Telegrafulu Romanu, 1872 (Anul 20, nr. 1-104)

1872-03-26 / nr. 25

nesuí pre a-i face si drumultr, cu care au remasu in dereta. Pre noi românii de buna sema ca ne intere­­sedia mai de aprópe o comparatiune internatiunale si interconfessionale in miscamentulu inven­amentu­­lu poporalu. După o atare comparatiune resulta in cifre, ca in Ardelu si Ungari’a frecventedia dintre copii obli­gati de scóla. I. Dupa naționalitate. Dupa confessiuni esti din scala fia­care alm copil ce potui ceti si scrie III. Pre non invetiatoriu vine salaria anuala. Reproducerea comparativa a acestoru date ne induce a cunosce, ca dupa naționalitate nemții (sași) au scotele cele mai bune , magiarii ocupa cu scó­­lele lor loculu celu mai bunu. Séra după confes­­siune vinu in loculu primu . Reformații (cu deosebire evangelicii), apoi catolicii si cele­lalte confessiuni imbucuratoriu este din punctu de ve­dere confessionala impregiurarea, ca atâta in Unga­ria câtu si in Ardelu urmedia după rom.­cat. pre o trepla mai inalta greco-orientali , anumitu com­­parendu-i cu greco-catolicii, se arata, ca cu 4% stau mai bine cei dintâiu, decâtu cei din urma. Asemenea si in privinti’a salarielora, ce vine pre unu invetiatoriu diametralii in Ungari’a platescu greco-orientalii pre invetiatoriu cu 126 fi. mai bine, fara in Ardelu cu 23 % fl. mai bine că greco-cat. Unu calcula diametralii aproximativu a tutuu­roru confessiuniloru din regatulu Ungari’a arata, ca In Ardelu in Ungari’a. Români 33­­, % 27% % Magiari 42 % 51 "/„ „ Nemți 79% „ C7 „ Șerbi — 35% ” Slovaci­­ 11- 49% „ Ruteni — 41% „ In Ardelu In Ungari’a. greco-orientali 14­/3 °/e 14% %• greco-catolici 10% 0 „ 10 % ” romano-cat. 20% „ 16% r reformați 20%0 „ 20 unitari 19VS „ — iudei 61/2 „­­ț­ In Ardelu. In Ungari’a. La greco-orient. 97% fl. 229 */3 fl. x gr.-cat. 74 %, „ 103% „ „ rom.-cat. 132 "­, „ 186% „ I, reformați 198 % 225% $ „ unitari „ — „ iudei 271 si 331 % „ CS in Ungari­a se pitesce unu invetiatoriu cu 208 fl. iera in Ardelu numai cu 130 fl., va sa duca pana sa se urce la saliiulu de 300 fl., după cum pre­scrie legea scolar mai trebuie in Ungari’a 92 fl. pre unu invetiatori, fara in Ardelu considerabila suma de 170 fl. Invetiamentuli nostru confessionalu natiunnlu comparata cu trecutili, potemu­dice, ca este enormu de mare, comparati insa cu cele­lalte confessiuni este micu ; comparati cu idealulu de scoli alu le­gei școlare de statu este de totu micu. Confessiu­­nea greco-orientale, déca au facutu atât’a, câtu după puterile materiei, de care dispune, după scur­timea tempului si dupa alte impregiurari nefavora­bile, putea sa faca — este pre deplinu rectificată atâta înaintea regimuui si înaintea tuturoru. De aceea la confessiunea greco-or. nu se póte aplica observarea consiliariuui ministerialu Carolu Keleti, sub a cerui conducere s’au liparitu, statistic’a esKa de curendu de sub litoriu pre barea dateloru cu­lese in an. 1870. Nimitulu consiliariu se esprima : »Nu aru fi cine­ va indreptatitu, privindu starea cea de totu rea a invetianentului, sa nu faca respon­­sabilu pentru acést’a aici pre nationalitati, nici pre regimu, care numai de curendu au devenitu iéra regimu patrioticu, ci sa faca responsabilu directu numai pre confessiuni si pre preotimea concernenta ?“ Déca dlu consiliariu ministerialu Keleti aru aplica observarea d-s­ le sî ia confessiunea gr. or., potemu dice, ca in „minuni jus“ aru comite „su­mam injustitiam.“ Nu este nici o mirare, ca sasii din Ardelu stau cu invetiamentulu pre o trepta mai inalta, caci ei si-au asiguratu buna starea materiale in tempii cei grași ai privilegieloru. Din contra românii au fostu ói’a blonda, pre care o a muls’o până d’abia au statu pre piciore. Poporului ro­­mânu i trebuie lempu până sa reparedie mai intâiu trecutulu sî apoi sa se mesure cu alte națiuni. (Va urma). filSItSâ. Daterile la iînmormentarea mortiloru din vechime până in tem­purile ilustre. Curmare­. G­o­t­h­i­i — unu ramu forte insemnatu a rasei germane, cari locuiau in Transilvani­a si Ro­mania de astazi, cându murea unu rege i radicau unu rogu din armele răpite de la ini­mi ou