Telegrafulu Romanu, 1875 (Anul 23, nr. 1-102)
1875-10-09 / nr. 80
olegiu vatemati in interesele oru. Unei atari stari abnormale sigura i se póte pune sfersitu numai asta, déca se asigureze celor ce posiedu harthii de statu, precum si contralientiloru, imprumuturiloru nóstre garantii seriose si solide. Mesur’a radicale de care amintimu, consiste dara de acum inainte in reductiunea la diumetate a solvirei cuponului cadiutu, care e asiguratu prin tóte venitele vamiloru, sabei si a tabacului, precum si prin tributulu egiptenu. Acest’a solvire va urma in tempu de 5 ani pre diumetate in bani gata si pre cealalta diumetate in obligațiuni de 5 percente. Neajungându garanti’a prememorata guvernulu se va grăbi a o suplini prin venitulu după carnea de mielu. Tóte aceste venite se punu de astadi inainte la dispositiunea syndicateloru ce se voru institui spre acestu sfersitu, sa fimu bine inttelesi, cu conditiunea, ca drepturile si privilegiele bancei imperiale otomane sa fia sustienute. Pre calea acest’a se asiguréza creditulu si cu ajutcoriulu garantieloru, neincrederea si indispositiunea generale va dispare fara de a reintorce." La urma ministrulu esterneloru esprima speranti’a, ca acest’a apelatiune sincera si loiala va fi intempinata de catra cabinetele europene cu bunavointa si cu inalta imparțialitate. Se scrie din Sarajevo dinariului „L’Univers“. Opiniunea publica in Muntenegru reîncepe a deveni resboinica; acesta póte provine de acolo ca adres’a scupeinei serbe este privita aci ca o manifestatiune putieru pacifica. Astfel iu diurnalulu oficialu alu principelui Nicolae, Glas Czernagoru, dice cele ce urmeza: „Ne bucuramu forte vediendu pre Serbi’a gat’a sa ne intinda mân’a ca sa smulgemu pre creștinii din peninsul’a Balcanului de sub jugulu turcescu. Serbi’a a scuturatu acésta din urma legătură ; putemu sa ne punemu pre lucru. Nu trebuie sa perdemu unu minutu, caci turcii suntu si gata de drumu. Noi, muntenegrenii nu ne tememu de amenintiarile loru. Fia-care din noi arde de dorinti’a de a alergă in acele câmpii udate cu sângele creștinii, spre a lua parte la liberarea poporului serbu.“ Unu asemenea limbagiu nu este tocmai pacificu. La Cetinje, s’a trenutu in aceste din urma dile numerose adunari populare, întruniri ale senatului etc., care s’a ocupatu esclusivmente de cestiunea resbelului. In cele din urma ele au luatu hotarirea sa aștepte o schimbare in atitudinea Russiei, spre a se pute conformă cu dens’a. Principele catreera magazinele si arsenalele că sa puta sa-si dea sem’a de visa de materialulu de care aru putu dispune Muntenegrulu. Suntu cu totulu 6000 pusei, care se incarca pre la chiulsa, 19,5000 pusei sistemu vechiu si 6800 revolvere austriace. Câtu despre piesele de artilerie, magazinurile nu contienu decâtu 16 piese de munte. Iarba de pusca este in abondantia si se dispune inca de 9 milione de cartusie. Armat’a numera in totalu 22 pana la 24,000 omeni impartiti in trei divisiuni, dintre care fiacare numera 3 sau 4 batalióne. Fiecare batalionu are 12 companii de aprope 100 omeni. La aceste trupe trebuie sa adaugamu si garda compusa de omeni de elita si numerandu 3500 ómeni. Principele nu s’a multiemitu numai pre visitarea arsenaleloru. Elu a cutreeratu tóta fruntari’a, că sa inspecteze punctele strategice de unde aru pute sa se faca eruptiune pre teritoriulu turcescu. De