Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)
1874-05-30 / nr. 42
Telegraful» ege de dóue ori pre septeniana: Ilumineca si Joí’h. — Prenumerațiunea se face in Sabiiu la espeditur’a Fetei, pre afara la c. r. peste cu bani gata prin scrisori francate, adresate coutra espeditura. Pretîusu prenumera 1 timei pentru Sabiiu este pre arma fi. v. a. 1 car pre o jumatate de anui 31. 50. Pent Nr. 42. Anl XXII. Sabitii in 30 Maiu (11 Imiin) 1874. tin celelalte parti ale Transilvaniei si pentru provinciele din Monarhhia pre anu anu 8 fl.iera pre o jumatate de anii 4 fl. v. a. Pentru princ. si tieri streine pre anii 12, anii 60 Inseratele se platesca pentru intru’a ora cu 7 cr. sirulii, pentru a dou’a ora cu 5 cr. si pentru a trei’a repetire cu 3 •/ cr. Vt 3t PU3 Junctiunea linieloru drumului de feri. După soirile ce le averan din Bucuresci junctiunile pre la Predelu (Braiova) si Orsiova suntu dej 1 votate de catra camera României. Acesta fapta împlinita s’aru parea ca face de prisosii orice desbatere in pressa asupr’a bonatatiei seu reutaliei functiuniloru din cessiune. In press’a nóstra din patria, s’au rad catu in tempulu din urma voci, cari respandescu nedumeriri negative si loiale in publica, nedumeriri, direniu, deduse din functiunea pre la Predealu. Acesta ne îndupleca a lua si noi in vre-o câteva cuvinte notitia despre mentionatele junctiuni. înainte de tale trebuie sa premitemu, ca cestiunea junctiuniloru se tragana acum de mai multi ani. Ea a fosta obiecta de desbatere vehementa in camera României in sessiunea din 1873. Desbaterea se fini atunci cu respingerea unei conventiuni intre regimulu ungurescu si regimulu romanescu. Acum, după alte multe negotieri intre Austro-Ungaria si intre Romani’a, a ajunsu cestiunea la o noua conventiune, la o noua desbatere de catra corpurile legislative române, ca resaltatulu, de care s'a facutu amintire mai susu. Este multa probabilitate ca cele dóue functiuni voru trece prin corpurile legislative ale Romaniei, va sadica, afara de camera si prin senatu, voru capela sancțiunea domnésca, ca atât’a mai vertosu, cu câtu stânc’a de carea era tema, ca se va sfermu tóta janctiunea, s’a deluturatu. Iutielegemu aci paritatea tarifeloru pretinse de câtra regimulu ungurescu. Regimulu ungurescu pretindea ca tarifele drumuriloru de feru atâtu dela Ploesci Orsiov’a câtu si dela Ploesi Timisiu sa fia egalu cu cele corespund ietórie din Austro-Ungari’a. Guvernulu romanescu a reflectatu, ca liui’a Ploesci Timisiu are de a învinge greutati forte mari, împreunate cu spese iéra si forte mari, acum la clădire si si mai departe la sustienerea liniei. Prin urmare nu se póte invoi nici decum la o tarifa egala cum este cea a linieloru austro-unguresci, clădite si sustienute relativu cu mai putiene spese. Reflessiunea acest’a se vede ca a aflat o buna primire in Pest’a si regimulu Ungurescu a retrasu pretensiunea sea in privinti’a tarifeloru. Diet’a Ungariei, la tempulu seu joca va aproba functiunea si asta, după cum stau lucrurile astadii, remane numai punerea in lucrare. Gestiunea aru fi acum, cum se voru schimba referintiele comerciale prin legatur’a cea noua ? Este vre o parte din cele ce se lega prin drumurile de feru cumva amenintiata ? întrebările acestea nu le punemn noi intaia si data. Ele s’au ventilatu in pres’a nóstra sî prin ventilarea loru s’a adusu si nedumerirea la publicu. Liniele drumuriloru de feru au missiunea înainte de tóte se imparte sî esperte, va se