Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-09-11 / nr. 107

426 TELEGRAFUL ROMAN. Dl N. ca unealtă, ca sclav al întune­­recului, a) Declară pe învețătoriii mireni, că sunt necunoscetori de causă, adecă nu’și cu­nosc nici religiunea, în care sânt botezați, pe care o mărturisesc, și pentru aceasta apoi nici că le este ler­ertat, va se aplică — nu sânt chemați, a propune elevilor lor învă­țământul religiunei, nici a cerceta și afla un metod mai bun, în locul metodului evului mediu pentru propunerea învățământului re­­ligiunei creștine, cu atâta mai puțin, a re­comanda scoaterea acestuia afară din școla poporală, căci (așa — scle dl N.) prin aceea se va tema dogmele bisericei g. o., cari se basează pe formele cele monstruoase prin anachronismul, de care se bucură acel metod aimos. Minunată declarațiune! Minunate cu­­noscințe! Dela d lui va fi solind, ori umbrele în­­tunerecului i vor fi spus d-lui N.. an) Că Mântuitoriul Christos și sânții sei Apostoli au oprit pe creștini, a învăța pe cei ce nu sciu : cunoascerea adevăratului D-z eu, credința într’ensul, cunoasterea fap­telor religioase și morale, precum și a’i de­prinde într’ânsele? b b) Că dacă au ales biserica pe auto­rii „tractatului“ și pe alți mireni de învăță­tori ai școalei poporale și ’i-au însărcinat, a propune și împărtăși elevilor între celelalte obiecte de învățământ și religiunea creștină, — nu au sorut ea pe cine alege și cu ce ’i este ertat să’i însărcineze? ce) Sau doară chiar pentru că biserica ’i-au ales de învățători și­­ i-au însărcinat a propune și împărtăși elevilor școalei popo­rale și religiunea, sânt autorii „tractatului" și ceilalți învățători mireni — nechemați și neîndreptățiți a propune învățământul reli­­giunei, a combate și recomanda să se scoată afară din manualele scolastice de religiune și din școala poporală metoadele cele în­vechite și pentru această vătămătoare tineri­­mei școlare, totuși încredințate, spre a’i împărtăși adevărată cultură și educațiune? dd) Dacă pretind ei prin „tractat“, ca în locul metoadelor combătute să se primească pentru propunerea religiunei creștine chiar metodul aflat și așitat la aceasta de însuși autorul ei, mântuitoriul Christos; prin a­­ceasta au vătămat ei în și cu „tractatul“ lor dogmele, le-au explicat de a’ndoasele, le au împuținat, le-au adâogat; sau că au pericli­tat alte așezăminte ale bisericei cf.gr. or.? Dela dlui o va fi picând, ori altul va fi silit pe dl N. să ne spună aceasta: „Re­gretăm prea mult văzând, că se ocupă de lucruri, despre care biserica prea bine a în­­grijit, că cine este chemat, a se ocupa“ — și încă să și pretindă, că prin această es­­presiune nu ia în deșert pe, nu’și bate joc de mai marii bisericei și școalei noastre și de legile noastre bisericesci și scolastice a­­flătoare în vigoare ? Dar ce să aștepte omul dela un sclav al întunerecului încurcat de frică, cum este dl N.. ?! autorii b) Nu mai puțin se năcujesce dl N. pe „tractatului“, dar totdeodată se și teme de ei văzându-i, că: „Sânt prea mult inspirați de idei pedagogice profesate în o­­puri cu tendențe feliurite, cari conduse mai mult de scopuri politice pretind emancipa­rea religiunei de sub singuraticele confe­siuni !“ Și cum nu s’ar supăra, cum nu s’ar teme pănă la zăpăceală, pănâ la încurcată prin dlui însuși bietul dl N. — prinzând de veste ? Iată ce, Vre­ unui împărat ’i va plesni prin minte, să se facă „Papă-Țar.