Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-09-11 / nr. 107
426 TELEGRAFUL ROMAN. Dl N. ca unealtă, ca sclav al întunerecului, a) Declară pe învețătoriii mireni, că sunt necunoscetori de causă, adecă nu’și cunosc nici religiunea, în care sânt botezați, pe care o mărturisesc, și pentru aceasta apoi nici că le este lerertat, va se aplică — nu sânt chemați, a propune elevilor lor învățământul religiunei, nici a cerceta și afla un metod mai bun, în locul metodului evului mediu pentru propunerea învățământului religiunei creștine, cu atâta mai puțin, a recomanda scoaterea acestuia afară din școla poporală, căci (așa — scle dl N.) prin aceea se va tema dogmele bisericei g. o., cari se basează pe formele cele monstruoase prin anachronismul, de care se bucură acel metod aimos. Minunată declarațiune! Minunate cunoscințe! Dela d lui va fi solind, ori umbrele întunerecului i vor fi spus d-lui N.. an) Că Mântuitoriul Christos și sânții sei Apostoli au oprit pe creștini, a învăța pe cei ce nu sciu : cunoascerea adevăratului D-z eu, credința într’ensul, cunoasterea faptelor religioase și morale, precum și a’i deprinde într’ânsele? b b) Că dacă au ales biserica pe autorii „tractatului“ și pe alți mireni de învățători ai școalei poporale și ’i-au însărcinat, a propune și împărtăși elevilor între celelalte obiecte de învățământ și religiunea creștină, — nu au sorut ea pe cine alege și cu ce ’i este ertat să’i însărcineze? ce) Sau doară chiar pentru că biserica ’i-au ales de învățători și i-au însărcinat a propune și împărtăși elevilor școalei poporale și religiunea, sânt autorii „tractatului" și ceilalți învățători mireni — nechemați și neîndreptățiți a propune învățământul religiunei, a combate și recomanda să se scoată afară din manualele scolastice de religiune și din școala poporală metoadele cele învechite și pentru această vătămătoare tinerimei școlare, totuși încredințate, spre a’i împărtăși adevărată cultură și educațiune? dd) Dacă pretind ei prin „tractat“, ca în locul metoadelor combătute să se primească pentru propunerea religiunei creștine chiar metodul aflat și așitat la aceasta de însuși autorul ei, mântuitoriul Christos; prin aceasta au vătămat ei în și cu „tractatul“ lor dogmele, le-au explicat de a’ndoasele, le au împuținat, le-au adâogat; sau că au periclitat alte așezăminte ale bisericei cf.gr. or.? Dela dlui o va fi picând, ori altul va fi silit pe dl N. să ne spună aceasta: „Regretăm prea mult văzând, că se ocupă de lucruri, despre care biserica prea bine a îngrijit, că cine este chemat, a se ocupa“ — și încă să și pretindă, că prin această espresiune nu ia în deșert pe, nu’și bate joc de mai marii bisericei și școalei noastre și de legile noastre bisericesci și scolastice aflătoare în vigoare ? Dar ce să aștepte omul dela un sclav al întunerecului încurcat de frică, cum este dl N.. ?! autorii b) Nu mai puțin se năcujesce dl N. pe „tractatului“, dar totdeodată se și teme de ei văzându-i, că: „Sânt prea mult inspirați de idei pedagogice profesate în opuri cu tendențe feliurite, cari conduse mai mult de scopuri politice pretind emanciparea religiunei de sub singuraticele confesiuni !“ Și cum nu s’ar supăra, cum nu s’ar teme pănă la zăpăceală, pănâ la încurcată prin dlui însuși bietul dl N. — prinzând de veste ? Iată ce, Vre unui împărat ’i va plesni prin minte, să se facă „Papă-Țar.