duca, sa aduca insî sa scota din tiera articuli de negotiu, articuli crudi si manufacturi. Purcediendu dela principiala acest’i drumurile de fera au înainte de tóle missiunea de a suplini lipse de trebuintie omenesci io mesura mai mare si in tempo mai scurtu. Esportulu nostru din Transilvani’a spre oriento a fostu de secuii modestu, in tempulu din urma neînsemnata. Causa a fostu putien’a si nedesvoltata industria a tierei nóstre. Mai multu au contribuitu până la deschiderea vaporelorupre Dunăre transiluiu la ore care viótia comerciale. De cându au inceputu vaporele a umblă pre Dunăre transiluiu despre occidentu spre orientu a incetatu mai de tota. Locurile cari aveau mai înainte o însemnătate comerciala au fostu reduse la comerciu cu totulu locala. Un’a esceptiune a facutu in Transilvania Brasiovulu, carele a esportatu mai cu sema marfe indigene. Importulu s’a sustienutu sî se sustiene atâtu cu producte crude, câtu si cu manufacturi până in cium a de astadi. Productele crude vinu despru orientu si trecu spre occidentu. Manufacturele vinu despre occidentu in tiera intr’o catatînie neproportionata fatia cu importulu din orienta. Legatur’a cea noua a drumuriloru de fero aru cugetă cineva ca va schimbă referintiele acestea si, celu putieru, transitulu de producte crude sî de manufacturi va fi mai viu prin tiér’a nóstra de com a fostu până acum. Nu trebuie inse trecutu cu vederea, ca facilitatea transportului prin iijlocirea drumuriloru de sera aduce cu sine catatîmi mai mari de manufacturi îndreptate spre orientu si destinate spre a suplini trebuiniiele locuitoriloru orientului. Nu trebuie trecutu cu vederea, ca industria occidentala este atâtu de desvoltata, incâtu e in starea liberă nu numai multu, dara si eftina. Impregiurarile acestea ne făcuse inttelegemu, ca esportulu propriu alutierei va fi suprimata, si in loculu lui remane numai transilulu producteloru industriale din occidentu. Importulu din orientu, cadiendu industri’a din tiéra, devine de prisoso, si astă este naturalu că sî elu sa se marginêsea numai la unu transitu de producte crude spre a se intorce pre acelasi drumu mai terziu cu manufacturi. Unu articulu remane de importu in adeveratulu intielesu alu cuventului, alu cerealeloru, in tempu estraordinariu, cându adeca din cause elementarie, tiér’a nóstra na va produce de ajunsu pentru consumulu necesariu in launtrulu tierei. Din acestea s’aru vedé, ca resultatulu noueloru schimbări aru fi, ca tranzitulu in susu si in josu, se va bucură de o frecventia mai mare, care insa ne lasa fier’a neatinsa, plus perderea putienei industrii. Acest’a este in casula presupusa ca din legatorie cele noue va esi lini ’a, care traverse din Transilvani’a dela unu capelu la celalaltu, invingatória, obtieuendu nedisputabilu transitulu. Considerându insa, ca pararelu cu lini’a nóstra este lini’a Pest’a — Timisior’a — Orsiov’a — Bucuresci si asta mai departe, este întrebarea, ca vomu avea noi prin Transilvani’a si transitulu ? Lini’a acest’a din urma e mai scurta cu ÎS cilometrică a nóstra ; este mai identica cu lini’a Dunărei, drumulu celu cunoscutu alu comerciului mare dela introducerea vaporeloru ineóci; sta in legătură cu liniile societatiei austriace de statu, carea are mare influintia asupr’a comerciului ; lângă tóte acestea mai vine tarif a cea urcata a liniei Ploesci — Tinisiu, si serpentin’a cea zadarnica si fara de scopu a drumului de fero orientalu ungurescu. O suma de cause, cari amenintia