“ Și așa va vrea să răpească frânele bisericilor din mânile sin­guratecilor confesiuni. Iese pe lângă toată puterea lui de despot, în ori­care altă pri­vință, în ori­care altă direcțiune isbutitoare, totuși se simte prea debil, de a pute reuși cu succesul dorit din această învălmășeală cu confesionalii. Dar pentru aceasta nu despereazâ, ci cugetă, meditează, cercetează și — află spre marea lui bucurie o putere neinvingibilă la învățătorii cei nechemați ai școalelor po­porale, adecă — în prima linie la autorii „tractatului“ și ceilalți membrii ai subreu­­niunei lor. Deci plin de bucurie pentru măreața descoperire făcută pe neașteptate cu ajuto­­riul p artid­ului“, nu în altă parte, ci spre ei își îndreptează cu grabă maiestoșii pași! Le cere mâna, și-o stringe cu entusiasm, și ’i roagă, să’i vină cu inspirațiunile lor peda­gogice într’ajutoriu prin încheiarea unei a­­lianțe defensive și ofensive în contra confe­sionalilor ! Vai! — și ear’ vai!! Procleții de învățători ignoranți, ne­chemați.... prin ce și cum sciu ei și pot ei vinde religiunea! Și chiar sub masca religiunei a lucrat și lucrează bietul dl N. spre ajungerea sco­purilor sale! Ear’ acum — religiunea?..... Perduta!! Viitoriul dlui N. ?.... Amenințat cu peire! Cătră cine să se adreseze dlui acum? La cine se bată în ușă pentru ajutoriu în contra spurcaților de autori ai „tracta­tului“ și celorlalți trădători ignoranți, ne­chemați ? La vre­un împărat? Acesta este aliatul lor. La mai marii confesiunilor? Aceștia își prețuiesc puterea lor mai pre­sus, decât ca să o dea în serviciu spre străine treburi. Turbate timpuri!!... Grozave cercum­­stări!!... Nici o putere în această blăstă­­mata atmosferă, bântuită de lumină, prin care să se scape bietul dl N. din ghiarele peirei!!........ Nu va despera însă pentru aceasta! Dl. N. iubesce întunerecul; se închină întunerecului; slujesce întunerecului. Întunerecul nu va denega darea de a­­jutoriu la luptă în contra luminei. autorii Cu arma reducerei va lovi dl N. pe „tractatului“ — spunăndu-le, că ei sunt rătăciți: „Sunt prea mult inspirați de idei pedagogice!“ Ideile sânt nesce năluci, năluca nu are nici o basă. A lucra fără basă, însemnează atât, ca a zidi case în aer. Deci principiile pedagogice, ca năluci ce sânt, nu au altă valoare decât a fi luate de învățători în zis și­­ lăpădate! Cum vor pură ei dar cultiva și educa pe elevii lor mai bine? Iată cum: Să lase facultățile sufletesci ale copi­lului în­­ odihnă. Osteneala slăbesce, odihna dă putere. Să îngrijiască, a nu lăsa, cu atât mai puțin a da prilegiu copiilor, să apuce ca o turmă copiată pe calea rătăcirei numită „progres“; ci, dacă au copiat alții, ei să fie oameni cu minte, să constringă turma, a sta locului, să’și pască iarba cunoscută, ca să poată aduce folos, după cum trebuiau să aducă străbunii noștri în evul mediu ușitați de modelele d-lui N. Aceasta este voia d-lui N.­ Mai pută­ s’ar ații vre-un tiran cât de destrămat, cât de demoralizat decide, a se degrada pănă la atâta mârșăvie, încât să comită atentate până și chiar asupra tine­­rimei școlare. Adevărat! — Insă solut este, că tiranii sânt și fricoși. Prin urmare dl N. comite ori­ce de frica umbrelor întunerecului, ca să nu le tulbure cumva asupra d-lui prin vre­un pas afară de voia și plăcerea lor! Dl N. de frică nu scie nici în cine să mai aibă încredere. Nu este clar mirare, dacă d-sa se teme, că autorii „tractatului“ ’i vor lua în de­șert minunatele învățături și povețe, ce li le-a dat despre tractarea cu copiii în școală. Dacă autorii „tractatului“ și ceilalți nechemați iau în deșert povețele d-lui N., nu consimțesc cu d-lui; cine nu consimțesce cu dl N., este în contra d-lui­ — trebue dar’ să înceapă asupra lor atac, goană, ruină! Și cum va urma la aceasta? Va seduce opiniunea publică. Poporul credul se va întărită asupra învățătorilor, și chiar dacă nu’i va dar nu le va mai goni din mijlocul seu, trimite copiii la învă­țătură. In modul acesta cată școala căzută! UriaU... Triumf!!