“ Și așa va vrea să răpească frânele bisericilor din mânile singuratecilor confesiuni. Iese pe lângă toată puterea lui de despot, în oricare altă privință, în oricare altă direcțiune isbutitoare, totuși se simte prea debil, de a pute reuși cu succesul dorit din această învălmășeală cu confesionalii. Dar pentru aceasta nu despereazâ, ci cugetă, meditează, cercetează și — află spre marea lui bucurie o putere neinvingibilă la învățătorii cei nechemați ai școalelor poporale, adecă — în prima linie la autorii „tractatului“ și ceilalți membrii ai subreuniunei lor. Deci plin de bucurie pentru măreața descoperire făcută pe neașteptate cu ajutoriul p artidului“, nu în altă parte, ci spre ei își îndreptează cu grabă maiestoșii pași! Le cere mâna, și-o stringe cu entusiasm, și ’i roagă, să’i vină cu inspirațiunile lor pedagogice într’ajutoriu prin încheiarea unei alianțe defensive și ofensive în contra confesionalilor ! Vai! — și ear’ vai!! Procleții de învățători ignoranți, nechemați.... prin ce și cum sciu ei și pot ei vinde religiunea! Și chiar sub masca religiunei a lucrat și lucrează bietul dl N. spre ajungerea scopurilor sale! Ear’ acum — religiunea?..... Perduta!! Viitoriul dlui N. ?.... Amenințat cu peire! Cătră cine să se adreseze dlui acum? La cine se bată în ușă pentru ajutoriu în contra spurcaților de autori ai „tractatului“ și celorlalți trădători ignoranți, nechemați ? La vreun împărat? Acesta este aliatul lor. La mai marii confesiunilor? Aceștia își prețuiesc puterea lor mai presus, decât ca să o dea în serviciu spre străine treburi. Turbate timpuri!!... Grozave cercumstări!!... Nici o putere în această blăstămata atmosferă, bântuită de lumină, prin care să se scape bietul dl N. din ghiarele peirei!!........ Nu va despera însă pentru aceasta! Dl. N. iubesce întunerecul; se închină întunerecului; slujesce întunerecului. Întunerecul nu va denega darea de ajutoriu la luptă în contra luminei. autorii Cu arma reducerei va lovi dl N. pe „tractatului“ — spunăndu-le, că ei sunt rătăciți: „Sunt prea mult inspirați de idei pedagogice!“ Ideile sânt nesce năluci, năluca nu are nici o basă. A lucra fără basă, însemnează atât, ca a zidi case în aer. Deci principiile pedagogice, ca năluci ce sânt, nu au altă valoare decât a fi luate de învățători în zis și lăpădate! Cum vor pură ei dar cultiva și educa pe elevii lor mai bine? Iată cum: Să lase facultățile sufletesci ale copilului în odihnă. Osteneala slăbesce, odihna dă putere. Să îngrijiască, a nu lăsa, cu atât mai puțin a da prilegiu copiilor, să apuce ca o turmă copiată pe calea rătăcirei numită „progres“; ci, dacă au copiat alții, ei să fie oameni cu minte, să constringă turma, a sta locului, să’și pască iarba cunoscută, ca să poată aduce folos, după cum trebuiau să aducă străbunii noștri în evul mediu ușitați de modelele d-lui N. Aceasta este voia d-lui N. Mai pută s’ar ații vre-un tiran cât de destrămat, cât de demoralizat decide, a se degrada pănă la atâta mârșăvie, încât să comită atentate până și chiar asupra tinerimei școlare. Adevărat! — Insă solut este, că tiranii sânt și fricoși. Prin urmare dl N. comite orice de frica umbrelor întunerecului, ca să nu le tulbure cumva asupra d-lui prin vreun pas afară de voia și plăcerea lor! Dl N. de frică nu scie nici în cine să mai aibă încredere. Nu este clar mirare, dacă d-sa se teme, că autorii „tractatului“ ’i vor lua în deșert minunatele învățături și povețe, ce li le-a dat despre tractarea cu copiii în școală. Dacă autorii „tractatului“ și ceilalți nechemați iau în deșert povețele d-lui N., nu consimțesc cu d-lui; cine nu consimțesce cu dl N., este în contra d-lui — trebue dar’ să înceapă asupra lor atac, goană, ruină! Și cum va urma la aceasta? Va seduce opiniunea publică. Poporul credul se va întărită asupra învățătorilor, și chiar dacă nu’i va dar nu le va mai goni din mijlocul seu, trimite copiii la învățătură. In modul acesta cată școala căzută! UriaU... Triumf!!