cu sterilitate chiaru si transitulu celu mai puteamu speră prin Transilvani’a. Recapitulându cele de până aci nu puterau nega, ca nedumeririle nóstre suntu si mai mari sî mai multe si póte nu mai putinu temeinice de cum le-amu vediutu in alte parti. Aceste vise nu ne indreptatiescu inca a despera. Problem’s economului nationalu nu era intru aceea, ca sa strice pre altulu spre a se sustienea pre sine. Si astă sî noi, avendu înaintea nóstra situatiunea cea noue după cum este in fapta, nu pretindemu, ca sa se impedece cealalta arterie a comerciului, pentru că se avemu noi trans tulu cu daun’a altui’. S’au facutu erori atunci cându s’au disputatu dieci de ani pentru unu drumu de feru, ce avea sa lege Orientulu de occidentu prin liera nóstra si se ocupe loculu celu dintâiu intre drumurile comerciului spre orientu. Déca nu eramu domnii iocu de dispute se lucră situatiunei, joncțiunea se facea unde dîceamu noi ; astadi trebuie sa ne acomodamu impregiurăriloru, după cum suntu. Noi, avenda in vedere logic’a economiei nationale, tocmai dela calamitatea de mai susu asceptamu o îndreptare a lucrului. Este adeveratu ca insusi transitulu nu ne face sporiu mare, si déca curava s’aru intêmplâ sa nu fia alu nostru sa suferi rau si mai tare. Tiér’a carea va așteptă numai dela transitu fericirea ei e dfră perdola. Liniele drumuriloru de feru suntu spre greutatea bugetului déca nu voru ave sa faca alte servitie. Avemu io tiéra unu simbure de industria, ce e dreptu, roșu tare de rugin'a privilegietoru sî separatismului. Dura avemu bratie multe si sanatóse, cari déca vomu începe a se conduce de inteliginti’a cea naltrata, ce esista in capetele locuitoriloru tierei; déca prin medilocirea acestor'a vomu curati rugin'a sî vomu desvoltă pre base sanatósa rationale o industria corespundistoria tempului modernu, vomu paralisa loviturile, ce ne amenintia si vomu nivelă diferinlele intre liniele ce astadi părti favorite si nefavorite. Ni se va obiectă, ca si desvoltarea industriei in modulu aretata, este sau imposibila sau a unui viitoriu departatu. Astoru feliu de obiectiuni trebuie sa li se respunda cu acea, ca altu medilocu de scapare nu este, lumea nu sta pentru plăcerea nóstra in jocu, nici nu ascepta după noi. Nu suntemu noi in stare sa o facemu, voru veni alții mai harnici decâtu noi, voru desvoltă industria, voru immulti cetățile si pre noi ne voru impinge prin crepaturile pamentului si ne voru face palmasii loru. De acea noi cauta se parasimti indiferentismulu de până aci si in locu de a filosofă indelungu, ca ce va fi si cum va fi sa ne punemu cu amendóue marile pre lucru ; greutati voru fi de invinsu inse acelea se voru învinge. Consideratiunile politice si cu deosebire cele strategice, cadu din combinatiunea nóstra, sî de acea le vomu atinge numai in trei cuvinte. Strategi’a dindou’a de astadi a trasu in periferi’a solintiei si drumurile de feru si asta ea se folosesce după desteritatea conducetoriloru strategici de favorite si nefavorite ce le oferă drumurile de ferit. Romani’a nu se póte plânge asupr’a strategiei drumuriloru nóstre. Configuratiunea drumuriloru ei de ferit e de astă incâtu se potu dirige in graba la ori-ce punctu ameninttata trupe necesare spre resistintia. Păsurile ce ducu dela noi in Romania se potu numai cu mari greutati străbate, din causa ca munții carpațiloru cadu mai multe miluri spre siesurile Dunărei; de alta parte Dunarea este închisa prin porțile de feru si prin amicitia Serbiei. A perde dara tempulu cu astofeliu de conjecturi este lucrulu cela mai de prisosu. „Post. Coresp.