Telegrafulu Romanu, 1871 (Anul 19, nr. 1-103)
1871-11-21 / nr. 93
373 nu vorbescu de esceptiuni) ca őre eine a salu io sclintiele séu cultur a prescrisa in cles’a respectiva. Cel’a ce fu promovatu până intr’a opta clasa, acel’a a progresatu celu mai putieru suficiente in tóte sclintiele respective cultur’a generale 5 esamenulu seu testimoniumu de maturitate este întărirea prin statu ca are cine a coversita sciinttele generali si îndreptățirea de a cercetă vre-o facultate. Va sadaca testimoniulu de maturitate este o recunoscere indirecta si inca din partea statului ca are cine este oma culta. Eu, si credu toti ómenii cu judecata nepreocupata, nu cunoscu deci „esamenu de maturitate simplu“ va sa duca unu individu cu esamenulu de maturitate, despre care póte cine va fi in indoiala ca are seu n’are somnttele recerute dela unu omu cultu, ci afirmu categorice ca le poseda , sî ca va fi totudeun’a in stare a se si presenta in fapta ca atare in ori-ce feliu de impregiurari, intre îndividi de orice clasa, va fi in stare a pestru cuviinti’a unui individu recunoscutu de cultu, sî va sei a-si alege remediele pentru de a-si împlini chiamarea cu resultatu sî demnitate, impinsu Hindu spre acest’a chiaru si de ambitia laudarera ce are care «mu cultu simte si care consta in a dovedi lumei ca elu in fapta e ceea ce alții ’la tienu. O repelu : eu nu cunoscu unu omu cu maturitatea care aru fi după dîs’a cunoscuta, unu „Ghiliu din Blasiu“, ci sciu ca unu atare este unu omu inchestratu cu solintie si ca ca mnui atare i este planutu eu ipso drumulu spre o cariera mai înalta. Póte-se dice acest’a despre mulu cu 4 sau 5 clase gimnasiali ? (sa nu mai amintescu aci ca trecerea si prin aceste clase au fostu Ddieu scie cum), ba nu cu atât’a mai putienu nu, cu câtu pre cine n’a datu dovedi ca elu si-a completatu cultura si cu atât’a mai putienu nu, cu câtu elu in decursu de 15—20 ani de serviciu n’a fostu in stare a-si duce prin fapte pricopsite numele si renumele preste otarulu locului lui de funcțiune. — Dlu E. M. crede ca daca unu invettatoriu ’si face datori’a sea in scóla si’si implinesce chiamarea de invetiatoriu sau déca unu preotu in parochi’a sea cea preotiasca, apoi acela e meritatu pre terenulu scolariu si bisericescu si totu odata si aptu pentru unu postu de protopresbiteru, meritulu, in intie a lesu forte largi, su ceda, insa aptitudinea pentru postulu de protopresbiteru nu i se póte , caci i lipsescu prea multe, i lipsescu „dreptățile“ la mâna si prin urmare recunoscerea si apoi aptitudinea — se póte dovedi numai in sfer a de protopresbiteru. Nu e deci mai consulta a se preferi celu cu formalitățile recerute unui’a fara aceste, deore-ce aptitudinea ambiloru trebuie sa se probedie ? Dara sa privimu lucrului din alta puncta de vedere si adeca : Ce voru dice străinii, precum sasii si nemții, cându la ei ona individu fara maturitate si facultate nici tagm’a preotiésca nu o póte primi, pre cându la noi românii, acum cându avemu individi cualificati, pre acesti’ai postpunemu si la indemnulu unei Ilustritati — române — inaintamu la postu de protopresbiteru asia numiți semidocti , cum voru sta acesti’a futia cu ómeni erudiți in solintie la sinode, congrese, póte chiaru si in diet’a tierei 3 ce respectu va avea invetiatorimea si preotimea tractuale de ein cându ei cu totii sciu ca protopresbiterulu n’are pregătire mai mare decâtu ei etc. sau si alta versiune, siediut’au la més’a guverniare cu dlum. si alti consiliari dimpreună persóne fara gimnasiu sî facultate ? apoi ce crede din’a sea ? are n’a venitu tempulu ca si biseric’a celu putieru in posturile mai inalte sa fia representata prin organe deplinu cualificate ? Insa sa nu mai vorbescu lucruri constatate, despre a câtoru adeveru de securu sî din E. M. e convinsu ; ci sa spuna dniei sele, ceea ce iata lumea ’si sioptesce s’ adeca ca din’a sea se pare ca n’a purcesu sinceru, dupa convingere, n’a urmaritu interesuluradului ci alu seu propriu, a venatu felose unilaterali, egoistice si prin urmare marslave si ca prin aceea si-a inUnatu numele sî rangulu, care până de une dile era avantgarda credinciósa la tote întreprinderile de feiiulu cestei din cestiune , sa-i spuna mai departe ca nu candidații „cu teorii“, cari nu i s'au căciulită, după cum densulu pótea așteptata, au insultatu tractulu prin aspiratiunea