___Saltă și tu întunerecule crude!!-----Dl N. vrea să’ți aducă pe Român car în brațele tale!.... Batâ’l, cum cearcă prin „articlu" a seduce opiniunea publică și a revolta poporul în contra învățătorilor și a școalei. „Ei bine, dar spre lămurirea lucrului să ne punem o întrebare foarte elementară, să ne întrebăm adecă, pentru ce ’și trimite Românul copii la școală și vom afla, că el în prima linie și’i trimite, ca să învețe legea, în care s’a pomenit, religiunea străbună. Astfeliu în școala noastră poporală trebue să se propună religiunea noastră ortodocsă, căreia luându’i dogmele înceată de a mai exista. Dar unde a și esistat vre odată vre-o religiune fără dogme? O astfel de religiune este necunoscută in istorie“. Prin șirurile aceste face cl N. rului român cunoscut, că „tractatul“ popocuprinde în sine învățături contra religiunei străbune, va seda c&, contra religiunei creștine gr. or.. Vatămă dogmele bisericei gr. or. și prin aceasta o surpă din fundament, îndeamnă și provoacă pe învățătorii școalei noastre poporale, să propună elevilor lor oricare altă religiune, numai religiunea noastră cea străbună nici decum nu! Astfeliu de doctrine false, astfel iu de păgânism, spune dl N. onoratului public român, că cuprinde in sine „tractatul“! Numai cât dl N. nu s’a putut decide se spună și aceea, că: In care din cele trei părți ale „tractatului“ se cuprind acele blesteme? Răspunsul la această întrebare ’l-a refacat; a trebuit să’l refacă, căci la din contră ar fi pățit mai rău ca cu „introducerea tractatului“.......... pentru că aici ar fi trebuit să arete sinoptic cuprinsul tuturor părților „tractatului“, și arătând aceasta, arăta adevărul; apoi prin arătarea adevărului — își vătăma „articlul“, căruia luându’i minciunile: înceta de a mai exista, înceta „articlul“ de a mai exista, îndată ce ar fi spus dl N. că: Partea primă a „tractatului“ cuprinde în sine principiile pedagogice, pe baza cărora se arată: ce este școala poporală datoare, să cultiveze în copil? — prin ce? — și cum? Ce? — Mintea, inima și voia copilului, spre a cunoașce, a iubi și a îmbrățișa adevărul, binele și frumosul și a săvârși fără silă din afară fapte religioase și morale. Prin ce? — Prin învățământ, al cărui material are să fie concret ori propus în formă concretă. Cum ? — A măsurat gradelor tăriei puterilor copilului, considerând natura copilului , corespunzând cerințelor legilor naturii omenesci desvoltânde. (Va urma). d) raportul presidiului și al comitetului; e) raportul casiarului; f) raportul bibliotecarului. 5. Alegerea comisiunilor. a) pentru examinarea raportului comitetului și propuneri; b) pentru examinarea raportului cassarului și compunerea budgetului pre anul viitoriu 1880/81; c) pentru examinarea raportului bibliotecarului și înscrierea membrilor; d) pentru examinarea actelor relegate adunării generale. După amenzi întrunirea comisiunilor în ședințe și pregătirea rapoartelor necesare. Seara la 8 oare banchet. 6. Luni în 22 Septemvre (4 Octomvre) dela 8 oare dimineața ținerea disertațiunilor și rapoartele comisiunilor. 