Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)

1874-06-30 / nr. 51

202 presiedinte respective catra intregu ministeriulu o interpelatiune. Oratorulu motivandu interpelatiunea sea pre larga atinge intemplurile din urma in ministeriulu comunii de resbciu si-si esprima temerea, ca reactiunea va incepe a domniei influinti’a Ungariei a scade. De acea intréba : 1) Aprobédia ministeriulu espresiunea ministrului de comerciu ce o a facutu acest’a in siedinti’a dela 24 Iuniu cu privire la putien’a influintia ce are ministrulu ungara asupr’a armatei ? 2) Are ministeriulu scrie despre alocuțiunea noului ministru de resbelu, in care nu amintesce de locu despre Ungari’a sî const»— tutiunea ei ? 3) Scie ministeriulu, ca regulamentulu celu nou de servitiu care pentru armata e lege, cuprinde dispusetiuni ce colidera cu legile sustatórie ? 4) Are ministeriulu de cugetu a substerne proiecte relative la protectiunea constitutiunei ? Interpelatiunea se va da ministrului pressedinte. Ales. Almássy se ruga de casa, ca sa-i conceda motivarea proiectului seu de resolutiune in ssedinti’a de Sambata sau la începerea sessiunei de tomna. coda Csanády pledéza, ca «a se conmotivarea pre Sambata. Camer’a ’lu respinge. Cas’a trecendu la ordinea bilei continua desbaterea asupr’a proiectului electoralu. Primulu oratoru Daniilu Irányi © contra proiectului sî contra espectoratiuniloru antediluviane ale lui Biölhy. Gust. Tarnoczy are de a obiectă unele contra proiectului. Oratorulu afla mai cu sema, ca proiectulu preste totu e numai o cârpitura si densulu nu este miculu astero feliu de cârpituri. După o polemica mai lunga contra espuneriloru de ieri ale ministrului de interne, oratorulu substerne proiectulu de resolutiune . Ministrulu de interne sa se indrumeze a substere până la anulu nou unu proiectu de lege electorala independinte si corespund istoria intereseloru vietiei de statu si dreptul iei, care proiecta sa foaseze in genere pre urmatóriele prinse cipie : Se formeza cercări electorali cu câte 100,000 suflete, cari traroitu câte unu deputatu. Dreptulu de alegere e nemidilocita seo midilocitu, unu dreptui electoralu de alu doile gradu. Celu di ntâiu, se contitionéza: 1. prin unu mai inaltu gradu de inteligintia, care sa se dovedesca prin testimonie scolastice scu prin positiune însemnata in societate. 2. prin o avere considerabila ; 3. prin dreptulu de cetalienu alu statului. Dreptulu mediata conditioneza unu gradu mai inferioru de inteligintia. Totu insulu sa aiba atât’a îndreptățire la alegere câta are dreptulu de a pretinde. Sa se statoresca unu terminu proportionistu, după a carui decurgere scivilc’a de a ceti si scrie are sa intre in valore cu conditiune minimale a dreptului de alegere. In urma sa se introducă votarea secreta si sa se statoresca pedepse aspre pentru abuzuri. Oratorulu ’si motiveza proiectulu seu intr’o cuventare mai lunga sî observa la urma, ca proiectulu seu nu eschide acceptarea proiectului de lege de falia. După acest’» ia cuventulu Dr. Polizu, deputatulu dela Pancior a. Oratorulu incepe cu asigurarea, ca granitierii de odiniora nu făcu politica de separatismu si lasa deciderea asupr’a sortiei patriei la Ungari’a. Granitierii sctu a pretiui binele ce li s’a dalu prin provincialisarea confiniului, sî nu desconsidera nici greutatea pericolului de transactiune, dara densii pretindu, ca sa nu fia considerați de străini sau chiaru de inimici ci de fii egalu indreptaliti ai patriei. Novel’a electorale din cestiune nu o pote primi oratorulu, fiindu ca ea însemna cu privire la 1848 unu regresu si nici decum unu progresu. Oratorulu vede, ca Ungari’a a facutu in an. 1848 nu unu pasiu, ei o săritură formale dela conservalismu la democrația, sî pricepe ca diet’a de atunci a avutu mai multu in vedere magiarismulu decâtu