si treneau o comendare forte mare. Si la acesti­a femeile se supuneau mortiei de voia buna, indata ce-si pier­deau socii, si servitorii se aruncau de pre stânca daca le mureau stăpânii. Alarick regele Estgotiloru. E cunoscuta istori’a lui Ca sa­ lu scape de vin­­dict’a romaniloru, contr’a caror’a s’a radicatu mai de multe ori cu batalia, l’au inmormêntatu in alvi­ a riului B­u­s­e­n­to , si ca sa nu scie nimenea de acést’a, pre captivii, cari au fostu presenti­i ucisera pre toti. Gallii aveau datina férte crudele, déca moria unu omu mérte grabnica si déca se nascea celu mai micu prepusu, ca déra densulu s’aru fi ucisu, atunci se ucideau muierea si sclavii lui, după ce mai intâiu se torturau in modulu celu mai infrico­­slatu; cându jelea ’si lasau perulu ne­ordinatu in tifosu, care de almestrea lu pieptenau in susu si­ lu înnodau in cresceri. Ei credeau ca spiritele loru traiescu după morte in alte corpuri. — Despre Huni, acelu poporu nomadicu din Asi­a, cari erau atatu de uniti la fatia, incâtu numai de pri­virea loru te prindeau fiori, ne spune istori­a, ca cându a moritu Atila regele loru, in dîu’a cununiei cu frumu­Domnule redactoru ! După cele ce se intem­­pla sî se continua pre Iatu dîu’a in giurulu nostru, sî anumitu intre noi românii, dupa atâtea dar avere fara nici unu scopu sî folosu, după atâtea crevete dem­ntiuri si insulte câte se mai arunca astazi con­tra celoru mai bine mentali barbati ai nostri, după atât’a neîncredere câta s’a mai incunbatu astadi in­tre barbatii nostri de litere, amu statu multu ia gânduri , déca­tre sa ne mai scriu, ori mai bine — dora spre a scapă de o napastia neasteptata sa-mi aruncu la o parte condeiulu odata pentru totu-deon’a, că sa nu mai scie salba de omu ca a­ stu fi mai invetiatu si eu cându-va carte. Intr’a­perulu, si au sângeratu faci’aca se onoreze cu dem­nitate pre unu erou ce s'a destinau pentru ei in a­­tatea victorii. Nisce datini forte miraculóse, si in parte de o naivitate miscatoria, s’afla la selbatecii din A­f­r­i­­c­­ a, A­m­e­r­i­c ’a si A­u­s­t­r­a­l­i ’a. Cându mere de esemplu unu otahastianu, cei remasi i anun­­cia mórlea cu tipete polemice, se desbraca si-si in­­negrescu corpulu­ selescu si se bucura. După ce s’a facutu ast’a se ve­ La crim­ele versate le aduna in batiste si le presentéza mortului. — Locuitorii Ladroneloru (grupa de insule spre nordu dela Australi­a) in fia-care anu petrecu in jele o septemana in onorea mortului. Gandu cu o mulțime de muieri cari se „glasescu,“ la acestea sa aso­­ciéza rudele, si noptea intoneza unu plânsu din tóte poterile, care înceta iise indata ce se reversa de diua, si in loculu lui se începe o petrecere voiosa cu beuturi si altele. Aci se lauda virtutile reposatu­­lui, statur’a, frumseti’a si poterea. Déca evine ceva comica, rndu din tote poterile si bea numai decâtu ca se pota plânge iéra. — O datina cu totulu cu­­riósa s’afla la t­r­o­d­­­e­s­i. La acesti­a déca mare cine­va iérn’a, lu acatia d’unu arboru ca se inghiatie. Dup’acea primaver’a lu îngropa lângă caban’a (coliba) sea. Intr’ace’a cadavrulu ’lu cer­­ceteza mai adese ori, si cându trece in putrediune, lu colorescu si ’Iu invelue in unu vestmentu nou.— Locuitorii din [N­­o­n­o m­o­t a p ’a onoreza osa­­mintele amiciloru si a rudeloruloru prin ace’a, ca in fia­care septemana odata se imbraca in vestmente albe si pune feliu de feliu de bucate inaintea mortului. Superstitiunea asl’a barbara ca omulu si după mérte are necessitate de mâncare este d’au­mentrea tare s’a rldico (453 <­• Cb) plangendu amaru si au taiatu reslatita intre popórele cele salbatice. Negrii pe Epistole de la tiéra, ceea mi-amu adusu aminte ca fi­ iertaru dascalulu meu ’si deduse odinióra multa ostenela până cându rae invetiâ­ se a face literile, — sî carele de câte ori me invetiă a scrie avé o distractiune forte plă­cută a-mi furnică palm’a cu linealulu seu la cea mai mica eróre, sî asia eata m'amu resolvitu a-mi mai cercă noroculu spre a ve mai scrie, ca sa nu-mi uitu da totului totu. Ba nu, — pardonu­­ nu a scrie ci a mangi, caci vedi­c—ta bine dom­nule redactoru, cei dragi de ómeni buni, de o ru­tina sî taclu férte finu, de o cultura unica in feliulu seu, de o sclintia universala sî politica inaita sî inca férte inaita, eflara cu cale a tacsu pregratiosu — de magituri cele ce se scriu in dîuariulu d-v. Mai suntemu datori iise a face sî a luă un nume de bine tóte nomenclaturile câte ni se dau sî iesu din partea acestoru barbati mari, cari pre­cum ni se pare aru avé poft’a de a trece de infa—­libili, de­sî totu domni'a­ loru au combatutu de atâ­tea ori periculos’a sî intr’adeveru ridiculos’a dogma de „infalibilitate.