Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)
1879-10-09 / nr. 118
Nr. 118. ABONAMENTUL: Pentru Sibiiu pe un 7 fl., 6 luni 3 fl. 60 cr., 3 luni 1 fl. 76 cr. Pentru monarhie pe un 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Marția Octomvrev. 1879. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administratiunea tipografiei archidiecesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47, ți la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner ia Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXVII. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Invitase se prendmeea'pidne la „Telegraful Român“: Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarhie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3 fl. Adresele ne rugăm a se scrie curat, a se pune poșta ultimă, și în loc de epistole de prenumerațiune recomandăm onor public asignatele poștale, (Posta-Utalvány — Post-An- Aweisung) ca împreunate cu spese mai puține și mai sigure pentru înaintarea banilor de prenumerațiune. Acei p. t. domni, cari ’și înnoiesc abonamentul, sunt rugați a ne avisa de timpuriu, pentru ca să ne se im orienta cu tipărirea exemplarelor, și a lipi adresele dlor pre asignatele poștale. Și unii și alții sunt poftiți a se adresa la Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. Colectanților de 10 prenumerațiuni li se dă un esemplariu gratis. Revista politică, Sibiiu, în 8 Octomvre. Proiectul de lege, a cărui expunere de motive o reproducem după foile budapestane la alt loc, a făcut sensațiune neplăcută în Budapesta și putem țice, că în toată Ungaria pe unde resună limba maghiară. „P. Napló“ se distinge în ceea ce priveșce de a da espresiune neplăcerei sale față cu proiectul prin care are a se forma puterea armată în Austro - Ungaria. „P. N.“ află că servilismul ministrului president Tisza întrece orice servilism de care istoria maghiară și poate numai aduce aminte „Cum de nepoporani erau odinioară conservativii vechi totodată și oamenii curții pentru că se siliau a modera instiințele naționale și căutau a le aduce în consonanță cu dorințele curții. Dară cu toate aceste patriotismul „Pecsovicilor“ acelora este cu mult mai superior și mai strălucit decât slugărnicia liberalilor de astăzi. Mai la vale continuă, Nimenea nu poate concura cu Tisza în privința influenței la curte, pentru că nimenea nu este capabil de un astfel de servilism cum e dânsul. Ceară curtea ce va vrea. Tisza cu o admirabilă licitațiune minuendă a drepturilor și averei Ungariei este în stare a realisa cererea. „P. Napló“ se vede mai departe, că este necăjit asupra proiectului și pentru aceea și prin urmare și asupra ministeriului pentru că el nu e în stare să proceadă și cu administrațiunea militară cum procese cu școalele poporale nemaghiare. Sunt minunați politicii Maghiarilor. Deoparte recunosc slăbiciunea bărbaților lor de stat și de altă parte pretind de la ei să facă minuni, să facă din naționalitatea maghiară un colos cum e bunăoară una ori mai multe din națiunile occidentului european cu poporațiune numeroasă și cu cultură mare în toate direcțiunile. O probă despre o mărturisire sinceră a slăbiciunilor bărbaților lor de stat care a luat asupră și fără amestecul nemaghiarilor a conduce navea statului, găsim în „Közvélemény“ de mai nainte cu vreo cinci zile: „în Ungaria este dinnaintea ușilor o clasă socială. Clasele au ajuns la punctul, unde miseria socială se poate prinde cu mâna și demoralisațiunea nu mai este ceva lucru nou, pentru că ticăloșia și virtutea s-au născut la cele două capete opuse ale lumii și amândoue se luptă luptă eternă pentru de a pune mâna pe lume. Luptătorii ticăloșiei sunt la noi la locul cel de frunte. „Cine mai poate nega astăzi, că poporul de la țeară —iobagii deoarecând, acum onorabilii agricultori ai pământului patriei — este isgonit din posesiunea puținelor parcele ce le eredise pe timpul iobăgiei? Agricultorul nu este astăzi altceva decât un proletariu agrariu, un proscris, cum e rusticul irlandez, ușura, justiția și apăsarea dărilor s-au ruinat cu totul.