ungurismulu. Acestu principiu alu supremației magiare stâ inse in contrastu directu cu democrația adeverata. Déca in novel’a cestâ in desbatere predomnescu numai consideratiuni de suprematia, atunci legea acest’a electorale nu desvalta basca democratica, ci celu mai nedemocratica momentu din legislatiunea anului 1848, atunci ea e retrograda. Oratorulu accepteza principiala democraticii dela 1848, dara asta, ca acel’a in estindere deplina sa se desvalte logica. Parlamentul a trebuie sa resfrânga cu fidelitate toti factorii statuia», trebuie sa fia unu microcosmo alu intre agei națiuni sî nu numai ala unei nalionalitati. Acest’a se póte ajunge inse numai prin sufragiulu universala. Dr. Politu e de părere, ca Ungari’a ca tempulu seu va f Helveti’a resariténa séu va inceta de a mai fi. Supremati’a magiara s’a cumperatu la an. 1867 cu pretinsu dependintiei Austriei si acest’a va parasi pre Ungari’a indata ce ’si va afla alti aliați, de acea magiarii mai bine sa se impreune cu naționalitățile patriei. Capitululu din novela care traoteza despre procedur’a penale sî care după mărturisirea ministrului sî intorce ascutitulu seu contra natiunalitatiloru, trebuie sa o condamne oratorulu. Aci se pune întrebarea de potere si se uita proverbulu : Hodie mihi, cras tibi. Acesta purcedere prea aspra a magiariloru contr’a nationalitatiloru se va pote intrebuintta pre candu din partea unui guvernu reactionariu chiaru contr’a magiariloru. Oratorulu arata apoi câtu de nesuficienta este representatiunea confiniului in parlamentu si face propunerea, ca teritoriulu confiniului militariu sa fia privitu in proiectulu de resolutiune alu comissiunei centrale relativu la nou’a împărțire a cercuriloru electorali de unului, care trebuie sa fia in modu deosebitu considerata, asemenea ca si Transilvania. In urma oratorulu oltidéza la furtunele de oari este amenintiata Ungari’a din partea cesliunei orientali si de acea admonéza pre magiari, sa-si asigureze până e inca tempu prin institutuni adeveratu democrate ce iubirea si devotamentulu nationalitatiloru. Oratorulu sfersiesce apoi cu semnificativele cuvinte : „La Philippi ne vomu repedea !* Finea acest’a din cuventarea lui Polit descepta o vina nelinisce sî Iuliu Schwarz respinge acesta amenintiare. Politu deschisi mai tarziu acesta „neînțelegere“ sî asigură, ca densulu a inttelesu 8b espresiunea sa „Philippi ® pre magiari sî pre șerbi împreunați intr’o tabera, de alta parte pre suimicului comuniu. 1. Schwarz combate sufragiulu universalii sî aréta prin nomeróse esemple, ca acest’a nu se póte consideră de mesor’a liberalismului. In Helveti’a cantonulu Geni cu unu censumare e celu mai liberalu si mai tolerantu, pre candu cantonele ce n'au nice unu censu (Uru) suntu ultramontane si hyperconservative. In Belgia indata ce s’a redusu censulu au cascigatu clericalii prevalenti’a. Mocsary a relevatu ca celu mai bunu corectivu contr’a coruptiunei e sufragiulu universalii, dara acestu corectivu se va pote ajunge mai bine prin lărgirea cercuriloru electorali sî micsiorarea numerului Moru. Oratorulu atrage atențiunea ablega Casei asupr’a impregiurarei : ca alegatorii sa nu voteze după comune, ci cu totii la unu locu. Oratorulu nu póte sa pricepa, pentru ce n’a luatu partid’a deakista in consideratiune mai bine proiectulu de lege alu lui Horvath, decâtu carpitur’a guvernului. De altmintrenea oratorulu primesce novel’a din cestiune de base la desbaterea speciale si substeme numai proiectulu de resolutiune . Ministrulu sa se indrumeze ca intetire, a substerne la tempu unu proiectu de lege despre incolatu pentru ca sa se ia in registrulu alegeriloru numai cetatieni adeverati ai statului séu pentru ca registrele sa se póta corige eventualminte deja cu onasiunea primei revisiuni. Budapest’a 3 iuliu 1874 (Cas’a representantiloru) s’a