Telegrafulu Romanu, 1869 (Anul 17, nr. 1-103)

1869-10-09 / nr. 80

gen depunerea mandatului, membrii mai târzîu ve­rificați, petitiunile incinse ’si așterne o consemnare a interpelatiuniloru, propuneriloru sî proiecteloru de lege compuse de densulu. Mai mulți membri pre­dau diferite petitiuni. Se mai făcu propuneri de a se decide despre diferite proiecte de lege, asta despre libertatea re­­ligiunei, despre întemeierea unei curti supreme de computare s. a. 33. Revista diuaristica. Cu câtu ne apropiamu mai multu de 26 Octomvre, dice „N. Fricl­a cu atât’a mai tare scade speranti’a par­­tideloru oposetiunei francese, de a face in diu’a acé­st’a o lovitura asupr’a imperiului prin demostratiuni mari si situatiunea o caracteriséza impregiurarea, ca douariele radicale slabescu din vorba, cu câtu le pare mai multu prospectulu, de a-si realisa planu­rile sele. Déca sub impregiurarile presente ’si es­­primu chiaru atari dîuarie, cari nu dusmanescu imperiulu din principiu, ingrijirea, ca regimulu va folosi ocasiunea cea favorabile, spre a-si retrage concessiunile, la cari s’a invoitu imperatulu sî ca­­ror’a li s'a datu putere de lege prin decisiunea se­natului, atunci acést’a ne o vomu puté-o explica, cugetându ca asemenea lucruri s’au mai intemplatu. Totuși suntemu de părere, ca trebuie sa credemu 8s­ gurariloru ce se făcu din partea oficiósa, ca adeca regimulu nu gandesce a face unu atare pasu, de­ore­ce presupunemu, ca Franci’a astadi nu va suferi o lovitura de statu, ca in anulu 1852. Can­didații oposetiunei, cari privescu in zadaru impre­­giuru, ca sa se urmeze mulțimea, spre a-i ajută la demustratiunea intentionata pro 26 Octomvre, atunci nu aru ave de lipsa a se ruga pentru acestu ajatoriu, caci lucratorii s’aru rădică in mase, spre a opri lovitur’a de stata» Deore­ce impulsurile, ce provinu din Franci’a suntu de însemnătate pentru continentulu intregu europénu , ni se pare a fi potrivitu a privi mai de apropo aparindi’a cea momentuósa , ce ni o ofere acum Franci’a. Vedemu imperiulu , inzestratu cu prerogative demne de o dictatura, cum opresce cu mâna firma neordinea sî escesele , ce le scorma­­nescu partidele radicale sperându, ca voru dă im­­pulsulu Ia o mișcare reformatore republicana. Re­­gimulu, carele se pare a fi in stare, a impune tă­cere dîuarieloru radicale , cari nu cunoscu mesur’a in vorba, nu o face acest’a. Nemic’a nu arata cumca aru voi a margini libertatea presei, carea e numai tolerata. In corpulu legislativu dispune imperialis­mulu de unu numeru mare de partisani as­cultători , dintre cari o fracțiune însemnata numai pentru aceea se arata liberali , pentru ca vede ca regimulu e gata a face concessiuni partidei din centru. Sî in masse, in clasele cele mai de josu ale populatiunei , in cercurile lucratoriloru nu se simte in fine nemicu despre aceea ferbere nabusita, carea e de regula vestitoriulu emuptiuniloru revolu­ționare. Masele lucratoriloru petruise de invetta­­turile socialismului observa o tienita mai multu asteptatóre, privescu mai cu nepăsare la cert’a de­spre unu plus seu minus de concessiuni parla­mentire atientindu-si privirea numai asupr’a unei impregiurari, adeca, ca imperiulu sa nu le detraga libertățile, ce le-a concesi din buna voia. Con­­sciinti’a de clase, din carea lucratorii 'st iau con­vingerea despre diferinti’a intereseloru sele si ale burgesimei, petrunde populatiunea lucratoriloru fran­­cesi, cu deosebire a celoru parisiani in aceeași me­­sura, déca nu sî mai multu ca in anulu 1848, insa — sî aici face deosebirea cea mare intre astadi sî atunci — la aceea nu voru, a se invoi nici decum, că cesarismulu sa bage burgesimea cu ajutoriulu loru in cornu de capra, sî sa o mâne in bratiele imperiului, carele seiu a se face cu ajutoriulu mas­­seloru mantuitoriulu socielaliei de tendinttele de­structive ale masseloru. Lucratorii socialistici ai Franciei — sî acolo mai toti suntu de cugetu so­­cialisticu — retusa, a pune pumnii­loru la dispo­­sitiune atâtu burgesimei, chiaru sî celei radicalu­­republicane, câtu sî imperiului, ci voru a-i pestra pentru sine sî pentru interesele sele. Tienufa cea astfelin caracterisata a partidei lucratoriloru ne da chei­ a la­gacilórea, carea ne a­­pare in tienufa imperiului fatia cu partidele bur­gesimei radicale. Barbatii