loru ci din’a sea insusi 3 densulu a batjocorita biseric’a in generalu si tractulu in specialu prin portarea, in care ni s’a infatistatu că bai bătu de încredere (deputata), prin presupunerea ca tractulu nu i va observă intentiunile rele, prin care voia alu arvuni note pre o jumetate de secolul densulu a talu tractulu prin influiatiarea pecalesa asupr’a sinului, ca sa nu se alega unu omu recunoscutu de cualificatu sî demni, ci s’a sirguitu a-si alege siesi protopopu respective unélta, care — nu se inaintedie sî scota poporulu din intunerecu — ci sa stea la dispositiunea dniei sele, pentru de a-i esecută ordinele. — De totu naiva sî absurda este afirmarea dlui E. M. ca unula dintre candidații, cari nu conving dniei sele „nu si-a deschisu gur’a in biserica, ca n’are cunoscintta nici despre cele mai elementari afaceri ale unui cetetiu etc.“ Atât’a de naiva si absurda că cea a unei babe vecine din comun’a nascerei mele, care baba n’are idea despre scóla, invetiatura etc. si care, voindu a-mi face asia dicendu unu complimentu ’rai dîcea , vecine ! da ta ii in du acum de atâti’a ani in Sabiiu la scóla de buna sema vei sei ceti sî in psaltire! — Sa judece publiculu deci care dintre aceste dóvediceri, cea a unui consulariu, sau cea a unei babe, este mai desvalta. Nu me minune diu ca dlu E. M. si-a datu parerea despre pricopsirea mea in cunoscintie bisericesci, unde n’are competitii ’a de a judeca si unde i asiu potea striga „Schuster bleib bei deinem Leisten“, caci densulu e obicinuitu a se amestecă unde nu-i ferbe al’a Sa venimu la armele cele mai ridiculóse, de care s’a folositu dlu E. M. pentru de a me aruncă cu totulu la pamentu : „este meritatu pre trotoariulu sî prin cafenelele Sabiiului.“ Aducendu-i la aceste mai intâiu aminte cuvintele proverbiale la români din cért’a „gustateloru“ — i reflecte diu ca : séu densulu nu mai are locu, de invinovalitusu, pre trotoariu sî prin cafenele sĕu apoi si trimite dorobanți anume însărcinați cu aflarea : pre unde umbla alții, cum’si petrecu, ce mananca elc?. Altcum sa scie din’a sea ca sî de ici încolo invinovatitulu ’si va continuă preumblările, insa din aceea causa n'are nimenea de a-si margini preumblările caci meritatalu se va sili a face locu fiacarui — până la publicarea articolului dnnei sele asemenea lui meritatu pre trotoariu. Subsemnatulu se simte fericitu ca nu i se póte imputa ca alu cercetă localități profanate, budici, precum faceau unii pre tempulu soru. In scriptura se dice: „nimenea nu e fara de gresiela, fara numai tu Domne“ prin urmare dlu E. M. inca o fi gresitu, va fi comisa câte „un’a buna.“ Convinși fiindu deci despre falibilitatea tuturoru omeniloru nu ne-amu simtitu nici câtu e mai putiemu vatemati cându amu cetitu acele învinuiri copilaresci , ceea ce ne-a mahnitu până in adenculu animei e: iropregiurarea ca ele vinu dela o „ilustritate” româna care vrea sa treca de intielepta. E scluta ca nu e lucru mai uritu decâtu personalitățile ; si o ilustritate a nóstra sa deja situ la folosirea loru contr’a unui tineru care trece sub demnitatea sea de a-i sparge ochelarii prin atari împroșcaturi rustice. — Cu privire la pracsa — — care nu o disputa din E. M., neptendu-me din ore-care considerente pronunlă fara reserva — — dechiaru ca se face prea mare abusu. Pracs’a, asta după cum o practiseza si prin urmare se pare ca o intrelegu, tocmai acei’a cari mai multu o pata in gura, se póte forte bine caracterisa prin : Partumunt raontes — nascitur ridiculus mus — —. Mai combate dln E. M. si une altele din „de sub v. lui P.“, la care tienu de prisosu a reflectă ceva deore-ce sî din’a sea le cede ; ins» totu cu leuc’a spre dunga. Me siratu apesalu de o profunda părere de rea si durere, vedendu ca barbati, cari aru trebui sa nu-si perda in ori-ce impregiurari ecilibriulu, sa nu tréca mesur’a cea drepta, se se uita cu totulu, ca cu o usiurintia neesplicabile trecu preste cause momentóse si ca apoi cu o frivolitate ariciósa tindu publicului mesa, pentru de a-i scote ochii prin nisce esageratiuni — cari pre omeni de bun’a cuviintia ipoteza. — Cu ce, crediendu o fi chiarificatu starea lucrului pre deplinu din parte-mi curmu disput’u cu dlu E. M. In fine dorescu că spiritulu sânta sa se pogore preste sinodulu Mercureau ca acest’a sa-si pot’ află barbatulu celu mai aptu — a cărui devisa sa fia: „lumina in intunereculu tractului Mercurei!