“ ocupandu-se de cestiunea sasesca cu multu interesu reproduce in numerulu dela 30 Mann articlulu publicatu in fói’a nóstra : „Procedere prudenta sî circumspecta“ si in introducere ne descopere prin nun corespundinte alu seudin Sabiia urmatórele despre politic’a corifeiluru sasesci: „Celu mai mare sgomotu lu făcu popii noștri impreuna cu birocrații cei incununatiti cu ei, căci numai acesti’a su— mutia siagifdza (continuo), pre cându sasii (poporulu)fiindu ómeni caraodise lasa a fi conduși cu nisce matariale in tóte părțile si acestu zgomotu la făcu pentru trebuinti'a unei împărțiri mai corespund istorie a municipieloru din Transilvania după cum pretinde sî interesul» unei administration regulate si folositorie — ceea ce de slmintrenea a recunoscut’o publice chiaru acești popi impreuna cu cumnații loru la anulu 1864. (Dovada suntu protocalele stenografice si astă numit’a carte de documente din acea dieta provinciale.) Nu trece o dl, in care sa nu audima unu tipetu de durere in vre-o foia germana dela acești eroi cari se lupta pentru nisce stări învechite din evalu de mediloco cari astadi cându arendarea e neamanarera nu se mai potu sustiene. De o falsificare a fapteloru istorice putiemu le apasa acestoru agitatori, avendu ei numai de scopo a seduce presa germana care nu e informata despre relatiunile Transilvaniei, si a caracterisă starea acestoru „omeni de omenia“ de desperata si vrednica de spriginulu moralu alu marei vinie germane. O foia din Viena, care altmintvenea este cunoscuta cu relatiunile Ungariei, dar areu informata despre mișcările intre popii sasesci, infatisiti de una de inaintea petitoriloru sei pre deputații transilvăneni: Ladis, Tisza, Ant. Becze si Ant. Boer de sasi radicali , deci cum vom pute judeca despre starea nóstra foile din imperiulu celu mare germanu, déca ele primescu si publica in buna credintta dela pastorii noștri sî dela adepții loru lamentatiunea despre sugrumarea fratilor a loru germani, care fiindu plina de minciuni sî alterata prin unu jesuitismu rafinata plesnesce adeverulu preste ochi. O propaganda mai nedrepta mai nedemna sî mai plina de minciuni decâtu propaganda din cestiune nu s’a facutu nici odata. Corifeii sasiloru’si dau multa silintia pentru a aretă ca nu e practica crearea de corpuri mari municipali, dara se ferescu cu intentiune a face cunoscuta prin foile germane impregiurarea, ca districtele Brasiovula si Bsiriti’8, pre cari sasii voiescu ale sustiene intr'unu municipiu intregu, stau intr’o depărtare de 53 miluri de catra olalta si afara de acea suntu despărțite prin alte multe municipie. Bine sciu densii (adeca sasii) ca intăiulu postulatu alu unei jurisdictiuni este cerculu de activitate transpusu ei dela statu sl dreptulu independintiei spre trebuintie jurisdictiunali sî astă sciu densii bine, ca nu universitatea natiunei sasesci, care cu tóta averea sea nu contribuie nici cu 2 banu pentru scopurile jurisdictiuniloru, ci totu cerculu senguratecu din fundule reginare aceelu cerca de activitate transpusului de câtra statu, prin urmare ’si eserceza dreptulu sea jurisdictiunalu, de aru fi câtu de m’cu, cum e d. e. scaunulu Nocrichiului cu 11 comune, in asemene mesura că colosalulu comitatu alu Biharei. Nu universitatea sasésca, ci fia care cerca deosebita trimite pentru sine deputați la dieta sî astă dara aru fi o anomalia, ce după lege o’a cus-