imperiului alu doilea simtu, ca o lovitura silnica asupra radicaliloru, ca­rea aru lovi sî libertățile, pre cari lucratorii au causa de a pune pretiu, aru produce o împreunare intre aceste dóue partide, cari nu aru fi usioru de com­­batutu. In anulu 1852, in carele lucratorii adu­­cendu-si aminte de granițele lui Cavignac, aveau mania asupr’a burgesimei liberale sî radicale , lu­cratorii priveau cu bucuria, cum purtă presiedintele pre deputații burgesimei. Astadi in se recunoscu chiaru sî socialiștii in burgesimae antes­plasarea pen­tru libertăți , de cari se bucura sî ei si cari cu atâtu mai putiemu vreu sa le lipsésca , cu câtu i a inversatu o esperiintia de douedieci de ani, ca re­forme sociale fara libertate politica nice nu se potu cugeta. De aceea putemu crede in liberalismulu impe­riului , carele nu numai cocheteza cu acelu libera­lis­m ci se vede sililu, alu vei cu seriositate. In burgesimea liberala vede imperatulu radiemulu , ce nu s’a aflatu la lucratori intr’atâta, câtu a speratu sî încâtu a fostu indreptatitu alu speră in consideri ti b­une cu servitiele recunoscute pentru binele loru materialu. Lucratorii inse nu au aretatu multiu­­mirea, pre carea a contatu imperatulu la ei ; din contra ei au fostu asta de nemultiumitori, de a da voturile loru candidatiloru opositionali sî a cere pre lânga beneficiile materiale sî libertati politice si astfeliu imperiulu se vede pusu in starea, de a se învoi cu partidele liberale, pre cari le a mântu­­itu in anulu 1852 sî se a sî subjugata totudeodata. Prin urmare parlamentarismulu, precum se vede va face progresu in Franci’a sî e farte probabilu , ca drepturile represeutantiei plifica câtu de curendu. poporului se voru am­progresulu parlamenta­rismului in Franci’a influintiendu asupr’a celor’alalte pârti ale Europei va face impossibilu pseudo-consti­­tutionalismulu. Intr’acést’a face însemnătatea mis­­care­i presente din Franci’a. Conferintiele. invetiatoresci din protopopia­tul­­ N­. alu B­r­a­s­s­o­v­u­l­u­i, III. S­c­a­­­pneloru si alu Hidvegului. (Urm­are.) bitu Conferinti’a IV. In acésta conferintia s’a vor­­despre melodulu de a deprinde pre copii in scriere. Acest’a s’a cuprinsu in urmatórele teme : 1) cunoscerea literiloru mici ; 2) scrierea de pre tabla, scrierea dictando; 3) decopierea din abe­­cedariu; despărțirea cuvinteloru; 4) scrierea literi­loru mari; intrebuinliarea loru; 5) cuvente cu „e sî o“ in silaba principala; 6) semnulu prin care se arata siuerarea muteloru „g, c, d, t,“ intri­buin­­itarea „z sî di.“ 7) intrevîrarea silabeloru „ez sl esc.“ 8) formarea numeloru feminine din cele ma­sculine. La desbaterile asupr’a acestoru teme inca au luatu parte toti invetiatorii presentii. 1) Elevii voru putea cunosce literile luate îna­inte facendu-le invetiatorii o descriere scurta, dar pre intielesu asupr’a lor, apoi descriindu-le, apoi formendu-le si elevii ; se iau mai intâiu înainte li­tere de cele mai simple sî de cele ce au pre care asem­enare intre sine ; 2) putendu copii decopia li­terile de pre tabla, si se dicteza inveliatoriulu ca un sîrulu de pre tabla sî pre sărite , copiându invalia elevii a form­a literile; dictândulise le potu face din mintea loru , 3) eopiâmiu elevii din Aleedariu in­ ARCHEOLOGIA.­­Reprod, după „Tr. Carp.“) (Urmare.) Autorii bisantini până la Halcocondil’a, acestu magasinu unde sta închisa istori’a nóstra din me­­diulu evu, nu 9’a cercetatu de câtva nime, pre cându trebuia macaru pasagiele ce ne privescu sa forme­­dze câte-va volumuri in bibliotecele nóstre. Colon’a Traiana, acésta epopea in plastica a resbeleloru nóstre numai noue ne este cu deseversare necuno­scuta. Danubiulu lui Marsigli, romanulu fara limbi străine nu-lu póte cunosce. Istori’a marei­ Negre si istori’a Dunarei, tocmai noue romaniloru ne este cu deseversîre necunoscuta. Scriitorii nostri scriu farse teatrali pre cari le numescu sî drame, sî in­­vetiatorii nostrii făcu gramatice care de care mai calamba mai fara rațiune, mai fara estetica. Societatea academica si-aru fi inttelesn mai bine missiunea, credu, déca nu s’aru fi ocupatu mai intaiu cu gramatic’a, déca nu si-aru fi inceputu adeca lucrarea de unde trebuia sa se sfersiasca. Se scie ca nu gramaticii si lexico-grafii făcu lim­bile, ci scriitorii, traducătorii cei