___Saltă și tu în­tunerecule crude!!-----Dl N. vrea să’ți aducă pe Român car în brațele tale!.... Batâ’l, cum cearcă prin „articlu" a se­duce opiniunea publică și a revolta poporul în contra învățătorilor și a școalei. „Ei bine, dar spre lămurirea lucrului să ne punem o întrebare foarte elementară, să ne întrebăm adecă, pentru ce ’și trimite Românul copii la școală și vom afla, că el în prima linie și’i trimite, ca să învețe legea, în care s’a pomenit, religiunea străbună. Astfeliu în școala noastră poporală trebue să se propună religiunea noastră ortodocsă, căreia luându’i dogmele înceată de a mai exista. Dar unde a și esistat vre odată vre-o religiune fără dogme? O astfel de religiune este necunoscută in istorie“. Prin șirurile aceste face cl N. rului român cunoscut, că „tractatul“ popo­cu­prinde în sine învățături contra religiunei străbune, va se­da c&, contra religiunei cre­știne gr. or.. Vatămă dogmele bisericei gr. or. și prin aceasta o surpă din fundament, îndeamnă și provoacă pe învățătorii școalei noastre poporale, să propună elevilor lor ori­care altă religiune, numai religiunea noastră cea străbună nici decum nu! Astfeliu de doctrine false, astfel iu de păgânism, spune dl N. onoratului public ro­mân, că cuprinde in sine „tractatul“! Numai cât dl N. nu s’a putut decide se spună și aceea, că: In care din cele trei părți ale „trac­tatului“ se cuprind acele blesteme? Răspunsul la această întrebare ’l-a re­­facat; a trebuit să’l refacă, căci la din con­tră ar fi pățit mai­ rău ca cu „introduce­rea tractatului“.......... pentru că aici ar fi tre­buit să arete sinoptic cuprinsul tuturor păr­ților „tractatului“, și arătând aceasta, arăta adevărul; apoi prin arătarea adevărului — își vătăma „articlul“, căruia luându’i minciu­nile: înceta de a mai exista, înceta „articlul“ de a mai exista, în­dată ce ar fi spus dl N. că: Partea primă a „tractatului“ cuprinde în sine principiile pedagogice, pe baza că­rora se arată: ce este școala poporală da­toare, să cultiveze în copil? — prin ce? — și cum? Ce? — Mintea, inima și voia copilului, spre a cunoașce, a iubi și a îmbrățișa ade­­­­vărul, binele și frumosul și a săvârși fără silă din afară fapte religioase și morale. Prin ce? — Prin învățământ, al cărui material are să fie concret ori propus în formă concretă. Cum ? — A măsurat gradelor tăriei pu­terilor copilului, considerând natura copi­lului , corespunzând cerințelor legilor natu­rii omenesci desvoltânde. (Va urma). d) raportul presidiului și al co­­mitetului; e) raportul casiarului; f) raportul bibliotecarului. 5. Alegerea comisiunilor. a) pentru examinarea raportului comitetului și propuneri; b) pentru examinarea raportului cassarului și compunerea budgetului pre anul viitoriu 1880/81; c) pentru examinarea raportului bibliotecarului și înscrierea membrilor; d) pentru examinarea actelor re­legate adunării generale. După amenzi întrunirea comisi­unilor în ședințe și pregătirea ra­poartelor necesare. Seara la 8 oare banchet. 6. Luni în 22 Septemvre (4 Oc­tomvre) dela 8 oare dimineața ținerea disertațiunilor și rapoartele comisi­unilor. 