacerile scolastice le-amu pre­­tiuitu sî le vomu pretiui cu multu mai pre­susu, de­­câtu sa nu ne redicamu cuventulu sî sa nu ne in­­trepunemu pentru ele cu tóte puterile nóstre , in totu tempulu sî in totu loculu unde vomu vede ca e necesariu. Date interesele Cu scólele nóstre suntu strinsu­le­natiunei si bisericei nóstre , deci prin scóle putemu sa ducemu ca aperamu interesele cele mai inalte, cele mai sacre ce le avemu. Cetindu susu citatii articuli, marturisimu, ca noi amu trebuitu sa venimu in urma la acea convicțiune, ca autorulu loru a vrutu prin ei sa faca mai multu numai o ostentatiune. In adeveru, ce spune d. co­­respundintu anonimu alu „Albinei“ ? D-lui spune „ca noi nu avemu scóle , sî cari se dîcu a fi , suntu astfeliu intocmite, incâtu fruptulu loru nu s’a pututu inca observă“, prin urmare ca scólele nóstre suntu o ficțiune sî ca ele nu aru fi o ficțiune, déca „s’aru inspectiună sî conduce de statu“; dar aser­țiunile sele acestea, d. corespundinte alu „Albinei“, precum nu le subscrie, astă nici nu se dovedesce , si le publica éca astă numai, că sa fia publicate sî apoi sa le créda cine va vrea. Totu d-lui, cine a fi, mai spune, ca are la mâna tabelele statistice din anulu 1863/4 sî 1864/5 din dieces’a metropolitana gr. or. sî citandu din ele cifrele copiiloru umblători sî neumblatori la scóla, din mai multe protopopiate, dîce ca acele cifre nu suntu adeverate , căci d-lui scie „cu totulu alte proportiuni“, pre cari insa nu , le-a pusu pe hârt­ia , că sa le póta sî publiculu cetitoriu vedé sî asemenă. Inca ne mai spune re­­spectivulu domnu parerea sea intre altele sî despre materialulu de invettamentu, despre cărțile sî me­todele proprie pentru scal’a populara sî despre ca­­lificatiunea inveniatoriloru. Nu avemu nimic’a de a observă contra pureriloru acestor’a , scóse din sol­­inti’a pedagogiei , câci sî noi dorimu sî lucrumu câtu ne stă in putere, cu solinti’a acést’a sa strâ­­bata din di­in dî mai multu a introduce reformele sele in organisarea scóleloru nóstre. Noi , c­i sî domnulu corespundinte respective, marturisimu , ca in direcțiunea acést’a este forte multu de facutu. Nu putemu visa nici decum, consclinti’a nóstra nu ne lasa, sa mergemu cu d. corespundinte alu „Al­binei“ până a dice, ca „numai statuiu e iu stare a reforma scal’a populara după cuviintia.“ I’rincipiulu acest’a, sustinutu de d. corespundinte alu Albinei, se pare a ignoră sclinti’a ; cu tote acestea bunu e sî elu pentru de a face o ostentatiune cu elu. In privint­'a acést’a e remarcabila sî farie caracteristicu sî pasagiulu din urma , cu care d. corespundinte­ si încheia articulii, esprimandu-si speranti’a, ca „mi­nisteriulu cultului va pricepe propunerea dîlei . . . sî va lucră înainte prin redicarea afaceriloru sco­lastice, câtu se póte mai perfectu sî corespundia­­toriu cerintteloru moderne.“ Amu vediulu unde ese sî unde ne scote d. corespundinte alu Albinei. Acum sa ne intorcemu sa vedemu de unde pleca d-lui. „Pre­candu reorganisarea constitutionala a „monarchiei pasiesce înainte, se arata totodată sî „trebuinti’a reformeloru pro astfeliu de terenu alu „vieții de statu, care de­sî se vede a fi celu mai „de pre urma escurgatoriu alu organismului de statu, „totuși are missiunea a formă temeiulu statului mo­­­dernu, intielegemu aci­s­c ó­l ’a populara.“ Astfel nu incepe primulu articulu. Insa care o are intielesutu exordiului acestui’a, nu tocm’a usioru de intielesu ?—• Se zice ca reorganisarea constitutionala a monarchiei pastesce înainte, — bine, astă sa fia de pe partea nóstra ; dar cum are scal’a populara devine a fi terenu alu vietiei de statu, care de­sî se vede a fi celu mai de pre urma „escurgatoriu“ alu organismului de statu, totuși are missiunea a for­mă temeiulu statului modernu ? Acést’a nu o in­­ticlegemu. Alu doilea pasagiu totu din articululu antâiu suna astă : „Regimulu de până acum caută a in­­tempină imbuldîtorea necessitate de reforme pre te­­renulu acest’a cu espressiunea , s­c­i i­n­t­i ’a e puter­e.“ Ei bine, acést’a e mai romanesce sî o intielegemu ; intrebamu insa, pre regimulu de până acum si-a implinitu missiunea fatia cu sculele, cau­­tandu a intempina imbuldatorea necessitate de refor­me pre terenulu acest’a, cu espressiunea : s­o i i­­­­ti’ae putere? — Cunoscemu espressiunea acést’a , o a unui fostu d. ministru. E frumósa es­­pressiune sî scimt ca ea , că multe alte frase bine sunatóre, a facutu sensatiune plăcută nu numai barbatii de scóla din Austri’a, ci sî in cei din Ger­m­­manica, sî si-au gratulatu cu totii, ved­endu ca unu ministru austriacu profesora unu atare adeveru man­­tuitoriu. Dar ce urmare a avutu espressiunea aces­tui adeveru ? Domnulu corespundinte alu Albinei ne spune, ca „espresiunea a fostu data , dar pro­­blem’a nu fu deslegata“, din causa, precum dice, ca „au diferitu opiniunile despre aceea, ca înaintea ca­rui foru, constitutiunalu (?) *) seu bisericescu, ara si sa se deslege acést’a problema.“ Bata deci, după d. corespundinte alu Albinei, ce a fostu caus’a ca scóleloru nóstre nu s’a pututu dă reform’a cuviin­­ciósa. — Dar sa ne credemu ochiloru , candu in­­tr’unu jurnalu seriosu celimu o astfeliu de opiniune ? Sa ne permită de corespundinte alu Albinei a­ lu întrebă, déca in Austri’a a jad­utu fi indoiéla despre aceea,­­ca problem’a organisarei scóleloru înaintea carui foru are sa se deslege, înaintea forului con­­stitutionalu (?) sau bisericescu ? "•) Nu inttelegemu cum d. corespundinte alu Albinei pune fatia in fatia forulu constitutionalu cu celu biseri­cescu. Au dóra d-lui in statu nu afla decatu numai constitutionalismu si in biserica numai absolutismu. Noi scimu ca constitutionalismulu e o institutiune propria a bisericei nóstre, de care aceast’a s’a si bu­curată totodeaun’a, candu i-a fostu lasatu esercitiulu liberu si candu n’a fostu impedecata prin absolutis­­mulu statului.

Next