o parte suntu drumurile la Podgoriti’a si la Spitiu, de ceealalta parte este acel’a spre Calaichim. Unele au importanti’a loru din punctulu de vedere alu aperarei tierei, celalaltu din punctulu de vedere alu unei invasiuni in Brzegovin’a. Senatulu nu se opresce in preparativele sele. Elu a publicatu de curendu unu edictu prin care se ordona fiacarui muntenegreau sa vie in cutare si in cutare di in capitala spre a i se da iarba de pusca si pesmetu, astfel in că fiacare sa fia aprovisionatu cu de tóte si sa pota sa se duca imediatu la postulu seu. Nisce asemenea preparative dau o idea despre serberea spiriteloru, desi nu trebuie sa le dea cineva o pre mare importantia. Intru acea ce privesce preparativele militare, Muntenegrulu a facutu in totu-deun’a mare zgomotu. „Le Messager de Tiflis“ comunica urmatórele: „La inceputulu lunei lui Septembre, guvernulu turcescu promulga in Lazistanu unu firmanu imperialu ordonandu chiamarea sub arme a reservistiloru ce trebuia sa fia trimisi in Brzegovin’a contr’a insurgentiloru slavi. „Locuitorii din Lazistanu au declaratii indata, in unanimitate, guvernuriloru locali ca nu puteu sa se conformeze acestui ordinu. „Locuindu pre fruntariele Turciei, diréu ei, suntemu datori sa aperamu caminurile nóstre, fara nu sa combatemu pre străini. Epuisati sub dominatiunea turcesca prin totu feliulu de privațiuni, mai de totu ruinati, ne este imposibilu sa facemu o caletoria lunga pre mare si sa traimu intr’o alta clima diferita de a nóstra. „Pasi’a esasperatu de nuvel’a acestui refusu, dete ordinu capiloru de districte, (caimacami si mudiri) sa intrebuintieze forti’a contr’a indaratniciloru si sa aresteze familiele loru. „Caimacamulu din Kobulebhi (districtu pre fruntari’a provinciei rusesci Cutais), Osman-Begh-Targhiridze, făcu totu posibilulu că sa esecuteze acestu ordinu fara sa recurgă la medila cele de rigore, dara nu reuși din caus’a resistentiei populatiunei. Atunci eru espedia contr’a ei Kirsadlisii (gendarmeri’a). „Lazistanii primiră gendarmeri’a cu pusc’a, si cele dintâiu ciocniri n’au fostu nici decum in avantagiulu autorizatiei Se numera mai multi morti si răniți. In fati’a acestei atitudini gendarmeri’a fu nevoita sa se retraga. „In aceste momente, tata tier’a este resculata si populatiunile suntu forte agitate. Nu se póte prevede ce se va intemplă.“ Cu privire la concentrările din anulu acest’a scrie „Press’a“ sub Bucuresci 1 Octobre 1875 in fruntea fótei urmatórele : Trupele armatei nóstre permanente si unei părți din armat’a teritoriale suntu in marsiu pentru câmpulu destinatu concentrariloru pe divisiuni. Preste trei dile incepu esercitiele regulate, incependu dela cele mai mici instrucțiuni si mișcări, ceea ce va profită multu reservistiloru din 70 si 71 chiamati sub arme, servindu-le că reamintire a diferiteloru esercitie militarie. Suntemu deja in ajunulu acelora frumóse dile de serbatóre, cându militarii si cetatienii ostasi din tóte unghiurile tierei se intalnescu pre câmpulu de onóre si înfrățire alu armeloru si făcu sa licarésca arm’a loru la sórele dulce alu României, jurandu in inim’a loru credinciósa ca suntu gata a o aperă cu vitejia si devotamentu oricându contr’a pericolului ce o va amenintiă, precum o aperau odata străbunii noștri, cari ne-a transmisu că moștenire si sacru depositu acésta patria libera si plina de