deschisu prin vicepres C. Torma la 10 ‘4 ore. Deputatulu alesu la Radu’a d-lu Popoviciu Desseanu trecându terminulu reservalu de 30 dile se dechiara do definitivu verificitu. Em. Huszar dorescu sa faca câtva ministrulu de interne o interpelatiune. După dispositiunile novelei electorali din cestiune listele electorali permanenți trebuie sa se compună inca in anulu acest’a. Desi cas’a representativa va termină discusiunea asupr’a legei electorali inca in sesiunea acest’a, totuși e inca ca resolvi-va cas’a magnatiloru întrebare acesta proiecții de lege sî atunci sî listele permanenți nu se voru pote compune in anulu acest’a. Stându lucrulu astfeliu oratorulu nu póte sa pricepa pentru ce se prelungesce fara nici unu folosu sesiunea de acum sî de acea intrebare ministrulu de interne, de are de cugeta a medifeci ca sa se resolvesca proiectulu electoralu intr’unu astfeliu de tempu, câta pregătirile sa sa pota gata inca in anulu acest’a ? Ministrulu de interne 8 zap éru respunde, ca nu póte sa lipseze cu acuratetia tempulu, in care cas’a magnaliloru sî va incepe discusiunea asupr’a proiectului memorata, dara se va nesul a lucra intr’acolo, ca acesta sa se intemple câtu se va potea de iute, pentru ca preparativele sa se pota esecuta inca in anulu acest’a. Em. Huszár se dechlara multiumitu cu respunsulu pre care cas’a luia spre solintia. Urmându ordinea bilei se continua desbaterea asupr’a novelei electorali. Că primulu oratoruia cuventulu Val. Solymossy. Densulu face guvernului grele sî amare imputatiuni, pentru ca ein nu scie sa faca altu ceva decâtu sa restringa drepturile poporului. Legea din cestiune desprie pre mii de cetatieni de dreptulu electoralu sî nu corespunde de locu recerintieloru din tempulu de fatia. E inca tempu a face o lege mai buna de acea ministrulu sa-si retraga proiectulu de lege. Oratorululu respinge si voteza proiectulu de resolutunei substernutu de câtra Irányi. Colomanu Tiszasî deschide cuventarea cu dechiaralimea, ca elu va vota pentru acceptarea proiectului electorala. La inceputu oratorulu are numai de cugetu a espune prescritu punctulu sen de vedere sî alu colegiloru sei de principii. Proiectele de resolutiune substernute ieri sî unele espresiuni lu constringu sa faca espuneri mai estinse, de oratorulu cere indulginti a camerei. aceea Aici fu intreruptu de unu asia puternicu „Sa audimu !“ câtu nu se mai potu îndoi despre interesulu cu care se asceptau din tóte partile espunerile sele. Mai intâiu intorcându-se catra Beöthy dechiara oratorulu, ca densulu este unu amicu resolutu alu democrației si alu progresului democratiou gradualu. Acestu punctu de vedere nu su parasesce nici in modulu celu curiosu, cu care a desvoltatu ieri unu deputatu democrati’a, caci acest’a nu este democrația, ci o calumniare a democrației. Lovitur’a fu intielesa, de aci se esplica aplausulu urmatu după aceste antecedentii. Dlui Beöthy si colegiloru sei conservativi de principii le dă Tisza sa pricépa, ca la noi democrati’a trebuie sa se considere de o fapta, care nu se mai pote sgadui sî care trebuie numai sa fia condusa astfel incâtu sa se pota impaca cu libertatea sî cu statuia. In urma si ad ce exemplulu conservativilor!! din Engleter’a înainte, dela cari potu sa invetie, nu suprimerea ci garantarea libertaliei si bun’a conducere a democrației. Trecendu la proiectele de resolutiune substernute oratorulu respinge tóta acele propuneri, prin cari s’aru proroga crearea unei legi electorali. Densulu doresce ca deja dieta cea mai de apropa sa se constitue pre unu temeiu de norme electorali mai bune. Intorcendu-se câtra propugnatorii sufragiului universalu deciara, ca se insiala acei’a, cari sustiemu ca dreptulu de alegere este înnăscuta fiacarui omu. Póte-se eserciu dreptulu de alegere altmintrene decâtu numai intr unu