“ Sa nu ne prindă mirarea, deca Pius din Rom’a, — descendentele familiei Ferretti, — omu muritoriu si patimisiu că toti omenii din lume, — carele de­sigura recitédia si elu că toti popii psalmulu profetului Davidu : „eata intru fara de legi m’amu zemislitu si intru pecate m’a nascutu maic’a mea“ se crede pre sine de infalibilu, pentru ce se nu mai aiba totu acestu gustu si alti ómeni asemenea muritori, de a se crede pre sine întocmai infalibili, celu putienu in politica ? Daream­ bunulu Doieu, — ca acești ómeni sa fia intr’adeveru infa—­libili, sî ei cari credu sî numescu de manuitori pre toti câți nu suntu capaci a li intielege scopulu po­liticei loru, sî prin urmare ’si mai au sî ei opiniu­­nile loru proprii, — sa salvedia onorea natiunei, sî sa ni-o conducă la adeveratulu limanu alu ferici— rei. Pre calea inse pre care a apucatu infalibilii nostri, — cu deosebire atacurile, si batjocurile loru ce se varsa in abundant­a asupr’a tuturoru câți nu tresaru la comand­a loru sî nu ii se sciu închina neconditionatu, — pre mine mnulu nici cându me indreptatiescu a potea speră vre-unu bine pen­nu­tru națiunea si poporulu nostru. Ca omu din provincia isolatu, — sî avisamu a trai retrasu, ponendu-mi la ordine trebile economice, nu aveamu mai mare plăcere cându­ va in viéti’a mea decâtu după ce poteamu conversă putienelu ca vecinii mei, ómeni tierani — ómeni naivi si bani, despre trebile nóstre diverse — apoi sa me punu sa frunciaresca jurnalele române. Si ce teama ca atentiune, si ceteama cu passiune si plăcere, aflamu in­trensele lucruri instructive, simtieamu cresi­ care desfatare si unu nutrimentu pretiuitu pentru inima si spiritu. Astadi inse, crede­ ine die redactoru, cându iau a prindu mâna jurnalele nóstre române, pare ca me fiori, li desfăcu óresi­cura cu sfala si le „rip’a d’auru“ (Goldküste) de esemplu punu in grupa cu celu adormita téte sculele cu cari s’a folositu acesta in vielia, si si vinu déca i-a plăcuta. Aracaunii, una ramu selbaticu indianu, credu in nemorirea spiritului si dien, ca după mér­te caletorescu pre mare pre unu chilu si la fier— mure de ce’a parte­i primesce apoi o matrona, ca­­rei’a trebuie sa-i dea unu tributii pré care înainte d’a li se dă intrare in „insul’a celoru fericiți.“ Mo­­rindu cine-va dintre densi, cei remasi ’lu incungiura sî plângu in giuruiu lui. Dop’ace­a se punu lângă elu tóte vestmintele lui cele mai frumóse, i dau ar­mele sî ’lu asiedia p­unu patu radicatu unde remâne mai multe septemâni. In urma dopa anele cere­monii particularie, ce stau in legătură cu supersti­­tiunile loru de fermecătorii se pune mortulu intr’unu sicriu de l­ranu sî se duce la grópa. Spre grópa mergu inaintea lui 2 femei preferându cenușia presto cale, semnificându prin acést­a ca rem­orcerea in lo­­cuinttele celoru vii i este oprita. Iéra in gropa se depunu mancari, beuturi si alte lucruri necesari a unui calotoriu ; uneori ingropaui cu densulu si unu calu, ca sa póta merge calare „din­colo“ de va dori. — Tatarii taie calulu, celu mai bunu alu mortului sî-’lu manca consângerii si amicii. — 0 c­r­a­i­i in Gui­nea sup­­raga mortulu, ca cându aru stă in poterea lui, sa remana, se móra, sau nu. De multă cu tote ace­stea, preoții apucau pre mortu de nisa si-i puneau întrebările acestea : de ce ne-ai parasitu ? ce ti-a lipsitu aci la noi ? cine e de vina la mortea ta ? s. a.; in urma ’iu îngropa intre cântări sî bocituri. La fruntași treau bociturile câte opiu dile. — La locuitorii din Madagascaru eră datin’a ca la cei ce muriau in resboiu le taiau capetele si la

Next