Telegrafulu Romanu, 1874 (Anul 22, nr. 1-103)

1874-06-30 / nr. 51

Telegrafulu ese de cine ori pre septemana: Duminec’a si Joi’». — Prenumeratiunea se face in Sabiiu la espeditur’a foiei, pre afara la c. r. poște cu bani gata prin scrisori francate, adresate en­tra espeditura. Pretiulu prenumera­­tiunei pentru Sabiiu este pre anu 7 fl. v. a. ear pre o jumetate de anu 3 fl. 50. Pen­ Nr. 51. Sabiiu in 30 Iuniu ANULU XXII. (12 Iuliu) 1874. tru celelalte patrti ale Transilvaniei si pentru pro­vinciele din Monarchia pre anu anu 8 fl.iera pre o jumetate de anu 4 fl. v. a. Pentru princ. sitiert streine pre anu 12­­­i anu 6 fl. Inseratele se platescu pentru intâi­a ora cu­­ 7 cr. sim­iu, pentru a dou’a ora cu 5 Va cr­­si pentru a trei’a repetire cu 3 cr. v. a. Invitare de prenumeratiune la „Telegrafulu Bon mim 44 pre o jumetate de anu (Iuliu-De­cembre) alu anului 1874. — Pretiulu abonamentului pre de anu e : Pentru Sabiiu 3 îl. 50 cr. v. a. Pentru Monarchi’a a­u­­­stro-unguresca 4 fl. v. a. Pentru Romani’a sî străi­nătate, 6 fl. v. a. DD. abonanti suntu rugați a nu intardiu cu tramiterea prenumeratiuni­­loru. Adresele ne rugamu a se scrie curatu, a se pune numai post’a ultima, dara nu câte dóue poște ul­time, sî in locu de epistole de prenumeratiune recomandamu­on. publ­­avișurile poștali, (Posta-Utal­vány. — Post - Anweising.) ca împreunate cu spese mai putiene sî ca mai sigure pentru înaintarea baniloru de prenumeratiune la Editarea „Telegrafului Ro­manii“ in Sabin­i. Progresii sau regresii. Majoritatea din diet’a Ungariei séra a avutu ocasiune da a aretâ ce cugeta despre multtumirea natiunalitatiloru. Siedin­­icele dela 1 Iuliu incepe au aretatu prin rostulu deputatiloru Politusî Tisza cu deo­sebire câte graduri are acum barometrulu natiunalu politicu din Ungari’a. Sî in ade­­veru trebuie sa ducemu, ca ori câtu de aduncu au taiatu representantulu Pancio­­vianu, Dr. P­o 1­i­t­u, in carnea zeului de cere laboréza majoritatea, ori câtu aru fi mersu elu de departe in foculu desbate­­rei, sa dicemu până la escesa, n’au esitu din limitele patriotismului celui adeveratu, pre cându conducetoriulu stângei centrali Tisza, cu consensulu dreptei întregi, prolege ori reu pentru patria, esclusivis­­mulu magiaru. Noi nu ne-amu facutu ilusiuni nici odata despre nici o partida, despre nici o fracțiune din diet­a Ungariei si asia cele intemplate in siedinttele din 1­iul. incoce,pre n­o­i nu ne suprindu de locu. At­u re­­petatu de multe ori, de câte ori era sa se aduca o lege mai însemnata, ca pă­rinții patriei sa nu se puna pre leremdu celu pedisiu, de unde sa nu se mai pot­­impedeca reulu amenintiatoriu fia din launtru sa din afara. Caci nimic’a nu e mai reu de­­câtu cându reaiumai cu sema din afara se spriginesce prin nemult­umirea dinlauntru In desbaterea cea înfocata din dilele din urma au oadiciu in parlamentulu Un­gariei cuvinte nunțarea in sine, care singure porta ame­r­a amintitu de reac­­tiune, de absolutismu. Viéti’a organica a unui statu, candu se desvólta normalu, candu cauta sa indeplinesca tóte trebu­intele in tóte partile si directiunile or­ganismului seu, su face pre acest’a intregu, sanatosu, tare