7) Tot în această b continuarea rapoartelor comisiunilor. Seara producțiunea corului vocal român din loc, și după producțiune „Joc“. 8. Marți în 23 Septemvre (5 Octomvre) la 9 oare dimineața organisarea biroului și a comitetului. 9. Alegerea a doi delegați pentru sinodul eparhial pe a. 1881. 10. Definerea locului pentru ținerea adunării generale din a. 1881 11. Diverse propuneri din partea membrilor. 12. Alegerea comisiunei pentru autenticarea protocolului. 13. închiderea adunării. 14. Pregătiri de călătorie. Bocșa-montană 4/16 Sept. 1886. Ștefan Antonescu, Ioane Marcu, președintele Reuniunei, notariu. Programa, adunării generale a X-a a Reuniunii învățătorilor români gr. or. din diecesa Caransebeșului, carea se va ține în Oravița montană în 21, 22, 23 Septemvre (3, 4, 5 Octomvre) 1880. 1. Sâmbătă în 20 Septemvre (2 Octomvre) toți participanții, cari vor călători pre calea ferată la 10 ’a oare înainte de amenți se întrunesc la gara calei ferate din Oravița, de unde, de cătră comitetul local de acolo vor fi întimpinați și conduși în cartele destinate. 2. în această zi la 4 oare după amenzi toți participanții se întrunesc în conferență premergătoare ținândă în sala „Coroana ungurească“. 3. Duminecă în 21 Septemvre (3 Octomvre) la 972 oare dimineața toți participanții să întrunesc în școala gr. or. din Oravița-montană, de unde în corpore vor merge la biserică, spre a lua parte la celebrarea sântei liturgii și a chiemărei Duhului Sânt. 4. La 11 oare după finirea sântei liturgii se va deschide și ține adunarea generală în localitatea susnumită, după următoarea ordine a obiectelor de pertractare, și anume: a) deschiderea adunării generale; b) salutațiunile; c) publicarea statutelor deja întărite de guvern. Varietăți. * (Principele Rudolf) despărținduse de împăratul Wilhelm a plecat din Berlin în 18 Septemvren. Principele de coroană German i-a petrecut pănă la gară. în 20 Septemvre principele Rudolf a sosit deja Praga la Viena. * (Alegeri la congres in archidiecesă) in cercul III al Sebeșului dl Dr. Nicol. Maier profesor; în cercul VIII al Gioagiului dl Dem. Comșa profesor ; în cercul XII al Clujului Anania Trombițaș; în cercul IV al Devei dl Iosif Ordonaș;în cercul VI, al Iliei, dl Alecsie Olariu advocat; în cercul XIII, al Solnocului dl loan Țipu concip. fin. * (Congregațiunea) comitatului Bistriță-Năsăud a decis, a începe clădirea unei case comitatense cu începutul anului 1881 cu suma de 4’/*% din banii comitatului. Această întreprindere este deja încuviințată de ministeriul reg. ing. * (Postal). Din 16 Septemvre n. începând funcționează și în Cristurul din com. Hunedoarei un oficiu nou poștal, care comunică pe toată Una cu poșta din Hunedoara și Deva. * (Judecătoria cercuală) din Cristurul secuesc și Ocland va funcționa din 1 Noemvre a. c., și în afaceri funduare. * (Strămutare de târg): în comuna Petriș din comitatul Aradului târgul, care pănă acuma se ținea în 1 ianuarie, pe viitoriu se va ține în fiecare an în 14 Octomvre n. * (Vice-colonelul Seemann) a fost — precum i se scrie lui „Egyetértés“ — pănă acum vice-president al așa numitei „Casina nouă“ din Agria. Se zice că de curând presidentul casinei care numără între membrii sei numeroși ofițeri ai garnizoanei pe baza unui conclus luat în ședința mai din urmă a comitetului a recercat pe vicecolonelul, să binevoească a nu cerceta casina, pănă când nu se va fi purificat în mod corespunzător în cunoscuta afacere de steag. In urma acestei