buni, poeții cei adeverati. Făcătorii de gramatici sî de dictionarie suntu ridiculi cându voru esî din rolulu loru de robi ai geniului, de salahori a­i arhitectului , pentru ca ei nu potu decâtu sa adune sî sa asie­­ilie ceea ce a creatu geniulu sî a formatu spiri­­tulu natiunale. Pre lângă acestea, onorabil’a so­cietate academica aru fi trebuitu sa observe ca este o estetica in tóté sî­­nta limb’a are­alicismulu ei sî ca alicismulu limbei romanesc­ ese a­rare­ori di­n barierele Bucuresciloru. Domni’a loru aru face mai bine sa faca carti de acestea, pre cari se potu face invetiutii, féra nu sa se amestece in ceea ce numai geniulu creaza sî numai spiritulu natiunale legitimeza. — Cu banii ce se risipescu pre fia-care anu pentru asia lucrare s’aru puté face pre totu anulu, chiaru sî de câtra domni’a loru câte o carte. Sa mai incetâlnu, deocamdată, cu gramatic’a, până se va face limb’a sî se va fasona, ’si va luă caracterulu ei propriu pre tribuna, pre catedra, pre amvonu, in birou, in industria, in sciintie, in poe­­sia, in dinaristica, sî prin salone mai alesu. Considerându diferitele obiecte si diferitele monete găsite prin aceste ruine potu duce de si­­guru, ca aceste zidiri ale Severinului au fostu in întregimea loru, locuite pana pre la inceputulu for­­marei statului nostru in domniate. Amu gasitu monete de argintu sî de arama prin mai multe locuri, la diferite adencimi, ale re­­giloru Serbiei si ale cruciatiloru până la incepu­­tu­lu seculului XIII ; amu gasitu sî o moneta mica de argintu cu unu capu de bou, cu luceferulu in­tre corne, cu sórele sî cu lun’a pre aversu sî cu crucea greca îndoita pre aversu; nici o litera pre acésta mica moneta. Nu me basardezu sa me pro­­nunciu asupr’a ei, pana cându voiu consultă pre d. Dimitrie Sturz’a, care se ocupa mai speciale de monetele romanesci. Astfel iu dara, in Severinu, afara de trei pe­­riade mai clasice, afara de cele ce indica istori’a episcopiei Râmnicului, se gasescu aci vestigie de locuinica sî activitate până in secululu XIII. Dara înainte de Traianu nu eră nimic’a aici ? Nu póte fi asta. Mai multe petri rotundute pentru praștia, fragmente de custuri de sileciuri, dóue topore de piatra sileciata, din care s’a intrebuinltatu multa la facerea podului, sî apoi mai multe fragmente iso­late de vase in stilulu grecu, mai t­uni cu litere grecesci, mai multe multe inscrip— fragmente de subiecte myltiace, mai multe monete ale regiloru Traciei sî Macedoniei, sî o mare catatime de m­­o­­nete ale Pontului sî ale orasieloru din Asi’a­m ca, găsite de d. Grigoriu Mitulescu acum trei ani, la sapatur’a unui putiu , arata invederatu ca ci­vili,«a­­tiunea, lari’a resbelului sî activitatea comerciului, domneau aci până sa nu domine romanii. Amu desebisu mai bine de 40 metri murui până in temelia, pre din afara sî in intru, mai ol su o încăpere la octagonu, pardosită cu caramide. In intru spre orasiu amu desfacutu in totu interiorulu ei o încăpere cu muli de pietra de 16 metri lun­gime, de 8 metri lărgime si patru metri înălțime. Acésta încăpere desfăcută intrega in interiorulu ei mi se parea, séu ca aru fi facutu parte din depen­­dintiele vre-unei dome considerabile, séu ca va fi fostu o încăpere spre locuinti’a legionariloru , pre­cum amu mai gasitu mai in urma lângă Tergu-Jiiu­­lui. Amu pusu dara sa sape de alaturi, la distan] ti’a ce aru fi cerut’o o strada antica sî Ia o alta distantia iera mica spre fatia, catra drumulu celu mare. Cercarea de alaturea nu m­i-a datu nici unu resultatu satisfacatoriu , cea despre fatia insa, toc­mai la o adencime de doue metri, mi-a datu re­­sultatu ceea ce cautămu: unu muru frumosu si re­­gulatu de dom’a romana din l­a epoca. Amu cadiutu tocmai asupr’a unui unghiu amu trasu unu micu sfantiu in giuruiu lui pre dinafara, sî a trebuitu sa curmu lucrarea pentru ca dîu’a de lucru aci o plateamu 27« sfanți sî-mi trebuia mulți ómeni. De partea stânga, adeca de partea drepta a podului, amu facutu câte­va cercări norocite; aci n’au pre sapatu omeni sî se póte descoperi o mere zidaria ; nici unu zidu nu este stricatu reu afara de acelea ce au stricatu d. Laurianu,­ cautându nu sciu ce pentru ca n’amu inttelesu de locu ce a cau­­tatu. Unu proprietariu d. loanu Dunarintu (Bal­­lénu) mi-a datu unu espadonu lungu de 1 metru

Next