viitoriu. Multu au suspinatu românii, cu cronicarii si poetii loru pentru implinirea acestui visu de salvare nationale, de a vedea o armata româna compusa din militari si cetatieni-ostasi, organisati pre unu picioru intinsu de aperare a tierei contr’a insulteloru si cotropiriloru din afara. După multe suferintie si încercări dureróse, acestu visu s’a implinitu , românii au voitu sa fia si s’au armatu. In loculu strainiloru si mercenariloru, ce apesău acestu pamentu sacru, astadi vedemu cu bucuria cum se intrunescu pre câmpiele manase ale României atâtea mii de ostasi români ce se esercita voioși la arme, pentru a putea fi gata oricându sa’si faca datori’a catra tiara. Organisarea nóstra militaria dateza de mai multi ani si mai alesu dela 1859 in coci. Adeverat’a impulsiune inse pre unu picioru mai intinsu s’a datu de vre-o 4 ani incóce prin atâtea imbunatatiri materiale si morale, instructiune si disciplina ce s’au introdusu in armata, si mai alesu prin concentrările anuale. Suntemu in ajunulu candu se intrunescu militarii si ostasii cetatieni pentru a 4-a ora, si constatamu cu o adeverata bucuria si mandria natiunale, ca românii au inceputu a câștigă deplina încredere in sine si in puterea ce da iubirea de tiéra, purtandu arm’a pentru aperarea ei. Numai Studii estegetice. Secțiunea II-a. CAPU II—IV. Cele dintâiu minuni a lui Iisusu in Galilea, Samaria si Iudeia. Capu IIII. 1 — 11. Minunea I — in Galileea. Evangelistulu pune in strensa legatura inceputulu acestui capitlu cu finea celui precedentu (Ys. 51.) si cuprinsulu din Ys. 1—11, atâtu cu Ys. ultimu câtu si cu Ys. 41 seqq. din capu I. Vs. 1. secp — in dilia a treia — ad. dela 1, 43 seqq. In acestu tempu de dóue dile a facutu Iisusu caletori’a de la Iordanu la Can’a Galileei. Can’a, cu atributulu Galileei (Kavă tiis rafalaiaq) sa fia după unii spre deosebire de Can’a din nemulu lui Astru (I Moise 35. 26.), carea daca a esistatu pre atunci inca a fostu in Galile’a), iéra după alții de Can’a Iulias. .. După scrutările mai noue sa fia Kana el-Zeil de astadi, — departata de Nazaretu cam de 3 ore, sora de Capernaum cam 3it mituri. Mai inainte Can’a Galileei se tienea a fi Kefr. Kenna(vedi si Wieners Real. Wőrtlich). Nunta, la carea a fostu invitatu Zis. si mam’a sea, s’a intemplatu de securu la o familia, cu carea famili’a lui Iosifu era in relatiuni sêu de amicetia, sau ceea ce din portarea mamei lui Iis. (VI. 5.) se vede a fi mai probabilu, de rudenia. Mam’a lui Iis. se vede a fi fostu desă la ospetiu pre cându mergea densulu, ceea ce inca dovedesce relatiunile de rudenia — familiaritate. — Iisusu inca a fostu invitatu precum se vede destulu de chiaru singura pentru aceste relatiuni familiarie, si nu din respectu catva autoritatea sea (caci până acum nu făcuse nici o minune, ceea ce se confirma prin Vs. 11.) Invetiacei sei l’au insotitu parte că invitați totu acesta cale, parte că chiamati de Iisusu, câci Iis. insusi a trebuitu se fiu fostu invitatu inainte de plecare celu putienu cu câtev’a dile, pre cându inca nu avea invetiacei, bă vedemu ca chiaru pre cându eră pregatitu se plece la nunta* * * se alipescu de densulu Filipu si Natanailu (1, 41 seqq.) Vs. 3. Observarea mamei, nu (mai) au vinu, provoca indirectu ajutoriulu lui Iisusu (!) — Cu ajutoriulu Sinopticiloru (Mat. si Luc’a) ne potemu numai explică caus’a, ce a datu ansa Măriei, se provoce pre Iisusu la acesta minune (Vs. 3.) si se pasiésca cu atât’a încredere fatia cu servitorii (VI. 5.). Mari’a aducendu-si aminte in continuu (Luc’a 1, 29. 