“ ________G.Tom ’a. Legea comunale. (Articlu de lege XVIII, din anulu 1871, despre regularea comuneloru, sanctionatu in 7 Iuliu 1871, promulgatu in ameidóue camerele Ungariei in 10 Iuliu 1871. (Urmare sî capetu.) § 121. In cetati cu magistrala regulata darea comunale se repartiesce (arunca)u in procente după darea directa (de pamentu, casa, venitu, castigu personale) de stătu a locuitoriloru si posesoriloru din cetate, conformu pracei de până acum’a. In câtu se póte rui diroci fara scurtarea venituriloru statului si fara periclitarea intereseloru industriali si comerciali, in urm’a ascerderei motivate guvernulu va pute permite, ca cetatile singuratice sa arunce si după dările indirecte (accise) de statu dare suplementaria, si pentru sporirea veniturilorulorii sa [culega in cetate si teritoriule ei competintie, bani de statu (in piatra cu piatr’a), vămi, ca sa introducă si specie none de dare neintrebuintiale din partea statului. § 122. Locuitorii comunali se potu [astringe la lucru cu palm’a s caruri. Aceste prestatiuni se repartiescu (arunca) dupa principiele legei despre regularea lucrariloru publice, si se implinescu sau in naturale, sau se rescumpera in bani, si se potu intrebuintta numai la conservarea strateloru, cazuriloru, ce scutescu comun’a, a linieloru si midiul aceloru de comunicatiune. In cazuri de periplu comunu, adeca , viscolii (omelii), esundare de apa, foco, etc. primaria póte se intrebuintieze spre delaturarea periclului tóta poterea pedestra si de caru ce i sta la dispusetiune fara a se computa. § 123. Jurisdictiunile potu impreuna comunele conformu interesarei loru in grupe destinse cu scopu de a face si trene in stare buna drumurile si podurile vincinali dintre comunele singuratice. Proportiunea, după care suntu descrse comunele singuratice a participa la facerea si conservarea ataror u drumuri si poduri, o statoresce juris— pictiunea respectiva pre lângă ascultarea respectiveloru comune, incâtu acele nu s’aru poté învoi intre sine. § 124. Amploiații statului, oficierii dela armata si dela militiele patriei (honvédtisztek) funcționarii municipali sî invetiatorii poporali nu platescu dure comunale, dela plățile ce le au după oficiulu loru, respective dela pensiunile loru. Asemnea nu platescu nici preoții dela beneficiele, cari le tragu eschisiru după oficiulu portatu in comun’a bisericésca respectiva. § 125. La scóterea dârei comunale servescu de cunostira ordinatiunile articlului de lege XXI, 1868 si LV 1870. § 126. Modulu manipulatiunei de cassa si alu tienerei de compoturi se statoresce prin statutulu comunalu. Acesta statutu se ascerne jurisdictianei spre aprobare. § 127. Socatele comunale trebuie sa se pre gatesca in modu corespundistoriu rubriceloru bugetului. § 128. Socatele comunale in comune mici si marile revideza corporatiunea representativa in adunarea generala de tómn’a. In cetati cu consiliu regulatu, înainte de a se esterne adunarei generali, le revideza esactoratulu, respective despartiamentulu finantiariu, sî déca nu esista atari, o delegatiune. Socotelile, casualmente raportulu motivatu alu esactoratului, despartiamentului pnantiariu sau alu delegatiunei, se espunu la cass’a comunale spre vedere publica cu 15 dale înainte de adunarea generale. Adunarea generale este obligata a ceti si pertracta observatiunile ce póte le aru face contribuitorii comunali. § 129. Ratiociniule revidiata de adunarea generale, faca-se esceptiune in contr’a acelui’a sea nu, la óta intemplarea trebuie sa se asterna jurisdicttiunei spre suprarevisiune. La radociniulu asternuta jurisdictionei si revidianda de acést’acelu mai târziu sub decursulu unui anu sumu de a se alatura observatiunile pote date prin contribuitorii singurateci sî opiniunea separata a minoritatiei; sî in acestu casu absolutoriuiu numai după aprobarea jurisdictiunei se póte da. § 130. Gomun’a séu celu ce este detoriu cu dare de radociniu póte apela decisiunea jurisdictiunei la ministrulu de interne. Déca comun’a sçu rationariulu nu se indestulescu cu resultatulusuprarevisiunei, ministrulu de interne póte se cera înaintea judecătoriei competente pentru comuna revisiunea judecatorésca a acelor positiuni din ratiociniu, contr’a caror’a s’a facutu esceptiune, in termina de trei luni computandu deja admanuarea