si neaccesibilu pentru ori ce influintia rea, vina ea de ori si unde. Nici reactiunea, nici absolutism­ulu nu se póte veri acolo, unde constitutionalismulu este însuflețirea tuturoru pârliloru consti­tutive ale statului, fia acei ce voru sa le introducă pre acelea inca atâta de multi si inca odata atâtu de puternici. Părinții patriei, din majoritatea dietei nu aru trebui sa se conducă de idei uni­laterali. Ei aru trebui sa cugete ca in decursulu seculituru, mai multu sau mai putieru,au concursu tóte poporele la conso­lidarea statului, aru trebui sa cugete, ca si crisele prin care au trecutu statuia nostru, totu­ deun’a s’au escatu seu s’au maritu prin neînțelegeri si nemultiumiri interne sî ca unde au lipsitu de o parte prudenti’a barbatiloru politici de statu, a fostu de ceea­lalta parte s­u­f­e­r­i­n­t­i ’a patriotica, in speranța la unu viitoriu mai bunu, nu­mai ca intregitatea patriei carea are mis­siunea de a fi mama si scutu tuturoru sa nu patimesca ce­va. Déca in omu procesu asta indelun­­gatu patriotismulu poporeloru au datu atâtea probe, pentru ce sa se recompenseze aceste acum prin atât’a neîncredere ? incâtu, din caus’a unui periculo imaginatu, si de care poporele nemagiare nu s’au facutu cul­pabile, nici odata, indirecte sa se reco­­mende de catva unii deputați chiaru si sentinti’a de morte pentru nationalitali. După noi joculu cuvinteloru rostite de câtva mai multi deputați magiari des­pre nationalitali si in contr’a nationalita­­tiloru este unu jocu periculosu. Suntemu departe de a amenint­é, inse tocm’a din datorintia patriotica trebuie sa damu es­­pressiune temerei nóstre, pentru ca nóue ni se pare, ba amu pote dice ca suntemu convinsi, ca logic­a fapteloru ne póte lovi pre toti fara deosebire si pericuiulu susu atinsu ne póte ingropa tesaurulu cela mai scumpu­, la care privimu toti cu aseme­nea aviditate, acest’a este tesaurulu con­stituționalismului patriei. Patri’a, credemu noi aru castiga cu multu mai multu, déca pretensiunile de­­putatiioru nationali s’aru primi cu sânge mai rece, déca s’aru judecă cu inim­a mai linistita sî déca suntu greșite, caci infali­­bilitatea nu póte fi înscrisa pre stindar­­dulu nici unei partide, s’aru combate fara de a alerga numai decâtu la provocarea reactiunei, absolutismului, Sudislaviei, Daco, româniei. Pentru ceste din urma lipsescu ele­mentele realisatorie si popórele respec­tive nu simtu lipsa de densele si de aceea nici nu le trece ómenitoru serioși asta ce­va prin minte. Cele dintâiu nu le dorescu nimenea, caci cine aru schimba bucurosu libertatea cu arbitrarismulu­­­inse este periculosu a se zugravi de atâtea ori pre părere, din causa ca in Europ’a suntu inca multe elemente de acesta sî déca le vomu pomeni adeseori vomu pati-o cu ele cu bab’a ce-si chiamă neîncetați mórtea. Speramu ca la desbaterea speciale a novelei electorali, diet’a va fi mai calma, si va trage mai bine sem’a de tóte cu­vintele mi resuna in cas’a dietei; ca pro­puneri cum a fostu a deputatului Ne­mesin voru fi considerate, ea chiaru cuvanturi ca a deputatului Dr. P­o I i­­ nu voru fi respinse cu fure’a cea lunga a intolerantei nationale. multe