2, 19.) de minunea conceptiunei fiiului seu, de promissiunile primite de la arhangelulu Gavrilu, si de nascerea impreunata cu asemenea minuni (Luc’a 1, 16. — 2, 34. Mat. 1, 18. — 2, 20.), — ne putemu închipui ce incredere impreunata totu odata cu nerăbdarea si dorulu unei mame, așteptă preamărirea fiiului seu prin propriele fapte — amesuratu promisiunei angerului. Audindu acum de cele intemplate cu fiiulu seu Iisusu la botezu, si despre mărturisirea lui Ioanu botezatoriulu, vedindu-i etatea receruta spre a pasi in publicu (30 de ani) si pre lângă acestea mai vedindu-lu insocitu si de invetiacei, se convinse ca a sositu tempulu, si fiiulu astepta numai ocasiunea binevenita spre a-si aretă poterea si marirea sea. De aceea se adreseza intâiu catva densulu, provocându-lu indirectu că sa puna o data capeta asteptarei ei, sa-si incepa activitatea sea ddieasca. Vs. 4. Ce este mie si tîe muiere ? (mai bine : muiere! ce avemu noi laolaltă, — comunu ?) (compar. Mat. 8, 29). Adresarea lui Iis. prin cuventulu : „muiere" nu trebuie luata că lipsa de curtuasia, sau agrafie neamicabila. Christosu lașa că pre incetu sa dispară relatiunea de mama si fiiu, spre a o înlocui prin legatura spirituale intre densulu si Ddieu Tatalu ; — elu nu dice , mama, că fiiiu, ci muiere, că Ddieu (Euthym). Prin acestu cuventu fis areta intâiu si mai intâiu independinti’a sea trupesca de Mari’a, si de aci dependință’ a sea spirituale de Ddicu Tataru că Ddicu omui era prin aceste intaresce speranti’a mamei sele trupesei, aretandu, ca fiindu independentu — după legile omenesci de pre atunci, ’si are planulu seu de activitate, carele inse nu aterna intru nimic’a dela maic’a sea trupesca. Spre acestu scopu arata ca tempulu i-a sositu, dara er’a, ór’a descoperirei sele propria de buna voia inca n’a sositu. Acest’a o amena inca (Comp. 78). VI. 5. Mam’a lui Iis. se vede ca a petrunsu intielesulu cuvinteloru lui, ca e convinsa in puterea si indurarea lui; de acea, prevediendu ca va ave lipsa de ajutoriulu servitoriloru, impune acestor’a, că se faca ori-ce aru dice densulu. VI. 6. Si erau acolo (in cas’a de ospetiu) siese vase de piétra, puse după curația jidoviloru (pentru spalare inainte si după mancare Mat. 7, 3.) cari (vase) luau câte doue sau trei vedre. Diferitele calculatiuni a marimei vedrei, de carea amintesce evangelistulu ne punu in nesigurantia despre cuantitatea vinului dar uitu caci după Vs. 7. tóte vasele s’au implutu până susu — carele la totu casulu a fostu forte mare, cu atâtu mai mare, cu câtu ospetii se ospetasera dejă binisioru, si eră (după Vs. 10) pre la finea ospetiului. Acésta impregiurare a datu ansa unora essegeti mai noi, partea se scandalisă, partea micsioră mas’a vinului. Noi vise vomu remane pre lângă cuantitatea cea mai mare de vinu, fia chiaru si 15—18 vedre de ale nóstre seu si mai multu, fara <3 nescandalisă, basati pre esplicarea *) Nuntile la evrei tin cu mai multe dile. — de comunu 7 (Judecător. 14, 10. 17 ) La Tobi’a 10, 7, aflamu 14 dile de nunta, carea se póte consideră ca o petrecere estraordinaria, ce se explica usioru din impregiurarile nuntasiloru. Póte in dium a a 6 sau a 7 s’a aretatu lipsa vinului (Vs. 10).