“ Articolul atinge în vreo câteva trăsături pe proprietarii cei mici, cari representau pe nobilimea mijlocie de oarecând, dicând, că și aceia ca și aceștia astăzi sunt perduți. Vine apoi la clasa industrială și spune că se luptă să scape de perire și că esposițiunea de la Alba regală a fost numai o sărbătoare, care a avut un scop, dară n’a folosit nimic. După ce trece aproape toate clasele sociale unguresci printr’o tristă revistă „Közvélemény“ face conclusiunea:“ „Așa se află societatea maghiară liberă și egal îndreptățită în al doisprezecelea an al constituțiunei: săracă și neputincioasă, necapabilă de libertate, dară încă nematură de servitute. Ei bine, referințele politice de astăzi nu prește mult și vor deveni mature, și așa sunt destul de fragede. „După cât seim avem și o dietă și representanți ai țării. Aceste sunt organele cele mai înalte ale libertății noastre, dela ele așteptăm ca să cunoască sistomele crizei sociale. Neglijență, o cunoșcință întunecată despre ceea ce este simț de datorințe, indolență față cu relele cele mai mari, Iată trăsurile caracteristice de pănă acum ale acestor organe supreme. Aceasta să fie aisă numai pentru trecut. Aiii însă se aud vaietele societăței ce se afundă și noi credem, că viezele aceste vor fi în stare a trezii amorțita consciință publică. Nu cerem ca fiecare să fie un Széchényi; dacă fiecare cetățean are dreptul de a pretinde dela representanța țării batei atât, cât este de lipsă pentru a cunoasce pagubele și miseriele societății. ... „Dacă legislațiunea nu procură națiunei reforme, dacă clisei interne nu i se vor pune pe deci prin legi nouă și radicale, dacă sărăcia claselor se va întinde mai departe : societatea maghiară devine o jertfă a crisei, națiunea maghiară va fi astfel numită numai în lege și noia statului încărcată cu proletari va pute întră liniscită în portul parlamentului central din Viena.“ încă un lucru supără pe fiarele din Budapesta: proiectul în privința administrațiunei Bosniei și Brțegovinei. „Közvélemény“ țce că proiectul acesta este un atentat asupra constituțiunei, eară „P. N.“ țce că proiectul sparge organisațiunea dualistică a monarhiei;--- unde se va opri tendența aceasta__încă nu se scie, țice mai departe aceeași foaie. „Polit. Corr.“ publică cerculariul bar. Haymerle prin care arată intrarea sa în oficiul de esterne. El promite a continua opera antecesorului seu și a pune toate silințele pentru a susțină pacea și autoritatea Austro- Ungariei, în fine cestiunea israelită din România ar fi resolvită. O telegramă din Bucureșci de la 18 Oct. n. spune că camera a primit cu 133 contra 9 voturi proiectul modificat de guvern în înțelegere cu oposițiunea, privitoriu la cestiunea Evreilor, în telegramă se zice, că s’au făcut unele amendamente la proiectul de mai nainte însă neesențiale. Din cele ce au premers votărei credem, că proiectul spriginit de guvern se va fi modificat nu neesențial. După „Timpul“ guvernul în urma unei declarațiuni a 5b deputați, văzând că nu va întruni 2 terțialități și va căda cu proiectul seu, s’a pus înînțelegere cu oposițiunea pentru redactarea unui proiect corespundetoriu vederilor oposițiunei. Spre orientare în cestiunea aceasta ne pot servi și următoarele: „Românul“ de ații (6 Oct.) Ilice „Resb.