statu ? Nu. De acea dreptulu de destui suntu acei’a falia cu mulțimea cea mare a poporului nostru ? N ici cine ce’mi va respunde ? a dtie cineva , da ! aru fi mai multu chiaru sî decâtu „plus quam“ .. ., iara déca : nu ! apoi de ce nu? Pentru ca sunta atâti’a omeni nu numai betrâni da ra sî teneri neinvetiati sî remasi in cultura din poporulu nostru ? pentru ce tocma acei’a cari au trecutu nu numai prin scólele poporali elementarie, dara chiaru si cei trecuti prin cele poporali superiore, cari dîcu ca au invetiatu a ceti, a scrie si compara bine etc. acum nu sciu decâtu ori de totului prea putienu, ori apoi chiaru nimic’a ? intrebu dara : de ce nu sciu ? seu de ce sciu asia putienu ? Pentru ce literatur’a nóstra este asia mica si restrinsa ? Pentru ce avemu noi asia putiene jurnale romanesci ? dara pre lângă tóta restringerea si micimea literaturei si a jurnaleloru nóstre in genere, pentru ce se interese din omenii atâta de putieri de ele ? Pentru ce autorii si redactorii se lamente dia adese ori, ca nu suntu spriginiti din partea publicului ? Pentru ce sta literatur’a nóstra asta amorțita sî ne spriginita falsa cu mulțimea cea mare a poporului nostru ? Pentru ce poporulu nostru este cea mai mare parte, atâtu de ignorantu, necunoscatoriu, fca chiaru dispretiuitoriu sî inca parte mare inamicu alu scaleloru ? etc. etc. sau déca e recunoscatoriu, apoi pentru ce se pune invenamentulu obligatoriu ? Pentru ce se inmultiescu judecățile ? pentru ce cresce asta tare numerulu proceseloru ? Pentru ce atâtea institute de corectiune — cartiere ? pentru ce voteza dieci si sute de mii — pentru acestea institute ? etc. etc. pentru ce atât’a ignorantia catra imbratisierea meserieloru feliurite ? pentru ce dara, de trei ori durere ! pentru ce atât’a lipsa si seracia in poporulu nostru ? cine, cine ce-mi va respunde ? Eu la tote intrebarie acestea voiu respunde forte simplu ca adeca : Nimic’a alta nu e si nu póte fi oaus’a, decatu : sculele cele rele — vreu sa dicu noi invetiatorii cei slabi ; procedura acea forte gresita la propunerea investamentului in scólele poporali ; sau mai scurta ; instruirea pentru scóla — esamenu, dara nu pentru viétia. Cum va avea cineva dragoste si plăcere câtra lectura déca elu nu póte ceti ? ci numai din cându in cându, da bid dupa multa si mare ostenela ’si formeza câte o propusesiune bucurandu-se multu ca au pututa ceti sî asta — reu ; se incerca apoi a explica sî altor’a intielesulu cuprinsului acelei bucali — cu totulu altimintrea. Eu amu audita pre multi ómeni dicendu : „Asta ’mi place cetirea cârtiloru de taie incâtu nu potu spune ?“ „mi-amu cumperatu aici cârti (mi le aretau pre ladi, pre loviti, pre grinda etc. afumate sî pline de pravu) sî mi-asi mai cumpera, dara déca nu potu ceti iute si bine, apoi la ce — de ce —, sa dau banii pre ele sî sa stea pre politia (pre unele locuri e o scândura pusa la grinda, pre carea o numescu politia sî pre grinda ?« etc. „Asiu pluti sî ceti fórte bucurosu si cu mare plăcere novele (adeca jurnale, ca poporulu asiu le mînesce) d apoi in novele inca si mai greu sî reu potu ceti“ etc. etc., si câte alte esemple de feliulu acest’a asiu mai potea reproduce dela poporu, ca totu atâtea dovedi tari sî mari ale asertiuniloru mele, inse le aflu de prisosu, deóre-ce sciu ca unele oa acestea fiacarui suntu cunoscute. Acumu din cele până aici inserate usioru se póte vedea progresulu si lățirea culturei ce aru resulta din cetirea cea buna sî regulata, apoi din priceperea sî judecat’a celoru cetite , dara apoi prea usioru eata — de trei ori durerei ! ! — — — se vede regresulu sî remanerea in cultura câtu suntu de mari sî poternice , si din ce causa ? Eu dicu ca simplu numai sî numai din caus’a procedurei metodice gresite, din a cetirei rele, fara intelesu si judecata. (Va urma.)