7) Tot în această­­ b continuarea rapoartelor comisiunilor. Seara producțiunea c­orului vocal român din loc, și după producțiune „Joc“. 8. Marți în 23 Septemvre (5 Octomvre) la 9 oare dimineața orga­­nisarea biroului și a comitetului. 9. Alegerea a doi delegați pen­tru sinodul eparh­ial pe a. 1881. 10. Definerea locului pentru ți­nerea adunării generale din a. 1881 11. Diverse propuneri­­ din par­tea membrilor. 12. Alegerea comisiunei pentru autenticarea protocolului. 13. închiderea adunării. 14. Pregătiri de călătorie. Bocșa-montană 4/16 Sept. 1886. Ștefan Antonescu, Ioane Marcu, președintele Reuniunei, notariu. Programa, adunării generale a X-a a Reuniunii învățătorilor români gr. or. din diecesa Caransebeșului, carea se va ține în Ora­­vița­ montană în 21, 22, 23 Septemvre (3, 4, 5 Octomvre) 1880. 1. Sâmbătă în 20 Septemvre (2 Octomvre) toți participanții, cari vor călători pre calea ferată la 10 ’­a oare înainte de amenț­i se întrunesc la gara calei ferate din Oravița, de unde, de cătră comitetul local de acolo vor fi întimpinați și conduși în cartele des­tinate. 2. în această zi la 4 oare după amenzi toți participanții se întrunesc în conferență premergătoare ținândă în sala „Coroana ungurească“. 3. Duminecă în 21 Septemvre (3 Octomvre) la 972 oare dimineața toți participanții să întrunesc în școala gr. or. din Oravița-montană, de unde în corpore vor merge la biserică, spre a lua parte la celebrarea sântei liturgii și a chiemărei Duhului Sânt. 4. La 11 oare după finirea sân­tei liturgii se va deschide și ține adu­narea generală în localitatea susnu­­mită, după următoarea ordine a ob­iectelor de pertractare, și anume: a) deschiderea adunării generale; b) salutațiunile; c) publicarea statutelor deja în­tărite de guvern. Varietăți. * (Principele Rudolf) des­­părținduse de împăratul Wilhelm a plecat din Berlin în 18 Septemvre­n. Principele de coroană German i-a pe­trecut pănă la gară. în 20 Septemvre principele Rudolf a sosit deja Praga la Viena. * (Alegeri la congres in ar­­chidiecesă) in cercul III al Sebeșu­lui dl Dr. Nicol. Maier profesor; în cercul VIII al Gioagiului dl Dem. C­o­m­ș­a profesor ; în cercul XII al Clujului Anania Trombițaș; în cer­­cul IV al Devei dl Iosif Ordonaș;în cercul VI, al Iliei, dl Alecsie Olari­u advocat; în cercul XIII, al Solnocului dl loan Țipu concip. fin. * (Congregațiunea) comita­tului Bistriță-Năsăud a decis, a începe clădirea unei case comitatense cu în­ceputul anului 1881 cu suma de 4’/*% din banii comitatului. Această între­prindere este deja încuviințată de mi­­nisteriul reg. ing. * (Postal). Din 16 Septemvre n. începând funcționează și în Cristurul din com­. Hunedoarei un oficiu nou poștal, care comunică pe toată­­ Una cu poșta din Hunedoara și Deva. * (Judecătoria cercuală) din Cristurul secuesc și O­c­­­land va funcționa din 1 Noemvre a. c., și în afaceri funduare. * (Strămutare de târg): în comuna Petri­ș din comitatul Ara­dului târgul, care pănă acuma se ținea în 1 ianuarie, pe viitoriu se va ține în fie­care an în 14 Octomvre n. * (Vice-colonelul Seemann) a fost — precum i se scrie lui „Egyetér­tés“ — pănă acum vice-president al așa numitei „Casina nouă“ din Agria. Se zice că de curând presidentul casinei care numără între membrii sei nu­meroși ofițeri ai garnizoanei pe baza unui conclus luat în ședința mai din urmă a comitetului a recercat pe vice­­colonelul, să binevoească a nu cerceta casina, pănă când nu se va fi purificat în mod corespunzător în cunoscuta afacere de steag. In urma acestei

Next