Suntemu unu stătu compusu din mai natiunalizali, nu inse fracțiuni de natiunalizali, amu traitu mii de ani la olalta intre grele furtune sî mari sufe­rințe de tolu feb­ulu, sî acum in secululu lumineloru ea nu mai putemu nici baremu trai la olalta ? Acest’a nu aru fi progresu ci celu mai crasu regresu. Diet’a Ungariei. B­u­d­a­p­e­s­t ’a in 2 iuliu 1874. (Cas’a representantiloru) s’a deschisu prin vice-pres. C. T­o­r­m­a la 10 ore. Petitiunile presentate se transpanu la comissiunea pelitionaria. Iul. Horvath îndrepta catva mi­­nistrulu de interne, care in siedinii’a da eri s’a dechlaratu pentru acceptarea pro­iectului de resolutiune facutu in privinti’a cercuriloru electorali din Transilvani’a, acesta interpelatiune . Are ministrula de engeta a sub slem­e proiecte de legi rela­tive la nou’a împărțire a cercuriloru elec­torali din Transilvani­a sî in legatura cu acést’a relativu la regularea fundului re­­giu, si cum va esecuta proiectulu comis­­siunei centrali ce l’a primitu ? Ministrulu de interne contele Sza­­p­á­r­y respunde, ca s’a delegatu o co­­missiune care are sa faca unu operatu des­pre acesta afacere; ministrulu va studiu acestu operatu in detaiu sî in sessiunea de tomna înainte de ce se va esecuta nu­­milulu proitetu da resolutiune va sub­­sterne înaintea Casei representative pro­iectele de legi necesarie. I. Horvath se dechlara mintia­­mitu cu respunsulu pre care Camer’a Iu ia spre solintia. Ig. H­e­f­f­y face catra ministrula W MSWBT. I­m­n­u la mormentulu Marelui And­reiu. (Poesi’a de Z. Boiu, melodi’a de D. Cuntianu.) 1. Romanime multu cercata, Pune doliu innoitu, Ca perdu­’si o stea din ceriu-Ti, Pre A­n­d­r­e­i­u Metropolitu ! Da, A­n­d­r­e­i­u intâiu chiamatulu, Dă, Andreiu aduncu oftatulu, Ce cu viéti’a­ si Te-a iubitu, — Ah, Andreiu a adormitul 2. Viéti’a Lui de fapte ’nalte, Cu diamante, sîru de sîru, Martea lui in suferintie, Morte sânta de martiru! Unde-su lacrimi, unde-i jale, Juste, cum suntu ale tale ?! Unde e alu soru finitu? — Ah, Andreiu a adormitul 3. O! Părintele ’ndurarei, Celu­ ce totulu carmuiesci, Care sî ’n­cercări profunde Totu­ deun’a ne iubesci, — Pre Andreiu ’lu odih­nesce, Unde vieti’a infloresce! Nemorirea si-a gatitu, Da, Andreiu, Tu ni’ai muritu! Care este scopul a cetirei sî cu­m trebuie sa fia ea — cetirea, pen­tru ca sa pota corespunde pre deplinn scopului ei? (Urmare.) Eu nu-mi potu inchipui cum póte cine­va ascepta avantagiu in literatura si progresu in sciintie feliurite si ratite, cum póte ascepta o cultura generale, pre­cându tecm­a fundamentulu inventamentulu e slabu ! Invet astfeliu trebuie sa instruectie pro­scolari, ca nu numai până suntu ei sub padin a si dictatur­a lui sa cetésca si invetie de frica , ci loru­ deun’a, din mare atragere, din dragoste adeverata si carata sa cetesca si invetie, sa se deprindă a judeca si a intielege cetirea, ca apoi dupa esirea loru din scóla in lume, in viéti’a practica sa fia inradecinata in ei plăcerea de a se ocupa cu cetirea diferitelora opuri si jurnale instructive si de interesu co­­munu. Dara sa me esprima scurtu si la intielesu. Invet. trebuie sa instruedie pentru viétia, dara nu pentru