“ anunță, că a aflat, că o înțelegere între minoritate, majoritate și guvern, asupra cestiunei Evreilor, este aproape stabilită și speră, că proiectul, modificat, și aprobat de toți va fi adus chiar ații în adunare. Dar în revista sa, tot de ații, organul guvernului se exprimă astfel: In urmă negura îndoielei a început a se risipi; numerul nedumeriților a început a deveni mai mic și numerul celor ce sc iau într’un mod precis ce voiesc, mai mare. Dar incertitudinea generală dintru început își ară consecențele sale; mulți oameni de bună credință, desinteresați, plini de bune intențiuni, renaseră sub înrîurirea acelei incertitudini; îndoielile și bârnelile cuprinserâ cugetarea lor, grație silințelor celor cu ambițiuni imense ; legăminte fură contractate și întreținute printr’o sistemă închisitorială. Astfel complicările se grămădiră unele peste altele și nici pănă astăzi încrederea reciprocă n’a risipit îndoelile, ce opresc resolvarea cestiunei. Acest mers al lucrurilor a fost poate inderent cestiunei atât de complete și de grele, ce se impune la studiul și la resolvarea țerei. Vom țlce mai mult poate că oposițiunea crâncenă ce s’a produs în cameră a făcut un serviciu țerei, poate că a înlesnit chiar posițiunea guvernului, în sarcina patriotică ce’și impusese de a proba în afară că țara nu poate admite, fără a se sinucide, interpretarea ce se da la început de cătră puteri art. 44 al tratatului din Berlin. După cum se vede, țlice mai departe „Resboiul“, pericolele despre cari ne-a tot povestit în fiecare zi ziarul „Românul“, s’a înlăturat, și acele nemilostive puteri cari au persistat în emanciparea Evreilor în masse sau categorii, au renunțat la pretențiile lor, astfel că și guvernul, împreună cu majoritatea sa a putut să mai lase ceva, apropiindu-se cu modul acesta de opiniunile oposiției. Se pare bine că, mai mult sau mai puțin, cestiunea Evreilor se va pute rezolva după opiniunea noastră emisă, după ce au cădut listele, cari erau cu desăvârșire nepractice din mai multe puncte de vedere. Se zce că esența modificărilor este înlăturarea listelor și afară de un numer oarecare de Evreii cari au servit în armată, înscrierea principiului de împământenire individuală, învitându-se, pentru astă singură dată, unii din Evrei de a-și formula cererea în acest sens, pentru ca Camera să mai acorde drepturile cetățenesci încă unui numer oarecare. „Pentru pace“. Sub acest titlu publică „Kölnische Zeitung“ mai multe articole, pe care apoi le reproduce „Nord d. Alig. Zfeg." in fruntea foioioare. Extragem din acele articole următoarelele pasaje interesante, ce se referesc la relațiunile dintre Germania și Austro- Ungaria : „Germania are un interes întreit de a se alia cu Austria, pentru a susține pe Austria ca pe un factor caracteristic al echilibrului european, pentru de a afla sprijin în ea în cazul unor atacuri ruso-franceze pentru a impedeca în fine pe Austria să se alieze cu Francia sau Rusia... O alianță cu Germania aperă Austro-Ungaria contra poftelor de cucerire slavo italiane; o alianță cu Austro-Ungaria depărtează de Germania pericolul unor atacuri ruse sau francese. Ambele țări au interes la bunăstarea reciprocă, ele sunt aliate „naturale“ și nici una n’are de a aduce jertfe celeilalte. Ele ar forma o societate pentru asigurarea intereselor comune, și s’ar apéra reciproc în casa că interesele uneia ar fi amenințate. Germania și Austro Ungaria sunt destul de tari pentru de a nu se teme de vr’un atac estern. Nici guvernul rusesc nici cel francez nu vor nutri cugetul de a purta râsboiu cu această putere unită. Engliteza însa s’ar uni cu plăcere cu această alianță, care formează o stavilă în contra poftelor ruse de cucerire. Rusia în sine, deși ar vede deocamdată în alianța defensivă dintre Austria și Germania o incomoditate, cu timpul poate ajunge la recunoscința, că această alianță s’a încheiat spre binele și prosperarea sa proprie. In Petersburg se poate crede încă și aici, că se va pute ataca din Varșovia atât Austria cât și Germania. Polonia însă încetează de a lua o posițiune amenințătoare îndată ce Austria e aliată cu Germania. Aceasta ar trebui să se prevadă de cercurile militare și Țarul desigur nu va nerecunoaste aceasta. Sfaturile, cari nizitesc spre resboiu, ar perde și s’ar pute spera, că elementele conservatrice, vor câștiga din nou influență