scóla , pen­tru individulu care-i este lui încredintam spre crescere, dara nu pentru esamenu­l etc. etc. si atât’a ? A făcutu unu invetiatoriu asta Atunci eu credu sî sustiem­ ca a facutu destula, ba au facutu intr’a­­deveru fórte multu, pentru ca a pusu basa buna sî fundamentu adeverata si bunu. Déca nuse invet. n’a facutu asta, sî n’a pusu pre copilu in stare ca si după ce va esi din scala sa se póta singura de sine cultiva si perfectiună prin cetire continua elo. atunci n’a facutu nimica —’ dara chiaru nimic’a. Apoi cumca atâtu invetiatorii cei­lalt — antecesorii nostrii, câtu sî noi astadi n’amu­­ acutu si na fa­­cemu asta si aceea cum si ce amu trebui sa facemu este doveditu deja de ejunsu, esemplulu ne face impregiurulu nostru. Si ce feiiu de esemplu ’mi va cere cine-va altule, ca daca ’tu făcu sa-si inteme pri­virea asupr­a masiei celei mari a popo­rului, dara cu deosebire a tinerimei care a trecutu pri scotele poporale, sî astadi nu numai ca ei nu iau cartea in mâna nici decum dara chiaru si pre altii — pre copiii loru i disgusta ba­i si certa si inca si bata vediendu-i ca se ocupa cu carti — cu cetire — cu scriere etc. Ce semne suntu acestea ? Semne intr’a­­deveru învederate ca acei’a pre sub a caror­a instrucțiune si educatiune au tre­cutu atari individi nu numai ca du si-au implicitu chiamarea, nu numai ca D’au facutu nimic’a pentru cultura masiei ce­lei mari a bietului poporu, dara inca toc­m’a din contra tocm’a intorsu, au facutu forte multu, caci l’au adusu pre orau in atare clocita — nici rece nici calda.­­La aceste pote-’mi va obiectă cine­va ca déca invettatorii sî instructorii nu au satisfacutu pre deplina chiamarei loru până acum, apoi de unde avemu atâti’a barbati invetiati sî bravi, si de unde atât’a lenerime la tote scólele ? etc. La acést’a si alte obiectiuni de feliulu acest’a eu­respundu deocamdată numai atât’a . Rari, fórte rari barbati rari si renumiti, nu nu­mai din trecutu, ci chiaru si de astadi se voru află cari se reducă sî deducă starea sî aflarea loru cea buna materiala sî spi­rituala, la si dela fundamentulu celu buna sî tare pusa inca in scal’a poporala prin înveriator a respectivi pre sub a câroru instructiune sî educatiune elementarii au trecutu , ci din contra crede ca cei mai multi, déca nu toti, — au după Odieu, au sa-si multiumésca starea cea buna a loru numai si numai siesi­i diligintiei si talentului loru, ori altui individu, póte, care n’au avutu nici o influintia asupr’a crescerei loru ; dara din norocirei-au sfă­tuitii si indrumatu etc. Cu mare bucuria asta ceti sa-mi pota cine­ va areta numai vre-o câte-va esem­­ple contrarie parerei mele ! ca adeca in­vettatorii séu educatorii s’au binemeritatu de chiamarea loru sî ei au datu astfeliu de barbati prin ponerea fundamentului celui bunu. Dara sa concedemu sî sa afirmamu chiaru, — ceea ce după parerea mea nici­decum nu se póte — , ca toti băr­bații cei mari si renumiți cari au fostu si suntu totu atâti’a stelpi puternici ai natiunei nóstre, au pusu fundamentu bunu, lasa buna, sî ca de aici li se trage parte mare bun’a norocire sî fericire a loru ; atunci se nasce apoi întrebarea: ca ore

Next